1,609 matches
-
Lazăr, jidanul bătrân și blând, vinde ață, ace, nasturi de sidef pentru cămăși, nasturi de os pentru paltoane, elastic pentru chiloți, jartiere, agrafe, parfum și ulei de păr. Parfumul și uleiul de nucă ți-l pune În sticluță cu o pâlnie mică. Îți pune de cât cumperi. De treizeci de bani, de cincizeci, de un leu. Ăsta-i comerțul lui. Tu te joci cu toți copiii. În afară de Ady, care spânzură pisici. Pisicile lui Lazăr. Ady nu te bagă În seamă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Zic că se lipea pușca de mână din cauza gerului și zic că lupta a fost pentru pământ, că așa le-au spus că le mai dă pământ. Tu, băgat sub plapumă, belești la ei ochii cât cepele, caști urechile cât pâlniile și adormi În pândă. Desaga cu toate lasă În cameră miros de Crăciun. Afară este o primăvară ploioasă. A doua zi se duc pe la cazărmi și pe urmă prin oraș. Beau bere și mănâncă țâri pe terasa circului lângă Batiștei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Plus că prin apropiere este și o fabrică de mentosan. Locuința trebuie Împărțită. Este tot la comun. Cineva trebuie să rămână cu bucătăria, altcineva cu baia. Altfel nu se poate Împărți. Ai tăi aleg partea cu baia. Te zgâiești la pâlnia dușului. Încerci jaluzelele. Cârâie ca o mitralieră. Aluneci pe parchet și cazi. Suspini. Și te bucuri. Trânta cu ziua ia sfârșit. Ai zgâriat-o destul. Se Înserează. Fratele tău, care a fost tuns la zero și pe care l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
iar În pufușorul de pe chelie avea bobițe mici de transpirație. Pe urmă Îți aduci aminte cum ai vizitat tu expoziția de mase plastice a Statelor Unite ale Americii la București, unde ai văzut costumul de cosmonaut al lui John Glenn, găleți, ligheane, farfurii, pâlnii, pahare, furculițe, cuțite și diverse suporturi dintre care unul era pentru ouă. Toate din material plastic. Adormi În iarba jilavă a primăverii, adoarme o parte din tine, partea subconștientă (aia cu libidoul) și probabil și astăzi doarme acolo În curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În urmă o găzărie și stația de taxiuri În care au zăcut În așteptare de clienți, birje, Forduri negre și pe vremea festivalului, Pobede bej cu perne de vinilin. Cilindrii de sticlă umplându-se cu gaz atunci când găzarul acționa manivele! Pâlnia pusă În gâtul sticlelor de un litru și spuma pe care o făcea petrolul lampant când acestea se umpleau ochi! Să facă lumină În lămpi, să ardă flacăra sub oale În mașinile de gătit! Mirosul de praf, balegă, fân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
buzunar, În fața unei veri fioroase, caniculară, ca În O’Neill, țânțărind ca o lăcustă În jurul unui aparat de filmare cu arc și fără peliculă al cineclubului de pe strada Slătineanu, Înghițând prelegerile plicticoase ale unui genialoid cinematografic, care vă bagă cu pâlnia În cap funcția dramaturgică a travelingului, adică a liftului din filmul Duminică la ora șase de Lucian Pintilie, genialoid, care, din când În când, mai aduce și niște epave de la Buftea, mirosind tot timpul a alcool și mințindu-vă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
când ți-a fost ascuns faptul că ai o soră, aflase de la lăptarul Pasere, așa Îl chema, lăptarul Pasere, care, venind Într-o dimineață, În timp ce scotea laptele din bidonașul de aluminiu și-l strecura printr-o sită pusă desupra unei pâlnii care se rezema În gâtul sticlei, o Întrebase pe mama lui: „Ce mai face fiica dumneavoastră, dirijoarea?”, și el auzea din cealaltă cameră și Îi plăcea că află un lucru pe care n-ar fi trebuit să-l știe, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu mi-am dat seama ce fac. Italia o trage spre ea. Rețin punga: — Nu-i nimic. — Arată-mi. Și rochița cu volane de tafta iese la iveală udă și înfoiată. — E fetiță? Dau din cap cu privirea aplecată spre pâlnia pe care am făcut-o cu mâinile sprijinite de masă. Mă impresionează vederea acelui material candid între noi. Cu mai puțin de o oră în urmă eu și mama ta râdeam în fața rochiței, o luasem de pe umeraș și o pusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pentru adaptarea jurnalului - recunoștea Levin -, dar a avut o înțelegere. — Aveam încredere în domnul Frank. Bărbatul din fața mea se aplecă înainte. Lângă el, un bărbat mai în vârstă, un refugiat, nu mă întrebați de unde știam, doar știam, își