2,363 matches
-
că doar o alianță cu Germania poate salva țara de la ocupația otomană. După eșecul înregistrat în cadrul negocierilor de pace, conflictul armat s-a reîntețit, dar Germania a hotărât să se folosească de noul context politic pentru a tranșa rivalitatea cu otomanii cu privire la influența in Caucaz. Inluența politică în Caucaz aducea după sine controlul asupra resurselor economice ale regiunii, în principal asupra zăcămintelor de petrol de la Baku, dar și asupra oleoductului Baku-Batumi. Tratatul a fost semnat pe 28 mai 1918,la doar
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
a devenit liderul de necontestat al posesiunilor otomane din Balcani. Bazileul Manuel al II-lea Paleologul fusese aliatul lui Suleiman. Din acest motiv, Mûsa l-a atacat și a asediat capitala bizantină. Manuel i-a cerut ajutorul lui Mehmed, iar otomanii anatolieni au venit în apărarea Constantinopolului. Ajutorul lui Mehmed a fost de scurtă durată, pentru că el a fost obligat să se retragă în Asia Mică, pentru ca să înăbușe o serie de revolte izbucnite in teritoriile pe care le controla. El s-
Interregnul otoman () [Corola-website/Science/323590_a_324919]
-
Chamurli (Samokov, Bulgaria), în apropierea frontierei sudice a Serbiei. Hassan, Hassan, aga ienicerilor lui Mehmed, a încercat să-și determine subordonații să-și trădeze comandantul. În timpul atacului care a urmat, Mûsa a fost rănit. În ciuda comportării bune în luptă a otomanilor din Rumelia, bătălia a fost câștigată în cele din urmă de Mehmed și aliații săi. În cele din urmă, Mûsa a fost ucis în luptă. În acest moment, Mehmed rămăsese singurul fiu supraviețuitor al fostului sultan Baiazid, și s-a
Interregnul otoman () [Corola-website/Science/323590_a_324919]
-
Zeta, Balšić, a devenit suverană în Zeta. În 1421, Zeta a fost anexată de despotatul sârb dar, după 1455, o altă familie nobiliară din Zeta, , a devenit conducătoarea țării, aceasta ajungând ultima monarhie din Balcani care nu căzuse în mâinile otomanilor, în anul 1496, și a fost anexată la "sangeacul" Shkodër. În timpul domniei Crnojevićilor, Zeta a devenit cunoscută sub numele actual Muntenegru. Pentru o perioadă scurtă de timp, Muntenegru a existat ca "sangeac" otoman separat între 1514-1528, o altă versiune a
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
a dezvoltat o formă unică de autonomie în cadrul Imperiului Otoman, boierimea muntenegreană fiind liberă de anumite restricții. Cu toate acestea, muntenegrenii au refuzat să accepte dominația otomană și în secolul al XVII-lea au declanșat numeroase rebeliuni, culminând cu înfrângerea otomanilor în Războiul Ligii Sfinte de la sfârșitul acelui secol. Strategia militară muntenegreană a fost, ca și în cazul multor popoare europene mici care au fost supuse invaziei otomane,tactica pământului pârjolit. Muntenegrul consta din teritoriile controlate clanurile războinice. Fiecare clan avea
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
culminând cu proiectul Constituției din 1905. Cu toate acestea, au apărut dispute politice între , care sprijineau procesul de democratizare și unirea cu Serbia și cei din , care erau monarhiști. În această perioadă, una dintre cele importante victorii ale Muntenegrului asupra otomanilor a avut loc în . , fratele mai mare al , în fruntea unei armate de 7.500 de oameni, i-a învins pe otomanii superiori numeric, care au avut 15.000 de soldați la Grahovac la 1 mai 1858. Gloria victoriei muntenegrene
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
Serbia și cei din , care erau monarhiști. În această perioadă, una dintre cele importante victorii ale Muntenegrului asupra otomanilor a avut loc în . , fratele mai mare al , în fruntea unei armate de 7.500 de oameni, i-a învins pe otomanii superiori numeric, care au avut 15.000 de soldați la Grahovac la 1 mai 1858. Gloria victoriei muntenegrene a fost curând imortalizată în cântece și literatură de toți slavii sudici, în special de muntenegrenii din Voivodina, care pe atunci făcea
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
din 1878. Prima constituție a Muntenegrului a fost proclamată în 1855; ea a fost cunoscută sub numele de Codul lui Danilo. În 1910 Muntenegru a fost proclamat regat și, ca urmare a războaielor Balcanice din 1912 și 1913 (în care otomanii au pierdut tot teritoriul din Balcani) s-a stabilit o frontieră comună cu Serbia, Shkodër fiind acordat nou-înființatei Albanii. Muntenegru a fost printre țările Antantei în timpul Primului Război Mondial (1914-18). Din 1916 până în octombrie 1918, Muntenegru a fost ocupat de Austro-Ungaria. În timpul
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
