6,411 matches
-
Conflicte banale între copii degenerează în lovituri de cuțit, destule, vai, fatale. Reflex al unei societăți polarizate, copiii parveniților sunt aduși la școală în mașini luxoase, îmbrăcați după ultima modă, uneori, cât se poate de sumar, și îndemnați de modelul părintesc să-și sfideze dascălii, cărora le adresează s.m.s.-uri injurioase pe telefoanele mobile, ca și colegilor care nu fac parte din gașcă. Doamne ferește să li se treacă în catalog o notă proastă! Să vezi atunci proteste! De partea cealaltă a
Reforma școlii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3547_a_4872]
-
cei care au copilărit în Roșia a fost și Emil Părău, care, în urmă cu 10 ani când tatăl său i-a vorbit cu atâta dor și duioșie despre sat, a decis să facă un gest emoționant. A refăcut casa părintească, lucru deloc ușor, pentru că imobilul stătea să cadă, iar apoi, pe cheltuiala sa, l-a adus înapoi la "rădăcini", alături de alți vârstnici originari din Burtuca. Ulterior, urmașii celor din sat au venit la el și i-au cerut să le
Ce vis are românul care a cumpărat tot satul în care a copilărit by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37483_a_38808]
-
loc uitat de lume a început să se schimbe. Emil Parău a renovat gospodăriile, a curățat terenul, a înființat o stână și a început să cultive produse ecologice 100%. Astfel, visul lui Emil Părău, care vrea să facă din satul părintesc o stațiune turistică unde oamenii să vină și să se bucure pentru o perioadă de viața rurală autentică dintr-o zonă de munte, este foarte aproape de realizare.
Ce vis are românul care a cumpărat tot satul în care a copilărit by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37483_a_38808]
-
avuți și de necazuri”); nu în ultimul rând în modul tolerant de a vedea minciuna (ca „înflorire”), sau neținerea cuvântului dat. Prietenul trădat nu se înfurie, ci dojenește nerecunoscătorul, precum această vulpe care mustră omul cu blândă - de-a dreptul părintească - înțelepciune: „Câte fapte bune nu am făcut pentru tine! Când a murit lupul, nu ai avut o palmă de pământ, să-l îngropi. Desigur, omul are darul vorbirii, omul are și sufletul, și vorbele pe buze. Tu ai uitat de
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
Istanbul, pe când avea vreo 18 ani, remarcată la primul ei bal, unde avusese un succes deosebit, primise o cerere în căsătorie de la un turc mult mai în vârstă, prilej de indignare pentru severul Ion Pillat, dar și de tăinuită mândrie părintească. După mai puțin de un an, se mărita cu Ilie Arapu, însă căsnicia lor nu avea să dureze prea mult. La scurt timp, îl cunoștea pe Mihai Fărcășanu, care, deși mai în vârstă decât ea, o fascinase în asemenea măsură
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
timp, îl cunoștea pe Mihai Fărcășanu, care, deși mai în vârstă decât ea, o fascinase în asemenea măsură, încât hotărâse să divorțeze de primul ei soț. Această decizie dusese la ruperea relațiilor cu familia, Ion Pillat interzicânu-i accesul în casa părintească și interzicându-le celorlalți membri ai familiei să o viziteze. După un timp, tatăl se mai înmuiase și o reprimise pe fiica rătăcitoare, alături de logodnicul ei care îi fermecase repede pe toți, ceremonia nunții lor având loc apoi chiar în
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
titlul de Bucovina, văzută în memoria ei afectivă aproape eminescian: „Verde mamă/Bucovină/ cu fluturi în plete” sau ca pe un „Ținut ce m-a/ întruchipat/ cu brațe de ape/ plete de păduri/ culmi cu afine/ de miere neagră”. Spinarea părintească a Carpaților sau munții blânzi ai Bucovinei sunt asociați imaginilor din peregrinările ei. Un portret al orașului Cernăuți mai păstrează tușele idilice din perioada cosmopolitismului austriac: „Oraș al păcii pe coline/străjuit de păduri de fag// Sălcii de-a lungul
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
a răspuns în același registru făcând referiri la înălțimea insuficientă a lui Emil Boc pentru a ajunge la clanțele ușilor și la oul primit în cap de fostul premier de la tatăl său în timpul unei vizite făcute de Paști la casa părintească.