făcu mâna pâlnie ca să audă mai bine cuvintele lui Levin. Privirea mea urmărea în continuare sala. Se opri la o femeie de pe ultimul rând. Presupusesem că era încă în Amsterdam sau poate se întorsese în Germania. Nu era evreică. Nu avea de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se răzgândise, făptura nici măcar nu Încercase să se sustragă destinului. Poate că era deja bolnav, iar el nu făcuse nimic să-l ajute. Fima se aplecă și, cu multă delicatețe, adună gândacul Într-o bucățică de ziar strânsă ca o pâlnie, dar În loc să-l arunce la gunoi, Îi săpă o groapă Într-un ghiveci de la geam, În care nu mai creștea nimic de mult. După Înmormântare atacă grămada de vase murdare din chiuvetă, spălă farfuriile și ceștile. Când ajunse la tigaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca total nepotrivit cu felul ei de viață: ceva grosolan, un semn al pierderii unui anumit niveau, vorba ei. IItc "II" Funinginetc "Funingine" Spațiul din fața turnătoriei și a fabricii de mașini-unelte se îngusta, luând aspectul unui drum în formă de pâlnie care ducea în jos, printre clădiri puse parcă la întâmplare unele lângă altele, la capătul cărora fumul se ridica în fuioare spre cerul plumburiu. Clădirile erau negre de funingine, zăpada murdară și W., cu mapa de piele pe genunchi, rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mașini-unelte, la ordinul tatălui său. Asta fusese demult, și dacă zăbovea acum într-un vehicul strâmt, aici, în fața firmei care-i aparținea lui și fratelui său, uitându-se prin parbriz în jos, de-a lungul unui drum asemănător cu o pâlnie plină de funingine și simțind treptat frigul tot mai înțepător, suporta asta fiindcă voia să se transpună în atmosfera de atunci. După război părăsise fabrica și, odată cu ea, domeniul de autoritate a tatălui său asupra lui, se mutase la B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că ne îndreptam spre vremuri mai bune, în care existau de toate pentru toți. Nevoile trecutului vor lua sfârșit pentru totdeauna. Și W. ședea în vehiculul lui strâmt, privea prin ochelarii lui fără ramă și prin parbriz în jos la pâlnia și la sărăcia aia. Aici nu începuse nimic. Fusese catapultat în urmă, în anii ’40, și atmosfera rămăsese neschimbată ca o fotografie: gri și întunecată, în ciuda zăpezii, rece ca o bucată de fier. Un bufet - asta fusese ceea ce azi izbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
simplu să uite de locul ăla, pentru că nimic nu devenise și nu rămăsese așa cum ne-am imaginat. W. s-a hotărât ca, în loc să facă cei câțiva pași de la mașină până la scara ce ducea la birouri, să meargă luând-o pe pâlnie în jos prin zăpada fleșcăită și neagră de funingine, de-a lungul uzinei, pe toată latura ei, și anume chiar pe mijloc, fără să se sinchisească de construcții și de oameni. Îi va saluta dând scurt din cap pe muncitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
un loc golit de cuvinte. Dar existau și povești trăite personal, despre excursiile din Alsacia și din Breisgau, despre tancuri avariate, rămase în câmp, despre găurile de glonț și schijele de grenade pe fațadele caselor, despre gropile în formă de pâlnie căscate pe străzi, despre ruinele din jurul domului din Freiburg și mai erau poveștile despre Hans Hass, despre ochelarii lui geniali de scufundător cu care făceam cercetări în bazinul special amenajat pe coasta Mării Sudului, o lume subacvatică pe care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pentru fundații, vechea șură de la casa subadministratorului dispăruse, totul devenise pârloagă, ruine peste ruine, molozul de la vechea poștă era cărat de acolo cu roaba, de parcă toate acele clădiri ar fi fost lovite de trăsnet. Felix și cu mine coboram în pâlnie până la hala de turnătorie, căscam ochii din ușă în întunericul de funingine, unde țâșnea fierul aprins din furnale, spumegând de furie, scoțând flăcări albastre și nimic nu amintea de bucățile proaspăt turnate, nici de piesele de fier care zăcuseră înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
m-a îngrijorat peste măsură. Ce s-a făcut oare din păsărica împinsă poate de fatalitate între oameni străini, iarna, fără adăpost? Robert nu va putea niciodată să doarmă în podul unei case vechi, în tovărășia cucuvelelor, lângă gramofonul cu pâlnia turtită, alături de perele tomnatice întinse pe jos, pe pânza de saci, în formații strategice, ca o companie în marș, în desfășurare simetrică. Mi-aduc aminte de zilele când foamea mă silea să le dau târcoale, să ridic câte una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
