1,142 matches
-
tăcute, care uimesc și vrăjesc orice copil, spre exemplu schimbarea anotimpurilor, trecerea unei pisici prin curte, răsucirea ușii În balamale, ciclul vital al plantelor, coacerea fructelor, foșnetul pinilor, un șir de furnici pe terasă, jocul luminii prin văi și munți, paloarea lunii și aura ce o Înconjoară, pânzele de păianjen pline de stropi de rouă spre dimineață, miracolele respirației și vorbirii, licăririle asfințitului, apa care fierbe sau Îngheață, strălucirea amiezii Într-un ciob de sticlă, atâtea emoții primare, pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care, înghesuite în găleți la Piața de Flori, așterneau un adevărat firmament de culoare sub un cer încă subțiratic; despre piramidele de pepeni galbeni toamna, despre mirosul gunoaielor care emanau un iz dulceag; în galbenul acela parcă se anunța frigul, paloarea culorii, înțepenirea în zăpadă - și în mijlocul încăperii pictate de tatăl ei se afla un sarcofag din piatră înfățișând, într-un relief sculptat în marmură, un bărbat în costum negru, care atingea atent și cu delicatețe trotuarul cu bastonul, ținând partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
multe neplăceri posibil. Știind că există destule neplăceri pe care nu le voi putea evita. — Termină ce ai în farfurie, Mark. Ți-am făcut și o budincă cu pâine pentru după. Lynn era prea ocupată cu verificatul farfuriilor ca să observe paloarea lui Mark la auzul acestei fraze. Nu mă lăsa sufletul să las tortura să continue. În ciclul meu etern de învinovățire și autoînvinovățire, eram în prezent împotmolită în secțiunea autoînvinovățire. —Lynn, Mark e politicos. Nu a vrut să te jignească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pastile. Nu știam ce erau și nici nu-mi păsa. M-am ridicat cu greu din pat, iar când m-am privit în oglindă m-am speriat. Mă transformasem în fantoma lui Jacob Marley 1, o arătare sinistră de o paloare morbidă. M-am hotărât să fac un duș scurt înainte să cobor să-i caut pe ceilalți. Aflată în caz de forță majoră, a trebuit să iau niște haine de-ale lui Ed și pentru o clipă am fost satisfăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pentru următoarea săptămână. Cea petrecută în viața viitoare. În general, mă număram printre primii sosiți la o petrecere. Și invariabil eram printre ultimii care plecau. Un rotocol generos de fond de ten, întins cu energie pe față, mi-a gonit paloarea alburie și bolnăvicioasă specifică iernii. Eram adepta școlii de machiaj care mizează nu numai pe calitate, dar și pe cantitate. Și cu toate că pielea bronzată era considerată a fi un simbol al anilor ’80 și total demodată în plini ani ’90
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
O mamă și copiii ei. Resturile trebuie duse la locul de depozitare. Credeți că puteți suporta? În Încăpere se lăsă tăcerea. — Isuse, zise Hughes lăsînd bandajul să-i cadă și ridicîndu-și gulerul. Pe fața lui O’Neil se instalase o paloare bolnăvicioasă. Avea doar șaptesprezece ani. — Ei, bine, zise ea. Nimeni nu se clinti În clipa următoare. — Merg eu, zise Kay, apoi. Se ridică În picioare. O să-o iau pe Cole ca partener. Cole, nu te deranjază? — Nu mă deranjază absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trei... CÎnd trebuie să ne oprim? Întrebă Helen. —... doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece - acum! Deschiseră ochii și clipiră. — E mai bine așa? — Nu cred. E Întuneric ca-n fundul iadului. Își aprinseră lanternele și coborîră treptele. Figura Juliei apărea În toată paloarea ei, stranie, Încadrată de liniile gulerului ridicat și ale șepcii. Unde vrei să mergem? Întrebă ea. — Tu ești veteranul În chestiile astea. Alege tu. — Bine, zise Julia, hotărîndu-se brusc. O luă pe Helen de braț. Pe-aici. O luară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cele din urmă Înțelese că arăta spre un punct. Își Întoarse capul și văzu două figuri. Stăteau la mică distanță și păreau la fel de Împietrite ca ea. Erau luminate de focul slab și decupate din Întuneric: ceea ce remarcă mai Întîi fu paloarea nenaturală a fețelor și mîinilor prin comparație cu locul acela mizerabil de murdar. Apoi, una din ele făcu un pas și Își dădu seama că era Helen. Își acoperi ochii și nu se ridică. Helen se apropie de ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o toaletă, o chestie portabilă ascunsă Între copaci. M-am Închis În cabină, mi-am desfăcut bluza și am Început să storc laptele În WC. Laptele de mamă e altfel decât cel de vacă, mai subțire, mai puțin cremos, are paloarea albăstruie aristocrată a porțelanului; când al meu s-a amestecat cu substanța chimică din vasul de metal, a rezultat o supă tulbure. Dar la Început laptele nu voia să iasă. Ca să-l fac să curgă, trebuia să mi-o imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
