1,224 matches
-
aprinse. Cu pași desculți calc pe drumuri Prin nisipurile vieții scăldate în val, Cu anii mei rătăcesc prin anotimpuri Sărut de mare pe un picior de mal. Gânduri ingenucheate în geană Îmi amintesc de noi în fiecare seară, Cuvinte nerostite pâlpâie sub sprânceană În sufletul meu cu zâmbet de primăvară. Vă recomand această carte, este o poezie pe care o veți simți și o veți înțelege cu ochii sufletului. Poeta are versuri frumoase în zestrea sa, are imagini vii, aprinse, văpăi
VERSURI DE DOR, DIN POLENUL CUVINTELOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374756_a_376085]
-
fi atât de mare încât ne doare numai să știm de existența ei. Alarma din camera de gardă tulbură liniștea serii de început de săptămână întrerupând activitatea meticuloasă a personalului medical. După ce sunetul strident se stinge beculețul verde continuă să pâlpâie ager în dreptul etichetei „Salonul 3” ca parcă pentru a se asigura că nu va fi redus de tot la tăcere. Ușa se deschide și o femeie tânără, cu ochi frumoși și buze pline își întoarce privirea sfârșită spre asistenta la fel de
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
completa cu vocea caldă și senină a noastră, a celor ce putem sprijini și PUTEM SCHIMBA. Se spune că dacă îți dorești ceva din tot sufletul atunci întreg universul își adună forțele să te poată ajuta. Cu fiecare flacără galbenă pâlpâind în zori sau în amurg ne-am adunat mâinile în rugăciune și ele s-au întins spre a sprijini, ne-am ridicat ochii spre cer și ei au coborât spre chipuri suferinde, am îngenuncheat pentru un tratament iar brațele lor
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
oferindu-l pe al tău, mi-a răspuns cu voce blândă, privindu-mă cu îngăduință. După ce am inspectat curioasă vitrinele, m-am interesat la negustorul ieșit din comun: - Aș putea să-l iau pe cel de colo, cel micuț care pâlpâie ca piatra unui inel? am întrebat eu, parcă hipnotizată de diversitate și de situația inedită în care mă aflam. - Despre ce vorbești? m-a întrebat cu un amestec neobișnuit de nedumerire și răceală. - Cel indigo, ce seamănă cu un cristal
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
în timpul trecător ... Sunt ca un fir de iarbă Ce onduleaza-n adieri , Si-ntre privirile ce tremura Poveste vieții mele ... Aduna-ma la pieptul tău Și acopera-ma să nu fiu citită , Doar inima ta să-mi asculte viața Ce pâlpâie pentru o clipă ... gabrielaenerusu ... Citește mai mult Aduna-ma la pieptul tauAduna-ma la pieptul tăuȘi tine-ma strâns în palmele tale , Să nu mă deșir în timpul trecător ...Sunt ca un fir de iarbaCe onduleaza-n adieri ,Si-ntre privirile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
Să nu mă deșir în timpul trecător ...Sunt ca un fir de iarbaCe onduleaza-n adieri ,Si-ntre privirile ce tremuraPoveste vieții mele ...Aduna-ma la pieptul tăuȘi acopera-ma să nu fiu citită , Doar inima ta să-mi asculte viataCe pâlpâie pentru o clipă ...gabrielaenerusu... X. VIS EMINESCIAN, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017. VIS EMINESCIAN M-aș fi dus să-l caut pe Eminescu și poate că l-aș fi găsit.... Mi-ar fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
fruntea ei senina Invaluite-n șoapte, durerile se-alina... Purtând pe bratele-i întinse, parfum suav de flori Ea reclădește vise, împrumutând din curcubeu, culori... Femeia e dorința...Pe buza ei arzanda De-o să așezi sărutul, din flacăra plăpânda Ce pâlpâie sub genele-i umbrițe de-o dulce încântare Vor apărea scântei, si darul ei v-a fi o stea din Carul mare. Referință Bibliografica: Femeia e... / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2021, Anul VI, 13 iulie 2016
FEMEIA E... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375750_a_377079]
-
-l urmez ca să ajung la biroul de Resurse Umane. Un binevoitor mi-a vândut un pont ,că ar fi chiar ultimul pe stânga. N-a spus din care parte. E instituție de stat ,neonele sunt rare iar cele care sunt , pâlpâie obosite ,dându-și parcă, ultima suflare de lumină. Înaintez vertiginos, fără să-mi verific miopia la fiecare inscripție de pe ușile maronii ,aliniate în șir indian, de o parte și de alta. Dacă e ultimul,mai am un pic de mers
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > VISCOL ANCESTRAL Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Amurguri cuprinse de febră, ard - pe fruntea-mi de vremuri albită. Surâsul unei clipe mai pâlpâie sub pleoapă. Sunt amintiri ce-n flăcări tăinuite se destramă... * Și-mi pare... c-aud temutul „viscol ancestral“ , șoptind ceva... cu glasu-i nins - și mă cuprinde-o albă teamă! Nu! A fost doar o pală de gând cuprinsă de febră
