104,745 matches
-
DIN CÂNTECE Cel mai frumos din cântece mi-e Țara! Îi port și roua ierbii și rodnică povara De gânduri care voi, bătrâni, le-nscriseți În jertfe ce nu-ncap în letopiseți Numai în cronica de straturi dese Cu care, drag, pământul mai știe să v-apese... Când dai de-o parte crusta de lespezi și le-arăți Foiesc de biruințe și vetre și cetăți, Cuvintele-necate în sânge și-ntrerupte Care-au știut prin noaptea istoriei să lupte... Le-auzi cum se răsfață
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
seacă... Și nopțile ce se anină Cu disperare de lumină... Și lacrimile ce îngheață Ca somnul visului pe față... Și patimile iluzorii Pe care le sărută zorii... Și ochii dragi ce nu mai văd Nicio cărare îndărăt... 1985 STRIGOII Transilvanie, pământ de cer, Leagănul meu de vii și de morți, În care mă nasc și-n care pier, Cine cobește cu glasul de fier Că ți se trage cămașa la sorți? Ce duhuri duhnind a mormânt, Cu plumbul și ura în
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
pentru totdeauna! și epopeica luptă din asfințit, și mătura pe care-o simt, se apropie. Dar foarte mândru că pot ilustra și eu cât de cât autentic realismul poetic al ultimei generații. DEOCAMDATĂ Nu m-am uitat de mult la pământ. Dau acolo și de o biată râmă - un poet profund și dedat cu gustul simbolurilor ar putea spune că ține pentru o clipă în palmă tainele Universului, Orbirea și Lumina, Târâtul și Mersul Drept, în picioare, Umilința, Delăsarea și totuși
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
glasul Domnului Se va auzi, poate, și până aici. Deocamdată, nu-i nicio grabă, nici oboseală, nici lene nu-i. Cum nici timp nu e și, poate, nici așteptare. Doar un om un pic trist, care ține în palmă puțin pământ și apoi îl lasă să cadă urmărindu-l cum cade, cade, cade, încet, foarte încet, spre pământ. CONTRACT Nu de mult, un prieten poet, un pic ciudat, mi-a propus să-mi public noile versuri la Editura Pământ. „- Sunt patronul
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
lene nu-i. Cum nici timp nu e și, poate, nici așteptare. Doar un om un pic trist, care ține în palmă puțin pământ și apoi îl lasă să cadă urmărindu-l cum cade, cade, cade, încet, foarte încet, spre pământ. CONTRACT Nu de mult, un prieten poet, un pic ciudat, mi-a propus să-mi public noile versuri la Editura Pământ. „- Sunt patronul ei” - a adăugat-, „poți avea deplină încredere, e o casă foarte exigentă și selectivă, nu riști să
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
palmă puțin pământ și apoi îl lasă să cadă urmărindu-l cum cade, cade, cade, încet, foarte încet, spre pământ. CONTRACT Nu de mult, un prieten poet, un pic ciudat, mi-a propus să-mi public noile versuri la Editura Pământ. „- Sunt patronul ei” - a adăugat-, „poți avea deplină încredere, e o casă foarte exigentă și selectivă, nu riști să nimerești printre idioți”. Flatat și mândru, mă și comparam cu Whitman, auzeam deja iarba crescând printre litere și țârâit de greieri
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
printre litere și țârâit de greieri sub stele mari. Apoi vocea tunătoare a Omului, mușchii lui vânjoși, sângele lui aprins, vuind peste continentele supuse. Numai că astăzi, despăturind contractul, Mi s-a părut că citesc, scris cu roșu, sub „S.R.L. Pământ”, că se semnează numai cu sânge. O umbră mare căzuse dintr-odată pe foaia elegant imprimată a acelei Societăți cu, totuși, o răspundere limitată. CÂNTEC SIMPLU Mâna ta albă coborând spre umărul meu lasă o tandră umbră, - un mic nor
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
Cu trup de vânt și haine de stafie Spre care fuge vremea tremurând; Doar lângă cer, pe-un nor de amăgire, Se aduna din unde și-ncropiri Un chip al meu de dincolo de fire, Neștiutor din slăvi să se deșire Către pământul umbrelor subțiri Poet timid Sunt un poet timid, îndrăgostit De glasul neștiut al vorbei sfinte, Închis în poezie ca-ntr-un schit, Clădit doar din icoane de cuvinte; Oricât mă-nchin, privirile de sloi Nu-mbie lacrimi, nu dezleagă vise
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