timp, să fac și turul castelului. Am deschis o ușă lambrisată ce se deschidea din stânga holului și dădea într-o sufragerie decorată. Pereții erau acoperiți cu portrete de familie. Fețele lor, albe ca varul, aduceau cu ale unor stafii, cu paloarea lor. Aveau nevoie urgentă de-o rumeneală falsă. Câteodată chiar mă întreb cum au reușit fetele astea să supraviețuiască lipsurilor din secolul al optsprezecelea. Vreau să spun, cum se descurcau femeile fără soluție autobronzantă Bobbi Brown sau fără luciu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
spus să nu vă faceți griji, că Ion nu va observa nimic! Clara îi mulțumi cât putu ea de politicos, plimbându-se agitată prin bucătărie și trecând cu răceală peste insinuarea lui zgâ rietoare. Codrin Neacșu îi observă abia atunci paloarea feței. — Văd că nu vă simțiți bine, conchise el, ștergându-și zâmbetul de pe buze și devenind sobru, așa că vă las să vă odihniți. Vă aștept mâine, să nu uitați! Clara încuviință absentă și îl conduse la ușă, dreaptă și tăcută
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
teracotă, unde, într-un pat cu așternuturi uzate, ca de spital al săracilor, găsi un bolnav cu forme scheletice și cu slabe peceți de stele, bătătorite pe umerii descărnați, vădind un ficat bolnav la extrem, expunând o piele de o paloare aurie, ca un dreptunghi de epolet ofițeresc și atât de aprinsă de febră, încât întreținea o temperatură sufocantă în camera penitenței lui, cu ferestre asigurate de zăvoare. Vladimir îl salută, promovând noua formulă de alcătuire a străvechii și nobilei întâmpinări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ani, trimite din vârful buzelor rujate excesiv un țocăit sonor la adresa lui Marius. Sub pardesiul subțire, ros la poale, purtat descheiat, se vede o modestă rochie de stambă înflorată, mulată pe talie. Fardul țipător încearcă fără prea mare succes să ascundă paloarea unui obraz de ftizică. Pe fruntea teșită, se rotunjesc câțiva cârlionți anemici, firav gest de cochetărie al unei femei ce se dorește frumoasă chiar și în decăderea ei. Frumușelule, nu vrei să te relaxezi? Clipește lung, cu subînțeles. Pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sentimentul că ultimii doi ani am trăit viața confuză a unui amnezic și nici acum nu-mi vine a crede că sunt acasă. Și acolo... cum...? întreabă Smaranda într-un oftat. Pentru câteva clipe Marius simte o sfârșeală puternică. O paloare accentuată se înstăpânește pe fața lui, ca și cum cuvintele ei ar fi atins o rană insuficient cicatrizată. Apărute în mod spontan, imaginile foștilor săi camarazi i se perindă prin memorie: Paul, matematicianul îndrăgostit de poezie, cu fața oribil desfigurată de explozia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fost somnul, o parte din oboseală a dispărut totuși. Cearșaful șifonat arată impudic frământarea senzuală a trupurilor, amintindu-le fiecare atingere, fiecare sărut pe care și l-au dăruit. Coboară împreună la micul dejun. Rochia neagră, cu guler bărbătesc, accentuează paloarea nopții nedormite de pe chipul Smarandei. Pe fața de masă albă, ajurată, bucătăreasa aranjase lângă serviciul de ceai, un coșuleț cu fursecuri și un altul cu chifle calde. Aroma dulce-acrișoară a lichidului fierbinte inundă încăperea. Mănâncă tăcuți, doar clinchetul lingurițelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Te simți urmărit? Tu, un erou? Mai mult amuzat decât curios, Marius încearcă să ghicească în penumbra străzii persoana care i se adresează pe un ton atât de familiar, cu inflexiuni ironice. Vede înconjurat de cârlionți întunecați un chip cu paloare accentuată, ca a celor lipsiți mult timp de lumina soarelui. Rosa ... Rosa Goldstein! Fostă colegă de facultate, fusese o susținătoare ferventă a socialiștilor lui Titel Petrescu 85, dar la un moment dat se radicalizase brusc, militând pentru afilierea partidului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gust, mai mult zaț, dar decât nimic e bună și așa. O înghite cu lăcomie și bea ultima picătură exact când sună telefonul. Lung, insistent. "O fi ajuns deja Smaranda?" Ridică receptorul. Recunoaște vocea lui moș Ilie. Pe măsură ce ascultă, o paloare excesivă se lasă pe chipul lui, ca sub efectul unei năruiri interioare pe care nu o poate controla. Cu voce tremurată, bătrânul îi spune că mașina familiei fusese descoperită de niște