3,713 matches
-
te jefuiește de bucuria oferită de lucrurile bune ale vieții și îți subminează spiritul de inițiativă. Ea face ca oamenii să devină ipohondri, speriați de critici și de durere fizică. Copiii noștri sînt prea tineri ca să recunoască pericolele care îi pîndesc prin acceptarea sărăciei, ca fiindu-le predestinată. Aș vrea să mă asigur că ei vor deveni conștienți de acestea și că vor fi pregătiți să plătească prețul cerut de drumul spre bunăstare". Dar tu? Trebuie sau nu să schimbi starea
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
cheia casei tale pentru a deschide ușa, se va folosi de lucrurile tale pentru a căror cumpărare te-ai străduit atît de mult și care îți sînt nespus de dragi. Această persoană te va urmări pas cu pas. Te va pîndi cum muncești și îți va citi declarațiile fiscale. Îți va citi planurile pe care îi le vei face și va verifica dacă le-ai dus sau nu la îndeplinire. Te va privi în ochi în momentul în care îți vei
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
fac ce-am să pot și eu că tare multe mai am pe cap! Au urmat oftaturi, apoi, sărutări focoase date cu ochii În lacrimi și privirile Întoarse În partea opusă pentru a proteja, atât cât se putea, un suflețel pândit de nefericire, cu un Victor ce se Îndepărta Încet, cu capul Înainte, cu privirea, ca și inima, Îndreptate spre Înapoi și cu o Ochenoaie de nerecunoscut, plânsă și complet răvășită. Copilul pricepea tensiunea acelui moment, vag, la Început și acelerat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și oarecum surprinsă de privirea de vițel a băiatului. Apoi, continuă Înțelegătoare: Hai, lasă asta acu’! Vină-ncoace oleacă, iar când Va se apropie cu nesiguranță În mers, ea Îi șopti la ureche: Vezi că mămica are obiceiul de mă pândește p’in grădină! Du-te la locu’ tău sau mai bine sui-te și adă câteva pere, vrei? Valerică a clătinat din cap aprobator, aduse un sân de pere și le Împărți inegal. Mâncau pere zemoase și se priveau cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
volumul până la obsesie.“ ți se face groază citind atâtea considerații despre moarte, dar și mai groază ți se face, mai ales dacă ești singur în cameră în timpul lecturii, străbătând labirinticele și tenebroasele fraze. Ai impresia că la fiecare virgulă te pândește câte un oxi-moroi sau câte un demon fil. Fotografia de pe ultima copertă ne-o înfățișează pe autoare ca pe o femeie tânără și frumoasă. Are ochii la locul lor, nasul așezat corect, exact la mijlocul feței, gura frumos desenată. Oare cum
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
spre noul ideal. (Nașterea curcubeului) Maria Marin vrea să-i și educe pe copii, să-i facă sensibili și miloși. Dar mijloacele pe care le folosește n-o ajută să-și atingă scopul: „Pisicuța mea pufoasă / Stă cuminte la fereastră, / Pândește atent o vrăbiuță / Zgomotoasă și micuță./ Eu, blând, o dojenesc. / — Nu-i frumos ce faci, mică pisicuță, / Este și ea o mamă drăguță...“ (Pisicuța) În ceea ce mă privește, dacă aș fi în locul pisicuței pufoase, i-aș răspunde Mariei Marin: „Chiar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
câinoșit, o doamne, / ca un stup cu zumzetul cald / ucis pe la spate.“ (Floarea insomniei) „să afli ce-ai mai făcut în somn, / înveselit ca tartina unei / tranzacții deschise, deodată / la toți nasturii“ (fără titlu) „eu, în gangul de ochi / ostil pândind din iasomie, / eu, acest rest de câine / tricolor pe roată.“ (Un câine tricolor pe roată) „Mâna mea scuipată de gravitație / din gura statuilor / sparge ouă primordiale / cu imaginea șarpelui.“ (Lin coboară ziua de naștere) „După ultima modă a iluziei, / stăm
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
amăgit c-un dor; / O tainică chemare mă-ndeamnă suspinând, / Mă va-nșela - a câta oară - cu șoapte de amor.“ Acest limbaj aparținând altei ere poetice sună straniu atunci când autorul îl folosește pentru a incrimina Securitatea: „Azi, nu ne mai pândește nimeni în taină pe la uși; / S-a dus Securitatea și nu mai sunt în țară ruși: / dar încă păstrăm teamă și-n cugete avem dureri, / Ca oarbă moștenire din sila anilor mizeri.“ Securitatea ne pândea... în taină! Poetică Securitate! Nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Securitatea: „Azi, nu ne mai pândește nimeni în taină pe la uși; / S-a dus Securitatea și nu mai sunt în țară ruși: / dar încă păstrăm teamă și-n cugete avem dureri, / Ca oarbă moștenire din sila anilor mizeri.“ Securitatea ne pândea... în taină! Poetică Securitate! Nu ne mai rămâne decât să ne-o imaginăm poleită, noaptea, de lumina Lunii... În aceiași termeni este evocat comunismul însuși: „A fost în lumea asta comunismul cea mai cumplită eră: / A făcut din moartea noastră
