8,329 matches
-
zile la țară, la bunica. Întâmplarea face să fie sărbătoarea de Hallowen, pe care fetele o sărbătoresc încă de când erau la grădiniță. Au și costume și le-au luat cu ele: Lucy are costum de vrăjitoare, negru, cu pelerină neagră, pălărie țuguiată, la care adaugă mătura; Shelley are un cearșaf alb tăiat așa încât să imite o fantomă. Seara, pe la nouă, fetele se hotărăsc să meargă pe la case cu „Ne dați ori nu ne dați”. Și pentru a-i pedepsi pe cei
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
fi dacă... am mulge vaca ta? Eu nu știu să mulg! se feri rușinat Vlad. O mulg eu! sări bucuros Bărzăunul. Ești grozav, Ticule! îl lăudă Ilinca. Îți mulțumesc! Haidem cu toții în poienița unde-i vaca și o mulg în pălărie, dădu soluția tot Bărzăunul. Nimeni însă n-a îndrăznit nici măcar să zîmbească în fața unei astfel de propuneri. Era foarte bine primită și-i scotea pe toți la liman. Așa că se ridicară să plece. În clipa aceea însă iedul se zbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ar atrage iar o călătorie pînă acolo... Și-o să fac chiar așa cum zici tu, Bărzăune: merg numai pînă la peșteră și rămîn afară... Ori nu! Mai bine știți ce fac? Îmi acopăr capul c-o broboadă, sau îmi pun o pălărie și, în cazul ăsta, bonjur, lilieci!... Nu-mi mai este frică, nu? Păi! zise Bărzăunul plin de bucurie că a reușit s-o convingă să meargă. Doar la mare mă duc la 15 august, nu acum. Pînă atunci... Și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de împărați ai lui Andersen, care practică manelizarea până la pornografia versificată. Amintesc că Eminescu a vorbit de mult profetic, cel dintâi, în scrierile sale politice, despre pornocrație. O culminație a absurdului este să crezi că amestecând cuvintele dicționarului într-o pălărie și apoi, scoțând la întâmplare unul câte unul, ai produs o "poezie". În felul acesta, delirul novomaniei dă cale liberă imposturii. Ce-ar fi dacă astrele, revoltate pe "sclavia" aceleași învârtiri perpetui, ar evada de pe orbite și ar alerga bezmetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vine. A început să numere oamenii care ies din lift. Să-i pună în cutiuțele lor, cu etichete bine lipite, așa cum face cu toată lumea. Ordonat. Atent. Neamț, în jur de cincizeci de ani, pantaloni scurți albi, aparat de fotografiat Nikon, pălărie colonială. În vacanță cu soția. Soția e grasă, albă și creață ca o oaie. Geantă plină de creme dermoprotectoare. Cuplu de japonezi, cam treizeci, mici de înălțime, brățări identice la mâna stângă. Nu sunt căsătoriți. Adolescent occidental, vârstă nedefinită, coșuri
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din schița întinsă pe aproape toată pagina umbrele cu buline, așa cum Dominique n ar fi purtat niciodată. Cu timpul, se imunizase. Băgase sub pat ultima cutie de cretă, pătrată, ascunsă de ochii copilului într-o altă cutie, ro tundă, de pălării. Verde. Urcase hainele rusului în pod. Re nun țase la deserturile casei. Așa au trecut ani. Ani de frecat conștiincios podelele și tavanul acoperite de rețete. Ani lipsiți de ciocolata matinală. Ani în care Alioșa devenise Alexandre. Faima lui Ivan
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cărți - invenție boemă și pe deplin incomodă, care se dezechilibrează fatal ori de câte ori pro prietarul extrage din geo me tria cadrului improvizat un volum oarecare) tras la geam, cu fotoliul vișiniu funcționând pe post de dulap, cu câteva cutii vechi de pălării ale lui Domini que devenite sertarele unei comode inexistente, în care Alexandre își depozitează lenjeria. Tapet gri, cu flori mici, verzi. Un ghi veci rubicond din care se căznește să iasă la aer o plantă-hi brid, cu frunze aproape violacee
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu are răbdare... Dominique își aduce aminte drumul înapoi, spre casă, ghidonul albastru al bicicletei, deja puțin scorojit (O să-l colorez cu creta, i-a trecut prin cap, fără noimă. Ea a închis gândul, grijuliu, într-una dintre cutiile de pălării și l-a vârât și mai adânc, sub pat, să nu-l audă copilul), flecăreala lui Alexandre, găinile (Sunt puii de-acum doi ani, Ivan, puii de-acum doi ani, mai știi?) care probabil că trebuie hrănite, hârțoagele uitate în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
