2,281 matches
-
Sinan-pașa, și-a scuipat În smârcurile unui râuleț și ultimii doi dinți pe care-i avea, corpul de oștire care a Închis capcana se strecurase anevoie prin pădure, călăuzit de hoțul Stavrinos, dar ajunsese tocmai la timp ca să gâdile gingiile pașei. Hoțul pocăit avea o admirație fără de margini pentru uriașul domnitor, căruia Îi arăta nesmintită dragoste și ascultare. În cele din urmă, acesta l-a Înălțat la rang de sfătuitor de taină și mare vistiernic. Zice-se că hoțul pocăit era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și să se închine Moscovei. Pentru a verifica această posibilitate, vizirul îl însărcinează pe Duca să redacteze o scrisoare către han, cum că ar fi avut de gând și el să facă o mișcare asemănătoare. ,,Din nefericire pentru Gheorghe Duca, pașa de la Vozia, de pe Nipru, care îi era dușman, interceptează curierul și trimite scrisoarea la Constantinopol, direct sultanului, care nu știa despre aranjament. Ghinionul a făcut că vizirul era plecat cu oștile, până să fi fost înștiințat, Duca era deja mazilit
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de 12 oameni, care îi cer să părăsească țara, deoarece a sărăcit-o și i-a stricat obiceiurile. Deși răspunde cu îndrăzneală, Duca este nevoit să părăsească Iașul, îndreptându-se spre Țara Românească. Turcii sunt înștiințați în grabă și Halil Pașa, seraskierul de Babadag și mârzacul tătarilor Imir Aali sunt degrabă însărcinați să îl repună pe tron”<footnote Ibidem footnote>. Răsculații, care își așează tabăra la Pașcani pe Ichin, două ceasuri mai sus de Chișinău, trimit înaintea pașei o numeroasă delegație
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
grabă și Halil Pașa, seraskierul de Babadag și mârzacul tătarilor Imir Aali sunt degrabă însărcinați să îl repună pe tron”<footnote Ibidem footnote>. Răsculații, care își așează tabăra la Pașcani pe Ichin, două ceasuri mai sus de Chișinău, trimit înaintea pașei o numeroasă delegație care solicită depunerea lui Duca. Membrii ei nu sunt luați în seamă, 6 dintre ei fiind spânzurați, alții cad luptându-se, în vreme ce restul se retrag spre tabără. Urmează divergențe între capii răscoalei, care oscilează între a opune
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
masă moldovenească în Iași chiar, urmă, de Sâmpietru, la Cetățuia, desigur, în vasta sală cu stâlpi și linii ogivale încrucișate, răspunsul domnului muntean, oarecum acasă la dânsul. De acolo se merse pentru revistă, pentru halaiu, la Țuțora, unde era vechiul pașă de Silistra Cara Mustafa”<footnote Nicolae Iorga, Istoria Românilor. Monarhii, vol. VI, Editura Enciclopedică, București, 2000, p. 243 footnote>. Duca vodă rămâne strâns legat de Cetățuia, dar nu prin războaie. Deși se vede la tot pasul intenția ce o avea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
încercare, el se îngrijește mai mult să-i dezvolte latura religioasă. „Pentru incapacitate probabil, Antonie, căruia Duca-i impusese ca hatman pe cumnatul Buhuș, fu mazilit apoi la întoarcere, lângă Chișinău și luat în cătușe împreună cu tabăra turcească de asprul pașă bătrân, care era să pregătească peste câțiva ani cea mai mare înfrângere oștilor Turciei regenerate, deschizând astfel epoca lichidării Ungariei otomane și a unei repezi și adânci decăderi. La această cădere a contribuit esențial și Duca, bucuros să se întoarcă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Moldovei” al lui Grigore Ureche, care, vorbind despre el, spune: „Văzându Ioan vodă tocmala și făgăduința mare și jurământul tare de la turci că-i vor face pe voie de toate,... cum au pohtit el, s-au gătitu să meargă la pașa, în tabăra turcească... ș-au luat iertăciune și însuși... la tabăra turcească au mersu. Acolo dacă l-au dobânditu, cu multă mânie l-au mustrat și l-au dat de viu, de l-au legat de coadele a doao cămile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Coste Băcioc vornic și el le-au pierdut... pentru hiclenie, pentru că el cu Gașpar (Grațiani) voievod s-au ridicat împotriva turcilor și au tăiat mulți turci în Iași apoi l-au prins și a fost ucis în țeapă la Schinder pașa”. Află, dragule, că printre donatori au fost și unii care și-au cerut dania înapoi. Ba mai mult - nu mă feresc să spun - cel care a dăruit și apoi și-a cerut dania înapoi a fost chiar un călugăr. Da
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
