KorAP: Find »[drukola/base=părințel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 >

643 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

Doar el era În drept să gospodărească banii, totuși n-aș spune că se zgârcea din cale-afară. Țin minte că o dată a cumpărat fasole, altădată cartofi și ceapă și Eugenii și Mentosane pentru Florinel, dar de la o zi la alta părințelul devenea tot mai tăcut plimbându-se În sus și-n jos prin casă și mi-e că nu scotea mâinile ale din buzunare decât când o proptea pe Steluța de pereții bucătăriei. Noaptea eu dormeam cu Steluța pe dormeză, iar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dacă ne găseam aici trei inși cu auzul Întreg pentru oricine ar fi bătut la ușă. Și cel mai bine ar fi să nu ieșim deloc, fiindcă de bună seamă e ceva vreme de când ei au Început să ne caute. Părințelul a instituit regula asta, și tot el a călcat-o câteva seri mai târziu. Ce să mai spun că de-acum ieșea În fiecare seară, bineînțeles, ca să caute centrala aia termică unde lucrează Pepino, despre care nevastă-sa habar n-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
printre garnituri și scaune de robineți. A fost o sărbătoare În seara aia când am reparat dușul și ne-am bălăcit toți patru o oră Încheiată, până s-a oprit apa caldă, și ce ocazie a pierdut nerodul ăla de părințel tot umblând după celălalt nerod, și dacă nu se grăbește o să piardă și apa rece, că lumina oricum i-o luăm. Ne-am mutat cu tot cu bec În livingul cu saltele și Steluța a adus cearșafurile de pe dormeză să ne ștergem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Și mai las-o, vere, c-ai morfolit-o de-ai zăpăcit-o. cu nasu-n pizda ei ai să mori. Care io unu’ Îți spun că nu-mi convine. Să stau io aicea ca la pușcărie c-așa vrea pula părințelului, și el să se plimbe cu banii la el și să-i cheltuiască cum vrea pula lui. Tu nu vezi vere că ne ține de maimuțoii lui? Adică ce zice el, că le-am dat-o pe mută să aivă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și el umblă liber ca pasărea din local În local, cu teșcălău’ de sute În buzunar. Văd că până la urmă văru’ Laur nu știe sau se face că n-are habar pentru ce ne trebuie banii ăia și de ce ține părințelul așa strâns de ei, și că la o adică el, Andrei, ar fi cel mai În drept. Și se mai face că nu știe că l-am luat după noi de milă, și-i oricum În plus și ca o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
În trupul lui tânăr și musculos ca Într-o mare a plăcerilor eterne dintr-un loc de verdeață și răcoare unde nu-i durere și Întristare. * Cât Îl mai așteptasem amărâții de noi, sfinte Dumnezeule, și ce-a mai răscolit părințelul Andrei prin toate centralele termice și toate bodegile Timișoarei, și tocmai când să ne luăm adio și să-l dăm dispărut definitiv, uite-l aici Întreg și nevătămat și gata să ne sară-n ajutor. Trecuseră oricum mai bine de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să-și procure o diplomă d-aia ca a lui văru' Laur, care ăsta s-ar putea să fie mai Întreg la minte și decât mine și decât el. Uite cu cine-mi spunea că a aranjat, ăsta-o omul părințelului, Pepino, călăuza, traficantul de carne vie, tipu’ care-o să ne treacă dincolo, el sau văr-su, tot un drac. Chiar că nu mai contează. S-a uitat părințelul ăsta dement la Pepino și s-a luat după gemetele și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Uite cu cine-mi spunea că a aranjat, ăsta-o omul părințelului, Pepino, călăuza, traficantul de carne vie, tipu’ care-o să ne treacă dincolo, el sau văr-su, tot un drac. Chiar că nu mai contează. S-a uitat părințelul ăsta dement la Pepino și s-a luat după gemetele și mugetele lui, tot așa mai m-am uitat și eu În gura părințelului și m-am ținut după el și tot n-am vrut să cred până nu l-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dincolo, el sau văr-su, tot un drac. Chiar că nu mai contează. S-a uitat părințelul ăsta dement la Pepino și s-a luat după gemetele și mugetele lui, tot așa mai m-am uitat și eu În gura părințelului și m-am ținut după el și tot n-am vrut să cred până nu l-am văzut cu ochii mei pe cretinul ăsta având conformația unui semn de carte, care ne va scoate prin graniță ca prin brânză. Este

