1,945 matches
-
un purcel de la Vasile, alarmat de Matilda că de două săptămâni nu se mai găsea carne, sau se găsea puțină, și până să-ți vie rândul la coadă, apoi, spunea Ana furioasă, carnea se găta, închide el oblonul, mîn-ce-l în pântec și no, întoarce-te, Ana, și spune la doamna, care nu crede la tine, că n-ai găsit nimica. Purcelul însă era destul de mare și cum Ana tocmai lipsea (nu la vreun bărbat se ducea, zicea ea, apăcă nu-i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
frumos!..." și mă aplecai asupra chipului ei, foarte aproape, și rămăsei iarăși nemișcat, fascinat de expresia acestui chip care îmi sugera că avea în capul ei, în mod uimitor, spiritul, ca să zic așa, al picioarelor ci, bogate în forme, al pântecului pe care goliciunea îl făcea misterios, al sânilor mici și chiar al gurii ei acum întredeschise într-o perplexitate de astă dată părăsită, respirând ușor și regulat, cu bărbia ridicată, cu ochii care mă priveau parcă fără să mă vadă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trezi după două ore și începu să se uite prin odaie ca și când n-ar fi știut unde se află. Apoi deodată își dădu seama, descoperi unde se afia acel lucru neliniștitor; dădu pledul la o parte, își duse palmele sub pântec și încremeni astfel la pîndă: da, acolo, era! Dar se liniști: "Tu ai mîncat?", zise. "Da!" "Toarnă-mi un pahar, te rog frumos." Dar nu putu să-l bea, își mușcă buzele, puse paharul pe noptieră și se zvârcoli, se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
122-123), Senghor revine asupra anilor ’30 și asupra Împrejurărilor În care a luat naștere conceptul de negritudine: „Am descoperit astfel ș...ț miracolul dorinței, «forța vitală» a negrilor africani. Ca și arborele filao, ale cărui rădăcini pătrund adânc În nisipurile pântecului inferior și șale căruiț ramuri presărate cu stele cântă În inima alizeelor. Ani de foc pentru o Întreagă generație de tineri prizonieri În facultăți, ani deloc literari, așa cum crezusem, ci cu adevărat vitali. Am mărșăluit Înarmați cu armele miraculoase ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
la nestricăciune (la incoruptibilitate)”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a patra, cap. 1, în PSB, vol. 41, p. 393) „Cel ce crede în Mine, precum a spus Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele Lui (In. 7, 38) Arată cum răsplata credinței se prelungește neîmbătrânită și că cel ce nu refuză credința se va bucura de darurile cele mai bogate de la Dumnezeu. Căci va fi atât de plin de darurile venite prin Duhul, încât
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
socotește că odihna Lui e mântuirea ta și se bucură mai mult decât tine de izbăvirea de primejdii și de moarte (...) și care arată orice fel de iubire: cea care o are un părinte pentru copii, o mamă pentru rodul pântecului ei, agricultorul pentru via sa, constructorul pentru meșteșugul său, mirele pentru mireasă, tânărul pentru o tânără, o iubire care vrea să îndepărteze de la tine cele rele tot atât pe cât e de departe răsăritul de apus, pe cât e mai înalt cerul
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
lui de zeu pe rană și suge ca un prunc la sân/ el își pune gura lui de zeu pe carnea despicată/ ca pe-un sex muieresc/ și suge până prinde puteri/ El se mișcă-n sânge ca-ntr-un pântec// Ține minte - îmi spun: unde există o durere/ hopa și zeii. Unul măcar/ el se lipește de durere ca o lipitoare/ și stă acolo vreme uitată ca un fericit/ el se lipește de durere ca o lipitoare până te lasă
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
ultimă instanță - în sfera delicată a intransigențelor morale. în noaptea de 30 ianuarie 1945, cînd nava "Wilhelm Gustloff" părăsește portul Gdansk, la bordul ei se află și un mai vechi personaj al scrierilor lui Günter Grass - Tulla Pokriefke, purtînd în pîntec o sarcină ajunsă la termen. "Titanicul german" este lovit de trei torpile lansate de pe submarinul sovietic "S 13". Efectul este fatal, vasul se scufundă, cea mai mare parte a pasagerilor își află sfîrșitul în apele reci ale Mării Baltice. Cei scăpați
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
cu patimă, de petele ei de culoare. Pe care i le procură estropiații, femeia nebună căutîndu-și bărbatul dus cu dricul, pe ,maidanele galbene ca niște pete de tutun", generalul care ,își clacsona prelung cu pompa biliară/ ce-i atîrna din pîntec, verde, afară,/ patrula nimicită la asalt." O lume trecută, în care se aude gîlgîitul unei lumi mai vechi, nu un paseism de duzină, ci o înfruptare vegetală, din istoria care s-a făcut pămînt: ,Oamenii Vechi se'ntorceau din milenii