-și ardă vasele cu care se făcea piraterie, dar asta nu i-a împiedicat pe cazaci să și le reconstruiască. În același timp, Imperiul Habsburgic i-a angajat de mai multe ori în secret pe cazaci să declanșeze raiduri împotriva otomanilor, pentru a reduce presiunile militare asupra propriilor granițe. Între cazaci exista o dușmănie care era alimentată de raidurile executată de o parte, urmate în scurtă vreme de raiduri de răzbunare declanșate de tabăra adversă. Starea de nesiguranța din relațiile cazaco-tătare
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
zaporojeni, întreprinderea de măsuri pentru asigurarea egalității sociale printre cazaci și întreprinderea de pași concreți pentru separarea Ucrainei de Rusia. Bucurându-se de sprijinul regelui Carol al XII-lea, Orlik a semnat o alianță cu tătarii din Crimeea și cu otomani împotriva Rusiei. După un prim succes în 1711, campania împotriva Rusiei s-a încheiat cu o înfrângere, iar Orlik a plecat în exil. Cazacii zaporojeni au construit un nou Sici sub protecția otomanilor, Siciul Oleșki, pe cursul inferior al Niprului
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
alianță cu tătarii din Crimeea și cu otomani împotriva Rusiei. După un prim succes în 1711, campania împotriva Rusiei s-a încheiat cu o înfrângere, iar Orlik a plecat în exil. Cazacii zaporojeni au construit un nou Sici sub protecția otomanilor, Siciul Oleșki, pe cursul inferior al Niprului. Deși a existat un număr de zaporojeni care s-a reîntors sub protecția Moscovei, cei mai mulți au rămas sub controlul liderului anti-srus Korst Hordiinko. Doar după moartea acestuia în 1733 a fost posibilă reînceperea
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
Imperiului Rus. Înrolarea ofițerilor cazaci a crescut în mod semnificativ cheltuielile bugetare ale imperiului, în vreme ce regulamentele stricte ale armatei ruse au împiedicat cazacii de rând să se înroleze în armata imperială. Existența Siciului Danubian, care avea să lupte de partea otomanilor în războaiele care aveau să vină au ridicat probleme morale unora dintre ruși. În 1784, Potiomkin a format așa-numitul „Sici al zaporojenilor loiali” Войско верных Запорожцев) și i-a colonizat în regiunea dintre cursul inferior al Bugului și râul
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
suzeranitatea rusă a făcut să apară un nou conflict, cel dintre autocrația țarilor și dorința de libertate a cazacilor. Aflat la frontiera de sud a statului căzăcesc, Hanatul Crimeii era interesat de comerțul cu sclavi răpiți din Ucraina și Rusia. Otomanii nu erau foarte interesați de această frontieră de nord a imperiului. Potențialii aliați ai ucrainenilor, suedezii erau prea departe, iar cazacii de pe Don și calmîcii au preferat să nu se implice într-un conflict de partea ucrainenilor. Istoria acestei perioade
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
a lungul Niprului. Zona slab populată din sud, Zaporijia, urma să fie administrată în comun de polonezi și ruși, dar în fapt era o regiune autoguvernată, având propriul său guvern. Ca urmare, Doroșenko s-a oritenta către o alianță cu otomanii, ceea ce a dus la izbucnirea unui război polono-cazaco-tătar (1666 - 1671). În toamna anului 1667, forțele turco-cazace au invadat Galiția și l-au obligat pe regele Poloniei să acorde ucrainenilor o autonomie sporită. Doroșenko a acceptat suzeranitatea otomană, care îi lăsa
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
lovituri de stat în 1903 în Șerbia, a adus la putere o nouă familie regală și a schimbat puterea politică în interesul de a elibera Bosnia. Acești patrioți doreau eliberarea Sangeacului de la Novibazar și a Bosniei și Herțegovinei de subjugatul otoman. Relațiile dintre Șerbia și Austro-Ungaria s-au deteriorat treptat. Prin 1907, ministrul de externe austro-ungar Alois Aehrenthal a început conceperea unui plan pentru a consolida poziția Austro-Ungariei în Bosnia-Herțegovina, prin anexare. Oportunitatea să a venit sub forma unei scrisori de la
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
i-au silit pe khmeri să-și abadoneze orasul Angkor. Cambodgia a fost astfel anexată de regatul Thai al Siamului. Ca și mongolii, turcii erau nomazi ce au luat în stăpânire Asia Mică din secolul al XIV-lea. În 1450, otomanii dețineau controlul asupra unor mari părți din Grecia, Bosnia, Albania și Bulgaria și încercau să cucerească Ungaria. Din Imperiul Bizantin nu mai rămase decât Constantinopolul, ca ultimul bastion al străvechiului Imperiu Roman. În 1453, turcii, conduși de sultanul Mahomed al
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
expediții năvale în India, Arabia și Africa, însă împărații Ming au interzis contactul cu alte continente și au intrat în izolaționism. În Asia de Sud-Est și India, europenii au întemeiat agenții comerciale și porturi. Rușii au coloniat Siberia, mogulii au cucerit India. Otomanii au atins apogeul în cuceriri, devenind forță dominantă în Orientul Mijlociu, dar s-au ciocnit cu safavizii persani. În Africa, triburile africane au devenit națiuni. În urmă venirii coloniștilor, continentul a devenit o sursă pentru aur și pentru slăvi. În urmă