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cu toate bunătățurile de pe lume, oh, vai de pula noastră, părințele, că numai și numai din cauza ta. Și până la urmă cu ce-i el de vină? Gândește-te numai, dacă te-o duce dovleacul ăla de căpățână. Ce strică sărmanul părințel? N-am fi stat noi la mâna lui Pepino atâta vreme, dacă frica nu ne-ar fi ținut În loc. Pentru că așa s-a Îmbârligat toată treaba asta laolaltă cu nenorocirea noastră, de să dai să fugi și să nu te

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
la mine cu uitătura asta de curvă nătângă care a greșit și-și primește pedeapsa Într-un avânt masochist ce pare să-i fi paralizat auzul și Înțelegerea, dar În sfârșit realizează. Iese Închizând ușa cu grijă În urmă, În timp ce părințelul se văicărește: — D-ăsta ne arde nouă acuma, Relule? Tocmai acum, când să ne vedem rezolvați? — Tocmai că nu ne arde, și el vine grămadă pe capu’ nostru. — Păi ce treabă are? Ce vină are el? Când ți-am spus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Până marțea viitoare ne-am văzut scăpați... Ce, ți se pare prost Pepino? Câți n-a scos el afară cu văr-su... După ce-am terminat de numărat mi-am adus aminte imediat de suma pe care mi-o spusese părințelul În tren, În ușa compartimentului În care dormea Laur. Nouășpe mii șase sute a spus, ăștia-s banii, și tocmai am terminat de numărat douăzeci de mii. Erau cei douăzeci de mii pe care-i luasem de la șoferi Înainte de a pleca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cheamă, și pe urmă am auzit mai limpede, ca să vadă cu ce vă ocupați, futu-vă-n gură de muți și de handicapați, c-ați făcut hotel și bordel din blocu’ ăsta pe banii noștri de Întreținere. Ca și altădată, părințelul se dovedi mai curajos decât mine și-mi spuse să-l aștept că se duce să vadă ce se-ntâmplă și se-ntoarce numaidecât. Mă plimbam În sus și-n jos printre saltele, Încălțat și-mbrăcat În cele două pulovăre pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
prin brânză și-am să-i rod pe toți de osânză și nu mă voi opri decât În acel loc de răcoare și verdeață care uite-l că-mi stă mereu În față... Până una-alta am luat-o cu părințelul În recunoaștere pe teren, cu Pepino și Florinel În urma noastră, să constatăm ravagiile și să Îndreptăm ce mai poate fi pus la loc. Steluța se zguduia de plâns În bucătărie cu capul pe masă, roșie ca racul și icnind din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fi zis că vine primăvara. Oricum scăpasem de hainele groase. Ba Laur se spăși până Într-atât, că se lipsi de geaca aia nouă cu care se alesese din munca lui de-o vară, el cu mâna dându-i-o părințelului Andrei s-o vândă ca să avem de fiertură și de băutură. De-acum familia noastră se mărise, Îl Înfiasem și pe Pepino, Îl băgasem desigur și pe el În porție, căci prezenta o garanție. În definitiv, datorită lui așteptarea noastră

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mâinile Înfipte adânc În buzunare prin țarcul și grajdul ăsta din care vom scăpa cât de curând. Păi poimâine e luni, da, numai mâine nu e poimâine, așa că s-ar cuveni cât de cât, așa că-n seara aia de sâmbătă părințelul s-a scărpinat mai adânc În buzunare și i-a dat lui Pepino două sute de lei pentru ceva cât de cât vesel și mai Întremător În vederea ospățului de adio de duminică. A adus Pepino ceva ce n-am mai văzut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
amar de vreme: splină și bojoc, un pachet barosan de vreo două kile, fiindcă avea un văr și la abatorul din Timișoara, dar uitase probabil de butelie, dacă nu cumva special ne ispitea cu bunătățile alea, tot În nădejdea că părințelul se va simți și-i va da bani s-o umple. Sărmanul Pepino, barem de foc să-i lăsăm, că de-ale gurii s-o descurca el. Adică noi plecăm și scăpăm, și el rămâne de caraulă aici fără de nici unele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ei face ca toate dihăniile dupe pământ. Te doare capu’, oh... m-aș duce așa Într-un loc, undeva Într-o pădure cu liniște și verdeață unde să n-aud de nimeni și de nimica. — Să-ți ciripească păsărica, face părințelul, stârnind râsul vameșului. — Lu’ nevastă-mea Îi place, spune el. Dacă nu prea are timp să iasă din casă, se mai ține de vorbă cu Steluța și Pepino. — Cu trei copii, spun, să mai ieși decât la piață și fuga

