1,838 matches
-
știu eu! Douăsprezece sunt triburile lui Israel, Care s-au reunit apoi în el. Unsprezece sunt stelele de Iosef visate, Așa cum le văzuse el în vis, pe toate. Zece sunt vestitele porunci, Date în Sinai, atunci. Nouă sunt lunile rodului pântecului femeii născătoare, După care se naște fiecare. Opt sunt zilele după care pruncul e circumcis, În cartea legământului lui Avraham înscris. Șapte sunt ale săptămânii zile, În ale calendarului file. Șase sunt părțile învățăturii din Mișna, Pe care nu le
CÂNTEC DE PESAH de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368875_a_370204]
-
știute, cunoscute. Douăsprezece sunt triburile lui Israel, Care s-au reunit apoi în el. Unsprezece sunt stelele de Iosef visate, Așa cum le văzuse el în vis, pe toate. Zece sunt vestitele porunci, Date în Sinai, atunci. Nouă sunt lunile rodului pântecului femeii născătoare, După care se naște fiecare. Opt sunt zilele după care pruncul e circumcis, În cartea legământului lui Avraham înscris. Șapte sunt ale săptămânii zile, În ale calendarului file. Șase sunt părțile învățăturii din Mișna, Pe care nu le
CÂNTEC DE PESAH de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368875_a_370204]
-
nu se poate numi, minerul este predestinat să aibă o altă măsură a ierarhiei valorilor. Cine a ajuns în viață să guste măcar puțin din pâinea cu gust de pământ și cărbune, nu poate scăpa de amintirea puternică pe care pântecul pământului se grăbește să o înfigă în lumea de la suprafață. Despre viața de miner, despre cei care au căzut într-un fel sau altul pradă vrăjii sale a fost vorba și în evenimentul care a avut loc pe data de
ÎNTÂLNIRE ÎN MIEZUL DE AUR AL ŢĂRII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369027_a_370356]
-
Cu elixirul dragostei. Mă unesc cu tine, în numele iubirii, Mă prefac în lumină, în numele nemuririi, Mă zidesc și stau la Masa Tăcerii, Când stelele cad și îmi despletesc pletele Pentru a te aștepta cu pâinea dorului meu, Acum, când în pântec rodește darul tău. TACI, INIMĂ, TACI... Nu mai vreau să port poveri de fier Și de aceea-i poruncesc inimii mele: taci inimă, taci! Mă prefac că nu aud, Parcă astăzi timpul îi surd, Mă izbesc de gânduri sumbre, în
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]
-
trecut pentru puțin timp prin celula asta ne-a spus atunci: <>... Și așa am petrecut primul Crăciun din gulagul autohton. Pentru Pascu, deținut cu vechime, era al treilea. I-am povestit și eu de cele nouă petrecute de mine în pântecul chitului roșu, cum îmi plăcea să denumesc prizonieratul sovietic. Îndeosebi i-am povestit de cel de-al cincelea, din 1946, petrecut-sau mai bine zis, îndurat-în lagărul de pedeapsă de la Usciora, denumit-nu degeaba-și Gura Dracului. În acest punct pierdut
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
mă întreb, pînă cînd...? Din nou, au căzut cîteva ore, obosite și uscate, la picioarele timpului grăbit. Le string mereu în poala rochiei, însă nu reușesc; credeam că le voi putea reînvia... și că le voi reașeza cu grijă în pântecul clepsidrei... Nu reușesc! Oricât aș lupta să le salvez, ele se strecoară... monoton, lunecând de pe cadranul ceasului, direct în mâinile Infinitului de neatins. Timpului nu-i pasă și nici nu are răgaz, să-mi salveze orele mele, care se sting
ROCHIA MEA CEA NOUĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369111_a_370440]
-
Mai bine să rămînă doar clipă aia pură, În care mă pierdusem în dulcea ta făptura... & Trupul tău iubito este un fulg de zăpadă Trupul tău iubito este un fulg de zăpadă Mi se topește pe limbă nufărul tău grațios Pîntecul tău catifelat este ca o grădină Dulce și pur și atît de duios Gleznele tale de gazela mă amețesc Coapsele tale se deschid că cerurile nopții Primește-mă în dulceața lor, iubire, Că vreau să iți descui iar lacătele porții
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
Din care zăpadă nu voia să mai cadă Te iubeam că un vînt tăios, ca o cutremurare A munților cînd le cade cerul peste spinările lor de bouri Se îngrămădeau dincolo de orizont alte turme de nouri Asfințitul crapă într-n pîntec de mare Ce dulce, tulburătoare, a fost iubirea noastră A durat numai un zîmbet, o eternitate Un fulg de zăpadă din amintirile uitate Risipit că rază de soare-n fereastră. & Toride (de vară) 1 Am crezut ca bate vîntul |n
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
