1,620 matches
-
și comparații referitoare la personaje stau în raport cu natura, termen constant de referință (sufletul lui Iosif Rodean e ca o prăpastie rece, întunecată). Astfel, omul e legat permanent de crepuscular și de durere, din care se desprinde și ia contur (Vechi pădurari). Ignorând aproape cu totul peisajul citadin, scriitorul se oprește asupra celui rural, nu totdeauna luminos, dar sugestiv prin asprimea liniilor. Atmosfera este de trai „în întuneric”, povestirile fiind organic structurate pe absența luminii, ca simbol al vieții întregi. Întunecate, rudimentare
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
înhaț un pui și să fug? Da, altă soluție nu- i. Vă arăt eu ce-i rockul! Deși îmi este o foame de lup, nu vreau s-o supăr pe Raluca. Când eram foarte mic, m-am rătăcit prin pădure. Pădurarul m-a adus aici, în gospodărie, iar Raluca m-a hrănit cu biberonul. M-a botezat Suru’. Raluca a plecat la școală iar eu am fugit în pădure. Oare o să mă recunoască ? Și, Moțatule, te prind eu... Cocoșul: Puișori, am
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
bună din blana mea când m-a prins când să intru în cotețul găinilor. Mă grăbeam, coana Vulpe se pregătea de câteva zile pentru atac! Grivei, el lătra la lună rockul ăsta. Sărmanul, l-a răpus ursul înainte de a veni pădurarul cu pușca). Se aude motor de mașină; în curte intră Ana urmată de Raluca cu ținuta descrisă de Miki: brățări, lănțișoare, medalioane, inele. Gazdele încep cântecul de primire: Râde soarele cu noi/ Și pășim în ritm vioi/ Cu toții ne pregătim
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
-ți pregăti sosirea. (pentru el: Dacă ați ști voi de când se pregătește coana Vulpe să viziteze cotețul cu găini!) Am avut cu Roșcata, coana Vulpe, o discuție serioasă, ca să nu spun ceartă, ca nu cumva să calce în curtea pădurarului și în cotețul de găini. (printre gard vedem Vulpea, care aude tot ce spune Lupul și face gestul că o să-i plătească). Dacă nu mă crezi, te invit în pădure, la o discuție cu Vulpea. Raluca: Iau pușca și o să
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Miki, ranchiuna nu ajută pe nimeni, aduce doar necazuri, izolare... Tabloul III Lupul și Vulpea se întâlnesc în pădure, pe o cărare; amândoi sunt hămesiți de foame Vulpea: Bună! Unde-ți sunt manierele, Lupule? Lupul: Le-am lăsat în curtea pădurarului. Coană Vulpe, dacă ai ști cât de aproape am fost de...de o friptură de pui... Vulpea: Ai fost fără mine în vizită la cotețul de găini?! Lupul: Ce coteț, am cântat cu Moțatul și familia lui de pui. Hărmălaie
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ai ști cât de aproape am fost de...de o friptură de pui... Vulpea: Ai fost fără mine în vizită la cotețul de găini?! Lupul: Ce coteț, am cântat cu Moțatul și familia lui de pui. Hărmălaie mare în curtea pădurarului când au intrat Ana și sora ei, Raluca, pentru care pregătiseră rock-ul, care se cântă nu se mănâncă!? Am renunțat, mai ales că Raluca m-a recunoscut de când m-a crescut cu biberonul când eram mic, singur în pădure
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
a crescut cu biberonul când eram mic, singur în pădure, fără părinții pe care i-au împușcat vânătorii în fața mea. Vulpea: Și ce facem, mâncăm gâze, șopârle și rădăcini și, la doi pași, o gospodărie plină de găini?! Lupul: Pădurarul nu glumește când pune mâna pe armă și trage. Știi ce-a pățit bunica ta, Dumnezeu s-o odihnească. Vulpea: Și de-abia împlinise zece ani. În floarea vârstei! Lupul: Dar bunica ta l-a păcălit pe pescar: s-a
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
i-au furat/ Pe Moțat l-au îmbătat/ În pădure zarvă mare/ Fapta asta e teroare/ Animale, păsări toate/ Adunați-vă surate! pleacă în pădure) Tabloul VII Prin pădure, pe o cărare, Ana și Raluca, cu arma de vânătoare a pădurarului în poziție de tragere. Miki merge înaintea lor Miki (miroase în stânga și dreapta): Pe aici, pe cărarea asta, au trecut hoții spre bârlogul Roșcatei. Am trecut de multe ori pe acolo, în fugă, după câte un șoarece. Ana: Atunci să
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
o să mă ții minte. Lupul: Raluca, m-am hotărât, mă duc paznic la oi... Vulpea: Și eu mă duc să-i fac menajul ursului. Raluca: Serios?! Dar ce s-a întâmplat cu voi? Vulpea: Nu vrem să dăm ochii cu pădurarul, bunicul vostru. El nu iartă hoții, și... Ana: Deci doar noi putem să vă iertăm?! Vulpea: Voi sunteți copii și iubiți animalele, chiar dacă ele mai greșesc uneori. Lupul: Apoi eu nu pot uita că Raluca m- a crescut cu biberonul