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dincolo. De atâta grabă, o fi uitat să i se mai scoale, dar de mâine i-o eliberăm În sfârșit pe Steluța și poate s-o deguste În tihnă și pe Îndelete. De când sunteți aici? Nu așa demult, se Înfoaie părințelul. Nu-i dă mâna să intre În detalii, după ce ăsta și-a dat În petic joia trecută cu hotelul și bordelul și miliția, dar uite că vameșul insistă: — Și de unde ziceți că sunteți de loc? Laur și Andrei Îmi aruncă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Mâine o să fie destul timp ca să vedem cum e cu granița și cu vama, a mai spus Pepino Înainte să plece la lucru. * În noaptea aia eu unul am dormit tun. Totuși spre dimineață aveam să-mi aduc aminte că părințelul s-a sculat și-a troncănit cu Steluța prin bucătărie, după care i-a dat ca de obicei liber să se Întoarcă pe dormeză la văru' Laur și s-a Întors și el pe saltea. Nu era probabil trecut de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pusă la cale de Laur, iar acuma ne uităm lung după trenuri și ne uităm unul la altul ca niște dobitoci ce suntem. Da’ poate or fi prin oraș și hai să-i căutăm, atâta mai putea să dea din părințelul Andrei, vechiul meu tovarăș de baros, de grilaje și de tuburi și Buceaguri fărâmate, că-n ce mă privea nu l-aș fi bănuit până Într-atât de neghiob pe Laur ca să mai ardă gazul de pomană pe aici cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ține cu noi și ne-am Îndepărtat prea mult de acel loc de verdeață și răcoare ca să mai avem tăria să luăm de la capăt atâtea greșeli și prostii făcute Împreună ori fiecare de capul lui. Constatam doar În treacăt că părințelul fusese acela care se pripise din cale-afară la jaful din ograda lui moș Victor Înainte de a aranja ceva sigur cu Pepino și văr-su, ceea ce ne-a făcut să Întârziem și să ne vlăguiască așteptarea Înainte de a acționa așa cum ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de mine, că mi-e necaz că ea Îl preferă acolo pe dormeză pe prințișoru’ ăsta mulatru poponar, și dacă aș fi crezut asta până la capăt tot ar fi fost bine. Aș fi avut atunci eu grijă de mută și părințelul ar fi stat cu ochii pe Laur, nemailăsându-l cu ea pe dormeză ca s-o Îndoctrineze atâtea nopți la rând cum să-l facă pe dobitocu’ ăsta la buzunare și să fugă Împreună În locuri de verdeață și răcoare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
vinovați, eu și Andrei și Pepino și văr-su i-o gonisem pe Steluța, iar pe de altă parte nu știam cum să-i facem lui vânt mai repede. - În nici un caz mai devreme de un an, i-o trânti părințelul. Și nu exagera deloc, În eventualitatea că văru’ Laur și muta s-or Învrednici să-și gospodărească bugetul cât de cât cumpătat, și parcă mi-ar fi stat pe limbă să le spun cu ce bani au fugit, deși asta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
sfârșit butelia și-a cumpărat fasole și cartofi pentru fiertură, și băutură din belșug. În așteptarea noastră ei au mâncat și au băut vreo patru jumătăți de rachiu de drojdie. Păi cum dracu’ să ne răzgândim? Ce vorbă-i aia? Părințelului chiar nu-i venea la-ndemână s-o lungească, era tot atât de grăbit ca și Hansi, și nu mai spun că și pe mine ardea cămașa. - Cât zici că ne costă, prietene, ca să ne treci pe amândoi dincolo? - Cât v-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]