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
vagabondeze trupește, ca să folosesc expresia Ieromonahului Gabriel Bunge, ars pe dinăuntru de un demon al schimbării și nestatorniciei. Pentru avva Evagrie Ponticul, akedia este unul dintre cele opt gînduri păcătoase, alături de desfrînare, mînie, lăcomie, întristare, slavă deșarta, mîndrie și pofta pîntecului. Mai tîrziu avea să dispară de pe listă, cum aflăm din comentariul lui Cristian Bădilită la Tratatul practic al lui Evagrie Ponticul, apărut la Editură Polirom în 1997. Pornind de la comentariile lui Origen asupra akediei, Cristian Bădilită o definește drept "amestec
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
de reni, / ți se suie în pat, / ți se așază pe piept cu toată greutatea, / te privește în ochi, iti scuipa în fața imaginile copilăriei / - clopoței, stridente spărgând auzul - îți ninge pe creier / / dormitoare de soldați nervii mei - mereu în alarmă". Pântecul protector al mamei e căutat într-o poezie cu vibrații de Duhovniceasca argheziana: În pântecul pântecului mamei mele m-aș fi ascuns / să nu aflu cine pășește spre cine" (Devastatoare mașini). Poeta aparține stirpei existențialiștilor care-și privesc corpul înregistrându
Vulnerant omnes, ultima necat by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17676_a_19001]
-
te privește în ochi, iti scuipa în fața imaginile copilăriei / - clopoței, stridente spărgând auzul - îți ninge pe creier / / dormitoare de soldați nervii mei - mereu în alarmă". Pântecul protector al mamei e căutat într-o poezie cu vibrații de Duhovniceasca argheziana: În pântecul pântecului mamei mele m-aș fi ascuns / să nu aflu cine pășește spre cine" (Devastatoare mașini). Poeta aparține stirpei existențialiștilor care-și privesc corpul înregistrându-i reacțiile, procesele, sub sticlă rece a microscopului: "În fiecare seară, cu degetele lor mărunte
Vulnerant omnes, ultima necat by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17676_a_19001]
-
privește în ochi, iti scuipa în fața imaginile copilăriei / - clopoței, stridente spărgând auzul - îți ninge pe creier / / dormitoare de soldați nervii mei - mereu în alarmă". Pântecul protector al mamei e căutat într-o poezie cu vibrații de Duhovniceasca argheziana: În pântecul pântecului mamei mele m-aș fi ascuns / să nu aflu cine pășește spre cine" (Devastatoare mașini). Poeta aparține stirpei existențialiștilor care-și privesc corpul înregistrându-i reacțiile, procesele, sub sticlă rece a microscopului: "În fiecare seară, cu degetele lor mărunte și
Vulnerant omnes, ultima necat by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17676_a_19001]
-
Cristina Alexandrescu Un medic britanic, voluntar la un spital din Siria a publicat pe internet o imagine îngrozitoare. Potrivit Dailymail, în imagine se află un făt care a fost împușcat în cap în timp ce se afla în pântecul mamei sale. Se pare că soldații fac concursuri de tragere, folosind drept ține civili, pentru diferite mize, cum ar fi o țigară. Medicul David Nott explică că a realizat acest lucru după ce a observat că în diferite zile vin oameni
Cea mai îngrozitoare imagine din Siria by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/55237_a_56562]
-
te-ai distrat destul. Acum dă-mi informațiile despre zbor. În timp ce se Încarcă fișierul În computerul ei, Wakefield Îi ascultă respirația. Își imaginează aerul coborîndu-i În jos pe gît, Încercuindu-i sînii, umplîndu-i inima cea Înflăcărat catolică, bulucindu-se către pîntecul plat, coborînd În pîlnie către pubis. Aude vocea asistentei ei celei roșcate, care vorbește la un alt telefon. „Crossroads Travel. Cu ce va pot fi de folos?“ și se simte confortabil Învăluit de un fel de domesticitate ciudată, creată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
