6,523 matches
-
să aducă la viață un bărbat cu ochi sălbatici care Își apăsa fața de organele genitale ale unei femei ale cărei picioare se ridicau și se lăsau fără oprire, ca niște semafoare de tren. Eu mă distram cu o femeie palidă, care Își rula o mănușă lungă pe brațul Întins, În timp ce executa desculță câțiva pași de dans eleganți, pe un covor persan minuscul. Într-un fel, scena era indecent de prozaică. Dora mă trase de haină și zâmbi: — De ce anumite articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Anton. Felix e bolnav. Dora mă luă din nou de braț. Suferă de epilepsie, să știi, și e ceva cu care trebuie să trăiască toată viața. În caz contrar, Își poate Înghiți limba În timpul unei crize. N-ai observat ce palid era? Am expirat fumul. — Nu, sincer să fiu, habar n-am avut. Acum că zici tu, poate că mi-l pot imagina ca femeie. Când am ajuns și vă roteați prim cameră, mi-era greu să vă deosebesc. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să zic, dacă Dora a murit, ar trebui informată și poliția. — Au fost deja informați. I-am spus că un inspector de la Moravuri mă vizitase mai devreme În dimineața aceea. — Și n-a spus nimic altceva? Fața lui Karp era palidă, mișcările, țeapăne. Ăsta nu e semn bun, nu-i bun deloc. Să sperăm că Manetti... — Manetti, l-a Întrerupt. Cine e Manetti ăsta? — Karla Manetti? Ei, o pustnică, rareori părăsește sediul poliției, nu se arată deloc În public - din motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
neliniștea pe care o arătam, Îmi explică: — În ultimele săptămâni nu m-am simțit prea bine. Ieri am fost bolnav. Am Încercat să-mi imaginez ce s-o fi Întâmplat. Karp În convulsii? Karp cu spume la colțul gurii? Karp, palid și fără viață, zăcând culcat pe spate, Într-un pat? Însă după noaptea de la Crama Albastră, imaginația mea era limitată, așa că am rămas fără proiecții imaginare destul de repede. Dar haideți să discutăm treburi mai importante, nu vreți? Observați Întunericul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poate că nu-și potolise Încă setea. — Și ce zici de „Dora“? Înainte să-mi răspundă, am tras-o jos și am Întors-o spre mine. Numele tău conține aceleași vocale, să știi. — E lipsit de imaginație. Fața Îi ardea, palidă și cât se poate de concentrată. „Dora“ e numele unei persoane care se Îngrijește. Și care are câteva secrete. — Și atunci care-i diferența Între „Dora“ și „Dorothée“? Brațele mi-au cedat și m-am prăbușit Într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bine zis, unde s-a terminat -, Dora mă Întrebă de ce am răspuns la anunțul ei, ștergându-și buzele cu șervețelul. De data asta, avea părul negru, aranjat cuminte, cu cârlionți care aminteau de niște căluți de mare. Fața Îi era palidă și pudrată, și pe unul din pomeți Își desenase un mouche. Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta un pulover subțire peste o bluză subțire, o fustă strâmtă și ciorapi de mătase cu dungi late. La gât Își legase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fost nevoit s-o refocalizeze. În loc să-l vadă din lateral, acum spectatorul Îl vedea pe pacient din față. Nu Încăpea Îndoială: era bărbat, gol de la brâu În jos, cu picioarele larg desfăcute. Priveliștea nu era deloc măgulitoare. Penisul lui era palid și flasc, părul pubian, rar și blond. Brusc, tipul mai zdravăn așeză o bucată de material pe burta bărbatului, pe care colegul său puse o tăviță În formă de rinichi, cu o foarfecă, un clește, ceva ce părea o sondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
până ne Întâlneam la Apollo, ar fi durat ceva. Colega mea avea capul Îmbrobodit, iar mâinile i se odihneau pe roțile de cauciuc. Pătura care acoperea de obicei ce-i mai rămăsese din picioare, alunecase și acum dezvelea două cioturi palide. — Luni nu spectacol. — Bună seara și ție, Else. M-am holbat la picioarele ei amputate cu o fascinație reținută. Picioarele se terminau chiar deaspura genunchilor și prezentau cusături În zig-zag, care mă făceau să mă gândesc, fără nici o legătură, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aș fi așteptat, apoi Își stinse țigara cu un gest lent, răsucit. — Maică-mea mi-a spus din start că de data asta nu mă mai poate ajuta. Trebuia să-i povestească și lui tata. Fumul șerpuia neregulat În lumina palidă. Și gata, asta a fost tot, mă gândeam. Dar, spre surprinderea mea, tata mi-a spus că nu mă va pedepsi până nu găsește metoda potrivită. Timp de câteva zile nici nu prea am reușit să dorm. Maică-mea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
