6,963 matches
-
care cerșesc. Cel care Întinde mâna așteptând mila semenilor, e adesea un ,,excursionist,, care-și cară În rucsacul ponosit tot avutul. Cu el În spinare colindă orașul În căutarea hranei și adăpostului. Este un globe-trotter adaptat și rezistent, care-și păzește ,,agoniseala,, purtând-o cu sine demn. Două tinerele nostime și vesele distribuie pliante cu un salon de cosmetică. Râd și se amuză, se Îmbrâncesc și vorbesc incontinuu. Pentru ele nu există decât prezentul fabulos și complicitatea savuroasă cu el. Restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de decese. — Ce s-a mai în tâmplat, dom’le? Ea scoate un țipăt ascuțit (ăsta-i răspunsul ei) și arată cu degetul sub scaunul meu. — Ce-i asta, musiu, vreun banc tâmpit, de licean? mă ia tata la trei păzește - ce caută chestia aia neagră, de plastic, pe dușumeaua din bucătărie? Nu-i din plastic, zic eu izbucnind în hohote de plâns. E chiar a mea. M-am umplut de sifilis, de la o italiancă de op’șpe ani din Hillside
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bărbați și o femeie. — În cazul acesta, Îmi imaginez că un lacăt bun, o santinelă, o baionetă, o pușcă și douăzeci de cartușe au rezolvat probema. Maiorul Petkovici Își trecu limba peste buze. — Evident, poliția știe mai bine cum se păzește un prizonier. Mă Înclin În fața cunoașterii ei superioare. Scoate lucrurile din mașină, Îi spuse el lui Ninici, și du-le În camera mea. Apoi Îi conduse pe ofițeri pe după colțul sălii de așteptare și dispărură din vedere. Ninici se holbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a trecut chinuitor, cu așteptarea ca în fiecare clipă să se audă bătăi în ușă, pentru că Doamna Ana, cînd s-au întors acasă de la Carul cu Bere, l-a luat de braț și au intrat pe ușa principală. Milițianul care păzea intrarea a vrut s-o oprească, ușor stînjenit că trebuie s-o facă, dar Doamna Ana l-a înjurat birjărește, apoi i-a strigat peste umăr: "trimte-ți gealații să mă aresteze, dar nu acum, că vreau să-mi tihnească...", și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dacă sora mea rămîne să aibă grijă de casă... Sora ta... Ce trec anii, ce trec !... surîde Săteanu cu ochii aproape închiși, lovind cu verigheta în sticla de whisky, acompaniindu-se. Veneam de la secerat și treceam pe la pîrîu; sora ta păzea vițelul și cei cîțiva miei; stătea rezemată de răchită și învăța, nu reușise la liceu. N-o primise corectează Mihai -, că eram trecuți la chiaburi. Uite, vezi, se înflăcărează Săteanu asta înseamnă lipsa de orizont! Că dacă tat-tu dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o vede pe femeie că acordă cățelului o privire mai mult decît simpla remarcă a prezenței începe să-și verse necazul: Ce noapte! Ce lume! Un ochi n-am închis. Individul cu pălăriuță e dubios rău. Toată noaptea l-am păzit. Prea a dormit în nemișcare ca să fie în toate mințile. Femeia saltă dintr-un umăr și-și vede de-ale ei. Am! se aude dinspre intrarea în grupul sanitar vocea unuia din gemeni, scăpat din mîinile mamei, venit în fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pic de somn. Ast' noapte eu am dormit dusă, în puf. Ai stat cu capul pe masă, n-ai vegheat copiii. Lasă-mă și pe mine să stau un ceas. Și ce vrei, saltă femeia dintr-un umăr să-i păzesc cum se joacă cu javra? Lasă-i pe jos, că n-au unde se duce. Ușa de la intrare se deschide larg, lăsîndu-l pe țăran să intre cu un braț de scînduri. În sală, pe unde trece chelnerița, se aude același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Procuratura pe drum pentru orice... Vă faceți meseria și gata. Voi sînteți specialiști, voi decideți dacă trebuie chiuretată au ba, nu asistenta care are în răspundere trusele. Mai ales că pe o vreme ca asta Procuratura ar putea avea, Doamne păzește!, și altele pe cap: spargeri, foc, accidente... A, dacă-i ceva deosebit..., da.... Derutați, medicii au strîns din umeri. Acum, văzînd-o pe soția lui Săteanu, înțeleg că prim-vicele n-a avut încredere în ei și și-a trimis soția. