2,360 matches
-
Mangenas te girsinler and-i bar te inkanen o rromes avri. Khidine pen pwo but rromă andar-o pero, zer śundesas on-da șo pasajas. Vakernas: “Ale paznikos koleça ke ćǒrla te bavrol, na o ćowrreça ke khidela ekh drez kaśta! Pa kona-da pal-i urma o bavlajaqi ke peradas ambrïna phujaθe!” Kana dikhle ke mangena te maren o rromes, xojisajne-tar pa unisajne te thon vas' p-o gaźe kona te maren len, te naśaren len othar. O gaźe, kana dikhle ke și but
COPACI USCAȚI, RAMURI USCATE de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376701_a_378030]
-
le bakrenqro. [3] Kalesqe o portaris phutrel the o bakre xajaren [hollgotinen] lesri hanga, the pesre bakren akharel len pe navesθe the dradel len arri. [4] The kana arri unkavel le sasten pesre, źăl angla lenθe, the o bakre źăn pala lesθe, 'ke prinʒănen lesri hanga. [5] The pala jegh strajinon von na źăna, de naśena penqe lesθar, 'ke na prinʒănen lesri hanga. [6] Kădă pelda phendă la lenqe o Jezuśis, de von na ertinde șo jelentinen Lesre dumes. [7] The
E EV-ANGELIA PALA IWAN, O ŚERO 10 / IOAN, X de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376733_a_378062]
-
ertinde șo jelentinen Lesre dumes. [7] The paneś phendă o Jezuśis: Ćăćes, ćăćes phenaw tumenqe: Me hom o udar le bakrenqro. [8] Saste save avile angla Manθe hin ćǒra the tälhară, de o bakre na xajarde len [na jile pen pala lenθe]. [9] Me hom o udar: dake źăla andre varekon anda Manθe, mïntujinela peș; the andre źăla the arri źăla the rïtos rakhela. [10] O ćǒr na avel, de numa te ćǒrel the te ćhinel the te xacarel. Me avilǒm
E EV-ANGELIA PALA IWAN, O ŚERO 10 / IOAN, X de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376733_a_378062]
-
ă o rrom i roba, pherdă la khul la hordovaça, te źal gav gavesθar te bićinel khul p-o gava. O gaźe, kana avenas, naśenas-tar kana dikhenas. Źalas pehqë but. Avilă i ret ande lehqo śoro tha’ na bićindă khanć. Pale kaj te źal ? Te sovel varekaj. Rakhlă pehqë than k’-ekh kulaći. Muklă leh te sovel tal ekh șino. ¶ Phendă le sluźenqë te na anzon kothe ke’ kada. „Somnakaj sin mân kothe. Khulehqë valtil pe’.” ¶ Kana opre uśtilă... te dikhël
AURUL de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376817_a_378146]
-
RĂTĂCIND Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Flori albe, zile măsurate-n mărunțiș, oraș asediat de flăcări și tu... târât de umbre, în vara exilată, de zodii compromis. * Flori roșii, ore pale azvârlite-n asfințit, o turlă fără clopot și glasul stins al serii, în ochiul de lumină, se-ascunde liniștit. * Flori pline de-ntuneric, semnul interzis pe drumul către denii și tu... rămas pe gânduri în noaptea adulteră, ca ultimul proscris
ÎN ZODII RĂTĂCIND de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373190_a_374519]
-
de ornitologie făcând căutări în acest sens... Alții consideră că era o femeie depravată care se iubea pretutindeni și cu oricine, cu o inimă de piatră și care semăna teroare. Se zice despre ochii ei că erau de un albastru pal care, atunci când o priveai, ți se înfingeau în inimă.. Alții o descriau însă ca fiind foarte înaltă (pentru o femeie!), cu un păr negru foarte lung și cu ochii negri, extrem de carismatică ce vorbea fluent mai multe limbi: berberă, punică
AL KAHINA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372198_a_373527]
-
ei exprimă modestie și cumințenie. Doar ochii au îndrăzneli interogative și mirări adânci.»”. Și, încă o firimitură de hrană pentru canarul de aur: „să fluier cu stelele luna-n cireși când picuri de ploaie pătrund și cerul de noapte în pale culori se despică în mine tu ai găsit primăvara prima mea vină” (Violeta Savu „primăvara”) Aurel V. ZGHERAN (aurel vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: VIOLETA SAVU. E O FRUMOASĂ MELANCOLICĂ... / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2337
VIOLETA SAVU. E O FRUMOASĂ MELANCOLICĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372279_a_373608]
-
Cerne-a sa cenușă sumbru, vinovat. Pe nisip fierbinte, tălpile-mi sunt rană, Degete avide, lin, îl răscolesc. Căutând năluca-ți blândă, diafană, Munții de mâhnire-ncerc să-i ocolesc. Mă împiedic, arsă de un nor de sare, O relicvă pală-a unor amintiri. Lacrimi tremurânde dintr-un colț de zare Se aștern tăcute-n cioburi de-amăgiri. Azi dezbrac o rază-n fire de lumină, Regizez trecutu-n episoade noi. Adormind durerea ce va fi să vină, Vreau să-mpart
UMBRE DE SINGURĂTATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376201_a_377530]
-
