35,668 matches
-
și particularilor. Și eu, și ea am râs din toată inima, când Savin Bratu, conducătorul unui seminar de critică literară, ne-a invitat să analizăm cu metode de ultimă oră (ale criticii psihanalitice, structuraliste, de identificare etc.) poezia Cățeluș cu părul creț. Ada este pentru mine și un martor prețios: știe și este dispusă să confirme că pe atunci aveam succes la femei (de fapt, la fete, dar sintagma consacrată este "succes la femei"), ceea ce adversarii mei literari de azi nu
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
a trecut timpul și cum ne-a legat. Cînd l-am tuns pe Luca întîiași dată chel, am chemat-o și pe Ada ca să participe la eveniment. Frizerița a decretat solemn că seamănă grozav cu bunica - adică cu ea - la păr, care tocmai dispărea, la ochi, pe atunci erau albaștrii, și la piele, care a rămas la fel de albă ca și a ei. Cînd doctorul Jules Cohn a intrat în familia noastră ca un salvator al disperărilor mele și ca un vindecător
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
urmă din bietul Daniel, care făcuse depresie după ce-l exmatriculaseră din facultate din cauza unei petreceri în cămin, unde murise nu știu cine? - ... eroul Revoluției, victima mineriadelor nu se mai gândește acum decât la bani și la distracții! ricanează acru Petru. Claudia, cu părul lins sub cordeluța impecabilă,cu caietele ei ordonate și cu premiul întâi pe țară la toate olimpiadele, nu mi-a fost niciodată simpatică, dar vărul ei, neastâmpăratul Dani, a fost totdeauna preferatul meu. Și de fapt, în ciuda răutăților care îmi
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
în dinți și intră în vîrful picioarelor. Aruncă o privire asupra patului, încă nedesfăcut, pe care trona șalul de lînă de culoarea smeurei, neterminat, alături de ghemul uriaș. Temător, înaintă către scaunul cu rotile din dreptul ferestrei, în care Walburga, cu părul cînepiu lăsat de-alungul umerilor, părea că abia mai respiră. Hansi se propti în fața ei, și îi văzu ochii închiși și bărbia lăsată în piept. Mîinile osoase îi erau încrucișate peste bustul enorm, care dintotdeauna îl fermecase pe Hansi. - S-a
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Emil Brumaru Iubito, divin, La tine mă-nchin În genunchi. Hai, Fă-mi hatîrul: Pune-ți sînii pe-un trunchi Să ți-i tai Cu satîrul! Iubito, divin, La tine mă-nchin. Dă-mi acul din păr, Ochii să-ți scot Cu nervii oftalmici cu tot: Zbîrrrn! Ca să am de ce să-i atîrn. Iubito, divin, La tine mă-nchin. În piscină Sînt as: Pancreas, Splină, Glande suprarenale Șterpelesc printr-un mic orificiu Aflat între șale Fără să
Marchizul va intra la ora cinci by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11297_a_12622]
-
așezat pe marginea stîncii, cu spatele rezemat de cruce și picioarele atîrnînd în gol mă uit, și mă uit în absența unei secunde, deși numai în timp e cu putință mișcarea, sedus a împărtăși tăcerea fără a o abandona, cum părul și barba înfiripîndu-se și după o moarte ca un triumf tăcut al unei delumiri depline n înspre vest o pădure de ploaie, o jelanie ca acum cîteva secole, fîntîna mută în piața rostogolită-n umbre, crengile aproape se rup în
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
lucrurile astea din jurul meu nu se mai sfîrșesc nu îmi mai spun nimic stau nemișcată ca o imbecilă cu pîinea sfințită înghesuită în gură cu sila de un popă ce nu mai e popă e un gîndac burtos cu mult păr mă retrag în ceața neagră din biserică pînă nu mă mai vede nimeni 5. vreau violență pentru că nu mai vreau violență pentru că nu mai pot pentru că nu mai sunt pentru că nu mă mai văd nici pe dinăuntru nici pe dinafară
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
managerierea imaginii sale. Toate acestea le știam deja măcar în parte: Ovidiu Pecican își scrie însă cartea înmiresmat și cu enluminuri, realizând aproape o proză, abilă și subtilă. îl percepem astfel pe Ștefan cel Mare prin fizicul sau boiul său (păr bogat, prins uneori cu bentiță, dar lăsat de obicei liber, în plete lungi, ondulate; nas cărnos, trup cu răni), apoi prin psihicul său: individ cu răbufneli și frustrări, despotic adesea (pentru ipostaza dizgrațioasă de capricios pledează, de pildă, pasiunea lui
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