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ascuns cu strășnicie, să nu recunoască, de fapt, durerea profundă lăsată de amintirea femeii care i-a hotărît: "de mîine, nu ne mai vedem; nici măcar prin vecinătatea blocului Yanis să nu mai îndrăznești să treci; ai văzut doar că-i păzit..." Astăzi abia, poate răscolit de vicol, poate enervat de Maria Săteanu și rămas perplex după vizita Cristinei, recunoaște că n-a făcut altceva decît s-o ostracizeze pe Doamna Ana, mai ales că cel care l-a întîmpinat ascuns în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vorbele ei pline de miez și mai ales la stăruința ei de-a-l face să-și venereze obîrșia. Înțelege că nu se poate concentra, gîndurile fiindu-i încă la mansarda blocului Yanis "ce-o mai fi acolo?, că prea e păzită clădirea" -, așa că își hotărăște, măcar, să se uite în jur, cu calm, păstrînd aerul că ascultă cu luare-aminte totul. Consider ca foarte reușită metafora ceaunului, pe care, însă, aș fi dorit s-o regăsesc în actul trei, legată, mai precis-zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Lazăr desculț, cu picioarele sprijinite de un lemn, iar profesorul, gol pînă la jumătate, se căznește să-și scoată cureaua de la pantaloni. ,,Brrr!" se înfioară bătrîna și fuge la locul ei, cuibărindu-se lîngă cățelușă, bucuroasă că are cine o păzi. Trei cărți zice Lazăr. Și trei repetă profesorul, apoi filează îndelung, concentrat. Nu era chiar așa frumoasă, ți-o spun eu. Știa să pară. Te lauzi c-ai sărutat-o? Am cuprins-o de mijloc și ea mi-a șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Un complex funerar este înconjurat de un zid cu patru uși, câte una în fiecare din cele patru direcții cardinale. În cele patru colțuri este construit câte un pavilion în stil arhitectonic tradițional. În fața mormântului este amenajată o galerie funerară, păzită de o parte și de alta de statui cu figurile unor generali și de animale, iar suprafața acestuia este acoperită de pini, brazi și verdeață. Mormântul primului împărat al dinastiei Qin a fost construit cu peste două milenii în urmă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
La mică distanță de arcadă este poarta principală, pe unde intra împăratul când participa la oficierea slujbelor. Complexul de morminte era înconjurat de un zid lung de 40 km și prevăzut cu 10 intrări. În vremea aceea, toate intrările erau păzite de ostași. Fiecare edificiu funerar avea amenajate spații pentru administratori, grădinari și ostași. Administratorii se ocupau de organizarea ceremoniilor, grădinarii de cultivarea legumelor și fructelor necesare oficierii ritualurilor, iar ostașii, de paza complexului. Pentru protejarea eficientă a zonei de veci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
îi supăra pe zei. Așa că, ei au cerut ajutorul împăratului ceresc. Acesta a poruncit zeului mării să trimită 15 broaște țestoase de mare ca să sprijine cei cinci munți sfinți, fiecare munte urmând să fie susținut de o broască țestoasă și păzit de alte două. La fiecare 60 de ani, broaștele făceau schimb prin rotație. Astfel, munții au fost fixați, nu mai pluteau pe mare, iar zeii care locuiau aici s-au bucurat nespus de mult. Dar într-un an, din țara
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
atrăgător. Adunați în jurul focului, au început să mănânce din carnea animalelor fripte și așa au aflat că are un gust nemaipomenit! Dându-și seama de importanța focului, oamenii au adunat crengi și le-au aruncat în flăcări, apoi le-au păzit zi și noapte, ca să nu se stingă. Într-o zi, paznicul a adormit, o creangă a ars în întregime și focul s-a stins. Oamenii s-au trezit din nou în beznă și în frig. Văzând din cer tot ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a ordonat ca întreaga oaste să iasă din tabără și să întâmpine oștenii lui Han. Bătălia a durat o jumătate de zi, dar armata statului Zhao a fost învinsă. Cum a reușit Han Xin să câștige? Tabăra armatei Zhao era păzită de un număr mic de ostași. Cei 2.000 de oșteni ai lui Han Xin s-au năpustit în ea, au înfipt în toate colțurile drapelele armatei lor și au bătut tobele victoriei. În lupta crâncenă, ostașii statului Zhao observând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
