44,744 matches
-
două alternative: fie că l-a încunoștințat Lovinescu, fie că a asistat într-una din după amiezile când îl vizitam, și a putut deduce din conversația mea cu el că eram un frecventator asiduu al poetului. Așa se face că părăsind într-o duminică seara, la sfârșitul obișnuitei ședințe a cenaclului, domiciliul criticului, m-am trezit în stradă cu cineva care, de la spate, punându-mi călduros o mână pe umăr, mi s-a adresat. Am întors capul și, surprins, l-am
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
autoportret, pe care am socotit că merită să-l evoc pentru pitorescul lui psihologic. în ce privește atitudinea lui Horia Liman, aceasta m-a blocat - credeam eu - definitiv, creându-mi un complex psihic de care eram convins că nu avea să mă părăsească vreodată. Iată așadar terenul sufletesc pe care, cu o întârziere de patru ani, urma să cadă o nouă propunere de a pregăti un text spre publicare; de astă dată, cel care mi-l solicita era prietenul Virgil Untaru. În 1944
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
aplecat lancea spre el nu m-a văzut uneori sunt doi în mine Weng pe cal cu sabia vâlvătaie și Weng care umblă în rasă călugărească pe lângă Weng cel de pe cal Weng călugărul e cel care mă va însoți când părăsesc lumea aceasta fiecare trăiește în vremea sa călărețul trăiește primăvara cel cu gluga întunecată care-l urmează locuiește în inima iernii * ieri s-a încheiat pacea între stăpânul nostru și dușmani dar azi am călărit la bătălie ca să luptăm chiar
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
cîntecul meu de roabă abia înfiripată din bereșit, floare de cenușă din floare de cenușă, shoah din shoah, pesah din pesah și floare de shoah risipită în pesah arată-mi-te în floarea de shoah, Rabbi, căci încă nu am părăsit desăvîrșirea cu gestul prin care trupul iese din cămașa sugestiei de a fi vinovat de absența milei, și cocoșii vor cînta la intrarea în cenușă a ființei imaginare, dintr-o dată vom ști cu toții, și viii, și morții și îndurații, și
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
aș aminti fabula Boul și vițelul (parafrază după fabula cu același titlu a lui Grigore Alexandrescu) și Dogaresa și poetul, variantă a poeziei în gondolă, ambele aflate sub formă de manuscris în arhiva Muzeului Literaturii Române. Dacă nervul dramatic îl părăsise pe Caragiale, cel prozastic cunoaște un esor nemaiîntâlnit până în acel moment. Povestirile și poveștile din această perioadă și reunite în 1910 în volumul Schițe nouă, apărute la Editura Adevărul, erau considerate chiar de autorul lor ca fiind cele "pe care
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
Alunecarea lui în mit, superba moarte; întreg acest capitol are ceva tulburător, ascuns și dezvăluit în același timp. Fericit și plin de încredere, Gheran începu să meargă pe sîrmă.." va muri, desigur. Oare nu toți facem la fel? "Cum să părăsești un asemenea paradis, își spunea el (domnul director! n.n.), privind cerul albastru, fără umbră de nor. Scăldată în lumina strălucitoare, lumea se oferea neprihănită..." Bucurie și tristețe, infinită duioșie, cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător, simțuri cu zimții
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
și panglicarul soios, ce mai, o galerie în fața căreia comuți rapid de la un sentiment la altul. Culegerea asta de povestiri este radiografia unei urbe alienate și alienante, pe care însă e prea tîrziu ca s-o renegăm sau s-o părăsim. Bucureștiul anului 2004 seamănă cu un bust de bronz peste care cineva a aruncat în glumă o cămașă de forță. Iar gluma a prins. Mustind de realitate, avînd "cîrlig la realitate", după cum a spus Tudorel Urian, textele "Bazar"-ului par
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
revedere și toată ziua se joacă împreună în înaltul cerului. Dar timpul trecu și sosi toamna. Așa că rândunica trebuia să plece. Cu lacrimi în ochi și-a luat rămas bun de la prietena sa: Îmi pare rău, dar trebuie să te părăsesc! Eu nu pot înfrunta frigul aspru al iernii, ca tine. Știu, dar sper să nu mă uiți acolo, departe. Ne vedem la anul. Rămas bun! Jicman Alina
Rândunica. In: Alabala by Jicman Alina () [Corola-journal/Imaginative/573_a_707]
-
