728 matches
-
notație muzicală care au înlocuit notația ecfonetică în cazul unui atac german vârfurile de atac blindate urmau să fie distruse de corpurile mecanizate sovietice intensitatea fluxului de radiație incident influențează mărimea curentului electric produs dar nu determină apariția fenomenului se oxidează cu ușurință în aer formând oxizi și de asemenea în prezența sulfului cu care formează sulfuri sarcina electrică poate fi măsurată direct cu un electrometru sau indirect cu un galvanometru balistic mai târziu a fost însoțit de prima lui soție
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
substanțe chimice de a suferi anumite transformări printr-o reacție chimică sau de a transforma alte substanțe chimice. Oxidoreducerea (sau redox) este o reacție ce are loc cu transfer de electroni între speciile atomice. Substanțele ce prezintă proprietatea de a oxida alte substanțe se numesc agenți oxidanți sau simplu, oxidanți. Acestea îndepărtează electroni din alte substanțe. În mod similar, substanțele ce prezintă proprietatea de a reduce alte substanțe se numesc agenți reducători, sau simplu, reducători. Aceștia transfera electroni unei alte specii
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
oxoniu sau de sulfat, acidul sulfuric este foarte rar în natură. În atmosferă, el este format din dioxidul de sulf, care la rândul său este produs prin combustia substanțelor conținătoare de sulf sau din erupții vulcanice. Dioxidul de sulf este oxidat de către radicalii de hidroxil sau de către oxigen la trioxid de sulf. Cu apa, acesta formează în final acidul sulfuric liber. Continuarea oxidării permite formarea trioxidului de sulf de către ozon sau peroxid de hidrogen. În ploaia acidă, acidul sulfuric trece sub
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
procedeul de contact. Procesul camerei de plumb este o metodă veche și produce o soluție de acid în apă de concentrație 62÷78%. Prin procesul de contact se obține acid sulfuric pur. În ambele procese, dioxidul de sulf, SO, este oxidat la trioxid de sulf SO, care este dizolvat în apă. Dioxidul de sulf este obținut prin arderea sulfului: prin prăjirea piritei (sulfura de fier) sau a altor sulfuri metalice sau prin arderea hidrogenului sulfurat, Bioxidul de sulf este oxidat catalitic
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
este oxidat la trioxid de sulf SO, care este dizolvat în apă. Dioxidul de sulf este obținut prin arderea sulfului: prin prăjirea piritei (sulfura de fier) sau a altor sulfuri metalice sau prin arderea hidrogenului sulfurat, Bioxidul de sulf este oxidat catalitic la trioxid de sulf În absența catalizatorului, oxidarea SO este lentă. În procesul vechi cu camera de plumb, catalizatorul este dioxidul de azot. În procedeul contact, catalizatorul este oxidul de vanadiu, VO. Trioxidul de sulf produs este dizolvat în
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
pleacă posterior o arteră, relativ, voluminoasă ce însoțește și alimentează lanțul nervos ventral. În timpul contracției hemolimfa este pompată în aorte, de aici în artere ajungând în hemocel, mai exact în lacunele dintre organe. Apoi, hemolimfa este îndreptată spre plămâni se oxidează și ajunge în pericard. De aici, în timpul extinderii inimii de către mușchii laterali, hemolimfa nimerește în inimă prin osteole. Ca pigment repirator hemolimfa conține hemocianină. Respirația se execută prin 4 perechi de plămâni (numiți și saci pulmonari) situați în segmentele 3
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
principală de energie pentru corpul uman, producând 4 kilocalorii (17 kilojouli) pe gram. Descompunerea carbohidraților (amidonul, de exemplu) produce mono și dizaharide, iar o mare parte dintre produși este glucoză. Prin glicoliză și prin reacțiile ciclului acidului citric, glucoza este oxidată pentru a forma dioxid de carbon și apă, rezultând și energie, în principal sub formă de ATP. Este distribuită în toate celulele și fluidele organismului, cu excepția urinei. În ser, concentrația de glucoză (glicemie) normală este de 80-110 mg/dl. Menținerea
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]
-
libertate din oxizii lor, prin încălzirea cu cărbunele, atunci când nu se formează carburi. Oxizii metalelor "nobile" se descompun în metal liber și oxigen prin simpla încălzire. Mercurul și cuprul se numesc și metale seminobile, deoarece în aer uscat nu se oxidează și suprafața lor rămâne mult timp strălucitoare; metalele nobile propriu-zise ca Au, Ag și Pt rămân întotdeauna strălucitoare, deoarece, practic, nu se unesc direct cu oxigenul. Cuprul și oxigenul încălzite în aer se oxidează destul de ușor. În aer umed se
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