Emil Brumaru Cu cît te apropii de mine Ți-s mîinile parcă mai lungi Și părul e-o miere de-albine Cu care, lin, trupul mi-l ungi. Și sînii se umflă cît șoldul, Și coapsele-n ceruri plutesc. M-așează-n genunche imboldul De-a-ți pune-un sărut pămîntesc Pe carnea prelinsă-n rușine De-aluaturi în
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11320_a_12645]
-
toate? De ce? Pentru cine? Pentru propria lui desfătare și pentru a mai amâna, puțin, ultima mutare. Mestecenii Șezând la masă în acea grădină, care nu arăta, de fapt, a grădină, ci a luminiș de pădure, simți cum îi cad în păr frunze galbene. Masa aceasta, acest prânz în aer liber, mestecenii din jur B îi făcură impresia ciudată de déjŕ vu. Ce asemnănare putea fi între acest peisaj de păduri tăiate mai în tot locul de oglinzi de lacuri și tot
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
era de rarefiat și de neliniștitor. Dar, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, printr-un miracol de butaforie, frunzele galbene se desprindeau ușor de pe ramuri și cădeau încet, după leneșe volute, peste personajele piesei. Își trecu mâna prin păr și prinse între degete o frunză pe care o puse pe masă, alături de farfurie. Uitase de prezența gazdelor, vorbele lor îi treceau pe lângă urechi fără să le audă. Simți doar că un singur lucru lipsea din această atmosferă: drama. Sau
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
vremea aceea, era menită să apere drepturile cetățeanului. Și ne temeam fără să ne considerăm în vreun fel vinovați. Nu eram vinovați, dar nici nu eram în regulă - cum se spunea pe atunci. Nu eram în regulă fie pentru că aveam părul prea lung, fusta prea scurtă, pantalonii prea largi, sau nu aveam legitimație de serviciu (și puteam trece drept paraziți sociali), nu aveam actul de identitate la noi, sau nu aveam viza de flotant în oraș, nu puteam justifica prezența pe
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
datorează întotdeauna ideii celuia în cauză că un bărbat nu poate ieși în lume fără o serioasă revizuire a ținutei înainte de-a deschide ușa și a pune cheia în buzunar. Purta cravată și un pardesiu bej care părea din păr de cămilă, dar nu era. Nu avea neglijența aceea lejeră a intelectualului, ci corectitudinea ceva mai formală a cuiva care nu iese niciodată din găoacea proprie, pentru care corectitudinea vestimentară este o armură zilnic arborată. Genul de om care are
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
ai zărit-o nu știu de ce prințesa Ileana îmi amintește de Mina Loy de Florența Paris și München la sfîrșitul unui alt ,fin de sičcle" ochii tăind lentila obiectivului felul de a-și ascunde fruntea și de a-și strînge părul ca o surdă amenințare țin iubirea în cap cîndva și undeva Geraldine renunță să doarmă la Hotel Eidolon într-un loc în care crestele munților par și mai ușor de atins într-un coș de răchită unde se odihnesc unul
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
-și deschide până la roșu culoarea sângelui și-o dispută și puiul de leandru geamănul meu atinge-mă purpură dar nu mă răni Zori Cum dimineața își încarcă văpaia forme încă nelămurite alunecă în casă un univers cu imperceptibile riduri întunericul părului meu îl înghite ziua de azi va fi la fel ca zilele viitoare o dinamică suportabilă de sentimente asemeni unui nor fără patrie dacă fumul țigării îmi năruie idolii dacă-mi acopăr ochii cu o tăcere dacă mâinile mi le
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
ruptura exterioară dînd naștere, printr-o reflectare simetrică, unei scindări interioare atingînd proporțiile catastrofei. Atunci deprinsesem gustul dezastrului și încrîncenarea cîinoasă a omului care, ani de zile, nu mai putuse crede în nimic. O priveam pe Mihaela cum își scutura părul cu același gest zmucit și atît de fermecător de altădată, un fel de clătinare a frunții repezite în sus, într-o mișcare pe care odinioară nu mă săturam să i-o privesc, sorbindu-i chipul, șuvițele încolăcite și marginile buzelor
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
care lumea asta s-ar fi stins treptat în inerția omogenă a unor chipuri placide în inexpresivitatea lor. Rușinată parcă de slăbiciunea pe care mi-o dovedise lăsînd un zîmbet să-i lumineze fața, Mihaela și-a scuturat din nou părul și și-a repezit semeț bărbia în față, cu același gest instinctiv prin care orice femeie se străduiește să pună ordine într-o ținută ce i-a scăpat într-o clipă de neatenție, pentru ca apoi, cu lentoarea ritmică a unui
