2,791 matches
-
mare cei mai norocoși primesc câte un copac ori o iubire sau două bat un cui în ochi și le agață acolo ca un tablou de familie cu spinarea cât o bătaie de aripă le pipăie când le șterg de păianjeni până le țin de sete apoi oamenii văd cu vârful de cui până când marea se dezlipește din cauza câmpiei de valuri câmpia se dezlipește din cauza copacului de iarbă copacul se dezlipește din cauza iubirii de frunze ... Citește mai mult uneorimă întreb cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
sobele din teracotă franțuzească colorată, ornată cu modele demne de copiat; veranda conacului, din care intri într-un antreu cu miros de istorie; acoperișul în stil brâncovenesc, cu lucarne mari, prin care ziua de afară pătrunde în podul imens, luminând păianjenii veacurilor, lăcașurile cenușii muncite cu greu de viespile veninoase, bufnițele orbecăinde aciuate de-a lungul anilor, care ies noaptea, înghețând împrejurul cu luminile reci ale ochilor imenși; iar din când în când o cucuvea cântă a reîntoarcere din moarte a
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
prunii. Când în ceața dimineții soarele varsă scîntei eu, cu drag, să alrg descuță, către brațele mamei.... Dar, căruța răsturnată, lîngă plugul ruginit, mi-amintește, încă odată, că prea tîrziu am venit. Bătătura e pustie casa-nclinată-ntr-o parte prin unghere țes păianjeni urlă vîntul în geamuri sparte. Buruienile-n grădină, mă întreabă, din ochi verzi: “ce se întîmplă, Titină ai venit să ne mai vezi? Noi o ducem foarte bine nimenea nu ne mai sapă nu ne trebuie nimica poate cîteodată apă
DOAMNE, AJUTĂ-MĂ... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360893_a_362222]
-
in jos, pe suprafața inundata de parfumul frunzelor de vie. O nervura albă, ca o linie trasă cu creta, împarte în două șoseaua vânătă și moale, ca un aluat de pâine. Clădirile par fragile, construite din ceață și pânză de păianjen. Văd, prin pereți, contururi întunecate: un dulap, o masă, un scaun, un pian. Iar ploaia bate cu degete repezi, în acoperișurile translucide ca o placentă. Pe trotuar trec umbre cu umbrele ca niște ciuperci. Ferestrele și ușile parcă se resorb
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
de stejar vechi, spre cer, spre clopotniță ... Am văzut sicriul întreg. Nu. Am văzut de-a dreptul chipul Lui, mai întâi. Iisus mi se arătase mie, uneia nu prea credincioase din fire! Îmi cerea fără gesturi să-l scot dintre păianjeni și să-l mărturisesc de acum încolo la orice pas. Nu am făcut-o. De ce m-aș fi băgat unde nu-mi era locul? A trecut încă o toamnă roasă de melancolie și o iarnă viforoasă peste catapeteasma Bisericii mele
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
îngropat în privirile celor rămași. Păduri de semne cu ochii în pământ rugând cerul să fie milostiv. EU ȘI LINIȘTEA Și iar e liniște în casa aceasta și pe pereți perechi de gânduri în dans se întrec și-n colțuri păianjeni țes voaluri, când iarna așteaptă să spună povești. Doar mâna o-ntind și culeg un crâmpei din ziua ce nopții îi deapănă somnul. Cu mine când ești pe seara de gene-ți alerg. Ajung asfințitul și-l sorb, să nu
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
roman: Sunt lacrimă din lacrimile tale. Acțiunea romanului începută în 1972 și continuată până în zilele apariției sale! Probleme ale umanității generice, existența cotidiană a omului real, viața concretă a personajelor prinse în timp și sistem ca într-o pânză de păianjen.Firescul și naturalețea domină în acțiunea romanului pe de o parte precum și rezistența personajelor la timp și la sistemul communist de cealaltă parte. Modul în care reacționează individul la presiunea impersonală și opresivă a societății constituie nucleul în jurul căruia se
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (CUVÂNT ÎNAINTE) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363266_a_364595]
-
POATE...NIMIC Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Simțirea mea eu o împart cu Nimeni Nimeni cu Nimeni vorbesc tăcerile toate în liniștea dintre două gânduri corbii bat clopotele se aud păianjenii cum țes plasă uitării încerc să trec dincolo de cortină istovită de oboseala ploilor aripi frânte-n îmbrățișarea pământului auzi cum strigă bezna nu de moarte mi-e frică ci de durerea trupului când cerul se desprinde din el oare groparul
SAU POATE…NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368346_a_369675]
-