are nici un mijloc de subsistență și trăiește din banii oferiți cu titlu personal de generosul Brutus Coste. Și-a văndut biblioteca, ceea ce ăi permite să o ducă, la limita supraviețuirii, căteva luni, dar după aceea? |nfrănt pe toate planurile, Eliade părăsește Lisabona la 13 septembrie 1945, îndreptăndu-se spre Paris: capitala Franței ăl atrăgea ca un magnet, dar de un secol și ceva nu se întămplase la fel cu mii de români? Autorul nostru era însă prea lucid pentru a nu-și
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
afumată în fereastră și-n loc de geam o bășică alburie cu vene subțiri de sînge închegat războiul de țesut întinzîndu-și împărăția ca un uriaș păianjen - ies afară încolțit de teama că toată această mașinărie de fabricat amintiri din satul părăsit de țărani s-ar pune iar în mișcare și nu o pot opri cumpăna fîntînii scîrțîind urcă soarele-n ciutură spre apus și carul din șură își îndreaptă oiștea spre stele - dincolo de gardul de sîrmă al muzeului veacul se rostogolește
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
adiau unde de Fugă și deodată acest foșnet al frunzelor însoțindu-le ca un îndemn la smerenie, încît cîinele se-nfioră abia auzit... „nu-i straniu... pe cît te-ndepărtezi mai mult pe-atît de mult te-ntorci înspre ce ai părăsit? nu-ncetăm a prelungi prin îndoielnice mesaje rupturi de netămăduit, ca și cum dincolo de bolile ce ne bîntuie dune de uitare și apoi moartea, ar fi singurele cătușe într-un lanț al denumirilor, de care ne-am legat viețuirea... cînd a fi
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
apei... și oricît de fragile mi se păreau vorbele, o vrajă, ce parcă se desprindea din ființa lui contopită cu podul și undele lovea departe în mine năruind surmenări iscate de netrăire... parcă primenind... „...cum îndelungă vreme, nu m-a părăsit imaginea unui tablou al unuia de-al vostru, obsedîndu-mă pînă în vis... în ultima mea incursiune sfîrșită într-o carte - ^carul cu boi^ -, i se spunea parcă însă dincolo de el... doamne, ce mesaj... tîrziu... dincolo de culoare l-am pătruns și
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
Ioana Postelnicu Într-o zi din vara fierbinte a anului 1930, am pășit pentru întâia oară în capitala țării noastre. Am părăsit orașul de baștină Sibiu și m-am trezit într-un oraș cu totul străin de mine, la brațul tânărului meu soț, proaspăt absolvent al Politehnicii de la Timișoara. Nu știu pe ce străzi am umblat în acele zile ale debutului meu
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
nu aveam o idee clară despre ceea ce reprezenta un absolvent al Politehnicii, nu știam să-l prețuiesc la adevărata lui valoare. Pe mine nu mă interesau decât cărțile, lecturile și Facultatea de Litere și Filozofie de la Cluj, pe care o părăsisem cu nostalgie, pentru a mă stabili la București unde l-am urmat pe tânărul meu soț. M-am trezit că soțul meu era deja angajat în plină activitate specifică, trudind din greu împreună cu alții la o construcție pe care eu
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
perioadei interbelice: „Unii dintre ei au avut un destin tragic, alții s-au salvat prin exil, înscriindu-se într-un tragism al culturii române, la care se gândea și Culianu, exasperat că atâția oameni de valoare au trebuit mereu să părăsească România ca o condiție a realizării lor. De prea multe ori, de la Dinicu Golescu încoace, intelectualul român e silit să constate că normalitatea e «dincolo», în Occident.” „Tragismul” istoriei și culturii române influențează decisiv imaginea intelectualului român, care, de prea
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
mai mari dintre scriitorii limbii românești.” (23 oct. 1913) Într-o scrisoare din septembrie 1916, adresându-se lui Caton Theodorian, Rebreanu își manifestă amărăciunea pentru înfrângerile noastre de pe front: „În orice caz, e nespus de dureros că am trebuit să părăsim Ardealul. Cât entuziasm era când am intrat și acuma, când ieșim, cât e de trist. Și măcar de s-ar opri, de n-ar fi mai rău. O vorbă a lui Averescu e reconfortantă: «Până la Sinaia am să îngrop toți
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
fuga” ce avea să se împlinească peste zece ani. Oare peste alți zece, dacă mai trăiesc, voi zvîrli, definitiv, „masa de scris de sub bărbie”? În 1975 tentativa de-a rupe totul a fost înfăptuită și prin aceea că mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare. Apoi, am început să sufăr cumplit din cauza asta. Abia după trei ani și ceva, un frate de-al mamei mi le-a adus în doi saci mari de hîrtie. Nu s-a pierdut
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
