628 matches
-
în Portret în cuțit, căci în definitiv "locul geometric al ruinelor și viselor este labirintul./ primele înghit urmele sub cripta semnificatului/ celelalte le atrag și le dizolvă în schelăria semnificantului". În freatica majorității zdrobitoare a poemelor lui Dan Bogdan Hanu palpită energii dintre cele mai diverse, prin a căror acumulare crește, barocă, această schelărie a semnificantului. Practic, fiecare secvență textuală pare a tematiza nuclee lirice grele: suferința și apocatastaza, ispitirea și mântuirea, tentativa sómei de a depăși stadiul semei, maturizarea și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poate avea revelația unei poezii ce, paradoxal, emană o "blândețe iubitoare care, dincolo de abise, apropie și umanizează" (Constantin Ciopraga). Pe nesimțite, spațiul poetic se umple de ecouri pulsatile și șoapte secrete, provenite din forul poetic cel mai intim, acolo unde palpită interogații asupra rostului adânc al ființei, raportate simultan la sine și la alteritate: "Ceea ce tu nu ai simțit/ a fost clipa secretă/ a cunoașterii de sine/ ceea ce se cunoaște pe sine/ este superior/ față de ceea ce nu se cunoaște)/ a fost
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin animarea imaginii descriptive a unei furtuni: (82) Valuri verzi, pietre violete, spuma, cerul aflat foarte aproape sînt trasate din linii subțiri ca niște virgule sau cornuri minuscule, aruncate la întîmplare. Departe, într-un tot în care parcă ușor viața palpită, abia de se distinge o masă de obiecte făcute din mii de tușe ce dau impresia că plutesc în aer, precum penele împrăștiate ce se ridică și cad apoi, rotindu-se ușor, în urma unei bătălii între cocoși, din cotețul de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
atît de îngustă. La ora cinci Clarimonde pleacă de la fereastră. Nu am văzut niciodată lumină în camera ei. Cum arată? Nu știu exact. Părul său este negru și ondulat și este palidă la față. Nasul e mic, subțire; nările îi palpită ușor. Buzele îi sînt rozalii, iar cînd zîmbește îi pot zări dinții mici și fini. Are niște gene lungi care-i aruncă umbre pe obraji dar, cînd ridică pleoapele, ochii mari și întunecați strălucesc foarte tare. Mai mult simt acest
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
unei teze de doctorat susținută în SUA34. În afara studiului despre Dali, Lupasco scrie și despre Frédéric Benrath 35 și Karel Appel 36. Regăsim în aceste studii ideile deja evocate de Lupasco. De exemplu, el scrie în legătură cu picturile lui Benrath: "Antagonismul palpită în ele. ... ontologia pare a fi exclusiv de resortul artiștilor, care nu o caută, nu o discută, ci o fac; ea va scăpa mereu filosofiei și, mai de-parte, desigur, celebrărilor didactice! Să fie, oare, astfel de opere de artă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
toate perechile conștiențiale: perceptive, conceptuale, noționale; conștiințele contradictorii se vor limpezi reciproc ... Iar eu voi fi, în același timp, o activitate subiectivă ambivalentă, o întreagă suită și un ansamblu de subiecte observatoare antagoniste, care ies din umbra inconștientului, pentru a palpita la baza unei fine subconștiințe în echilibru, interferînd în fiecare clipă cu conștiința conștiinței, stimulînd-o, modificînd-o"43. Cuvinte de poet, lucru firesc pînă la urmă pentru cel care a debutat cu un volum de poeme 44. Am ajuns la concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
alegere. 3.Comentează motoul primului capitol. 4.Prezintă conflictul nuvelei, pornind de la conținutul acestei secvențe narative. SUBIECTUL AL II-LEA (4p.) Dar scrumul sub vatră, deodată, clipește... Pe ziduri, aleargă albastre năluci... O flacără vie pe coș izbucnește, Se urcă, palpită, trosnește, vorbește... „Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?" Și flacăra spune: „Aduc inspirarea... Ascultă, și cântă, și tânăr refii... În slava-nvierii îneacă oftarea... Avut și puternic emir, voi să fii.” Și flacăra spune: „Aduc inspirarea” Și-n alba
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
de stilistică, în afara liricii eului, o „lirică mascată“ și o lirică a rolurilor (termeni puși în circulație de Wilhelm Scherer: Ichlyrik, Maskenlyrik, Rollenlyrik). - Lirica măștilor presupune exprimarea ideilor și a sentimentelor sub o identitate străină. „Sub masca unor personaje străine palpită inima poetului și aventura sa intimă [...]; el coboară mai adânc în sine“ - afirma T. Vianu, exemplificând „lirica mascată“ prin Luceafărul eminescian sau prin Rugăciunea unui dac. Seria ilustrărilor poate continua cu poezii ale lui Ion Barbu din prima etapă a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