afară de ce-i mai pica de la noi. În ziua când urma să fie dus la judecată, el își curăți vestonul, cu ceai, își lustrui bocancii, și cu capela periată și pe o sprânceană, își duse la gură o mână făcută pâlnie, trompetând „înaintarea”. La poarta închisorii, un clopot suna, ori de câte ori pleca sau intra cineva. Poarta deschisă împingea o limbă de oțel elastică, ce semnala evenimentul. De astă dată a sunat la plecarea trompetului, și încă o dată la reîntoarcerea lui. Intrase vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ei. Începu să i se adreseze familiar cu „Fenimore“, defeminizând-o și punând accentul pe referințele ei literare. Acest joc social era susținut de faptul că auzul ei se deteriorase tot mai tare, obligând-o să poarte la teatru o pâlnie auditivă: cine l-ar fi putut suspecta că Întreține o legătură amoroasă printr-o pâlnie auditivă? Nu că ar fi avut vreo legătură amoroasă, dar Întâlnirile și excursiile lor În doi ar fi putut stârni comentarii, dacă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
referințele ei literare. Acest joc social era susținut de faptul că auzul ei se deteriorase tot mai tare, obligând-o să poarte la teatru o pâlnie auditivă: cine l-ar fi putut suspecta că Întreține o legătură amoroasă printr-o pâlnie auditivă? Nu că ar fi avut vreo legătură amoroasă, dar Întâlnirile și excursiile lor În doi ar fi putut stârni comentarii, dacă ar fi fost observate. În timpul perioadei pe care Fenimore o petrecu la Salisbury, o vizită acolo și, Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acustic la Îndemână. Când ne mai vedem? Îl Întrebă. Nu știu... poate la toamnă. Îmi place să văd câte ceva din Italia În fiecare an, dacă pot. Iar Veneția este oricând un punct de atracție. — Ce? zise ea, făcându-și mâna pâlnie la ureche. Henry ridică glasul. — Am spus că Veneția e oricând un punct de atracție. Chiar m-am gândit adesea să Îmi iau un mic apartament acolo... — Zău așa, te-ai gândit? repetă ea, Înseninându-se la chip. — Doar vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
după câte cineva, iar finul său, Guy, făcea toate acestea În rând cu ceilați. În schimb, Închirie vechiul apartament al lui Lowell, Într-o căsuță de pe malul portului, În apropiere de podul mobil care se Întindea peste intrarea Îngustă În pâlnia estuarului. Îi trezea amintiri plăcute legate de prietenul său când privea, așa cum Îi plăcuse lui Lowell să privească, podul ridicându-se pentru a lăsa navele mari să treacă plutind, cu mai puțin de un metru de fiecare parte, Între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
interne. Creierul este ascuns În spatele ochilor. Sacul acela este glanda digestivă, iar În spatele ei e stomacul sub care - o vezi pulsând - se află inima. Chestia aia mare din față este gonada și, coborând de la stomac, se găsește un fel de pâlnie; de acolo este Împroșcată cerneala și se realizează auto-propulsia. Este cu adevărat o specie nouă? o Întrebă Norman. Beth oftă: — Nu știu. Ca organizare internă este tipică. Dar nu mărul mai mic de tentacule o califică drept o specie nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vultur cu ochii ficși și pupilele liniare ca la reptile. Nu țipă, își înclină capul ritmic în zbor pentru a privi mai bine. Îi spuneam destul de recent Doctorului că, dacă un aparat fantastic ar înregistra concluziile la nivelul istoriei, din pîlnia sa s-ar auzi, strigat de miliarde de voci, un singur vuiet: „-Să nu mor, să nu mor! Să-mi piară chinul, cumva, dar să fiu veșnic. Doar, doar apare-va o bucurie.” Iată-l acum pe V. tînăr complet
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și sări peste ea. Pe podea: Kikey, cu sîngele țîșnindu-i din rănile de la piept. Ed Îndreptă pistolul direct spre fața lui. — Dă-mi-l pe Dudley! Dă-mi-l pe Dudley pentru Nite Owl! Sirene zgomotoase. Ed Își făcu mîna pîlnie la ureche și se aplecă mai mult. — Măreț. Begorra, flăcău. Și mai jos. Cine a fost vinovat pentru Nite Owl? SÎnge bolborosind. — Eu. Lee. Johnny Stomp. Perkins a fost șofer. — Abe, dă-mi-l pe Dudley! — Măreț, flăcău. Sirene, brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]