Boc, atac la Șerban Nicolae: Lingeai ușile să intri în Guvern by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/38204_a_39529]
-
apreciez pe Caragiale, pe Bacovia, pe Blaga și așa mai departe. Domnule Iorgulescu, eu îmi făcusem cultura pe Goga, pe Coșbuc, pe Bolintineanu, pe Eminescu. Aceștia erau poeții care-mi plăceau. Cu care mă familiarizasem de la început, încă din casa părintească, și pe urmă la școală și așa mai departe. Că, peste aceștia, s-au suprapus, datorită, cum să spun, hazardului unor lecturi, Mallarmé și Valéry, este aproape o monstruozitate. Un paradox nemaipomenit. Dar până să mă smulg din solul acesta
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
tata așa a venit după mine, pe jos, intrând în câte un bloc și tot așa am ajuns și acasă de la gară; se trăgea mult, astfel încât mergeam, ne adăposteam după câte un copac, mai intram în câte un bloc... Casa părintească e o casă solidă, nemțească, construită la sfârșit de secol XIX. La etaj locatarii fugiseră. La parter, unde stăteau părinții mei, intraseră soldații în sufragerie, așa, pe nepusă-masă, și acolo își făcuseră sediul, stăteau la geam, cu puștile îndreptate spre
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
care nu putea pătrunde nici măcar din greșeală, un glonț rătăcit... Căci, din nefericire, la Brașov au pătruns multe asemenea gloanțe „rătăcite” omorând copii, chiar în leagăn sau în pătuțul lor... Când am ajuns de la gară, nu mi-am recunoscut casa părintească, soldați, arme, stare de asediu, ce mai... Părinții, bravând sau încercând să ne încurajeze pe noi, pe mine și pe sora mea, au rămas cu soldații; le făceau ceai, le dădeau de mâncare; eu, sora mea și copiii am stat
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
dosarului său, devenit, între timp, important membru al Comitetului Central. Se ițește, astfel, un nou microroman carceral: Alexandru Nicolae Margine, soldatul devotat al partidului, „călăul“ de altădată, ajunge prizonierul victimei sale. Dinu Pădureanu îl închide într-o chilie de la conacul părintesc, din Podul Rugilor, în apropierea unei așezări de pe Valea Lotrului (nu vreau să stric surpriza, vă las să descoperiți singuri ce urmări va avea trezirea gândirii celui îndoctrinat de ideologia roșie). De aici, crește un alt nucleu epic, realistmagic, al
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
președinția României cresc dacă liderul demisionează din vârful partidului. "Nu e un eșec grav pentru PNL, dar este normal să își dea demisia Crin Antonescu. Dacă demisionează imediat, șansele lui de a ajunge președinte României cresc. Eu am o casă părintească dărâmată pe care nu pot să o reconstruiesc", a spus președintele de onoare al PNL. El a precizat: "USL nu mai trebuie refăcut, însă orice alianță în zona de dreapta e foarte bună." Cât despre Tăriceanu, Mircea Ionescu Quintus spune
Quintus, despre Tăriceanu: Mi-e prieten, dar nu vreau să aud numele lui by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30071_a_31396]
-
la un bine închegat Cours de langue roumaine (1967) au fost rezultatul unor perioade de predare a limbii române străinilor (în Austria și în țară, în cadrul cursurilor universitare de vară de la Sinaia). Activitatea-i era diversificată, nuanțată, complexă. Dar pasiunea, "părinteasca dimândare" era una singură: Armânamea. Nu am putea jura - ca un om care cunoaște ce-i depărtarea expatrierii - că, în sufletul prietenei și colegei noastre nu sălășluia, uneori, o discretă însingurare de exil, discret ascunsă, pe care nici armânamea, nici
Tili by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14934_a_16259]
-
nuc, niciodată nu am avut dorința să-i ridic poalele rochiei deasupra genunchilor, ca să-i sărut pulpa goală, când se ghemuia în mine pe lădița din dosul scrinului cu albituri. Laura nu era pentru mine ceea ce era unguroaica din casa părintească, pe care câteodată cădeam ca o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
veacului trecut și unele dintre cele mai îndrăznețe și de durată stiluri și atitudini; a devenit apoi catolic conservator și regalist; a pictat o Crucificare atomică, inspirată parcă din fizica cuantică; și a murit privind cerul de deasupra casei sale părintești, cu ochii țintă la un alt tată, transfigurare cerească a propriului său (dificil, freudian) tată. Oricât de diferite sunt aceste biografii de secol XX, ele reprezintă lucrarea, opera ineluctabilă a șansei, o șansă de fier de-a dreptul, acel "coup
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