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
opresc / Să-mi stâmpăr dorul de necunoscut.”..., livada, tradițiile și obiceiurile, părinții, cimitirul, ulița prăfuită. Obosit de drumurile vieții poetul revine mereu acasă, acest loc sfânt, încărcat de liniște și mister. ” Miroase-a cald și voie bună,/ În sobă focul pâlpâie necontenit; / Pe la ferești colindători se-adună / Ca să vestească pruncul nou venit.( Acasă). Versurile se modelează după susurul izvoarelor singuratice, după mângâierea caldă a vântului, mai ales atunci când, în suflet - , renaște dorința ”de a te reîntoarce acasă, de a reînnoi cântecele
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
Sibiu, 1999, p. 202-204). Totul în Cer și toate de pe Pământ trăiesc sublim Marea Sfântă Sărbătoare a Cosmosului. Răcoarea nopții de catifea sau a zilei de borangic se întinde peste frunzișul pădurii cuprinzând ca într-o horă fluturii de lumină, pâlpâind ca niște stropi de scântei prin umbrele lor jucăușe tremurând mirific ca liliacul înflorit la Paștele Învierii. Troițele din lemn care însuflețesc ceremonialul creștin al tuturor răscrucilor istorice semnifică Arborele vieții și biruința Învierii întru Învierea Domnului nostru Iisus Hristos
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
gheara îl prinse de guler și-l trase după el mai mult târâș. Ocoliră iazul prin dreapta, în timp ce focul traversă apa și se opri undeva între doi stejari din care numai scheletul rămăsese. Flacăra se înălță deasupra coroanelor copacilor și pâlpâia voioasă. Dracul îl târăște pe Pătru după el până ajunge în partea opusă a lacului. Acolo diavolul îl eliberează și pătrunde între flăcări unde scormonește pământul cu ghearele până se afundă în groapă. Apoi ridică o ladă pe care o
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
Autorului BLASFEMIE Mucius Scaevola n-a fost fratele meu. El nu și-a jertfit decât dreptul său braț. Eu, neavând mai de preț decât inima, pe ea am sortit-o flacării, dar n-a ars de tot : un ciob mai pâlpâie în casa înghețată a trupului coborâtor din’ naltul fumegând al Crucii. BLASPHEMY Mucius Scaevola was not my brother. He only sacrificed his right arm. I, having nothing more precious than my heart, doomed it to the flames, but it wouldn
AMOR PROHIBIT / FORBIDDEN LOVE (POEME) 1 de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374239_a_375568]
-
2015. BLASFEMIE Mucius Scaevola n-a fost fratele meu. El nu și-a jertfit decât dreptul său braț. Eu, neavând mai de preț decât inima, pe ea am sortit-o flacării, dar n-a ars de tot : un ciob mai pâlpâie în casa înghețată a trupului coborâtor din’ naltul fumegând al Crucii. BLASPHEMY Mucius Scaevola was not my brother. He only sacrificed his right arm. I, having nothing more precious than my heart, doomed it to the flames, but it wouldn
MARIANA CRISTESCU [Corola-blog/BlogPost/374241_a_375570]
-
tine Tu mă-mbraci în așteptări, iubirea mea. Cu tine rătăcesc prin neguri și ploi Te aud cum tropăi cu dor în gând Soarele zâmbește timid cu noi Cu șoaptele tale iubite ce-n mine plâng In candelare de suflet pâlpâie vise Frunze palide, moarte putrezesc în noi Doar Luna ne zâmbește-n culise Printre ramuri dezgolite ale copacilor goi. Mă rătăcesc prin gânduri Cu pași de timp prin iarbă în vorbele tale șoptite printre rânduri Lacrimă mea oftează pe fragedă
CU ŞOAPTELE TALE de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378652_a_379981]
-
decembrie 2015 Toate Articolele Autorului O noapte, fără somn, în gânduri e-adunată, În arabescul bradului, alb de vată ninge! Tristețea mea -de dor- prin sărbătoare e plecată, O simt, parcă, prin abur și știu cum mă atinge... Ostenită, lumina pâlpâie-n lumânare, Noaptea împodobită e-un fel de paradis. Trecutul despletește, în mută așteptare, Povestea sfântă, de Crăciun, rămasă într-un vis. Desprinsă de prezent, prin ceața vremii deasă Cu ochii în -atunci- amintirea-mi se deșiră... Întrezăresc Crăciunul trăit
CLIPE SFINTE DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377763_a_379092]
-