știu, am învățat cum să umblu, cu binișoru', prin lume. Tu, soro, dacă mai ajungi până la capăt de linie îi bine, îi tare bine ... Poate ele, hainele de porți, e de vină. Ești femeie născătoare și nădragii nu-s pentru pântec de prăsilă și nici pentru șale cu osânză moale. În cărți te văz cu șal alb și lung cât balauru'. Și cu păru'n cosiță mi te arată ... cartea asta. Io-te aci, în gură la mine! Nu, mai bine
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
a două aripi ca de pasăre. Își lepădase unul câte unul veșmintele cu care venise de pe Lumea Nouă în Lumea Străveche și se mișca așa, goală pe sub șalul alb de cașmir, ce-i acoperea doar în parte umerii, sânii și pântecele. Epiderma-i era pielița de prună, dar încă mai emana parfum scump, și nu de floare de munte. Era înghețată bocnă și mușchii, și oasele poate ar fi trebuit să-i fie casante ca sticla de lampă. Avea și bură
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
nu se risipească, nefiind nicicînd iubit De sufletele sparte, obtuze, reci și acre Și zice-se că iarbă a-ncărunțit deodată, A obosit să crească pe cruci în cimitir, Si scîrțîie obada pe drum sub coviltir Se-nvîrte roată vieții prin pîntecul tău, fata. FOAIE VERDE DE ALBASTRU marți 2 august 2011 Foaie verde de albastru Roșu gri și negru roz Mai avem doar un sihastru Pe cîmpia cu rogoz Pe cîmpia cu mărar Galben violet și gri Ne-ntîlnim atît de rar
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
nu se risipească, nefiind nicicînd iubit De sufletele sparte, obtuze, reci și acre Și zice-se că iarbă a-ncărunțit deodată, A obosit să crească pe cruci în cimitir, Si scîrțîie obada pe drum sub coviltir Se-nvîrte roată vieții prin pîntecul tău, fata. FOAIE VERDE DE ALBASTRU marți 2 august 2011 Foaie verde de albastru Roșu gri și negru roz Mai avem doar un sihastru Pe cîmpia cu rogoz Pe cîmpia cu mărar Galben violet și gri Ne-ntîlnim atît de rar
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
nu se risipească, nefiind nicicînd iubit De sufletele sparte, obtuze, reci și acre Și zice-se că iarbă a-ncărunțit deodată, A obosit să crească pe cruci în cimitir, Si scîrțîie obada pe drum sub coviltir Se-nvîrte roată vieții prin pîntecul tău, fata. FOAIE VERDE DE ALBASTRU marți 2 august 2011 Foaie verde de albastru Roșu gri și negru roz Mai avem doar un sihastru Pe cîmpia cu rogoz Pe cîmpia cu mărar Galben violet și gri Ne-ntîlnim atît de rar
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
se simte bine printre obiectele unor vremuri care au fost, așa cum habar nu are cum, după toată nebunia prin care trecuse la expoziția de artefacte din săptămâna trecută, ea continuă să revină zilnic, ca la o întâlnire secretă, aici, in pântecele fostei basilicii cisterciene. Se așează într-un colț fără nici un rost. Nu se roaga, nu meditează. Respira doar în timp ce priveste fix peretele picnit de igrasie, un soi de hartă stranie, iscata de sub coaja varului împrospătat chiar în vara trecută. Pentru
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ȚESE PĂIANJENUL NOAPTEA PRIN PÂNZE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului îmi spune uneori Artio câți muguri de gânduri lasă în palmele omului iar el, omul, ridică pântecul pământului și îi ascunde pentru mai târziu îmi spune fata cu gândul răsucit într-o mie de nuanțe cum țese pânzele păianjenului din ea noaptea apoi dimineața la trezire le adună pe toate într-un poem și le toarce cândva
ŢESE PĂIANJENUL NOAPTEA PRIN PÂNZE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369880_a_371209]
-
spuse femeia tristă. Bărbatul văzu roșu în fața ochilor. - Ce cauți tu aici, Lina? se răsti el furios. Ce, ai înnebunit? Sunt bărbat, ce vrei de la mine? Și o lovi peste față puternic, cu palmele. Apoi îi trase niște picioare în pântecul umflat. - Ce n-am voie să mă distrez și eu? continuă bărbatul răstit. - Aoleuuuu Gică, lovești copilul! se văicări sfâșietor Lina. Gică însă îi mai trase nervos câteva picioare, apoi se opri și plecă țanțoș spre poartă. „Măcar mi-a
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
plăcere a mamei mele ce s-a dus dar nu a vrere și mâine o nouă zi cu flori de rumânele -n poala caldă -a palmei a moașei ce se dă bătută la un scâncet când pruncul nenăscut zace în pântec și mâine e o zi cu chiparoase dar ce frumos e sărbătoare parfumul ei iubirea mea te amiroase Referință Bibliografica: ȘI MÂINE E O NOUĂ ZI / Florica Ranta Cândea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1950, Anul VI, 03 mai
SI MAINE E O NOUA ZI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369950_a_371279]