copii, abandonată pe marginea șoselei, lângă București. Dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Brațul rămase ca amintire la Oarba de Mureș, sfârtecat de un glonț dum-dum. Tot în picioare, dar în fața biroului, ofițerul de legătură sovietic, căpitanul Licavkin Alioșa. Scund, slab, cu mustață neagră, asemănătoare cu cea a "tătucului tuturor popoarelor", ce accentuează paloarea obrajilor. Bretonul scurt marchează distinct fruntea albă acoperită cu ridurile fine caracteristice vârstei de 30 ani. Poartă un veston de culoarea ierbii ofilite și pantalon în aceeași nuanță, largi până la genunchi unde se îngustează și intră în cizme. Uniforma este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
așează pe un taburet aflat lângă unul dintre cele cinci paturi metalice, acoperite cu cearșafuri care miros a clor și începe să tamponeze ușor fruntea celei care stă întinsă pe patul îngust, tip cazon. La vederea chipului cuprins de o paloare înspăimântătoare a bolnavei, Marius simte cum i se oprește inima, apoi începe să-i bată repede și tare. Murmură stins, cu gura brusc uscată ca iasca. Smaranda... Aproape că nu dorește să clipească, disperat ca nu cumva momentul infinitezimal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
auzise ceea ce dorise atât de mult să audă. Smaranda are ochii ațintiți asupra lui dar nu îl mai vede. Vălul rece al morții înghețase lumina lor iubitoare. Marius se apleacă deasupra ei, îi închide pleoapele și sărută obrazul marcat de paloarea fantomatică a morții. O durere sfâșietoare cum nu mai cunoscuse până atunci îi cuprinde tot corpul. Sentimentul unei depline singurătăți se prăvălește asupra lui cu atâta forță încât cade în genunchi și începe să plângă ca un copil, cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe frunte. Cei împușcați în stomac nu au voie să bea apă. Ridică privirea spre Marius cu dorința să-i aducă aminte unde este rănit, dar se oprește văzând chipul celui pe care moartea îl luase deja în brațele ei. Paloarea obrajilor se transformase într-un galben cenușiu și printre buzele vinete aerul se strecoară în reprize scurte, împotmolite. Lazăre, ia vezi ce e printre plăcile alea. Lazăr pune pe taler un disc și de la primele acorduri Marius tresare plăcut surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bluzei ei de școlărită străluceau În sidef, ne aflam În aerul primăvăratec, adiind ușor, ca o subtilă răcoare În frunzișul sfîrșitului de mai. Mă privea cu ochii mari, lucind de spiritul ce o domina, fruntea aceea Înaltă, fața de o paloare neîntîlnită. - Mă gîndeam: „Ecaterina Perussi”... un vînt ucigător bătea peste secol și ea Îmi puse mîinile pe umeri, prefigurînd o tulburătoare apropiere: „Să nu trădezi, Îmi spuse, vîrstele noastre de-atunci, lumea de suflet În care ne-am reîntîlnit. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
e la New York, care înfățișează împărtășania sfântului Jerome. Cei din jur, în special preotul îi întinde agresiv lingurița cu o expresie neascunsă de satisfacție că el e viu, gras și sănătos în timp ce sfântul va fi în curând mort, deja, cu paloarea pe chip, cu privirea rătăcită... nu mai e sfânt, ci un biet bătrân muribund, întru totul în ghearele morții neîndurătoare... Desfrânații, prin cinismul lor, continuă marele poet în timp ce ne așezam în fotolii, sânt mult mai bine pregătiți, pe ei nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
neliniști, îmi șopti ea, o să mă zbat să te scot cât mai repede... Nu se poate, doar n-ai făcut nimic... Ne îmbrățișarăm, intrai in dormitorul fetiței, o sărutai și ieșii fără să mă mai uit înapoi, să văd iar paloarea care se așternuse pe chipul Matildei și care îmi făcea rău... Afară ne aștepta o mașină, ne urcarăm și în câteva minute oprirăm în fața unei clădiri cu sentinelă. Mai erau de-astea prin oraș, dar niciodată nu mă întrebasem ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
foarte grave), medii sau ușoare, iar reacțiile alergice se manifestă pe nenumărate aparate și sisteme ale organismului: cutanat, respirator, cardio-vascular, gastrointestinal, separat pe fiecare sau în combinații. Ca reacții la nivel cutanat apar: înroșirea tegumentară, urticaria generalizată, angio-edemul, conjunctive injectate, paloare și cianoză. La nivel cardio-vascular apare tahicardie, hipotensiune, șoc. Sunt cele mai comune și, uneori, singurele manifestări ce apar în cadrul șocului anafilactic. La nivel respirator apare rinită, bronhospasm, edem și cel mai de temut simptom: spasmul laringian, urmat de stridor
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]