deoarece în aer uscat nu se oxidează și suprafața lor rămâne mult timp strălucitoare; metalele nobile propriu-zise ca Au, Ag și Pt rămân întotdeauna strălucitoare, deoarece, practic, nu se unesc direct cu oxigenul. Cuprul și oxigenul încălzite în aer se oxidează destul de ușor. În aer umed se oxidează în timp, chiar și la temperatura ordinară. Oxidul de mercur cedează oxigenul prin încălzire. Oxidul de cupru se reduce foarte ușor cu hidrogen, oxid de carbon sau cu alcool etilic. Până în prezent sunt
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
și suprafața lor rămâne mult timp strălucitoare; metalele nobile propriu-zise ca Au, Ag și Pt rămân întotdeauna strălucitoare, deoarece, practic, nu se unesc direct cu oxigenul. Cuprul și oxigenul încălzite în aer se oxidează destul de ușor. În aer umed se oxidează în timp, chiar și la temperatura ordinară. Oxidul de mercur cedează oxigenul prin încălzire. Oxidul de cupru se reduce foarte ușor cu hidrogen, oxid de carbon sau cu alcool etilic. Până în prezent sunt cunoscute 60 de metale tranziționale. Abundența lor
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
cenușă de plante”) este elementul chimic cu numărul atomic 19. Are masa atomică de 39,0983 u.a.m. Acest element chimic a fost izolat prima dată din potasă. Este un metal alcalin de culoare alb-argintie, maleabil și ductil, care se oxidează ușor în aer. Reacționează violent cu apa, generând suficientă căldură pentru a aprinde hidrogenul gazos eliberat; poate reacționa și cu gheața până la temperatura de -100 °C. În natură este întâlnit numai sub formă de sare ionică, este prezent în concentrație
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
8 metastări. Principalul mod de dezintegrare a izotopilor dinaintea izotopului stabil Mn este captura de electroni, iar izotopii mai grei se descompun prin dezintegrare beta. Manganul este un metal dur și foarte fragil, paramagnetic, care se topește foarte greu, dar oxidează ușor. Cele mai frecvente stări de oxidare ale manganului sunt +2, +3, +4, +6 și +7, deși au fost observate stări de oxidare de la -3 la +7, manganul fiind astfel elementul chimic cu cele mai multe stări de oxidare posibile . Dintre acestea
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
este rezistent la formele de terapie uzuale aplicate la formele obișnuite ale bolii Parkinson. Toxicitatea majorității combinațiilor de mangan este redusă și practic nu s-au înregistrat cazuri de intoxicare după ingerarea acestor combinații. Soluțiile acide de permanganat nun pot oxida orice material organic cu care vin în contact Căldura generată de acest proces de oxidare este suficientă pentru a aprinde unele substanțe organice.
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
deși cele mai comune sunt +2 și +3. ul elementar este întâlnit în meteoriți și unele medii sărace în oxigen, dar este reactiv cu oxigenul și apa. Suprafețele proaspăt tăiate ale fierului au o culoare gri-argintie, sunt lucioase, dar se oxidează în aer, produsul de reacție fiind oxizii de fier, cunoscuți de asemenea sub denumirea de rugină. Spre deosebire de alte metale care realizează pasivarea prin straturi de oxid, oxizii de fier ocupă un volum mai mare ca al volumului de fier, iar
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
bromhidric este de 2,529 gcm, la 0°C. Soluția lui în apă este puternic acidă. Cu unele metale sau cu oxizi sau hidroxizi de metale dă reacții similare acidului clorhidric. Oxidanți energici, ca formula 75, formula 76 concentrat, formula 77, formula 78 îl oxidează la brom. Având punctul de fierbere la temperatura de 66,8°C, acidul bromhidric se poate lichefia foarte ușor, iar punctul de topire este de -89,9°C. Păstrarea acidului bromhidric se face în sticle de culoare închisă, bine etanșate
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
la temperatura de 66,8°C, acidul bromhidric se poate lichefia foarte ușor, iar punctul de topire este de -89,9°C. Păstrarea acidului bromhidric se face în sticle de culoare închisă, bine etanșate, la loc rece, deoarece acesta se oxidează mai ușor decât acidul clorhidric punând în libertate atomii de brom. La rece, acidul bromhidric reacționează cu mercurul și argintul, dând ca produși de reacție hidrogen și bromurile respective. Acidul bromhidric este folosit pe scară largă pentru prepararea unor bromuri
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
reacție hidrogen și bromurile respective. Acidul bromhidric este folosit pe scară largă pentru prepararea unor bromuri și coloranți sintetici. Acidul bromhidric se poate prepara în laborator prin acțiunea acidului sulfuric asupra unei bromuri. Datorită faptului că acidul bromhidric format se oxidează foarte ușor în prezența acidului sulfuric concentrat, pentru obținerea lui în stare pură se preferă metoda prin hidroliza tribromurii de fosfor rezultată ca produs intermediar din fosfor roșu și brom: formula 79 formula 80 Acidul bromhirdric mai poate fi obținut printrun proces