însumi legat strîns eram de-un catarg - erau vreo douăsprezece - și înfiorat de sirene ațîțătoare foarte, mult, mult mai seducătoare decît aș fi putut singur să aud neînrobit gurii lor pe vecie. Pacea nu mi-o găseam așadar aici pe pămînt, unde războiul e veșnic, ascuns sau pe față, ci în corăbii ușoare pe cer, purtătoare de pace. Zece ani rătăcind după ea, deși Troia e toată o ruină, învinsă, trîntită în praf, tot de atît, de gîndu-mi de-o clipă
Corăbii pe cer by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4910_a_6235]
-
clipă a răstignirii în disperare sau a trecerii de pe ring - pe rug să nu renunți la zădărnicia iluziei or la ceva mai îmbărbătătoarea probabilitate a speranței - puțin dar totuși atât cât îl ai sub unghii - și acesta-ți mai e pământul făgăduinței... Patimile după Dostoievski Domnul Dostoievski a fost totuși un om relativ cumpătat Necutezând să treacă mai departe de calvarul fraților Karamazov pentru că și mai și au fost bântuite de patimi surorile Karamazov... Paris. Arcul de Triumf 1 Amiază toridă
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
încât se va re-auzi creșterea ierbii și cum razele de lună vor lovi în geam dar mai ales pentru prima oară de atâta liniște se vor auzi pașii lui Dumnezeu chiar dacă s-ar întâmpla ca tălpile Sale să nu atingă pământul... Oraș (Tarkovski) stalker Oraș stalker. Doar trecerile de pietoni trec unele peste altele (ca zebrele ce ar face dragoste s-ar putea spune glumind amar...). Doar trecerile de pietoni trec unele peste altele ca o bandă rulantă a lipsei de
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
Ovidiu Genaru De aceea Mai trec prin curcubeu bătrânii după ploaie? Mai sunt bătrâni? Sate de grauri mai lunecă pe cer? Dar florile divinității cum s-au ofilit? Mai faceți mătănii în fântâni și fântâni în câmp? Nu mai purtați pământul sub unghii pentru că e al vostru pământul vostru nu se mai ia sub unghii nu se mai ia pe călcâile crăpate nu se mai duce acasă De aceea nici potcoavele nu mai poartă cai. Crepuscul Crepuscul de amiază de septembrie
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
curcubeu bătrânii după ploaie? Mai sunt bătrâni? Sate de grauri mai lunecă pe cer? Dar florile divinității cum s-au ofilit? Mai faceți mătănii în fântâni și fântâni în câmp? Nu mai purtați pământul sub unghii pentru că e al vostru pământul vostru nu se mai ia sub unghii nu se mai ia pe călcâile crăpate nu se mai duce acasă De aceea nici potcoavele nu mai poartă cai. Crepuscul Crepuscul de amiază de septembrie când domni și doamne pe scaune de
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
mai fi să le audă Și să înțeleagă joaca aceasta cum nu se poate mai crudă? Parcă ai sta pe-un răzor și-ai aștepta să se-ntunece Ca mai demult, lângă nuc, dar spune, mai spune ce Duh al pământului te-nvăluia, cum să nu mai ții minte Cum îngânai, îmbătat de melancolii și cuvinte Acele stranii poezii, iluzorii anotimpuri și tristeți, și morminte, „Te uită cum ninge Decembre, nu râde... citește ’nainte.” Dinspre Mureș, ceața acoperea valea cu un
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
zăpezi, să ajung în atelier la Dărăscu, Unde mă așteptau Homer și Laocoon, și zeități din vremuri străbune, Să-i închipui măreț în jocuri de alb și cărbune... De ce te-ai oprit? Mai spune! Mai spune! Itinerarii Străin de duhul pământului, setos de sufletul neamului, Către poșta Vitan, prin vechii Dudești mai căutam timpului voga, Dinspre Chei către Vergului, când aud printre roți, în uruiri citadine: „Urmează stația Octavian Goga!” Și dintr-odată, ca de-un miracol se clătinară în mine
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
pe bulevarde? Și așa, chinuit de înfiorări citadine, Ajuns pe chei, văd Mureșul, aud clipociri de golgoane, Și parcă Râpa Morii se-nclină peste mine Și Radu Vodă însuși mă-ntoarce la icoane, Mă ține între dealuri, mă leagă de pământuri întinse, rourate, Și-ajung pe străzi, și caut, năuc, parcă pe drumul țării Cu Dumnezeu alături, cum cearcă să-mi arate O cale-a mântuirii, un loc al îndurării, Și sufletu-mi atârnă-n uimire ca un ciucur. Necunoscuți în
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