plec la Paris! Scopul copilăriei mele se realiza. Aveam să străbat în fine eu însumi toate ungherele prin care mă orientam cu ușurință cu mintea și unde plasasem numai cu imaginația sute de romane a căror acțiune se petrecea acolo. Palpitând de bucurie, studiam, alături de Irina, ghidurile, hărțile, cărțile explicative. O purtam cu mine prin magazine, pe la legații, pe la birouri de bilete de tren, perorândumi toate planurile. Ziua plecării sosi, și mă conduse la gară. Trenul mai avea 20 de minute
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
comori) Din realitatea imediată: clocotul pădurii, suspinele copacilor, vuietul apelor, cerbii, căprioarele, poetul sare în universal, dezvăluind emoția creatorului, totdeauna proaspătă, mereu uluitoare: „... mă scăldam în pâraie cu ochii deschiși, Era o apă de cleștar și de stele Peștii alburii, palpitând ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele. Ori prin munți cu iarba-ntomnată pe creastă, Ascultam țârâitul unui greier bolnav; Gonind pe-un cer de-ntunecare vastă, Nourii scămoși în spinări purtau frigul jilav.” (Începutul) Nicolae Labiș ascultă muzica universului, observă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
passionnées, que l'émotion secoue, qui souffrent, pleurent, se donnent avec transport, enlacent, étreignent et gémissent, qui aiment avec leur chair autant qu'avec leur âme, avec la bouche qui parle et leș yeux qui regardent, avec le Coeur qui palpite et la main qui caresse, des femmes qui bravent tout parce qu'elles aiment, et vont, le jour ou la nuit, surveillées et menacées, intrépides et palpitantes, vers celui qui leș prend en șes bras, folles de bonheur et défaillantes
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
botezul european al poporului român în proces de înjghebare etnogenetică. Reculul, retragerea din Europa, a venit însă cu marile migrații ale popoarelor care au așezat un gros strat de zgură deasupra fondului nostru european. Totuși, în dedesuptul acestuia continua să palpite tremurul limbii latine, care a răzbătut până la urmă sub forma închegării limbii române. Celălalt factor care a salvat latinitatea (i.e., europenismul) pe durata acestei faze de recluziune a fost creștinismul, "a doua noastră durabilă relație cu Europa" pe durata întregului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dreptate, viața a demonstrat-o... * Prometeu Descătușat Prometeu Descătușat este revistă de cultură, artă, spovedanie, civism și are ca director pe Cezar Stegaru. Apare în ianuarie 1993. În editorial se apreciază că ea va fi „o revistă în care să palpite licoarea unui strop de frumos, de înalt, de poezie, de mângâiere.” Cu ambiție, publicația vizează „promovarea unei literaturi originale, încurajarea și afirmarea spiritului creator în domeniul culturii, artei, fără nici o barieră, ridiculizarea unor stări conflictuale în raportul individ - societate, în vederea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
orice comentariu se cuvine să cităm acest text scris: „Angel radios! De când te-am văzut întâiași dată pentru prima oară, mi-am pierdut uzul rațiunii... Te iubesc la nemurire. Je vous aime et vous adore: que pretendezvous encore? Inima-mi palpită de amoare. Sunt într-o pozițiune pitorească și mizericordioasă și sufăr peste poate. O da! Tu ești aurora sublimă, care deschide bolta azurie într-o adorațiune poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie și inspirațiune, care m-a făcut
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și, cu evantaie în mîini, să danseze pentru Huichilobos. După un astfel de exercițiu ridicol erau luați și întinși pe piatra sacrificiilor; acolo, preotul le spinteca pieptul cu un cuțit din obsidian, smulgea inima și o dădea ofrandă idolilor, încă palpitînd (...). Trupul era apoi luat de picioare și azvîrlit pe scări la vale, pînă jos, unde îl așteptau măcelari care îi tăiau brațele și picioarele, jupuiau fața pentru a o tăbăci precum pielea de mănuși. Păstrau aceste chipuri fără să le
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ca și conținutul, care trebuie să fie apetisant, atrăgător... Bucătăria mediteraneană este un bun exemplu de ceea ce putem face cu legumele. Încercați să puneți cel puțin trei culori În farfurie și plante aromatice precum cimbrul, busuiocul, ienupărul. Nările trebuie să palpite, ceea ce antrenează o bună salivație. Favorizați o bună digestie O mare parte a populației suferă În tăcere de o digestie laborioasă. Cum să facem să evolueze practicile noastre alimentare pentru a crește digestibilitatea alimentelor? Consumarea de alimente bogate În elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
