725 matches
-
este exclus așa ceva, dar că bărbații cultivă obrăznicia pentru că, în genere, femeile se apără rău. Cele care știu să se apere bine, de cele mai multe ori, nici n-au ce pierde... În orice caz m-a mirat atitudinea Mihaelei față de o pățanie care în mod obișnuit se poate întîmpla zilnic unei femei. Desigur nu mințea, era sinceră, nu cunoștea prefăcătoria. O vedeam mereu egală cu ea, firească și limpede. ... Această legătură mă silea să-mi neglijez cursurile, să întrerup orice activitate școlară
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
băiețele, că aici nu stă nici o domnișoară. Și femeia, privindu-mă cu dispreț, îmi trânti ușa în nas. ― Ce-a mai fost și asta? mi-am spus opărit. Greșisem etajul. Urcasem la al patrulea și Mihaela locuia la al treilea. Pățania, prin ridicolul la care mă expusesem, îmi muie ca prin farmec îndîrjirea. Am coborât scara încet, treaptă cu treaptă, și chiar, am avut poftă să râd puțin de ridicola întîmplare. Asta îmi produsese o destindere reconfortantă a nervilor. Am ciocănit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nesăbuită, tocmai când aveam mai multă nevoie s-o recâștig pentru mine. Și, iată, întîmplarea făcu să urc cu un etaj mai sus, să bat la o ușă străină, o femeie necunoscută să-mi trîn-tească ostentativ ușa în nas, și pățania asta neprevăzută și comică să-mi tempereze furia inițială, ca o binevenită supapă de siguranță. Domolit și calm (căci aceasta era singura atitudine cerută de împrejurare) am intrat apoi în odaia Mihaelei. Cine-mi dictase să mă cufund în tăcerea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
hac, de trei ori, ca în povești. Nu credința mi-am pierdut-o eu, ci încrederea - mi-a mai spus el. Îmi face impresia că nu e atent. Dar cred că glumea și nici nu mi-a povestit cele trei pățanii cu Dumnezeu. Mi-a vorbit despre trucurile cu care încercau să-l înșele zi de zi blatiștii și cum reușeau s-o facă. Era fericit dacă-și dădea seama măcar pe urmă. Și că purta toc de pistol ca pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
l-a legat pe Fefeleu, câinele lui, la rădăcina fagului pentru a-l păzi de oameni și copiii răi. După șapte zile rănile fagului s-au vindecat și copacul a început din nou să dea jir pentru hrănirea lui Mozorel. PĂȚANIA LUI SCORUȘ Într-o familie de pisici, care trăia într-o ogradă aproape de Bașiu erau dezbateri mari. După ce Mlădiță, Sforăilă și Scoruș au crescut, s-au ridicat în coadă și la vânătoare, au plecat. Părinții au fost de acord, în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se orienta. Și a plâns sărăcuțul de el până într-un târziu când au venit ai lui și l-au găsit într-o stare gravă. Părinții l-au întrebat cum s-a întâmplat și atunci el a povestit familiei toată pățania care l-a nenorocit pe viață. PEȘTELE ȘI LIBELULA Deasupra Cristineștiului soarele domina pământul cu razele-i fierbinți, iar viețuitoarele pământului beneficiind de lumină, căldură, liniște și voie bună, fiecare lucra după rânduială. La iazul Șlincu se derula concert după
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
stăpânire pe mare, mă agasează și renunț. Noroc că "înflorirea" mării n-a durat mult. Acum, apa și-a recăpătat culoarea obișnuită. Și are o temperatură optimă ca să te decizi greu să fii chibzuit. I-am povestit doctorului C, aseară, pățania mea cu hemoragia. Mi-a luat tensiunea. E bună. Dar mă urmărește gândul că și mama și sora mea au murit în urma unei congestii cerebrale. Asta mă determină să fiu precaut. Nu mai dorm pe plajă, ca altădată. Am grijă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
N-am", spune acesta și îi întoarce spatele. Între timp, îl zăresc pe Ion Pop că întinde piciorul pe scăunelul celuilalt lustragiu. Vreau să-l salvez și-l trag de mână. Ion Pop nu înțelege. N-a fost martor la pățania celorlalți doi și mă privește descumpănit. Vrea să plece, dar ireparabilul s-a produs. Turcul i-a pus pe bombeul pantofului puțină cremă. Ion Pop se decide să se lase servit "gratis". Și scena se repetă. Numai că Ion Pop