până mă vor stinge primele raze ale dimineții și pleoapa grea a cerului într-o noapte am să mă mut în ultima pasăre din cer ori în ultima piatră-filosof acolo voi aștepta să-mi crească barba și sufletul până în centrul pământului în pădure umbra ochilor tăi e urmărită de lup și de vocea mea ea seamănă cu praful interstelar nu se vede dar apasă pe fiecare ființă atâtea războaie și în toate am fost te-am căutat erai femeia după care
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia în Amarul Tîrg Se tîrăște Poezia cum un enorm miriapod pe norii prăbușiți la pămînt deveniți mormane fumegătoare de gunoi în zori se ivesc mahmuri vidanjorii unul o măsoară cu un dispreț incomensurabil celălalt milos din fire se face că n-o vede. Lacrimi Din ochi ies lacrimi cum rîmele dintr-un pămînt afînat și
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
prăbușiți la pămînt deveniți mormane fumegătoare de gunoi în zori se ivesc mahmuri vidanjorii unul o măsoară cu un dispreț incomensurabil celălalt milos din fire se face că n-o vede. Lacrimi Din ochi ies lacrimi cum rîmele dintr-un pămînt afînat și nu știu ce să facă-n lumină. Program Să mergi în direcția piezișă în căldura virtuală în fraza timidă ce-și amînă mereu imaginea în tandra îmbrățișare ce-și suspendă iubirea în întîmplarea de nimic ce-și dă la o
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
Cornelia Maria Savu un vis (ospiciul) fereastra prin care privesc iese din pământ. tot ce este în afara ei se află și înăuntru. mă văd de aproape ca printr-un lornion întors - porii ușor iritați pe bărbie. pleoape îngreunate de uitatul într-un punct fix. buzele strânse pentru că am dinții urâți. în fotografii la
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
mă privesc țintă. nu au pleoape nici pupile. o pereche de iriși dilatați două lame albastre de cuțit îmi reflectă dublu chipul ca o mască din care se desprind bucăți de ghips. și mă trezesc. stau întinsă pe puntea din pământ săpat a unui vapor în tangaj. mâini tremurânde îmi rup șiretul corsetului trag balenele prin volanul din dantelă sfâșie pânza fină. vârtej de cuvinte pe care nu le înțeleg. fereastra ieșită din pământ ușor aburită se luminează deasupra mea. îl
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
mă trezesc. stau întinsă pe puntea din pământ săpat a unui vapor în tangaj. mâini tremurânde îmi rup șiretul corsetului trag balenele prin volanul din dantelă sfâșie pânza fină. vârtej de cuvinte pe care nu le înțeleg. fereastra ieșită din pământ ușor aburită se luminează deasupra mea. îl văd pe tata cum prinde o frânghie în grădina de la possi să ne învețe pe noi fetele în zori chiar înainte să bem paharul cu lapte abia muls cum să pășim elegant să
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
uită la noi printr-o spărtură a stelelor (citește : lacrimă) și, precum Gulliver în țara Liliput, ei văd totul răsturnat au alte unități de măsură a lucrurilor noi zicem că trăim frumos singura viață care ne-a fost dată pe pământ la care ei nu mai au nimic de grăit acel astrolog cercetând prin lentilele lui acel astrolog va afla importantul mister: cum se poate pierde în neguri o stea de pe cer dar cercetând prin oricâte lentile el nu va afla
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
născut vinerea. În cel mai cumplit ceas de doliu dumnezeiesc... Din cauza acestor indescifrabile semne ochii mamei nu au secat niciodată. Eu în copilărie am avut mamă. Mama mea era de meserie mamă. Tata a urcat lângă bunici, sub icoane. Cu pământ sub unghii, îmbrăcați de muncă. Sărbătorile lor nu se țin pe pământ. Din Bărăgan s-au întors să mă nasc eu. Alte motive să rămână în viață, când toți i-au rugat să moară, nu au fost. Bărbat am. Bărbatul
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
indescifrabile semne ochii mamei nu au secat niciodată. Eu în copilărie am avut mamă. Mama mea era de meserie mamă. Tata a urcat lângă bunici, sub icoane. Cu pământ sub unghii, îmbrăcați de muncă. Sărbătorile lor nu se țin pe pământ. Din Bărăgan s-au întors să mă nasc eu. Alte motive să rămână în viață, când toți i-au rugat să moară, nu au fost. Bărbat am. Bărbatul vieții mele este și al morții mele. Eu sunt hăul din inima
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]