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în care se afla. Muzica îi mergea la suflet și accentua starea lui de depresie. Era atît de stăpînit de frămîntările lui încît nu realiza contextul existențial momentan. Din sală, un bărbat rotofei, roșu bine de la consumul excesiv de alcool, îl pîndește cu perseverență și de cîte ori are impresia că privirile lor se întîlnesc, salută respectos, zîmbind cu gura pînă la urechi. Cum Rodion nu răspunde, roșcovanul se pregătește de o nouă încercare. Siguraticul client din separeu lasă inima să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pună coarne de față cu tine. Îl omor, îl fac bucăți, îi tai fuduliile, strigă nervos Darie. Votează-l, să ajungă și mare. Averea nu-i ajunge și nici faptul că-i buhaiul satului.Puține femei i-au scăpat. Îl pîndesc noaptea și-i crăp capul. Cei doi soți au băut rachiu și au pus la cale să influențeze alegerile. Cu o măciucă potrivită Darie l-a plesnit pe Cîrteală în moalele capului, doar cu două zile înainte de alegeri. Era noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înstrăinarea pe cărare din vârful muntelui, se închină, aprinde o lumânare, scrie acatiste și pleacă. Țipă ca din gură de șarpe înstrăinarea la mine, o abandonez la ușa bisericii numele meu în bilețele împăturite, cunosc înstrăinarea după cum înclină scrisul. Mă pândește de sub fereastră înstrăinarea, soarele îi umple buzunarele; dincoace de zid, opaițul picură umbre pe dușumele. Despre care timp vorbești? Mereu am împărțit pe din două așteptările! 18, 32, 64... aici, acolo, dincolo, simple dimensiuni față de care raportăm neputințele. Răscumpărarea identității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a cumpărat după cum îl ținea chimirul. L-au ajuns blestemele noastre! Doamne, pe ăsta nu-l aduna la sânul tău! Lângă clopotniță, maiorul, învelit cu o pătură, părea ostenit după o zi de anchetă; parcă dormea, parcă făcea calcule, parcă pândea; cu ochii închiși, maiorul veghea mai limpede turma; așa proceda tataia când gândea afaceri, așa lega ideile cel mai bine închidea ochii; se ferea să nu-i fie citite cifrele pe retină, să nu-i divulge cineva planul, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a se bucura de libertate; dar nu cunoaștem popoare care, din libere cum erau, să se fi supus unei sclavii voluntare. Mai multe republici au recăzut, ulterior, sub despotism; s-ar părea chiar că e o nenorocire inevitabilă, care le pîndește pe toate. Căci cum ar putea rezista pentru totdeauna o republică tuturor cauzelor care minează libertatea? Cum ar putea ea stăvili mereu ambiția celor mari, pe care-i crește la sînul ei? Cum ar putea ea veghea vreme îndelungată asupra
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
îngrozitoare, din pur fanatism. Printre lucrurile bune pe care Machiavelli le spune la capitolul conspirațiilor, este unul foarte bun, dar care, în gura lui, devine rău. Iată-l: "Un conspirator spune el este tulburat de teama de pedeapsă care-l pîndește, iar regii sînt susținuți prin măreția imperiului și prin autoritatea legilor". Mi se pare că autorul politician nu vorbește cu bunăvoință despre legi, el care nu insinuează decît interesul, cruzimea, despotismul și uzurparea. Machiavelli procedează precum protestanții, care se servesc
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bărbați Îmbrăcați În haine lungi, de un roșu Întunecat, stînd În picioare aproape de ușa ce dădea În altă odaie. În mijlocul ei, un mănunchi de copii Îngenuncheați care parcă se rugau, parcă studiau ceva. CÎnd l-am Întrebat pe Zoli ce pîndesc oamenii aceia, mi-a spus, cu fantezia lui neînfricată, că vor să-i omoare pe copii. Scena era dominată de roșu, de violet și de brun, culori adînci ce mă Îndemnau să-l cred. În altă parte Însă, totul era