plan grandios pe care Franța risca să îl rateze dacă reprezentantul ei de aici, din București, nu ar fi reușit să zădărnicească acțiunile acelui influent negustor care se bucura nu numai de încrederea sultanului și a marelui vizir, Laz Ahmed pașa, dar - culmea - și de cea a rușilor, fiind chiar unul dintre intimii generalului Kutuzov. Omul se afla în paradoxala poziție de favorit al ambelor părți și devenea, cu fiecare zi, tot mai puternic și mai influent. Numele lui era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
chante et danse tout à la fois. Reprezentațiunea cuprinde mai multe arii și cântece și se va încheia cu un danț egiptean, Fermecarea șerpilor, cu costum național de Harem executat de domnișoara Nanone pentru prima oară înaintea E.s. Mehmet Ali, pașă din Egipt. Priciurile locuriloru. Fauteluri, trei taleri. Chaizuri, doi taleri. Bănci, un taler. FINAL PASAJ RETRAS Poate că feciorul terminase, poate că ieșise deja. Iancu nu mai știa. Nici trosnetele buturugilor sau vuietul tirajului din sobă nu le mai auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Îl primise mai demult împreună cu alte daruri, atunci când Mustafa Bairaktar îi încredințase, ca unui frate iubit, funcția de haznadar al averii sale. Și dacă celelalte daruri îi fuseseră aduse și prezentate de servitori, pe acesta îl primise chiar din mâinile pașei. „Poate fi cel dintâi trădător, dar și cel mai bun prieten... la nevoie”, adăugase el ridicând o sprânceană și zâmbind sibilinic. Manuc privi lama pumnalului. În lumina lumânărilor, avea scăpărări neliniștite. La fel scăpărase și atunci când pecetluise frăția lor. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cel dintâi trădător, dar și cel mai bun prieten... la nevoie”, adăugase el ridicând o sprânceană și zâmbind sibilinic. Manuc privi lama pumnalului. În lumina lumânărilor, avea scăpărări neliniștite. La fel scăpărase și atunci când pecetluise frăția lor. El sorbise sângele pașei, iar Mustafa i-l supsese pe al său. Curând, însă, pașa Bairaktar murise decapitat într-o noapte de groază. Și ce mult simțea lipsa acelui mare prieten! Băgă lama pumnalului la loc în teacă, apoi chemă ciubucciul, cafegiul și mucagiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
adăugase el ridicând o sprânceană și zâmbind sibilinic. Manuc privi lama pumnalului. În lumina lumânărilor, avea scăpărări neliniștite. La fel scăpărase și atunci când pecetluise frăția lor. El sorbise sângele pașei, iar Mustafa i-l supsese pe al său. Curând, însă, pașa Bairaktar murise decapitat într-o noapte de groază. Și ce mult simțea lipsa acelui mare prieten! Băgă lama pumnalului la loc în teacă, apoi chemă ciubucciul, cafegiul și mucagiul. Rămase în picioare, până când se tăiară toate mucurile de la lumânări. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-l poate ierta pe Alexandru pentru gestul de a nu-i fi acordat mâna surorii sale, marea ducesă Ana. Aceasta este părerea mea și nu numai a mea.” În mapă mai era și scrisoarea unei persoane din anturajul lui Ahmed Pașa. Marele vizir era sătul până peste cap de acest război ruinător pentru ambele părți, un război din care avea de câștigat doar dușmanul lor comun, dușmanul seminției umane, teribilul Napoleon, singura dorință a acestuia fiind să pună laba, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-mi naibii și ceva de mâncare! Doar nu vrei să mor de foame! Peste două ore, Marele Komandir se privi mulțumit în oglindă. Arăta bine, chiar foarte bine. Și acționase și mai bine. Dictase o scrisoare pentru marele vizir, Laz-Ahmed Pașa. Folosise termenii cei mai binevoitori, solicitându-i colaborarea în vederea încheierii tratatului de pace, și, ca să fie cât mai convingător, strecurase și o minciunică. Îi pomenise, în treacăt, despre o înțelegere amiabilă care intervenise între Napoleon și țarul Alexandru, ceea ce înlătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
limpezeau. Marele vizir și generalissim al armatei imperiale otomane mușcase din momeală și Galib primise deja acceptul acestuia pentru semnarea preliminariilor tratatului de pace. Generalul zâmbi. Culegea roadele acelei scrisori trimise cu ceva timp în urmă. Ei bine, ilustrul Laz-Ahmed Pașa înghițise pe nemestecate mica lui minciunică. Negocierile se încheiaseră, părțile fiind de acord asupra condițiilor finale ale tratatului și stabilind deja data semnării acestuia. Așadar, se putea mândri că înșfăcase o bucățică bună din Moldova și chiar o bucățică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