între foi de fag pieziși, a căzut din luminiș, toamna, galbenă ca para, veselă, nepământeană, fericita curtezană, delirează peste tot și dansează prin livezi, printre frunzulițe verzi, albe lebezi stau pe lac și serafi le ține hangul, sug din subțioara pală doar o notă muzicală din fantastice fanfare printre parcuri funerare, neperechi albe de fluturi, mută visul în alt vis, tot dansând într-un abis, fără arme, fără scuturi, stelele clădesc incendii printre păsări călătoare, în pustiul lor de toamnă, scuturând
DANSEAZĂ TOAMNA PRIN LIVEZI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376286_a_377615]
-
2015 Toate Articolele Autorului O frunză rătăcită pe pantofii ei cu toc Dosar de existențe, noroc un nenoroc, Mirosul din grădină înfipt în tocul cui Și viața mea probabil un troc de cum și cum. Nervi roși de suferință, frunză rătăcită, pală Viața poate întâmplare egală și universală. Unde suntem rătăciți, vai glezna de jos privită Din suferința goală la oglindă. Un profesor, filosof cu har mă întreabă: -Tu ce crezi, de ce ne naștem în existență oarbă? M-am tot gândit în
SCOPUL VIEȚII de PETRU JIPA în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374754_a_376083]
-
copac, tulpini de floare ... Părea că le străbate o 'ntrebare: - Ce e tristețea asta'n noi pătrunsă? Frunzișul clătina fiori de teamă A frunzelor străpunse de rugină Și otrăvite, fără nici o vină, De curgerea clepsidrei de aramă. Revin din zare pale abătute De Cronos, menestrelul nemuririi, Ce-și scrie pe răbojul împlinirii, Nou epitaf al frunzelor căzute. Din flori pândea o frumusețe aspră Ca un regret pentru'n sărut părelnic Al ploii reci, ori un vetust pomelnic La raptul lor și
RĂTĂCIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374768_a_376097]
-
cu tot traficul vâscos, caracteristic orelor de vârf în București și devenisem subit nerăbdătoare să dau jos agrafele, care îmi strângeau părul într-un coc aproape de ceafă, rochia și pantofii. Era o pereche de pantofi Giuseppe Zanotti, din piele roz pal cu imprimeu piton, decupați în față, cu tocuri foarte înalte și platformă de câțiva milimetri, superbi, pe care îi cumpărasem împreună cu Ovidiu în urmă cu două zile, exact înainte de ceartă. - Pantofii ăștia chiar îmi plac, Natalia! zisese el în magazin
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
în sus ca un broscoi pe malul unui lac. În cele din urmă, Pană-Împărat fu închis într-o grotă de sub pământ, într-o cușcă atârnată deasupra unui lac fără fund, unde nu putea pătrunde nici rază de Soare și nici pală de Vânt. - Aici să-ți putrezească oasele, îi strigase Colț-Împărat, să te usuci fără hrană și apă, așa cum s-a uscat inima în mine când mi-ai furat fericirea! Ce putea face sărmanul Pană-Împărat? Dacă se mișca prea mult, cușca
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
fizic și moral. [...] portretul doctorului înfățișează un chip de culoarea cărămizii încinse și arse la soare. Cu părul roșu, o șapcă albă pe fondul unui peisaj deluros, albastru, îmbrăcămintea - albastru ultramarin - ceea ce pune în valoare chipul și îl face mai pal, în ciuda culorii cărămizii...”, din care se vede cât de mult acorda atenție culorilor Van Gogh, acestea fiind mijloace de expresie: „Expresia de durere a vremurilor noastre”. Doctorul are în mână crenguța digitală - simbol al profesiei. A fost dorința doctorului ca
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
mai ciripeau vesele și gălăgioase, atunci când ziua se răzbuna pe noapte, în Ținutul Negurilor și Uriașilor- Ținutul Geto-Dacilor. Înțelepciunea Lumilor Văzute și Nevăzute și-a pierdut din esență, iar Piatra Sacră și-a schimbat culoarea din purpuriu într-o culoare pală și indefinită, pierindu-i strălucirea orbitoare. Sfântul Arc Ceresc cu cele o mie de culori sublime, nu s-a mai zărit pe cer, iar Legile Sfinte Blajine- Cartea Cărților, a fost aruncată, într-un colț prăfuit al unui ungher întunecat
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
fugite-s ascunse și rima și muza când la marginea drumului se încearcă-n zadar dezghiocarea din fiare și-n afară de piste se tot cată cutiile negre printre giulgiuri și fumuri când se uită vorbirea trecută legea apărând parapete focuri pale sau vii când se-aprind peste lumi se-ntețesc se înalță se întind pe ținut de legende când îți aperi în gând fapta bună și-ți bagi capu-între umeri numărând la mătănii când dreptatea nu-și găsește nici acul
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