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să te recomanzi "Vasile Alecsandri" sau Grigore Ureche". De ieri, m-am gândit de multe ori la cronicarul care ne-a lăsat vorbă că nu e omul deasupra vremurilor, ci bietul om e sub vremi. La masă, doctorul ne povestește pățania, cunoscută în toată America, a unui ins care, vrând să se ducă la Oakland, lângă San Francisco, s-a trezit în avionul care mergea la Auckland, în Noua Zeelandă. Trebuia să zboare o oră până la Oakland și, văzând că avionul nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ploaie, se apropie de noi un bărbat și o femeie care tocmai au sosit acasă și au coborât din mașină în fața noastră. May I help you? ("Vă putem fi de ajutor cu ceva?") îl întreabă pe Nick care le lămurește pățania, adăugând că, probabil, bateria e de vină. Cei doi întorc mașina spre Chevrolet-ul nostru și încearcă să ne dea curent. Tentativa eșuează. Regretând, femeia ne atrage atenția că ne găseam chiar lângă indicatorul No parking și că, deci, după ghinionul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
gheață se așază pe geamuri privind steluțele argintii care se culcă ușor pe pământul înghețat formând o plapumă groasă și fină. Atunci când în casă este cald, îmi place să ascult poveștile mamei despre nașterea minunată a pruncului Iisus și despre pățaniile ei de când era mică, ca mine. Mergea la colindat împreună cu străbunicul meu. Era o casă unde locuia o bătrânică ce nu le deschidea niciodată ușa... Era de fapt o femeie singură care nu avea ce să împartă cu ceilalți, probabil
ANTOLOGIE:poezie by Maria-Teodora Savu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_687]
-
de solidaritate cu cei din Piața Universității. Era ambasador la Paris în acea vreme. Cu Alecu Paleologu eram prietenă din copilărie, fusese în „banda“ surorii mele, zâmbi Ioana. L-am regăsit la Paris cu mare bucurie. Am mai avut o pățanie grozavă, asta a fost în Elveția, adăugă ea după un răstimp. Urma să deschid o expoziție la Lausanne și venisem cu vreo douăzeci de tablouri. La vamă am declarat că erau doar niște mâzgălituri, pe care le evaluasem la minimum
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu numai că scăpau de un dosar incomod și de nota proastă de a-l trece la ,,A.N.’’, ci chiar se alegeau cu aprecieri din partea superiorilor pentru rezolvarea lui. Inculpatul se supusese. Căzuse la învoială. Însă, în penitenciar, povestise pățania. Iar printre cei care îl ascultaseră se găsea și cel ce sta acum în fața noastră. El ieșise la raport, ceruse să se autodenunțe și declarase în scris că era autorul real al spargerii cu pricina, solicitând și chiar insistând să
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
și confidentul lui Stani. Nu trebuiau să-și vorbească, doar își amestecau gândurile și mai făcea o năzdrăvănie când vedea supărare pe chipul amicului său, astfel îi arăta loialitate fără interes. Până când Stani a plecat în lume a avut multe pățanii și aventuri la care erau amândoi părtași; Tamba avea o înțelepciune ieșită din comun, deși nu a urmat școli înalte. Diriginta trebuia să își supravegheze elevii, intra în atribuțiile ei să vadă în ce condiții învață și a fost fericită
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
petrecem un timp în câte-o sală de așteptare, după care vine alt tren și mergem mai departe spre stația terminus. Ne dușmănim între noi, uitând că fiecare suntem parte din celălalt... Fericit că ești iubit, trist că ești părăsit - pățanii de-ale sufletului. Când te-ai hotărât să închizi un capitol din viața ta, tot te mai bate gândul să revii peacolo pe unde ai trecut, doar-doar vei mai putea schimba și completa câte ceva... Frumusețea ființei tale se cultivă din
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
lui... 10 ... Până în primăvară, în cursul acelei ierni memorabile, se mai petrecură și alte întâmplări vrednice de ținut minte pentru tot restul vieții și de povestit, peste ani, copiilor și nepoților. Unele mai vesele, altele nu tocmai... Una din aceste pățanii îl avusese drept erou pe Virgil însuși. Despre ce fusese vorba?... La un moment dat, în toiul acelei ierni de pomină, el și ai lui rămăseseră fără lemne. Cum nu se putuse sub nici o formă să mai facă rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ar fi fost, la drept vorbind. Unele dintre ele păreau să confirme proastele păreri ale lui Stelian despre Picior de Lemn. Omul avea, însă, darul de a fi atât de bun de gură, încât și cele mai jalnice și dubioase pățanii deveneau, spuse de el, istorii bune de evocat, pe care Virgil le asculta plesnindu-și palmele pe genunchi și hohotind de se cutremurau pereții. Dar când Virgil încerca să-i povestească la rându-i cele auzite de la cojocar, Stelian îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