și hăituiți de dascăli, de cataloage și regulamente, se îmbujoraseră la față, se transfiguraseră, trăiau în mediul lor, redeveneau țărani, era o bucurie să-i vezi muncind voios, glumind, râzând ca lelele la clacă - mă întorceam spre seară, obosit - conacul părăsit la vremea asta - mâncam o feliuță de caș proaspăt (mă săturasem până peste cap de struguri) și mă refugiam în dormitorul meu cu baldachin și mă trânteam pe patul unde se consumaseră amoruri princiare sau numai boierești, aveam senzația că
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
de culpabilitate, simțeam de parcă aș fi fost părtaș, povara acestei triste glume a întâmplării, tot ce îmi sta în putință era să-i dau de înțeles că-mi este dragă, că o iubesc și așa, infirmă cum o certase soarta, părăsită de familie, nătângă și săracă (primea o leafă de mizerie), ajunsă în pragul bătrâneții. În lipsa mea deretica prin cameră, aerisea, spăla perdelele la geamuri și cearceafurile, făcea o oarecare ordine prin cărți (o instruisem cum să șteargă cu periuța praful
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
faci grupuri de reflecție sau de dialog social. Stați fiecare pe la casele voastre și reflectați singuri, să nu vă mai prind în grupuri. Ai înțeles?” “Am înțeles, Majestate!”, scandă Arthur, pătruns de importanța momentului. Regina se sculă din jilț și părăsi sala, turbată. În trecere îi dădu o palmă unui sulițaș care nici nu clipi. “Ne vedem la cină, darling, avem morun la grătar și vin de Burgundia!”, strigă regele în urma ei, dar nu primi nici un răspuns. Edward își drese glasul
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
percepuți astfel, dispreț obligatoriu. Dar nu făcusem niciodată în viață nimic detestabil, sau prea puțin. Mediocritatea destinului meu era mediocritatea destinului unei generații ce-și pierduse iluziile. Era, dacă mă gândesc bine, mediocritatea destinului întregii țări. Când Lisa m-a părăsit pentru un general al serviciilor secrete care călătorea mult, consternația mea n-a ținut decât câteva zile. Se întâlniseră în salonul de frumusețe al hotelului Athénée Palace, iar ceea ce-i apropiase fusese îngrijirea unghiilor, Lisa în salonul femeilor, generalul Gabi
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
îi oferisem un exemplar cu o dedicație simțită. Cred, de altfel, că a fost singurul care a citit cărticica, avea să-mi spună câte ceva două sau trei luni mai târziu, când până și copiii din bloc știau că Lisa mă părăsise. Se știa, de asemenea, grație bunăvoinței dezinteresate a comentatorilor de la Europa Liberă și a respectului lor pentru adevăr, că generalul Gabi și mult, mult iubita lui Lisa se vânduseră americanilor și că eu eram încornoratul principal al țării și al
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
cumpănă fermecată... Sudoarea nu se Deosebește de lună, Încet culcatul în iarbă Și neașteptata osteneală A brațelor Fiind prea mult, Ca pentru hoțul de cai Desfăcutul pripoanelor. Cu toată nerăbdarea lui, Răsuflarea tot se rupe - O tulpină fragedă. * Plângere - Sarea părăsindu-și muntele, Trupurile moi Scoase la iveală de incendiu, Din cochilii, Din crisalide Și din semințe (făpturi prea încete și prea mărunte pentru a-și găsi scăparea). Mă întreb, Din care rai au fost Izgonite Și pentru care trufii, Atât
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
oamenii Securității vor prinde în plasă nu numai suspectul pe care-l căutau, ci și cîteva victime suplimentare. Imaginea lui Andrei mă obseda. Ar fi fost atît de ușor ca el să fie cel căutat. Pînă la urmă, mi-am părăsit postul de observație, mi-am luat bicicletă și am pornit repede în direcția opusă. Am facut un ocol mare, înainte de a ma întoarce la familia Dumbrava. Cînd intrăm în casă, am auzit vocea Ilincăi: - Tu esti, Țină? M-am dus
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
deschis atitudinea față de cele relatate. În ce mă privește, declar greva foamei pînă la eliberarea lui Cezar Mititelu." (v. Ierunca, 1997, p. 133) Consecințele acțiunii sale de solidaritate civică nu se lasă așteptate. În același an, Monciu-Sudinski este împins să părăsească țara; în consecință, se expatriază în Suedia, la Stockholm. Citată de Mihai Pelin, fișa de Securitate a scriitorului emigrat îl prezintă în continuare ca pe un potențial pericol la adresa regimului Ceaușescu și a statului comunist: "«Fiind fără ocupație și cu
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]