trei state principale, Wei, Shu și Wu, aflate în permanență în conflicte militare. Zhuge Liang era comandantul-șef al armatei statului Shu. Într-o zi, regele statului Wei, aflând că orașul Xicheng din Shu, cu o poziție strategică importantă, era păzit doar de 10.000 de ostași, l-a trimis pe generalul Sima Yi să-l cucerească, în fruntea unei armate de peste 100.000 de oameni. Xicheng era în mare pericol. Nu mai avea timpul necesar să trimită după întăriri. Situația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a plecat în Munții Sfinți să fure ciuperca Lingzhi, singura care-i putea reda viața soțului ei. Nu i-a fost ușor să urce pe munte pentru că era însărcinată în șapte luni. Ajunsă acolo, a fost descoperită de străjerii care păzeau ciupercile și a avut loc o luptă crâncenă. În cele din urmă, Nanjixiaweng, zeul muntelui, mișcat de dragostea și spiritul de sacrificiu dovedit de Bai, i-a dat ciupercile pentru a-și salva soțul. Xu Xian a reînviat și ca să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vremurile de demult, din cauza sărăciei și a asistenței medicale precare, mulți copii mureau răpuși de boli, la vârste fragede. Părinții se rugau la zei pentru sănătatea și viața liniștită a copiilor și sperau că obiecte cu mesaje binecuvântate le vor păzi micuții de boală și necazuri. Lacătul-talisman are sculptate pe el imagini de copii însoțiți de animale fabuloase, simboluri pentru o viață lungă de o sută de ani etc. Branțuri În vestimentația tradițională chinezească, ornamentele brodate pe îmbrăcăminte, încălțăminte și căciuli
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Dragomir din „nea Mitică”. Ministrul de Externe al României i se adresa afabil lui Corleone cu „nea Mitică”! Acest „nea” și acest „Mitică” transmit populației uitătoare la televizor mesaje simple și puternice: Geoană și Dragomir au un trecut comun, au păzit porcii împreună, au spart ceapa în patru în Boeing, au împletit diplomația cu bișnița pe la Bruxelles sau Washington, diplomatul și barbugiul fiind, la urma urmei, doi românași de-ai noștri. Mai mult, „nea” este prescurtarea lui „nenea”. Cel mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
petrecut înainte de viața în Drumul Taberei, a fost practic un miracol pregătitor. Miracolul B: Harun Al Rașid era de ceva timp la război, își iubea țara și vroia s-o apere. Dar își iubea și soția, așa că, după ce c-o păzeau eunucii de oamenii răi, Harun Al Rașid, fără știrea ei, mai aranjase s-o păzească și djinii lui credincioși, ca să nu se întâmple cine știe ce. Și știți ce s-a întâmplat? Eunucii ăia nu erau eunuci, se prefăceau că sunt eunuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Al Rașid era de ceva timp la război, își iubea țara și vroia s-o apere. Dar își iubea și soția, așa că, după ce c-o păzeau eunucii de oamenii răi, Harun Al Rașid, fără știrea ei, mai aranjase s-o păzească și djinii lui credincioși, ca să nu se întâmple cine știe ce. Și știți ce s-a întâmplat? Eunucii ăia nu erau eunuci, se prefăceau că sunt eunuci, dar de fapt puteau să facă tot felul de lucruri și, cum și femeii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
întâlnit cu Paul, care-mi dona periodic dintr-ai lui - avea o crescătorie sau ceva pe-acolo -, să tot fie vreo douăzeci de ani, n-am mai reușit să mă pricopsesc nici măcar c-o lindină. Se pare că m-a păzit Dumnezeu sau o fi zis și El c-am pătimit destul sub instrumentul ăla de tortură cu dinți deși și ascuțiți care duhnea insuportabil a oțet și care se numea, aiurea!, pieptene, sau când zulufii care nu se lăsau descâlciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aude un singur ticăit, cine mai avea de la Valea Ialomiței până la Valea Argeșului așa un câine? nimeni, vă zic precis, nimeni“); odată, după Paște, a dibuit prin iarbă un craniu de miel și l-a cărat la etajul patru, îl păzea mândră pe preșul de la ușă, parcă ar fi vânat și ne-ar fi adus un iepure de câmp, nu un os împuțit dintr-o ciorbă; a plecat într-o toamnă pe-un șantier de-al lui tata, când el suferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
e fragil, se poate nărui în orice clipă; la primul gest necugetat al adulților, dușmănia se reaprinde și ripostele sunt nemiloase. Matilda, bunăoară, dacă scapă vorbe oțetite sau trage pe cineva de perciuni, e pierdută, chiar pierdută, oricât și-ar păzi ghivecele de pe palierul de la etajul trei. Luni dimineața, în zori, tipul rotofei cu skodiță bej, inginerul agronom care înnoptează la ea sâmbăta și duminica, ajunge lac de transpirație (și pachet de nervi) tot dând la pompă, o oră, o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]