boem. Se autointitula „artiste“ și ne-a cerut să-i spunem doar pe numele de familie. „Herr“ era ceva pentru petit bourgeoisie, a declarat. Un coleg de clasă susținea că are acasă un tablou pictat de el - cu o femeie palidă, jumătate porțelan, jumătate vis, plutind printre nuferi. Se pare că era greu de distins unde se termina vița și unde Începeau arterele. La prima oră de sport ni s-a permis să ne foim cum vrem. Polster Își scoase haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plăcea să n Întâlnim din nou și după o pauză adăugă: „cu sinele tău adevărat“. Dacă mă Înșelam de tot? Brusc mi s-a părut foarte important să mă agăț de ideea asta. Lumina vag, e drept, ca o rază palidă de sub ușă. Cu toate acestea știam că mă apropii de adevăr. Zăceam nemișcat În patul prietenului meu, speriat că cea mai mică mișcare ar putea să alunge pe acel cevasau cineva de după ușă, să-l facă să dispară cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dora, un bărbat cu vârsta neclară avea picioarele legate de picioarele din față ale scaunului, cu mâinile sucite la spate. În afară de un halat de medic și o glugă trasă pe cap, nu mai avea nimic pe el. Pe pelvisul său palid era un tatuaj cu caractere subțiri, gotice, care spunea „Nur für Damen“. Pacientul, vizibil suferind, respira greu. Pe brațul superior stâng Îi fusese aplicată o bandă de cauciuc de un țol. Gemând, Își rostogoli capul Înainte și-napoi pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zâmbind superior, În timp ce În dreapta lui Gielke poza grăsanul de Osram Röser. Cel dintâi privi spre cameră cu un sclipire ștearsă În colțul ochilor; cel din urmă stătea cu fața Întoarsă Într-o parte, așa că i se vedea doar un obraz, palid ca turta de ceară. Și pe ultima scară, În fața pacienților și a angajaților stătea un băiețel de vreo doisprezece-treisprezece ani, cu fața plină de coșuri, pumnii Încleștați În poale și cu spatele țeapăn ca o scândură. Acum, peste zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de a o ajuta pe Dora și de a-mi clarifica reputația tocmai dispăruse. O mână fantomatică se Întinse spre lampadar. Auzeam zdrăngănitul țintelor de metal lovindu-se de abajur. Apoi se auzi un clicăit, colorând Întunericul Într-o galben palid. Era Inspectorul Manetti. Cred că trebuie să las un spațiu liber aici, ca să-mi exprim șocul. Dacă aș fi acordat măcar o clipă de atenție sigiliului rupt de la ușă, mi-aș fi putut da seama că cineva pătrunsese În apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca un popândău, în vârful picioarelor, încercând să-mi scot cracii din chiloți până să apuce careva să se binocleze la ei căci, spre jalea mea, spre stupoarea mea, spre disperarea mea, descopăr de fiecare dată pe fund o dâră palidă și subțire de rahat. Ah, doctore, mă șterg și mă tot șterg, nu glumă, ștersul îmi ia la fel de mult timp cât căcarea, ba poate chiar mai mult. Consum hârtia igienică de parcă ar crește-n copaci - așa zice invidiosul de taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aceste tărâmuri în veacul al XVII-lea. Fenomen cunoscut sub numele de Urăște-ți Aproapele Goi și Mănâncă-l Fript. De ce nu m-oi fi însurat cu fata asta frumoasă, care mă adora? Mi-o amintesc cum arăta printre spectatori, palidă și fermecătoare în taiorul ei bleumarin cu nasturi aurii, cu câtă mândrie, cu câtă dragoste mă privea în după-amiaza aceea, în timp ce îl supuneam unui interogatoriu dur pe un tip lunecos, de la biroul de relații cu publicul al un post TV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu poți fi suficient de simplist! Faptul că era roșcată și pistruiată chiar trebuie să mă facă s-o asimilez, în inconștientul meu obsedat, cu maică-mea? Numai pentru faptul că ea și regina trecutului meu sunt vlăstare ale aceleiași palide vițe a evreilor polonezi? Ăsta să fie, oare, punctul culminant al dramei oedipiene, doctore? Încă o farsă, prietene! Mă tem că pe-asta n-o mai înghit! Oedip Rege e o tragedie celebră, tăntălăule, nu un banc oarecare! Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