noului director. Flăcăul nu glumea deloc. Nu glumise nici cu celălalt îngrijitor, pe care-l găsise în spatele grajdului, vrăjind-o pe Lucreția de la Lăptărie. - Pune mâna pe mătură și, până la sfârșitul zilei, să nu mai văd urmă de pânze de păianjen prin grajduri! De mâine, veți răspunde cu capul și dacă nu schimbați apa zilnic. Nu cred că voi ați fi dispuși să beți o apă murdară, plină de urină și de fecale. Să tratați animalele astea cu respect, sau o să
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
verdeață din grădina Raiului pentru draga mea. Își suflecă mânecile, și începu să caute prin măruntaiele apei, o urmă de lumină. Mâlul torcea parcă prin firele de viață stinse, amintirile. Își scutură privirile de tristețea agățată ca o pânză de păianjen peste gene, și zări, în spatele bisericii, o moviliță plină cu flori. Începu să adune încet, una, câte una, petalele plânse din jelania celui, la capătul căruia odihneau. Fă-mă Doamne foc pe lume să țin chinul prins la pântec, să
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
cândva, Numai cruzimea nu se spală cu nimic, Nu se îngroapă cu nimic, este mereu vie ca vipera ziua, Se bucură de soare, de respirația noastră, de căldura noastră, Cruzimea, sora vitregă a iubirii nețărmurite. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Omul viitorului va arăta precum păianjenul, Cap mare, picioare filiforme, dar inima? Ceva mecanic, cu program și piese de schimb. Poeții sunt ca razele de lună, ridichiile cresc și fără ei. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Cu lacrimi / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1436
CU LACRIMI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367866_a_369195]
-
care nu i-o cunoșteam! Ce-nseamnă un restaurant exotic domnule, mă mir eu, dar numai mental!! Deschid cartea de meniuri și mă pregătesc să comand, numai că paginile sunt pline de înscrisurile acelea ciudate ce par făcute de un păianjen muiat în cerneală și lăsat liber pe foaia de hârtie. Recurg la stratagema binecunoscută: - Ce ne puteți recomandă din meniu, așa ceva cu specific, din rețetele și specialitățile casei, mă rog.... - Ăăăă, at’ nimerit la tanc! Păi avem așa: borș di
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
mod negativ, el insistă asupra caracterului efemer al bunurilor acestei lumi, în opoziție cu realitățile eterne (τα μέ� � οντα) și nu ezită să folosească comparații peiorative. Viața prezentă (ό παρών βίος) e astfel prezentată ca o pantomimă , o pânză de păianjen , o suită de vise și de viziuni . Ea se aseamănă cu „visurile, cu florile care se ofilesc, cu umbra fugitivă” . Este o mare periculoasă și agitată . Problemele acestei vieți nu sunt deloc mai bine apreciate: nu sunt jucării de copii
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
liberă, neîntinată: 10 când munții coboară peste ape norii făuresc din vise eternitatea. (A se vedea și 51, 56, 65 etc.) De aici, din reveria acestei nesfârșiri, decurg profunzimile lumii de jos. Precum în acest catren memorabil: 44 am un păianjen în casă, tata i-a țesut pânză la geam. Și, tot de aici, o pulverizare suprarealistă în structurile textuale, ca după explozia unei revolte a sensurilor: 77 casa ta era peste mătură cojile îți stăteau între dinți, maldăre de gunoi
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CASA CU AMINTIRI Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului la casa cu-amintiri păianjeni în pridvor perdelele sunt rupte în strigătul de dor icoane pe perete spun ruga pe tăcute cu chipuri prea cernite nu vor să mai asculte în patu-n care clipa părea fără sfârșit s-a cuibărit destinul cu trup neregăsit fantome
CASA CU AMINTIRI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367775_a_369104]
-
de ani la Tine nu-s poveri Pentru Tine înseamnă ziua de ieri Ruga este inima la denie Dimineața va-nflori și va trece Seara va cădea și chiar se va usca Vom sfârși când urgia va mușca Pânză de păianjen timpul petrece Bătrânețea-i tristețe și durere Trece viața noastră și ne vom duce Dincolo nu luăm nici o avere Ne îndreptăm inimile spre spirit Sângele se vrea dincolo de cruce Mângâie Doamne zilele cu zenit PSALMUL 90 “ În sprijinul și scăparea
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
doar de ea înțelese, murmurate ca pe o litanie, cu glas dulce și molcom, aducea pacea și lumina în sufletelor chinuite. și neliniștite. Copilăria noastră strălucise de bucuria bunătăților ce se ascundeau în cămara ei străjuită de grele pânze de păianjeni, pe care le rupeam cu teamă și smerenie ca pe o vrajă, ca să descoperim ,,comorile” dulci și înmiresmate ce se ascundeau în borcane sau blide de lemn prăfuite de timp, sau în traiste de cânepă zdrențuite, unde brațul nostru șovăielnic
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