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de arbuști. Era mai mult un adăpost deschis pe latura dinspre noi, cu cîteva ramuri căzute din acoperiș, semn că nu mai fusese folosit În ultimul timp. Ce ascunzătoare minunată, ne gîndeam, am putea să ne facem noi acolo ca să pîndim ieșirea din pădure a vulpilor despre care se vorbea mult, dar dintre care nu văzuserăm nici una. Moșul lui Zoli știa ceva mai sus o groapă galbenă cu lut moale, bun pentru uns casa lui măruntă pe dinăuntru și pe dinafară
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca personaj În toate narațiunile și de tonul convingător cu care le depăna. Într-o seară, a apărut alergînd din fundul curții și, pierzîndu și aproape răsuflarea, mi-a spus că greu mai scăpase de o motohaliță și că aia pîndește dincolo de șură, nu cumva să mă duc Într-acolo. Niciodată Însă nu a știut ori nu a vrut să ne descrie o motohaliță, așa că eu mi-am Închipuit-o pornind de la răsunetul numelui ei, combinație Între matahală, motor și caracatiță
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prin Pădurea Cerha tului. Luneca o vreme Încet. În sanie se tăcea mîlc de frica, iar dintr-odată, omul dădea bici, iar caii țîșneau Înainte ieșind din pădure În latura dinspre Ghirișa. De aici pînă la Pișcari, nu ne mai pîndea nici o primejdie. Dar să te ferească Dumnezeu să fi ajuns la Pișcari vara, după ploaie! Te Înfundai Într-un noroi preistoric, galben și lipicios, care nu te-ar fi lăsat să răzbați mai departe nici În ruptul capului. Erai al
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ei făcuți. Să plece, să tot plece, să spună că se întorc și tu n-ai decât să aștepți, cu ochii-n soare. Eu mă duc unde-i bine ! Zis și făcut : m-am socotit ce m-am socotit, am pândit și m-am prins tocmai de poalele aceluia care strălucise mai înainte. E drept că veșmântul Lui se făcuse acuma așa ca al celorlalți. Nu l-aș mai fi cunoscut după haine, dar era singurul fără încălțări și, uite, picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu prea vroiau să aibă de-a face cu el. Când plecau cu bărcile la pescuit, îl lăsau să plece ultimul, fiindcă el nu jertfea niciodată nimic lui Poseidon și se temeau să nu le aducă ghinion. Dar eu îl pândisem și văzusem ce făcea înainte de a ieși cu barca: stătea așa, pe malul mării, cu fața la răsărit și-și mișca buzele: spunea ceva, încet de tot. O dată, când credea că nu e nimeni în preajmă (plecaseră toți pe mare), chiar l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
plăcere, dar... Parcă nu se cade ca... ― Dacă mi-ai spune pe nume, te-aș simți aici lângă inimă ca fiul celui mai scump camarad și prieten! Ce știi tu, dragule Gruia, ce Înseamnă ca acolo unde glonțul orb te pândește - și nu iartă - să-l ai lângă tine pe omul a cărui inimă bate În același ritm cu a ta și la nevoie nu te va lăsa - a sfârșit vorba omul ascuns În spatele mustăților colilii... ― După felul cum mi-ați
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că mă trezesc mutat Într-un sector al frontului unde - spuneau ei - era nevoie de Întăriri din toate punctele de vedere - a pornit să povestească Petrică... Și cum În armată, mai ales În vreme de război - când Curtea Marțială te pândește de după fiecare colț - nu ai voie să spui nici o vorbuliță În plus, am răspuns: „Am Înțeles! Să trăiți!”... Un camion cu prelată, sub care Își găsiseră adăpost Încă o mulțime de gradați și ofițeri - stârnind tot colbul pustiului rusesc - ne-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
stătea ghemuit un cățeluș pekinez, care se porni să latre ascuțit, vestindu-le sosirea. Felicia îi porunci să tacă, dar nu mai apucă să apese pe clanța ușii. Le deschise domnul Măgureanu în persoană, care parcă stătuse în antreu și pândise momentul venirii lor. El îi întinse afabil și zâmbitor mâna musafirului, cercetându-l o clipă prin lentilele ochelarilor de pe nas și îndemnându-l să intre și să se simtă ca la el acasă. Era un bătrân foarte înalt, uscățiv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Pur și simplu l-a luat camerista pe făraș, ca pe un gunoi oarecare, l-a aruncat fără niciun fel de onoruri, laolaltă cu alte mizerii. Am dormit ca un prunc în noaptea aceea, pentru că știam că nu mă mai pândește, din apropiere, satrapul. A doua zi, bineînțeles, eu, omul absolut liber, după ce am plătit daunele provocate în apartament, am dat fuguța în oraș și mi-am cumpărat un alt stăpân... Ha, ha, ha, ha, ha! Ți-ai cumpărat un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]