loc, spuse omul. — Doriți la clasa a doua? Întrebă Myatt, dar omul clătină din cap și trecu mai departe. Domnul Opie se cufundă cu vizibilă voluptate În colțul lui și Îl privi cu dezamăgire și curiozitate pe bărbatul mărunțel și palid din fața lui. Omul era extraordinar de șters ca Înfățișare, iar sănătatea precară Îi ruinase tenul. Nervii, se gândi domnul Opie, privind cum degetele omului se mișcau neliniștite, dar acestea nu arătau alte semne de acută sensibilitate. Erau scurte, boante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ea În gând, ca să-și păstreze curajul. Dar doctorul nu apucă să se depărteze prea mult când se văzu oprit. Călcând ușor și grijuliu, sincronizat cu mișcările trenului, cu o mână agățată de bara coridorului, apăru un omuleț mic și palid. Fata Îl auzi adresându-se doctorului: — S-a Întâmplat ceva? Vă pot fi de folos? Era mai scund cu peste treizeci de centimetri și ea râse cu voce tare la vederea feței lui avide, cătând În sus. Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ternă că nu păru să se modifice câtuși de puțin - câmpuri netede, copaci și ferme mici. Ochii ei miopi și deja Înroșiți doar la aburul coniacului nu puteau prinde detaliile schimbătoare, dar observă cerul, cenușiu și fără nori, și soarele palid. Nu m-ar mira să ningă, se gândi ea și se uită să vadă dacă rozeta de la căldură era dată la maximum. Apoi scoase Baedekerul de sub bluză. Nu mai era mult până când trenul va ajunge la Nürnberg și voia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era pe cale să cedeze unei credințe pe care se mândrise c-o ținea la distanță. Dar dacă Îmi aduce liniștea, protestă el și, Încă Înainte de a-și clarifica obscurele asociații ale cuvântului, trase de ușă și intră În compartiment. Fața palidă și lungă, ochii alburii, impresia culturii moștenite, toate Îl intimidară. Prin solicitarea sa, va recunoaște superioritatea preotului - și deveni iarăși, pentru o clipă, băiețelul cu mâinile murdare care roșea În semiîntunericul confesionalului la banalele sale păcate. Spuse În engleza țeapănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pricepi destul de bine la asta, nu-i așa? El roși. — Te deranjează? Oh, mă bucur! spuse ea. Mă bucur. N-aș fi suportat să știu că nu te pricepi destul de bine. La Început, ochii ei largi și speriați și fața palidă sub becul slab, albastru, Îl amuzară. Apoi Îl atraseră. Voia s-o facă să treacă de la pasivitatea aceasta la pasiune. O sărută din nou și Încercă să-i scoată rochia peste umeri. Trupul ei tremura și se mișca sub veșmânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dă-i ceva rakia Înainte de-a pleca. Lukici mai turnă un pahar și rămase cu sticla pregătită. Telefonul se porni să sune. — Al dracului! spuse el. E femeia aia. Puse sticla jos și trecu În cealaltă Încăpere. Un soare palid se strecura oblic prin geam și atingea cutiile și cuferele stivuite dincolo de tejghea. Ninici ridică paharul și funcționarul de la mesagerie rămase cu un deget pe pachetul de cărți, așteptând. — Alo, alo! mugi Lukici cu voce aspră. Cu cine doriți? Telegraful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi dacă l-ar lăsa acolo. Își spuse sieși cu convingere că el n-ar fi așteptat-o. Dar nu ea era cea care se afla În mare pericol, ci el. Ea se opri, ezitând, aplecată să-i vadă fața palidă și bătrână. Observă că doctorul avea sânge pe mustață. De după colț se auzeau voci și fata constată că nu avea timp să se decidă. Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Mașina se oprise, dar motorul fusese lăsat să meargă molcom. Apoi ușa șopronului se deschise și lumina săltă În sus, spre saci. Se ridică ea Însăși Într-un cot și-i văzu, printr-o fantă a baricadei ei, pe ofițerul palid, cu pince-nez, și pe soldatul care fusese de pază În fața sălii de așteptare. Aceștia traversară Încăperea În direcția ei și pe Coral o lăsară nervii. Nu reuși să Îndure să aștepte tot timpul acela lent până va fi descoperită. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]