caracterul se transmite din tată-n fiu, meseriile sunt arhetipale (străbunicul-pescar, bunicul-preot, tatăl-avocat, fiul-scriitor). Dincolo de detaliile vieții curente din Belle Ile, Danyel Raynal trăiește într-o lume paralelă cu aceasta, lumea lui. Mai întâi, fizic. Locuiește din nou în casa părintească, unde se păstrează, neatinse, mobile și obiecte vechi și rafinate, desprinse parcă dintr-o ecranizare după Cehov a lui Nikita Mihalkov. Acestea sunt descrise îndelung, cu pasiune. Lumea ,pierdută" mai supraviețuiește în mobilier și va dispărea în mare măsură atunci când
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
dar și Idei: eroul își vorbește sieși, se interoghează, își răspunde, i se adresează Guvernatorului și chiar lui Dumnezeu, pe teme de morală și de filozofie speculativă. întoarcerea acasă este și o întoarcere la spații vădit matriciale. Primul este casa părintească, unde ascultă ore în șir muzică, aceasta fiind, ca un drog sacru, singura la care nu poate renunța atunci când este silit să își vândă lucrurile. Al doilea este marea: eroul înoată adesea până în larg, într-o relație aproape erotizată cu
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
doamnă trecută de maturitate, distinsă, cultă, misterioasă. Soțul ei, Alec, a fost cândva profesor universitar, apoi profesor într-un sat de pe lângă capitala țării. Cei doi locuiesc într-un mare oraș din Muntenia, unde au revenit după ce el a dobândit casa părintească luată de comuniști și dăruită unui reprezentant al noii clase din acea vreme, aparținând „burgheziei proletariatului”. Pe patul de moarte, Laura îi oferă scriitoarei, jurnalul ei intim, sperând că aceasta se va îngriji să fie publicat. întreaga carte se concentrează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
disperărilor, scapă într-un cer de vorbe cu stele potrivite. P O E Z I I Ca orice român plecat de acasă și stabilit pe alte meleaguri, am făcut și eu anul acesta, împreună cu mama mea, tradiționalul „pelerinaj” la casa părintească din Urziceni, Ialomița, România. Aniversarea vârstei de 65 de ani mi-a fost încununată de publicarea celei de-a șaptea cărți, numită „șoaptele Nemuririi”, după care mi-am luat un angajament solemn că voi mai face o pauză, întreruptă, pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
din Montreal, vă invit să aveți amabilitatea să prezentați câteva repere din traseul dumneavoastră, din acest an, în România și câteva din proiectele literare sau de orice natură doriți. Cu dragă inimă! Am fost mai întâi la Chișinău, la casa părintească, unde m-am născut. Mama mea a fost de origine georgiană, dar tatăl meu s-a născut pe plaiuri basarabene. Apoi m-am întors la București pentru a pregăti publicarea și lansarea celor două cărți. Am avut întâlniri cu membrii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
un roman, altminteri lumea va crede că a murit. Fiul se supune imperativelor materne și în vara anului 2000 vorbește presei despre un roman în care un bărbat în vîrstă de 50 de ani se duce la mama, în casa părintească, unde-și petrecea vacanțele la maturitate și, cu intenția de a scrie un roman, începe să scotocească arhivele familiei. Titlul cărții este și el anunțat tot atunci, dar gestația romanului apărut la Editura Grasset abia în 2005 a durat de
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
acasă, la Eforie Sud. După noi... și fotograful Laurian. Doamna Măndița s-a Întrecut din nou În de-alde pun-te masă, ia-te masă. Apoi ne-am preumblat pe străzile copilăriei lui, am depănat amintiri lângă fosta lui casă părintească, apoi ne-am plimbat pe faleză, apoi am poposit la o berărie unde am Îngurgitat de toate și am fumat. Nicu fuma foarte mult... alarmant de mult. Și iarăși neam despărțit. Prin luna mai a acestui fatal 2009, Mănduța lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
considerat complet și ireversibil atunci când a da va fi însoțit de a lua (,Băiete, bărbat devii, stâlp al societății,/ când ajungi să primești/ prima șpagă, e, mai nou,/ ăsta, un gând al meu/ ca pocnetul unui dos de labă uriașă,/ părintească,/ peste ceafă"); iar o coadă la secția de votare îl duce pe ,erou" cu gândul la fastuoasa Love Parade ce inundă străzile Berlinului. Contrastul apare ca tragicomic, varianta autohtonă de socializare având ceva mucegăit și ridicol, un iz de marfă
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
povestirile sale, care trăiesc în camere de închiriat și parcurg palierul lor slab luminat „așa cum nomazii traversează deșertul”. Acest teritoriu vid, insurmontabil, este și „spațiul pe care Kafka ar fi vrut să-l depășească pentru a se îndepărta de casa părintească, de acel «unic organism» familiar și de acea «papă amorfă a originilor » care-l țintuia în mod vinovat legat, cum singur îi scria Feliciei, logodnica ce nu-i va deveni niciodată soție.” (Danubius) Karl Rossmann, spre deosebire de ceilalți candidați la burlăcie
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]