fotograme pe secundă, Înaintând zveltă și rapidă pe nisip, aidoma gazelei cu ale cărei mișcări o asocia În fiece moment. Și când, În fine, Îi venise și lui rândul să traverseze, ea Îl așteptase de cealaltă parte, la adăpost, Încă palpitând excitată, cu gura Întredeschisă și trăgându-și sufletul. Cu un zâmbet de sălbatică fericire. La naiba cu Caron, șoptise atingându-i lui Faulques fața cu degetele. Și zâmbea. Durerea se insinua iar, așa că pictorul de război a Înghițit două comprimate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
deși e imposibil de stabilit aici o graniță între cele trăite și cele imaginate sau auzite de la alții interesul său fiind, prin urmare, nu doar literar, ci și documentar, în măsura în care experiența exilului poate fi transmisibilă. Dar documentul e viu, cald, palpitînd în mintea și inima cititorului care, indiferent de vîrsta sau experiența proprie, se simte implicat într-o aventură etern umană, cu numeroase răsturnări de situații și cu toate ingredientele unui roman captivant. Rănile trecutului nu se vindecă, se estompează doar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
așezat într-o ambarcațiune ușoară ca o luntre de mesteacăn, parcă amestecîndu-te cu valurile înseși, care torc aidoma unor pisici lipite de copastie - în asemenea momente de dulce reverie, privind pielea superbă și lucioasă a oceanului, uiți că sub ea palpită o inimă de tigru și nu vrei să-ți aduci aminte că această laba catifelată ascunde o gheară nemiloasă. în aceste momente, tolănit în ambarcațiunea lui, călătorul încearcă un soi de încredere filială față de mare, în care vede o prelungire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asta e destul pentru un muritor! A gîndi e o îndrăzneală! Doar Dumnezeu are dreptul și privilegiul acesta. A gîndi este sau ar trebui să fie o îndeletnicire liniștitoare, făcută la rece, iar sărmanele noastre inimi și bietele noastre minți palpită prea mult ca să fie-n stare de așa ceva. Și totuși, am avut uneori impresia că mintea mi-e foarte calmă - de un calm înghețat: bătrînul meu craniu troznește ca o sticlă al cărei lichid se preface-n gheață și-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
decorurilor Marcel Bogos) are ceva din surescitarea tulbure și delirantă a Viridianei, iar cântecul Mutei personaj imaginat de Visarion și creat cu răscolitoare dăruire de către Valeria Sitaru... Vina tragică se ispășește într-o pădure ostilă și pustie, în care aparatul palpită parcă la unison cu agonia nebunului în timp ce imaginea (Vivi Drăgan Vasile), de un sepia cenușiu, materializează de la un capăt la celălalt al filmului senzația de peliculă arsă, mușcată de lumină. În sfârșit, elementul oniric, inserat poate cam abuziv și prea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
foarte bătrîn. Tineretul micii comunități, numită azi Veneția, trăiește departe de părinți, în orașele vecine, cu dinamică modernă. Stau de două săptămîni aici și n-am văzut deschizîndu-se o fereastră, n-am văzut un cap în pervazul în care, încîntător, palpită în culori fragile mai ales rozul glastra. Întreținută, aceasta, cu mania celui ce nu poate călca o palmă de pămînt, un răzor, o peluză. Cum să deschid fereastra reproduc eventuala replică a venețianului dacă, peste drum, la trei metri, și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
orele de var alb ale rezervei. De jos, de lîngă picioare, s-a ridicat unul din ei, respirînd precipitat, de fugă și de rîs. Ochii mi-au căzut pe calota rasă, nebandajată: petecul căruia de-abia i se scoseseră copcile palpita în ritmul accelerat al bătăilor inimii: lipsind osul, sub pielea plăpîndă inima își divulga activitatea cu o înspăimîntătoare lipsă de precauție. Ar fi fost de-ajuns nu o lovitură, ci o simplă atingere a acelei membrane, ca viața spiridușului, care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în fiecare cotlon al universului pe care tocmai îl exploram. Limba aceasta care modela oamenii, sculpta obiectele, șiroia în versuri, răcnea pe străzile invadate de mulțime, o făcea să zâmbească pe tânăra țarină venită de la capătul lumiii... Dar, mai ales, palpita în noi, în inimile noastre, asemenea unei grefe miraculoase, deja plină de frunze și de flori, purtând în ea rodul unei întregi civilizații. Da, grefa aceasta era franceza. Și grație acestei ramuri înflorite în noi am pătruns, seara, în loja
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
considerat clasic. Charlotte, trimițându-mi mărturiile ei, fusese probabil captivată, ca și ceilalți, de beția cuvântului descătușat. Zădărnicia mișcătoare a acelui pachet mi-a făcut rău. Am măsurat din nou nepăsarea disprețuitoare a timpului. Femeia aceea închisă cu copilul ei palpita la hotarul uitării definitive, dăinuind doar prin paginile acelea manuscrise. Dar Charlotte, ea însăși? Am împins ușa. Un curent de aer a mișcat cu un pocnet surd canaturile unei ferestre deschise. M-am dus să o închid în camera bunicii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]