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
cu picioare omenești atârnate afară și femei îmbodolite peste gură, pe saci. Oprite pe șanț, trei femei cu un copil mâncau pe un ștergar mămăligă cu ceapă. Mai departe, în fundul șanțului, dormeau doi flăcăi beți. Ieșind din iarmaroc împreună cu pădurarul și nevasta lui, un jandarm se opri să-l zgâlțâie pe unul : - Scoală, bă. De unde ești ? Flăcăul ridică pleoapele grele și privi alburiu și fără adresă. Mormăi totuși, încleiat : - î... î... n... Sâ... isti... - Zice că-i din Siliște, traduse
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de aur stacojiu” “soborul stelelor” “ardeau mestecenii frunzișul rar” “lacrime de ceară” 2.Scrieți cuvinte cu sens asemănător pentru: trudiți, pribegi, pâlcuri, sobor. 3. Transcrieți versurile în care autorul personifică munții. Ajutoarele pădurii Eugen Jianu Ne-a chemat moș Vuia, pădurarul, să venim la căsuța lui din poiana cea mare. Să venim negreșit, ca să-i cunoaștem ajutoarele. Cine or fi aceste ajutoare? ne întrebam. Copii de la vreo altă școala ori gradiniță? Nu ne-a spus niciodată moș Vuia nimica. Avea el
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fiecare pițigoi pe care-l vedeți prinde într o zi cam atâtea omizi cât cântărește el. Ce s-ar face pădurea pradă atâtor vrăjmași care i-ar tot roade frunza? Am înțeles noi atunci care erau ajutoarele lui moș Vuia, pădurarul, și pe dată le-am socotit prietenii noștri; doar laolaltă slujeam pădurea. Ne-a mai spus moș Vuia că întotdeauna primăvara e nevoie de niscaiva căsuțe în care să facă popas și să-și dureze cuiburile feluritele neamuri de păsări
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-l să-l cruțe. Dar împăratul neîndurat întinse arcul și trase o săgeată care nimeri chiar în grumazul sălbătăciunii. Cerbul o luă la goană, împăratul după el. Au alergat așa, amândoi, până ajunseră la marginea pădurii. Acolo era coliba unui pădurar. Cerbul sări gardul și se ascunse în dosul colibei. La vederea jivinei cu ochi rugători, pădurarul se apropie cu blândețe de cerb din gâtul căruia picurau broboane mari de sânge. Îi scoase cu binișorul săgeata din grumaz, îi spălă rana
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în grumazul sălbătăciunii. Cerbul o luă la goană, împăratul după el. Au alergat așa, amândoi, până ajunseră la marginea pădurii. Acolo era coliba unui pădurar. Cerbul sări gardul și se ascunse în dosul colibei. La vederea jivinei cu ochi rugători, pădurarul se apropie cu blândețe de cerb din gâtul căruia picurau broboane mari de sânge. Îi scoase cu binișorul săgeata din grumaz, îi spălă rana și i-o legă. Iar sălbaticiunea, cu un semn de mulțumire, îngenunche în fața moșneagului și-i
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu binișorul săgeata din grumaz, îi spălă rana și i-o legă. Iar sălbaticiunea, cu un semn de mulțumire, îngenunche în fața moșneagului și-i linse mâna dreaptă, mâna care-l îngrijise și-l tămăduise. În aceeași clipă intră în ograda pădurarului împăratul cel rău, urmat de ceata de hăitași. Adu cerbu-ncoace! strigă el. N-am nici un cerb de dat! răspunse moșul. E cerbul meu, eu l-am săgetat! strigă Negură-Vodă. Se prea poate, dar eu l-am scăpat de la moarte și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ai să rămâi până-n ziua când vei cunoaște răutatea celor puternici și bunătatea celor slabi. Blestemul zânei s-a împlinit. Astăzi am cunoscut durerea săgeții tale, o puternice tată, și am cunoscut alinarea pe care mi-a adus-o bietul pădurar bătrân și sărac...Mulțumește-i că a fost om de omenie și m-a îngrijit, și făgăduiește-mi că nu vei mai ridica niciodată arcul împotriva necuvântătoarelor, lighioane ale pădurii și ale cerului. Negură-Împărat începu să plângă și-i făgădui
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-l creadă pe cel din jilț. Jordan moștenise averea și titlul nobiliar, dar nu se sinchisise să-și perpetueze stirpea sau avutul. își risipise averea în costisitoare expediții vânătorești în toate colțurile lumii, însoțit de Rufus, bătrânul său slujitor. Fost pădurar, la care trăgea graful în tinerețe pentru a vâna împreună, Rufus își împușcase propria fiică, găsind-o în pădure împreunându-se cu câinele său lup. Jordan îl scăpase de ocnă și de atunci nu s au mai despărțit, călătorind și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-l creadă pe cel din jilț. Jordan moștenise averea și titlul nobiliar, dar nu se sinchisise să-și perpetueze stirpea sau avutul. își risipise averea în costisitoare expediții vânătorești în toate colțurile lumii, însoțit de Rufus, bătrânul său slujitor. Fost pădurar, la care trăgea graful în tinerețe pentru a vâna împreună, Rufus își împușcase propria fiică, găsind-o în pădure împreunându-se cu câinele său lup. Jordan îl scăpase de ocnă și de atunci nu s au mai despărțit, călătorind și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