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
explorarea lumii a fost încurajat de Renaștere, dar a fost datorat și asediului Constantinopolului. Poveștile lui Marco Polo le-a trezit exploratorilor interesul pentru explorarea Chinei, dar trebuia ocolită zona islamica. Mirodeniile erau aduse pe uscat, fiind costisitoare pe vremea otomanilor, dar indispensabile europenilor. Nefiind metode de congelare, carnea era păstrata cu ajutorul sării, iar mirodeniile atenuau gustul sărat. Portughezii au explorat coasta de vest a Africii în 1460, clădind porturi și forturi, cumpărând de la africani aur, fildeș și argint. Bartolomeu Diaz
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
în unele țări, acestea obținând drept de vot. Prin Tratatul de la Versailles, Germania a fost aspru sancționată prin reducerea armatei, renunțarea la colonii, ducând la prăbușirea economiei germane. Harta Europei a fost redesenată, imperiul German, cel Austro-Ungar, cel Rus și otoman fiind desființate. A fost înființată Ligă Națiunilor pentru menținerea păcii în conformitate cu Cele 14 puncte ale președintelui Wilson, dar SUA a refuzat să adere. Războiul a durat patru ani. Consecințele au fost niște mari cheltuieli și 30 de milioane de victime
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
putere regională până în secolul al XIV-lea, în timp ce insulele au rămas în mare parte sub control genovez sau venețian. În secolul al XIV-lea, mare parte din peninsula greacă a fost pierdută de Imperiu după ce mai întâi sârbii și apoi otomanii au ocupat teritoriu imperial. Până la începutul secolului al XV-lea, înaintarea otomană a dus la limitarea teritoriului bizantin din Grecia în principal la din Peloponez. După căderea Constantinopolului în mâinile otomanilor în 1453, Morea a fost ultima rămășiță a Imperiului
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
pierdută de Imperiu după ce mai întâi sârbii și apoi otomanii au ocupat teritoriu imperial. Până la începutul secolului al XV-lea, înaintarea otomană a dus la limitarea teritoriului bizantin din Grecia în principal la din Peloponez. După căderea Constantinopolului în mâinile otomanilor în 1453, Morea a fost ultima rămășiță a Imperiului Bizantin care a rezistat în fața turcilor. Aceasta a căzut și ea în mâinile lor în 1460, desăvârșind cucerirea otomană a Greciei continentale. După cucerirea turcească, numeroși cărturari bizantini, care până atunci
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
statul otoman timp de mai multe secole. Când izbucneau conflicte militare între Imperiul Otoman și alte state, grecii se răsculau de obicei împotriva Imperiului, cu doar câteva excepții. Înainte de revoluția greacă, existaseră câteva războaie în care grecii au luptat împotriva otomanilor, notabile fiind participarea grecilor în bătălia de la Lepanto din 1571, din 1600-1601, din 1684-1699, și Revolta lui Orlov instigată de ruși în 1770, care avea ca scop dezmembrarea Imperiului Otoman în folosul intereselor rusești. Aceste ridicări la luptă au fost
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
participarea grecilor în bătălia de la Lepanto din 1571, din 1600-1601, din 1684-1699, și Revolta lui Orlov instigată de ruși în 1770, care avea ca scop dezmembrarea Imperiului Otoman în folosul intereselor rusești. Aceste ridicări la luptă au fost înăbușite de otomani cu mari vărsări de sânge. Secolele al XVI-lea și al XVII-lea sunt considerate ca un fel de „epocă întunecată” a istoriei grecești, perspectiva răsturnării dominațîei otomane părând foarte îndepărtate, doar Insulele Ionice rămânând libere de turci. Corfu a
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
-lea sunt considerate ca un fel de „epocă întunecată” a istoriei grecești, perspectiva răsturnării dominațîei otomane părând foarte îndepărtate, doar Insulele Ionice rămânând libere de turci. Corfu a rezistat la trei mari asedii în , 1571 și , toate soldate cu respingerea otomanilor. În secolul al XVIII-lea, însă, a apărut o clasă înstărită și răspândită de negustori greci. Aceștia au ajuns să domine comerțul în interiorul Imperiului Otoman, înființând comunități în bazinul Mediteranei, în Balcani și chiar în Europa Occidentală. Deși cucerirea otomană
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
februarie 1821 în Țara Românească sub conducerea localnicului Tudor Vladimirescu, susținută de o revoluție declanșată cu o lună mai târziu de Alexandru Ipsilanti dar, dezavuată de țarul rus pe al cărui suport se bizuiau, acțiunea a fost rapid înăbușită de otomani. Evenimentele au declanșat însă reacții în lanț și la 17 martie 1821 din Pelopones au declarat război otomanilor. Până la sfârșitul lunii, întregul Pelopones era în război deschis contra otomanilor și în octombrie 1821, grecii conduși de cuceriseră Tripolița. Revolta peloponesiacă
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]