garoafele, odată, și acum nu mai erau, era lămâiul mic, primit în dar de la Alexandre și crescut în ghiveci, în bucătărie, înainte să fie replantat acolo, la jumătatea lumii ei de flori și gâze și demoni închiși în cutii de pălării și ascunși, pe vecie, sub pat) se descălțase. Tot ca atunci. Ca atunci când erau tineri și venea la ea, câteodată, dimineața, cu gleznele încă umezite de rouă și reci ca de gheață. Pleacă de-aici, râdea ea, cu picioarele astea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mulți le ridiculizează, în orice ocazie. Nici unii nici alții nu au, de fapt, dreptate, însă acestea sunt obligații cărora trebuie să te supui, oricât de mult le-ai critica. Este ceva asemănător cu obiceiul conform căruia nu poți intra cu pălăria pe cap într-o biserică, și nici încălțat într-o moschee, fără a da astfel dovadă de o mare necuviință! În fond, aceste "frivolități" solemne nu sunt lipsite de sens. Agenții străini nu se reprezintă doar pe ei înșiși. Doar
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
veșmintele cu caracter oficial). Cu îndrăzneala specifică vârstei, o tânără fată (care se ocupa de bufet), l-a interpelat astfel pe Jules Cambon: "Spuneți-mi, vă rog, domnule ambasador, Dvs. sunteți dreyfusard sau anti-dreyfusard?" Surâzând și mângâindu-și lunga sa pălărie diplomatică, el a răspuns fără nici cea mai mică ezitare: "Mulțumesc, domnișoară, nici ceai, nici ciocolată." El sosise în S.U.A. a doua zi după victoria acestora în războiul cu Spania. Regina regentă a rugat guvernul republicii de a interveni la
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ca în algebră? Renunță să-l numești Apolodoro sau Teodoro; pune-i un nume fără sens, algebric, numește-l Acapo sau Bebito sau Futoque, un lucru care nu semnifică nimic și căruia să îi dea el semnificație; pune într-o pălărie silabe, scoate trei și dă-i așa nume". Avito replică: "Taci!taci!taci!" și rămâne cu Apolodoro, fără să-l confirme sau să-l rectifice după roadele pe care le poate da. * Visul Marinei se face mai profund, coboară în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
locuiește cu soția. Costumul, abil cusut, de neschimbat, îl poartă zicând: "Acesta este un costum organic; subliniază șoldurile și genunchii, semne ale personalității mele, șoldurile mele, genunchii mei". Are în biroul său, împreună cu un pian, un schelet de om cu pălărie, cravată, frac, inel în degetele osoase și o umbrelă în mână, iar pe el stă inscripția: Homo insipiens, și alături un schelet nud de gorilă cu o alta: Simia sapiens, iar deaspura uneia și alteia, o a treia inscripție care
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mort, fii atent, mort pentru că îl aruncăm din propriul teren, din acela care dă roade comune, dar utile. Nici pentru asta nu te lăsa ghidat de alții, de căldărușa lui Odin. Sunt aceștia cei care ridică în semn de salut pălăria, ca zeul scandinav, o mare căldare, o enormă formă de brânză, a cărei margine le cade până la călcâie și care îi privează de a vedea lumina; merg cu o imensă formulă, în care cred că încape totul, pentru a o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lămîi. Brînză, urdă, cașcaval. Slănină, roabe velințe. Lopeți căldări, ălbii, copăi... parfumuri, ciorapi, iminei, ghete, cizme, papuci. Piepteni, drîmburi, darace. Cobză, pomadă, clarinete. Numai 40 de bani ocaua de Drăgășani vechi, veritabil. Prafuri de pureci. Curele... Clopote... bomboane , rahat, gogoși... Pălării, testemele. Lume... lume... lume... Apoi închide gazeta și trage concluzia: EFIMIȚA: Vreme frumoasă, dever slab! LEONIDA (intră ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic și o aprobă): Criză teribilă, monșer! (stă la locul lui) EFIMIȚA: Căldură mare. LEONIDA: Aprob pozitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
o ușă metalică glisează rapid. Cei doi au uitat de peripețiile acestui voiaj și devin interesați de peisaj.Sunt pe o insulă. Blocul și orașul au dispărut. Valuri,plajă,dune și palmieri. Se privesc. Au costume de baie vert nil,pălării și ochelari de soare. -Unde ne aflăm,domnule? -Nu știu...Sunt dezorientat. Se aude o melodie clasică.” Dansul lebedelor mici” de Ceaikovski. In spatele unei dune de nisip se desfășoară o gradină de trandafiri galbeni și roșii.Printre trandafiri dansează
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