fugite-s ascunse și rima și muza când la marginea drumului se încearcă-n zadar dezghiocarea din fiare și-n afară de piste se tot cată cutiile negre printre giulgiuri și fumuri când se uită vorbirea trecută legea apărând parapete focuri pale sau vii când se-aprind peste lumi se-ntețesc se înalță se întind pe ținut de legende când îți aperi în gând fapta bună și-ți bagi capu-între umeri numărând la mătănii când dreptatea nu-și găsește nici acul
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
37-44 mm, anvergura aripilor de 25-30 cm și urechea de 31-41 mm. Greutatea corpului este de 6,5 15 gr. După aspectul exterior este foarte asemănător cu Liliacul urecheat brun. Culoarea blănii de pe spate variază de la gri intens la gri pal. Abdomenul e mai deschis la culoare. Raspândirea: Poate fi întâlnit în centrul și sud vestul Europei dar și în nordul Africii, Asia mijlocie și Mongolia. În România este mai răspândită decât P. auritus. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Preferă
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
poetului: "Între acești muri afumați, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino și de cadențata bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi somnoroase răspândind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat"45. Astrul de veghe rămâne luna pală "epitet cheie al limbajului eminescian": "El își apropia scaunul de fereastră pe care o deschide, și, la lumina cea palidă a lunii, el întorcea foaie cu foaie..."; "I se păru atunci că e într-un pustiu uscat lung, nisipos ca
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
transmite din stea ("Sori se sting și cad în caos mari sisteme planetare") la om: Numai o frunte ce-a gălbenit..." (Nu e steluță) sau: " M-alungă de viu încă galbenul mormânt" (Ștefan cel Tânăr, dramă) Ioana Em. Petrescu asociază palul cu sensurile de bătrân, vechi, învechit. Sub configurația lor, universul terestru, "sub lună, suferă de somnambulică aspirație cosmică... a eternității, căci vechimea nu e decât substitut, în ordine terestră, a duratei infinite"48. Parafrazându-l pe Goethe care numea culorile
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Povestea magului...). Rolul său nu pare atât de intermediar între om și divinitate cât de prezicător: "Dar pot să-ți arăt a pierzărilor cale. / Ca-n ea să n-alunei, ca neademenit / De-un înger c-ochi verzi cu trăsăturile pale, / Ce lumi aduce durere și jale...". E mult, e puțin când el știe că "nu e nimic și totuși e"? Sau ceea ce Parmenide formulase deja: "ființa este și nu este". Astfel că magul eminescian pare a rămâne în fața acelei dihotomii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Scriitori români", Ed. Minerva, Buc., 1982, ediție critică îngrijită de Aurelia Rusu, pp. 30-31. 46 Ibidem, p. 40, 41. 47 Jean Chevalier, A. Gheerbrant, Op.cit., vol. 2, E O, pp. 82-83. 48 Petrescu, Ioana, Em Op.cit., pag. 52. Despre motivul palului se poate aprofunda cu lucrările: T. Vianu Cuvînt despre Eminescu, în studii de literatură română, Buc., Ed. didactică și pedagogică, 1965, p. 297; Zoe Dumitrescu Bușulenga Eminescu cultură și creație, Buc., Ed. Eminescu, 1976, pp. 232-236; Rosa del Conte Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
hîș Golden hall & sought the Labyrinthine porches Of hîș wide heaven, Trembling, cold, în paling fears she sat A shadow of Despair; therefore toward the West, Urizen form'd A recess în the wall for fires to glow upon the pale Female's limbs în hîș absence, & her Daughters oft upon 190 A Golden Altar burnt perfumes: with Art Celestial form'd Foursquare, sculptur'd & sweetly Engrav'd to please their shadowy mother. Ascending into her misty garments the blue smoke
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
infolds "În clouds of sweet obscurity my beauteous form dissolving, "Howl thou over the body of death; 'tis thine. But if among the virgins "Of summer I have seen thee sleep & turn thy cheek delighted "Upon the roșe or lilly pale, or on a bank where sleep 315 " The beamy daughters of the light, starting, they rîse, they flee "From thy fierce love, for tho' I am dissolv'd în the bright God, "My spirit still pursues thy false love over
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
280 În terrors Los shrank from hîș task; hîș great hammer Fell from hîș hand, hîș fires hîd their strong limbs în smoke; For with noises ruinous, hurtlings & clashings & groans, The immortal endur'd, tho' bound în a deadly sleep. Pale terror siezed the Eyes of Los aș he beat round 285 The hurtling demon; terrified at the shapes Enslav'd humanity puț on, he became what he beheld: He became what he was doing: he was himself transform'd. Spasms
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]