gestionată de mama candidului pictor, era burdușită cu imaginea multiplicată a obiectivului socialist. Ea era înfățișată, demonstrativ, celor care treceau pragul casei și aveau aer de ștabi. În rest, pentru cei ce iubeau Pictura, existau vrafuri de cartoane în care pîlpîia duhul inconfundabil al boemului care venea din cealaltă Românie. România boierului Pallady. Cine va concepe acest mult așteptat compendiu al dramaticelor dezorientări și dezarmări, dar și al existenței, nu ne îndoim, unor încă nedivulgate capodopere? Și cînd? 7 septembrie E
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ziua cea de aur? Înalță-te, O Enion, înalță-te, căci Iată, marile mi-am domolit". 495 Așa grăind, neputinciosul cap și-l așeza pe stîncă Jílavă, Și-ntunecime-acoperi întreg adîncul: lumină lui Enion se stinse Aidoma unei văpăi neputincioase ce pîlpîie pe fața-ntunecimii. Vala atunci mîinile-și ridicắ spre cer pe Enion ca să o cheme. Ea o chema, dar nimeni nu-i putu răspunde și doar ecoul vocii ei se-ntoarse: 500 "Unde e oare glasul lui Dumnezeu care chematu-m
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
uman) s-ar dori drumul de la mistificare spre autenticitate, de la umilință spre demnitate, de la a fi oricum spre a fi tu însuți. Constantin Popa Mașina de vînt Referințe critice Măștile absurdului După o "uvertură" în tonuri prețios-poematice (per parcurs mai pîlpîie inflexiuni de lirism oarecum artificios), sugerînd un eteric ceremonial al iubirii, în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Alte sute de tineri li s-au alăturat, formând un cerc În jurul acestora. În loc de bricheta personală, s-a recurs la o formă de incinerare centralizată, nou-veniții Înmânând ordinele de Încorporare unui alt tânăr, care le dădea foc de la flăcările ce pâlpâiau Într-un ibric de cafea. (D. Kertzer, 2002, p. 117) La o primă vedere, am fi tentați să credem că avem de-a face cu o demonstrație și o Întânire de protest - altfel spus, cu acțiuni politice, și nu cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pâine! Două, trei, ba nu, patru pâini mari și rotunde! Și să rețină numele străzii pe care era brutăria aceea grozavă. S-a apropiat de casa din colț, a ridicat ochii. Dar literele aveau o înfățișare ciudată, cețoasă, se încolăceau, pâlpâiau. „Ce proastă sunt!, și-a spus ea deodată. Asta e strada pe care locuiește unchiul meu...” S-a deșteptat, tresărind brusc. Trenul, oprit în plin șes, era plin de un zumzet nedefinit: o bandă îl ucisese pe mecanic și străbătea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sine timpul cu miile-i decade Și-nmormîntînd-o-n caos întins, fără de fine, Zburând negre și stinse surpatele lumine, Că bolta surp-albastru-i, o uriașă raclă, Că soarele-i jăratic, ultima lumii faclă Să văd caosul este al lumilor sicrii Că sori mai pâlpâi - roșii, gigantece făclii - Ș-apoi se sting. Nimicul lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde Atunci gintea-nviată din suferințe lungi Să moară, națiunea - atunci! și - nici atunci! Căci nu, nu mor Titanii din zilele bătrâne, Mai iute scutur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate. Cerul, din rădăcină nălțîndu-se, decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade. Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Zburând negre și stinse, surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi - roșii gigantice făclii - Ș-apoi se sting. Nimicul lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde! Văzând risipa, Satan, voi crede c-ai învins! Căci, dacă ești arhanghel al morții cei bătrâne, Atunci ești drept, căci numai ea este
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o bijuterie pe care mi-a dat-o mama. Toate femeile din Câmpie au așa ceva. Bătrânul soldat luă cel de-al doilea lănțișor din mâinile femeii și-l trecu prin urechiușă din partea de jos a spiralei. Imediat, în mâna lui pâlpâi o lumină bizară. Speriat, Mos aproape că scăpă amuleta pe podea. ― Ei, viteazule, vezi că avem și noi pământenii secretele noastre? hohoti Alarik. Las' că-ți spun eu ce e și ai să înțelegi... E o joncțiune trimetalică, un fel
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ly, de ce nu i-au spus despre adevărata noastră misiune. De ce, Făurarule Omenori, nu ai explicat Preotului tău menirea sacră pe care o avem? Fu rândul lui Xtyn să se piardă. Uimirea îi fu atât de mare încît viziunea sa pâlpâi pentru o clipă, dezarticulată. Mii de gânduri îi fulgerau prin minte în timp ce căuta disperat să-l izoleze pe Arrus în vocea ly. Acesta coborâse însă din rand și pășea hotărât către ceilalți. Toți războinicii ieșiră din formația de luptă și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]