din categoria femeilor adevărate: eu nu le vreau exotice, îmi trebuie europence deștepte și cu toate accesoriile la locul lor. Pe deasupra, îmi plac obosite și, dacă se poate, cu ceva talent. Șoldurile sunt opționale. Harpiste, poetese ratate, artiste conceptuale cu pălării bărbătești, locul vostru e lângă mine. Sunt unul din puținii oameni care posedă un dicționar pali-german și care au băut cu generalul Dudaev în forma sa terestră. Mai am și o colecție de bile de sticlă, despre care voi vorbi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se completau. Prostia lor avea ceva atât de natural, încât m am dus să mă scuz că n-o remarcasem dinainte. La asemenea arătări nu vii cu istorii alambicate. Am mers direct, în linie dreaptă, ca albina. Una purta o pălărie bărbătească cu bor îngust. Vorbeau îm preună despre un piept de pui pané. Româncele au o istorie de amor cu pieptul de pui. Le-am întrebat: — Fetelor, voi faceți treburile alea așa și pe dincolo? Au pufnit după legea lor
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
uite de durerea de cap și privi în jurul său, afundându-se, fără să știe, într-un decor temporal aflat la multe secole în urmă... Precupețele își laudă marfa pe diferite voci, un bărbat cu perciuni stufoși care ies de sub o pălărie neagră, țuguiată, cu boruri largi, taie o găină, iată satârul, lama sclipește, tăișul coboară în viteză, cu moartea după el, sângele țâșnește în toate direcțiile, nimeni nu se ferește, pasărea moare, dar, înainte de punctul final, se rotește amețitor în praful
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ar fi putut să ajungă chiar în el, scutindu-l de griji. Spunea cui vroia să-l asculte că omul fără griji e ca pădurea fără copaci sau că atunci când te podidesc grijile e mai bine să nu dai cu pălăria de pământ, ci să stai cu ele la taclale, însă astfel de vorbe nu lăsau urme în ochii ascultătorilor. De la un timp, nu-i mai trecuse nimeni de poarta aia legată cu sârmă. Auziseră că Zamfir se luase la bătaie
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
O aiureală literară lăudată pe copertă de niște ziare cu nume și tiraje impresionante. Reclama, sufletul comerțului, vii cu banul și ăștia laudă până și calendarul de perete. Turistul bănuia, deja, că femeiacountry - înaltă, cu păr lung, sâni imenși și pălărie de cowboy era o momeală, însă intuia și finalul fericit al volumului numai bun de lăsat în primul tomberon de pe peronul gării. Gara... Părea foarte îndepărtată în acele momente și își spuse că o noapte petrecută pe munte devenea o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ca o furnică, era blândă și bună ca o bunicuță și frumoasă de parcă zicea că este sora soarelui.Ei ii plăcea să hoinărească pe dealuri prin fâneșe, culegea flori care de care mai parfumate și le punea lui Ioan la pălărie.Era cea mai mândră fată din hora satului și cea mai aleasă dintre secerătoarele de pe câmpul Înverzit. Sânzâiana Îl tot ruga pe Ioan s-o Învețe și pe ea tainele vitejiei, rostul ei.Vroia să fie o fată curajoasă și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mai curat și cel mai prompt serviciu, bunicul comanda o halbă de bere - Bragadiru - iar pentru mama, un sirop de zmeură, în butelie cu dop de cauciuc. Atâtea obiecte dispărute din uz, precum în zilele noastre mașina de scris, stiloul, pălăria, șoșonii, halatul bărbătesc de mătase, pantofii de lac, cărțile puse pe piață altfel decât în pachet cu ziarul - nu insist. Au fost bunicii noștri consumeri, se înconjurau ei, oare, de obiecte perfect inutile? Imaginea unui salon de la începutul trecutului veac
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
Sexto Pals și David Bercovici. Deci spectatoarea noastră i-a amestecat fără rost pe Arghezi și Bogza în această întreprindere, din care Nicolae Manolescu citează versuri precum "când a aflat că a luat blenoragie/ și-a dat cu pumnii în pălărie", altele fiind socotite de nereprodus, fiind voit scabroase. Dincolo de faptul că atunci când ai o intervenție publică trebuie să stăpânești subiectul, ne întrebăm de ce îi era interzis dreptul unui spectator, invitat la discuții, să-și spună liber părerea? Nu la asta
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
aproximativ 30-40 de ani, îmbrăcat numai în alb și negru: cămașă albă cu plastron și guler tare, papion alb, garoafă albă la butoniera reverului stâng al fracului de culoare neagră, joben negru, cu panglica de mătase de aceeași culoare cu pălăria, dar într-o nuanță ceva mai deschisă ș...ț Cu un ochi, stângul, bărbatul din ilustrație privea în zare prin bușonul de sticlă, în timp ce ochiul celălalt rămânea acoperit de un monoclu care reflecta, exact ca mătasea jobenului, lumina venită din partea
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]