au băgat și la pușcărie!... Urania, lasă pălăvrăgeala! îi ordonă bătrânul, fulgerându-și nevasta prin sticlele ochelarilor și bătând din picior. Of, doamne! suspină doamna Măgureanu, renunțând cu vădită părere de rău la plăcerea de a istorisi cum fusese cu pățania cumnatului ei. Ai ajuns să-ți fie frică și de umbra ta, Ică, puiule!... Oala astupată nu dă miros! rosti sentențios bătrânul, ridicându-și degetul arătător în aer. 6 Despre problema căsătoriei nici Felicia, nici Victor nu mai aduseră vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de nu-i țineau picioarele. Nici eu nu eram mai presus, că fugeam și eu la fel de tare. Așa a fost să fie! La o cotitură, vegheați de lumina stelelor, ne oprirăm și fiecare plecă acasă tot râzând pe drum. Povestii pățania noastră, acasă, mamei și tatei, ca să afle și ei ce consăteni de treabă avem. A doua zi trecu ca prin urechile acului și seara se apropie pe nesimțite. Noi, iarăși am ieșit să ne plimbăm dând ocol satului. De la poarta
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ieșit pe portiță am călcat într-un cui, și de durere am țipat cât am putut de tare. Apoi, am auzit un zgomot. Am luat-o la goană. Nu ne-a prins nimeni. Am plecat acasă râzând și povestind despre pățaniile noastre. Cât despre picior, nu mi s-a întâmplat nimic grav, decât o julitură de care m-am îngrijit. Acestea sunt câteva din întâmplările copilăriei, mult mai numeroase de altfel, dar pe acestea vi le-am istorisit și sunt printre
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un mesaj la postul de comandă al cursei. Bréhat era la Plymouth, În plină pregătire. În ciuda Îndemnurilor oficiale de a se vorbi cît mai puțin cu putință despre cele Întîmplate la Lands’en, mediile de informare tăbărîseră cu deliciu peste pățania eroului a cărui căsătorie fusese anulată din pricina Îndolierilor succesive care loveau familia logodnicei sale, și lăudau curajul excepțional cu care celebrul skipper ținuse să ia startul, deși logodnica lui era Încă suferindă. Pasul hotărît al lui Christian făcea să răsune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai păstrat vechile legături, să încerci cu orice ocazie să le strici ploile, să le bagi strîmbe? Pînă la urmă Timișoara e singurul de care nu te poți plînge. El a intrat mai tîrziu în joc, după ce toată lumea uitase de pățania de la Baricadă, a revenit în prim-plan și fără să se consulte cu nimeni și-a înfipt afacerea exact în buricul tîrgului. Nu l-ai prins nicodată să te privească de sus, ți-a pus de fiecare dată separeul la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
el, jenat, când și-a mai revenit. De ce țin oare oamenii să se dezvinovățească pentru faptul că nu sunt destul de ticăloși? Mințea, evident. După care, ca să se liniștească, s-a culcat pe iarbă, privind cerul fără să mai zică nimic. Pățania lui Dinu a avut un efect ciudat asupra mea; mi-a insuflat o vitejie dementă. Vroiam acum să-i dovedesc că eu eram clădit dintr-o altă fibră. M-am întors spre mlaștină. Cerbii ridicau disperați boturile în sus ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tauri și alt număr de asini purtau pe spinările lor butoaie mici unse cu rășină și burdufuri de piele, pline cu apă. Soldații cântau. Apoi unii nu mai cântară, începură să istorisească în șoaptă, pentru scurtarea timpului de mers, felurite pățanii și întîmplări. Iar în cele din urmă, nimeni nu mai cântă și nu mai vorbi. Acum tăceau toți. Era frig. Numai mersul măsurat îi mai împiedica să tremure în țara asta blestemată unde ziua îi sleia arșița și noaptea îi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
eu. Orice, dar, pentru un timp, să nu mai fiu singur. După faza cu coșmarul mi-am zis că cel mai potrivit ar fi să Încerc o tărie (visul acesta Îngrozitor se repeta aproape regulat și era, probabil, consecința unei pățanii din vremea când aveam vreo unsprezece ani și nimerisem nu mai știu din ce cauză sub copitele celor patru cai ai trăsurii unchiului Victor. Mama era să moară atunci de inimă rea. Eu zăcusem aproape două săptămâni imobilizat la pat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]