societatea și să se recuze de la civilizația modernă. „Visul lui Sadoveanu este al unui om armonios într-o lume armonioasă“, ne arată Nicolae Manolescu. În primul rând, dispersia de societate, retragerea la marginea ei, mai exact în natură, acolo unde pădurarii, vânătorii, pescarii și fugarii își trăiesc pe deplin libertatea naturală și neconstrângerea socială. Urmează un ideatic univers țărănesc, un tip de societate arhaică, simulacru ce reface așa-zisul paradis social pierdut, și, al treilea model de existență alternativă, livrescul pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
povestirii și pe un număr la fel de restrâns de motive: suferința ascunsă produsă de o nedreptate socială, hoțul, haiducul sau străinul misterios, patima erotică & boierul seducător, plictisul provincial & satira mahalalei, a funcționarilor și a notabililor târgului și, în fine, motivul singuraticului (pădurar, vânător sau pescar). Aproape toate motivele enumerate mai sus implică o doză de însingurare socială, nemaivorbind de condiția însăși a personajelor. Raymond Queneau spunea undeva: „Voyager, c’est attendre!“, iar la Sadoveanu aproape toată lumea călătorește sau se află în drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pălărioara cu pană de gaiță, după pușca curată și lucitoare, fără cucoașe. Era un bărbat tânăr încă, cu fața plină, roșcovană, cu puțină mustață bălaie, cu puțin pântece. Un om bine hrănit, cu obrazul mulțămit și cu ochii veseli. Celălalt, pădurarul, era un zdrahon nalt și spătos, cu mustața groasă, întunecoasă, dar cu privirea limpede și senină. Avea tașcă cu nasturi de alamă la șold în stânga, și ducea în cumpănă o pușcă sub cucoașele căreia, ca să nu ruginească oțelele, pusese câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Avea tașcă cu nasturi de alamă la șold în stânga, și ducea în cumpănă o pușcă sub cucoașele căreia, ca să nu ruginească oțelele, pusese câte-un petec de blăniță de iepure. Ia mai strigă, Vasile, cânii... zise boierul, întorcând capul spre pădurar. Vasile trase de la șold, din dreapta, cornul, îl dusela gură și slobozi trei sunete prelungi, îndreptându-l spre marginea pădurii, în urmă. Răsunetele dulci încă vibrau, când un câne răspunse, bătând ascuțit de trei ori. —Asta-i capauca mea, zise Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trei sunete prelungi, îndreptându-l spre marginea pădurii, în urmă. Răsunetele dulci încă vibrau, când un câne răspunse, bătând ascuțit de trei ori. —Asta-i capauca mea, zise Vasile întinzând urechea. Un alt lătrat mai plin, mai puternic se auzi. Pădurarul începu să cheme: —Na, na, Frișca, naa! Lătrăturile se apropiară. Un câne frumos, negru, cu botul roșcat, ieși la douăzeci de pași în urmă, pe cărare, privi la dreapta, la stânga, după aceea se apropie în fugă de cei doi vânători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pași în urmă, pe cărare, privi la dreapta, la stânga, după aceea se apropie în fugă de cei doi vânători. —Aici, Osman! strigă boierul. Unde mi-ai fost, ticălosule?... Strecurându-se ca o șopârlă printre tufe, ieși în cărare și cățeaua pădurarului, slabă de i se vedeau coastele prin piele. Vasile ridică mâna și se plecă asupra ei. Frișca se lipi la pământ schelălăind, apoi prinse a bate din coadă. —De-acu să mergem, cucoane Grigoriță, zise pădurarul îndepărtându-se. O apucăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în cărare și cățeaua pădurarului, slabă de i se vedeau coastele prin piele. Vasile ridică mâna și se plecă asupra ei. Frișca se lipi la pământ schelălăind, apoi prinse a bate din coadă. —De-acu să mergem, cucoane Grigoriță, zise pădurarul îndepărtându-se. O apucăm tot înainte... Ș-apoi la poteca aceea a lor, nu se poate să nu dăm peste capre... Le-am văzut și ieri... Porniră, călcând înăbușit, cu cizmele cu turetci lungi, pe potecă umedă. Cânii umblau liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]