-
VORBEASCĂ, PUDOAREA PĂLEȘTE, NEAMURILE ȘI DATORIA ZILNICĂ SE ESTOMPEAZĂ ... PRIMEAZĂ DOAR NEVOIA DE CELĂLALT ... IUBIREA (partea a II-a) alint, răsfăț și iar alint alint, răsfăț și iar alint ochii și gura nu mă mint braț după gât, freamăt de pântec și între coapse ca descântec loc de păcate ce absoarbe pătrund adâncurile-i oarbe tu taine îmi oferi ritmate sărut din buzele rujate arsuri de sâni, icniri și scâncet prin pori ardoarea varsă plânset izbiri de val ce-aduc furtună
IUBIREA (PARTEA A II-A) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370098_a_371427]
-
arsuri de sâni, icniri și scâncet prin pori ardoarea varsă plânset izbiri de val ce-aduc furtună duet de gemete răsună în ritmurile-amețitoare de trupuri vii, fremătătoare un ceas, o noapte, cine știe ? stârniți de ritm și frenezie fiorii-n pântec nu ne mint alint, răsfăț și iar alint *** ce rai ți-s sânii borboane plouă aspru crâmpoțiți inspiră muze pielița de fruct respiră rouă când se simt priviți dezmierd de buze hulpav mă înfrupt ce rai ți-s sânii ei
IUBIREA (PARTEA A II-A) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370098_a_371427]
-
Spiritual > FRESCĂ Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1673 din 31 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Azi-noapte-am stat de vorbă cu florile de crin la margine de vreme ca-ntr-un cavou de piatră ce îl ascunde-n pântec un castru bizantin obișnuit cu lipsa lăsărilor la vatră. Azi-noapte-am prins de veste ca vindecat de vrajă că cei fugiți din lume și din istoria firii nu-s dezertori nemernici ci sfinți ce stau de strajă cu flori de crin
FRESCĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370337_a_371666]
-
6) Iată! Glasul Domnului dă clipei știre Să fie prinsă viață din nevăzute fire Împletite drăgăstos în ADN, în genom Să crescă templu pentru suflet - OM! Esență profundă, mister adâncit în celest Rămân dincolo de înțelesul rupest Graiurile, ca taina din pântecul matern Când pruncul prinde miezul din etern. Scânteia divină ce-o porți în sine Coboară prin tata și mama, verbine De aceea limba mamei, limba de rai E pentru fiecare împărătescă -n grai. Înțelepciunea , tăcerea, plata răbdării Pe înățimi de
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370420_a_371749]
-
Bătrânii-l udară în vara ce-a fost; Rămas-au sărmani, sfâșiați crunt de fiare, Copiii-s plecați prin străini, pentr-un rost, Mi-e neamul sărac, cât de tristă e țara Ciocoii cei noi se-mbuibară pe rând Din pântecul ei, i-au lăsat doar povara, Bir greu, umilință și pruncii plângând. Doamne, te rog, ocrotește-mi meleagul Țâșnească din stâncă iar spirit de daci Deschide-ne poarta, ne-arată drumeagul Căci demni am rămas, chiar de suntem săraci! SUNTEM
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
NOI SUNTEM FRAȚI Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului În noapte, voi ați fost ascunși, Și gândul chiar v-au ferecat. De soare-n inimă pătrunși, Rupeți lanțul blestemat! Din pântec mama v-a-nvățat Același grai să îl rostiți. Și, dacă furii vi l-au luat, Nu-l lăsați, chiar de muriți! E limba sacră românească, Ce curge ca un fluviu cald Nu impostoarea moldovenească, Iar voi români sunteți în
NOI SUNTEM FRAȚI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370527_a_371856]
-
pas în picior. Ea este ascultare, răbdare, iubire, măngâere, iertare, povață, speranță... Liniștea noastră a crescut în lacrima ei, ne-a vegheat visele și ne-a dăruit vise. Numai ea poate spune ce simți atunci când firul de viață purtat în pântec face prima mișcare. Ea știe cât de mare este teama de a te pierde. Am lăsat cărări pe sufletul ei, despre care de cele mai multe ori n-am știut sau simțit. Dar toate astea le-am înțeles prea târziu... uneori mult
CĂRĂRI PE SUFLET... ORICÂT AR FI DE MULT, TOT PUȚIN ESTE. de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/369527_a_370856]
-
infra) pentru Distinsul Receptor și aprecierea noastră din încă inedita Prefață la ghioceii înrouratei iubiri. Eroina lirică a Anei Podaru se elansează fermecător, „mai la vale“ de interogațiile maternale - «Mă-ntreb [...], / când de clopot mă leagă apusul, / când pământul în pântec mă cheamă, / când secunda... // [...] // atunci, [...] simțindu-ți căldura, / iubirea-ți mă cheamă, zbura-voi spre tine, / îmi las pe o cruce armura...» (Mă-ntreb de voi plânge..., p. 36) -, între mitul Mumei Pământ și oglindirea mitemelor acestuia înspre neștirbitul nimb
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]