decât obișnuita furtună într-un pahar cu apă. Întoarce-te, dragul meu prieten, la familie. Doar așa vei reuși să convingi Sublima Poartă despre nevinovăția ta. Și apoi, nu dumneata ai hotărât asupra termenilor finali ai tratatului, ci marele vizir Laz-Ahmed pașa. El a pus la cale ce și cum cot la cot cu generalul Kutuzov. Nu-i așa, dragul meu?” Așezat pe sofa, cu narghileaua lângă el, Galib râse cuminte, fără zgomot, sugând prelung fumul parfumat. Cunoscându-i preferințele pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
urechi, observă Izaura. — Cum de o fi ajuns să cânte aici? Păi au dat-o domnii ăia la școli înalte. — Trăbuie să vorbim cu ea negreșit. O așteptăm când iasă. Acțiunea operei se petrece în Turcia, în palatului lui Selim Pașa. În actul I se arată că aici se găsesc închise Constanța (soprană) și camerista ei Blonda (soprană). Curând apare Belmonte, un tânăr nobil spaniol, iubitul Constanței pentru a o elibera, fiind ajutat și de Pedrillo, valetul său, prizonier și el
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
soprană) și camerista ei Blonda (soprană). Curând apare Belmonte, un tânăr nobil spaniol, iubitul Constanței pentru a o elibera, fiind ajutat și de Pedrillo, valetul său, prizonier și el. Intrarea în palat îi este interzisă de Osman, căpetenia ienicerilor. Pentru că Pașa Selim este un mare amator de arhitectură, Pedrillo ajuns grădinar îl recomandă pe Belmonte drept unul din cei mai renumiți arhitecți italieni ai timpului. În felul acesta, lui Belmonte i se admite accesul în Serai. În timp ce Belmonte este plin de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Voi erați mereu în hârjoană. — Dacă ați ști cât de mult îmi lipsesc acele zile! Parcă ieri a fost. Ne certam , ne porcăiam, ne-mpăcam, ne sărutam. Au urmat alte scene ale operei ca aceea în care Belmonte știind că Pașa Selim tânjea după iubirea Constanței, a întrebat-o:”Spune-mi, nu-mi ascunde nimic, pe pașă îl iubești”. Ea este indignată:”Să se îndoiască dacă îl iubesc? Cum ai putu să crezi, Belmonte, că mi-am dăruit inima altcuiva?”. Auzind
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ieri a fost. Ne certam , ne porcăiam, ne-mpăcam, ne sărutam. Au urmat alte scene ale operei ca aceea în care Belmonte știind că Pașa Selim tânjea după iubirea Constanței, a întrebat-o:”Spune-mi, nu-mi ascunde nimic, pe pașă îl iubești”. Ea este indignată:”Să se îndoiască dacă îl iubesc? Cum ai putu să crezi, Belmonte, că mi-am dăruit inima altcuiva?”. Auzind această mărturisire, Belmonte își exprimă fericirea: „Tot ce părea de negândit, prin iubire s-a-mplinit”. Se cântă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
s-a-mplinit”. Se cântă pe scenă în aplauzele publicului: „Trăiască iubirea, nimic nu este mai presus, Nimic să n-aprindă gelozia.” În următoarele scene din actul III, Belmonte încearcă de a o răpi pe Constanța ajutat de Pedrillo. Sunt descoperiți de Pașa Selim care hotărărște să le pună capetele în ștreang, mai ales că află cum că Belmonte este fiul unui mare dușman al său. Belmonte se învinovățește că din cauza lui va muri Constanța. „Eu te duc în mormânt, din cauza mea mori
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lui va muri Constanța. „Eu te duc în mormânt, din cauza mea mori”. Constanța, de asemenea, se consideră vinovată, dar în același timp acceptă senină moartea: „Nu te-ntrista, iubitule! Ce este moartea? O cale către pace.” Ultima scenă redă mărinimia pașei Selim care, impresionat de puterea dragostei lor, îi iartă lăsându-i să ia corabia și să plece. Se apreciază noblețea pașei și opera se încheie cu: „Fii generos și nobil, Să știi să ierți. Trăiască pașa Selim!” În ropotul de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
timp acceptă senină moartea: „Nu te-ntrista, iubitule! Ce este moartea? O cale către pace.” Ultima scenă redă mărinimia pașei Selim care, impresionat de puterea dragostei lor, îi iartă lăsându-i să ia corabia și să plece. Se apreciază noblețea pașei și opera se încheie cu: „Fii generos și nobil, Să știi să ierți. Trăiască pașa Selim!” În ropotul de aplauze, Cezar, Dan și Doina se ridică să plece continuând discuția: — Și zici, Cezar, că lucrurile s-au mai schimbat de cum
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ultima scenă redă mărinimia pașei Selim care, impresionat de puterea dragostei lor, îi iartă lăsându-i să ia corabia și să plece. Se apreciază noblețea pașei și opera se încheie cu: „Fii generos și nobil, Să știi să ierți. Trăiască pașa Selim!” În ropotul de aplauze, Cezar, Dan și Doina se ridică să plece continuând discuția: — Și zici, Cezar, că lucrurile s-au mai schimbat de cum erau înainte. Mă refer la tine și la Teofana.. — Am terminat facultatea, ea a luat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]