II) până la bucurie ne ajunge noaptea până la îngeri uneori măcar din gulerul amintirii n-au plecat toți aș vrea să ai diminețile mai înalte decât prezentul să nu te crezi când îți spui că ceasul e doar o plasă de păianjen mai ales aș vrea să nu cadă la următorul cutremur lumina din tine. Exil în inimă (III) inima în care stau ascuns are un ceas făcut să meargă mai tot timpul pe dos de-aici atâtea confuzii îmi spun necunoscuții
EXIL ÎN INIMĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367097_a_368426]
-
Mireasmă de tei - bătrâna trece strada prin loc interzis 12. două albăstrele ies de sub clopul de paie - ochii tatei... 13 Un tunet răzlet - căzând secerate florile de prun... 14 Casa de bătrâni - luna printre zăbrele singurul opaiț 15 Văruit proaspat - păianjenul începe o pânză nouă 16 curtea goală - păscând iarba înaltă umbra unui cal 17 Acoperiș de lemn - pe coamă doi guguștiuci își cheamă puii 18 leagănul de lemn - două mâini de copil cuprinzând luna 19 Copil cu trișcă- pe miriștea
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
peste leșul calului corbii hulpavi 24 Prin geamul deschis mâini uscate fluturând - în șir cocorii 25 mormântul mamei- printre flori de iasomie doi îngeri de lemn 26 casa-n ruină - cuibul rândunicii acum la fereastră 27 strunga părăsită - în pânza păianjenului luna de toamnă 28 Pe câmp două oi un bătrân și un fluier - din satul de ieri... 29 Veche podgorie - și casa paznicului cu proptele 30 Convoi mortuar - ciorile din turlă gonite de clopot 31 iar lună plină- puii berzei
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
forțat din casă, iar Toni, fiul său, are de suferit umilințe și nedreptăți strigătoare la cer. Scriitorul, într-o analiză profundă a stării personajelor, notează: „Simțea instinctiv că în jurul lui și al prietenilor lui se țese o pânză fină de păianjen și că, în curând și el, ca atâția alții înaintea lui, vor fi malaxați forțele dure ale sistemului. Orice opoziție este zadarnică, pentru că este apriori sortită eșecului. Vremea lui Don Quijote a trecut demult. Acum, aveai doar două variante: să rabzi
„ÎNTOARCEREA” DE ION CATRINA de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368570_a_369899]
-
călăuzesc purtarea față de ceilalți. Trăim însă vremuri în care, așa cum am scris într-un poem „Totul se vinde, totul se cumpără”, până și dreptatea! Cum? Inspirat a fost scriitorul francez Honoré de Balzac, când a spus: „legile sunt pânze de păianjen prin care muștele mari trec și cele mici sunt prinse”. Filozoful american John Rawls (1921-2002) în lucrarea sa „O teorie a dreptății” remarca un adevăr: „Dreptatea este virtutea de căpătâi a unei societăți [...] și așa cum o teorie - oricâte alte calități
DESPRE DREPTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368662_a_369991]
-
în sufletele noastre către pierzanie... Vedeam răul din jurul nostru și îl atrăgeam, imaginam rănile și durerea lumii, le instalam acolo, în suflet, încă și mai adânc, ruptura dintre subiectul și obiectul cunoașterii se produsese, armonia s-a prăbușit în dizarmonie, păianjenii, nimicnicia și moartea, inutilitatea , grotescul și deprimismul păreau să configureze definitiv universul nostru, cu slabe pâlpâiri de lumină și luciditate, în postmodernism. Însă Umanitatea piere și renaște perpetuu, precum pasărea Foenix, din propria-i cenușă, găsind alte resorturi existențiale , de
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
lumea visului, pe tărâmurile oniricului, de vreme ce Poezia «se lasă să fie / visată în somn, / hrănindu-se numai cu legănarea / ciorchinilor de ochi / atârnând de nori.». Poezia are statutul unui androgin interstelar, obârșiile nașterii Poeziei sunt cosmice: Ea are articulații de păianjen / când alunecă-n tăcere pe suprafața sunetelor / și se ridică la stele, / cu sine împerechindu-se, / cu ea însăși îngreunându-se / ca să poată cădea înapoi, spre pământ. Odată născută în zonele stelar-cosmice, Poezia se hrănește acolo, cam cât „o viață
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
mișcă spre mine brațul lung și greu al amintirilor sferelor de bucurie în care eram... eram și sunt - paradoxul personal al zilei cruntă nemișcare mă cuprinde și încep a vorbi cu pereții albi ai camerei când ei se plictisesc un păianjen grațios țese pânza mișcările-i sunt repezi le simt voluptatea chiar dacă schema e aparent logică ceva se pierde sau pierd eu în șirul propriilor gânduri zic un ha! plângând aștern un ha! pe fila electronică sau pe biletul de metrou
ANUNŢ TĂCUT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363762_a_365091]