face să mărturisesc prin tortură, o necăjește Wakefield. Dintr-un salt este În spatele lui, Îl apucă de păr și trage. Au. — Tortură o să fie dacă nu-mi spui. Sau moarte. Dacă Îmi povestești, Îți cruț viața, Șeherezada. Întinde mîna sub pîntec și Îl apucă de interesul treaz din nou, lipicios la pipăit. În regulă, o să-i spună. Copilul Wakefield știa să se ascundă. CÎnd era foarte mic, se pitea după un dulap sau se făcea covrig sub masa din bucătărie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și trage. Undița se Încovoaie; ceva din apă se luptă pe viață și pe moarte. Wakefield vede la capătul celălalt al undiței pielea albă și netedă și branhiile unui mic rechin. Centimetru cu centimetru, cei doi trag creatura spre balcon. PÎntecul bărbatului se strivește de balustrada balconului ca un balon păros, gata să explodeze. Nevasta geme, cele patru mîini ale lor stau Încleștate pe undiță, apoi firul cedează, plesnind prin aer la doar cîțiva centimetri de capul lui Wakefield, iar rechinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu frică de Dumnezeu și cu un suflet cum rar întâlnești. Ce mai, un om bun! Uite, au trecut atâția ani, și niciodată nu m-a atins măcar cu un deget. Dar de viitoarea odraslă pe care o purtai în pântecul tău, mamă, știa că nu-i a lui? De unde să știe! Te-am născut la opt luni de la căsătorie. I s-a spus la spital că se mai nasc unii copii și înainte de soroc. Aceasta a fost taina mea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
noastră este exactă, Sfântul Graal... era stirpea și descendenții lui Isus, acel „Sang real“ ai cărui păzitori erau Templierii... Totodată, Sfântul Graal trebuia să fie, literalmente, receptaculul care primise și conținuse sângele lui Isus. Cu alte cuvinte, trebuia să fie pântecul Magdalenei. (M. Baigent, R. Leigh, H. Lincoln, The Holy Blood and the Holy Grail, 1982, London, Cape, XIV) „Mde“, zise Diotallevi, „nimeni nu te-ar lua În serios“. „Dimpotrivă, ar vinde câteva sute de mii de exemplare“, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o mătușică foarte bătrână și universală. Probabil continuam să mă mișc strâns lipit de trupul tău, dar simțeam și că erai gata să te Înalți În zbor, te transformai În aur, deschideai porți Închise, mișcai obiectele prin aer. Pătrundeam În pântecul tău Întunecos, Megale Apophasis. Prizonieră a Îngerilor. Poate că nu pe tine te căutam? Poate că sunt aici numai ca să te aștept mereu pe tine. Oare de fiecare dată te-am pierdut pentru că te-am recunoscut și nu am Îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să nu se apropie de apa de dedesubt cu două degete, ci să rămână suspendat În aer, și În același timp fă focul sub baie. Atunci, și numai atunci, deși materia argintului-viu nu atinge apa, dar găsindu-se În acest pântec cald și umed, se va transmuta În apă. — Maestre, zise Khunrath căzând În genunchi și sărutând mâna descărnată și străvezie a doctorului Dee. Maestre, așa o să fac. Iar tu vei avea ce dorești. Amintește-ți vorbele astea, Roza și Crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nașterea fără dureri și eu Încercam să-i urmăresc exercițiile. Lia refuzase ajutorul pe care știința i-l punea la dispoziție ca să ne facă să aflăm cu anticipație sexul noului născut. Voia surpriza. Acceptasem ciudățenia aceea a ei. Îi pipăiam pântecul, nu mă Întrebam ce avea să iasă din el, hotărâsem să-l numim acel Ceva. Întrebam numai cum puteam să particip și eu la naștere. „Acel Ceva e și al meu“, ziceam eu. „Nu vreau să fac ca tații pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
scris o carte albă, un bun grimoire, pentru toți adepții lui Isis Dezvăluită, ca să le explic faptul că taina tainelor nu mai trebuia să fie căutată, că lectura vieții nu ascundea nici un sens subteran și că totul era acolo, În pântecul tuturor Liilor din lume, În camerele clinicilor, pe saltelele de paie, pe prundurile râurilor și că pietrele care ies din exil și sfântul Graal nu-s altceva decât niște mici maimuțe care țipă cu cordonul ombilical atârnându-le și doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care provenea de la niște lămpi vechi puse să lumineze În fâșii unele zone. Prima impresie a fost că intrasem În laboratorul unui lutier din care meșterul dispăruse Încă de pe vremea lui Stradivarius, iar praful se acumulase puțin câte puțin pe pântecele dungate ale teorbelor. Apoi, după ce ochii mi s-au obișnuit treptat, am priceput că mă găseam, cum ar fi trebuit să mă și aștept, Într-o grădină zoologică pietrificată. Colo un ursuleț cu ochi lucioși și sticloși se cățăra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
șerpuitoare și sclipitoare. „Dacă Kircher avea dreptate, mai multe cărări sunt În inima pământului decât la suprafața lui. Dacă ceva se petrece În natură, asta vine din căldura ce fumegă acolo, dedesubt...“ Eu mă gândeam la opera la negru, la pântecul Liei, la acel Ceva care Încerca să erupă din blândul ei vulcan. „...și dacă se petrece ceva În lumea oamenilor, asta se pune la cale acolo, dedesubt.“ „Așa zice părintele Kircher?“ „Nu, el se ocupă de natură, atât... Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]