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
încălzire, bromații cedează oxigen. După comportamentul pe care îl la încălzire, bromații se împart în trei categorii: Compușii anorganici ai bromului sunt formați pe baza unor stări de oxidare, de la -1 la +7. Bromul este un puternic oxidant, și poate oxida ionul de iodură în iod, reducându-se, în același timp, pe sine: formula 85 Bromul mai este, de asemenea, oxidant în prezența metalelor și metaloizilor, pentru a putea forma bromuri. Bromurile anhidre sunt mai slab reactive, în timp de bromurile hidratate
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
o soluție de sulfură de carbon colorează soluția în violet. În această reacției, trebuie evitat excesul de apă de brom. Acidul hipobromos reacționează cu hidroxizii metalici, ca de exemplu cu hidroxidul feros, hidroxidul manganos, hidroxidul nichelos, etc. Aceste baze se oxidează până la hidroxizii de valență superioară în reacție cu acidul hipobromos, doar în mediu alcalin. De exemplu, pentru hidroxidul feros are loc reacția: Una dintre cele mai cunoscute metode de obținere ale acidului bromhidric este prin acțiunea acidului sulfuric concentrat la
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
în apă și chiar și în acid azotic, deși este solubil în hidroxid de amoniu și cianură de potasiu: Un alt exemplu de reacție al bromurilor este cu apa de clor (un amestec de de clor și acid hipocloros), care oxidează anionul de brom la bromul elementar Br, deci se va putea observa apariția coloritului brun-roșiatic: În cazul în care se adaugă un exces de apă de clor, în locul bromului brun se va obține monoclorura de brom de culoare galbenă deschisă
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
sunt mai stabili decât cei analogi clorului și bromului. Cu unele metale, precum fierul sau mercurul, reacționează la temperatura obișnuită, formând iodurile respective. Față de apă, hidroxizi alcalini și hidrocarburi se comportă în mod analog cu clorul și bromul. Acidul azotic oxidează iodul, formând acidul iodic, care la temperatura camerei este o substanță solidă cu cristale lucioase: 3I + 10HNO → 6HIO + 10NO + 2HO La încălzire, acidul iodic, prin pierdere parțială de apă, la temperatura de 110 °C se topește. La temperatura de 200
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
110 °C se topește. La temperatura de 200 °C, acidul iodic se deshidratează complet, formând pentaoxidul de iod: 6HIO → 2(HIO) + 2HO 2(HIO) → 3IO + HO Caracterul oxidant al iodului este inferior celor doi halogeni. Astfel, tiosulfatul de sodiu este oxidat la tetrationat de sodiu și nu la sulfat, ca în cazul clorului: I + 2NaSSO =NaS[S]O+ 2NaI Reacția este cantitativă și stă la baza iodometriei, metodă de analiză frecvent utilizată în chimia analitică. Iodul formează cu amidonul, mai precis
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
Statele Unite ale Americii sunt două surse de apă salină bogate în iod. Acestea au o temperatură de peste 60 °C datorită adâncimii la care se găsesc sursele. Mai întâi, apa este purificată și acidulată prin utilizarea acidului sulfuric, apoi iodura este oxidată la iod cu ajutorul clorului. Rezultatul este o soluție de iod diluată care necesită o procedură de concentrare. În acest scop, soluția este barbotată cu aer, cauzând evaporarea iodului, dirijat apoi spre o coloană de absorbție cu acid în care se
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
din care poate rezulta un foc de titan/clor. Există risc de incendiu chiar și când este întrebuințat în clorul hidratat din cauza uscării neașteptate a gazului, determinată de condițiile climaterice extreme. Titanul poate lua foc când o suprafață proaspătă, ne-oxidată intră în contact cu oxigen lichid. Aceste suprafețe pot apărea în cazul în care cele oxidate sunt lovite cu un obiect greu, sau atunci când o tensiune mecanică cauzează apariția unei crăpături. Aceasta reprezintă o posibilă limitare în utilizarea titanului în
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
al peroxidazelor animale: Hemul M este asemănător cu hemul B, fiind esterificat la C1 și la C5.Este legat de situsul activ la mieloperoxidazei.Gruparea vinilică este legată de un rest metionil,formînd un ion sulfoniu ceea ce îi permite să oxideze cu ușurință ionii bromură și clorură. Hemul S se deosebește de hemul B prin prezența unei grupe formil la C2 în locul grupării vinil.A fost identificat la viermii de mare, structura sa fiind stabilită de chimistul Hans Fischer. Calea de
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]