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
frumusețea aceea tulbure și dureroasă, cu gestul acesta al ei de a-și trece unghia peste buza cărnoasă de sus, într-un tic neconștientizat de reculegere spontană, și cu zvîcnetul acela lateral al capului, în încercarea de a-și ordona părul și de a-și limpezi gîndurile. Cu un ochi obișnuit să privescă arhitectura Frankfurtului, Mihaela, înspăimîntată de înfățișarea de oraș părăsit pe care o avea atunci Orșova, mi-a arătat frontispiciul decrepit al clădirilor și pereții scorojiți ai blocurilor din
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
Să-ți văd coapsele moi cu floci și pori. Aveai mamela bleagă cît ceaunul Și la mijloc cu sfîrcul urduros. Ți le-am zărit pe geam într-o amiază Cînd să le speli într-un lighean le-ai scos. Oh, părul gras, cu rădăcina tare, Dat la culcare cu petrol lampant, Înfierbînta în el orice agrafă. Iar curul tău gigantic și vibrant, Cu bucile cum pernele și roșii, Purtat în rochii leoarcă de lături, Ți-l arătai, pe putini aplecată, Punînd
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]
-
eram atenție se închid ușile ne-am îndepărtat ne apropiem aveam niște cuie pe perete unde stătea poza lui ceaușescu acum avem icoane & asta e numai o poză dincoace de haine agitația caută pielea zgomotul conștient seara între firele de păr atenție se închid ușile cu ochii închiși vedem același model din fire luminiscente o fracțiune de secundă terasamentul primește ploi infiltrate încet încet căldura corpului pune stăpânire pe aer ușile se închid rulezi pe fire din ce în ce mai subțiri strălucitoare vobele ajută
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
în larg și aloe vera sau soro lume fiecare ar fi vrut să fie luat în serios dar idiomul întârzia deoarece cei cu aer condiționat cea mai mare energie o cheltuiau înspre a trăi într-un ANUME fel frizându-și părul pubian în șoptite incubatoare pe bază de parfum pal și cățelușii să asorteze mobila ȘI tatuajul de pe lobul urechii hieroglife egiptene aveau cai cătare în farul părăsit își făcea zilele amantul originar urbi et orbii din macaroane cu brânză seneca
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
bareta sandalei) și pulpa albă, aproape cântând, înfiorată de vântul stârnit din senin. Au trecut aproape doi ani. Este vară din nou, un anotimp copleșitor ce îmi dictează și cea mai simplă mișcare. Trupul ei s-a împlinit între timp, părul îl poartă mai lung (mi se spune), iar furia, ei bine, furia mi s-a domolit, distilată prin atâtea lucruri și vorbe. Sunt un om politicos și singur imaginându-și tot mai des o casă de cărămidă și o alee
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
CAISUL Dimineață frumoasă de primăvară... crengi albe și roz bat ușor în fereastră. Copila, uimită de frumusețea florilor, deschide fereastra și vede caisul care râde în soare. Ce minunat ești! Ai mâini de catifea, părul albit de zăpadă și coroana roz, îi spune fetița. Din nou caisul bate în geam murmurând o chemare. Fetița iese în grădină să vorbească cu el. Dragă fetiță, văd că ai o foaie în mână. Ce ai scris pe ea
Caisul. In: Alabala by ADĂSCĂLIȚEI MĂDĂLINA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_708]
-
și să fulger să fac spume la gură să sparg timpane să dărâm pereți (cum aș putea să te apăr de mânia cuvintelor) să port dimineața rochie de seară să-mi leg clopoței la glezne să fug din oraș cu părul vâlvoi să trântesc o ușă să trântesc o mie de uși să învăț înjurături în toate limbile să-mi repar pantofii la cizmar să te aștept și mâine sub felinar poate vii să mă vezi poate vrei să știi că
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
-o în geamul ospiciului să respire în voie nebunia. cînd îmi citește scrisorile mila din ochii ei ar putea hrăni un orfelinat întreg. ,rău mai trăiți domnilor" i se pare că aude în somn, departe de coapsele sulamitei și de părul cînepiu al margarethei revărsat peste caseta cu bijuterii mincinoase. ar spăla cu leșie alămurile unei vieți liniștite să nu te mai lege nimeni ca pe-un tîlhar de codru dacă duci o piesă la teatrul din mannheim. ,nu mi-e
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]