613 matches
-
pare să fie o situație nepermanentă terminată prin despărțiri de persoana iubită. Simțămintele generate de despărțire revin mereu în lirica ei, astfel încât ea pune accentul pe durerile pe care le poate provoca dragostea. Cel mai dureros sentiment, cel al despărțirii, palpită în nedumerire și întrebări fără răspuns: Poeta reușește să-și estompeze gândul că iubitul ei se află în preajma altor femei, pe care le numește "gâsculițe": În multe poeme, Anna Ahmatova speră revenirea iubitului, pe care îl așteaptă cu stoicism. Eul
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
împînzit de tranșee deja visam la putere, la krakatit, la mirosul de blană de vulpe al omului invizibil la ochii catifelați ai omului care trece prin zid... creierul nostru își amintea de cînd stătea ghemuit de cînd pulsa, de cînd palpita, fojgăia, colcăia, mișuna, șerpuia antebrațul își defula în aerul slăbănog sentimentul de a avea pene urechea — sentimentul de a fi auzit boncăluitul triceratopsului și bulele de hidrogen pleznind malaria peste față. ai încredere în mine, gînguri flora intestinală întinzîndu-se voluptuos
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache () [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
și chiar plânsul morții ființei iubite se transformă în transfigurarea "Laurei", care coboară consolatoare din ceruri. "Laura", femeie superioară căreia poetul îi aduce omagii, nu are nimic de supraomenesc, este un model de virtute și frumusețe, însă figura ei nu palpită de viață, trăsăturile sale umane, ochii frumoși, părul blond, surâsul dulce, se repetă imuabil și totuși ea constituie punctul ideal de sprijin în jurul căruia se desfășoară viața sentimentală a poetului. Culegerea se încheie cu un cântec adresat Fecioarei (""Alla Vergine
Francesco Petrarca () [Corola-website/Science/298430_a_299759]
-
oamenii, doritor de dragoste, pe care o găsește la o unguroaică - deși ar părea neverosimil unui literat oficial - și plâns la spânzurătoare tot de un ungur, tatăl Ilonei... Așa cred eu că e mai omenește, și un roman care nu palpită de viață - cu toate ororile, cu toate contradicțiile ei - nu are sorți de viață, chiar când are norocul succesului”. În plus, Emil Rebreanu nu avea simțul datoriei atât de puternic și nici crize mistice, deși presimțea că ar putea muri
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
restituie la lectură miezul emoției vii. Căci aparenta lui libertate obligă în fond la o și mai aspră rigoare: înregistrarea exactă a mișcărilor sufletului, împinsă până la reconstituirea grafică a unui sentiment; printre cuvinte, aparent înlănțuite la-ntâmplare, el trebuie să palpite ritmic și viu ca și în răsuflare. Ideea poetică va fi atunci o rezultantă firească a vieții, mai mult sugerată decât rostită. Iată ce mi se pare a fi actualitate în poezie. Poetul nu spune lucruri ce nu s-au
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
supărare sau chiar de deznădejde: opera poetică a lui Hasdeu, care n-a avut un răsunet deosebit. El a caracterizat-o prin următoarele rânduri: O poezie neagră, o poezie dură,<br> O poezie de granit,<br> Mișcată de teroare și palpitând de ură,<br> Ca vocea răgușită pe patul de tortură<br> Când o silabă spune un chin nemărginit. Dintre piesele de teatru, cea mai însemnată este "Răzvan și Vidra", foarte criticată la vremea apariției (1867) de criticii revistei "Convorbiri literare
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
sunt de neconfundat: tineri, veseli, plini de viață, cu acel aer nonșalant al lipsei grijii zilei de mâine. Nu voi vorbi despre aceștia. Gara este martora tuturor destinelor spulberate sau nu. Este locul viu, permanent în mișcare, în care viața palpită neîncetat. Este locul ideal pentru toți cei care mai așteaptă ceva sau pe cineva, locul întâlnirilor neplanificate, locul prieteniilor câteodată ideale. Privesc un călător. Aparent nu se deosebește de ceilalți. Îngândurat, atent, pare să caute ceva. Îmi dau seama imediat
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
societății în care trăiește și asupra propriei persoane “mai îndrăzneț” decât oricine altcineva din Noua Anglie. În ceea ce îl privește pe Dimmesdale, “preotul infidel” simte, din cauza păcatului său, “înduioșări atât de puternice pentru oamenii care au păcătuit, încât pieptul său palpită în același ritm cu ale lor.” Predicile sale elocvente și puternice derivă de la acest simț al empatiei. Povestirea preotului Arthur Dimmesdale este în concordanță cu cele mai vechi și cele mai autorizate principii din gândirea creștină. "Căderea" lui este o
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
a măsura trecerea timpului, cu toate relele și bunele trăite, prin operele create, Ion Iancuț știe ce lasă și va lăsa, cu prețul unui tribut care ne privește pe noi, toți. Fascinant și inconfundabil în plăsmuirile lui antropomorfe, în care palpita viziunile figurativului fabulatoriu renascentist, baroc sau suprarealist, într-o demonstrație de sublimare simbolist-metaforică, ni se confirmă și în acest recital de sculptură în bronz, dar și de teatralitate, Ion Iancuț, un artist cu apariții publice rarefiate în ultima vreme. Veronica
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
noștri înclinau să ne lase baltă. Fiind obligați să negocieze cu inamicul, datorită atitudinii Rusiei revoluționare, mai-marii lumii erau pe cale de a face un târg dur, ignorând cererile noastre și lasându-ne pe dinafară. Asculatm zvonurile cu pumnii strânși și inima palpitând. Știind ce indurase țara și cu cât curaj ne îndurasem soarta, eram copleșită de indignare și aveam discuții îndelungate cu prietenii credincioși care mai erau încă în țară, ca generalii Berthelot și Greenly [...]. Cu fiecare ocazie când apăram drepturile noastre
Regina Maria și Conferința de Pace de la Paris - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102211_a_103503]
-
îl face mai convingător în savantele trompe-l’oeil-uri pe care le aplică picturii sale. Expoziția Fikl. Puneri în scenă portugheze îl aduce pe artist să se confrunte cu un spațiu fastuos regal, o adevărată provocare pentru pictura lui, care palpită în mod continuu în așteptarea întâlnirii cu trecutul sau cu memoria locurilor. Din acest motiv am ales ca parcursul expozițional să înceapă și să se deruleze în dedalul sălilor de la parter și de la etaj, inserând din loc în loc câte o
Dialog româno-portughez în cheie barocă la Palatul regal din Lisabona by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105495_a_106787]
-
să știm atunci, ca, în acele clipe ale după amiezii, spiritul ei pornea în marea și definitivă călătorie ... Glasul ei se împletea atunci cu acel Prieten care este Visul și care întreține focul sufletesc a cărui flacăra cântătoare continuă să palpite în eternitate. Visul de o vreme a pornit în veșnicie ...
Rodica Mitric? Bad?rcea by Stephan POEN () [Corola-other/Journalistic/83688_a_85013]
-
a împodobit cu clopul Și-a pornit cu autostopul Spre pădurea-nvecinată.Nici nu observase poate Că șoferu-ncepător Transporta butoaie-n spate Și gonea cu capu-n nori. Pe platformă ghemuită Cu ieduții ei cei mici Tot de grija lor palpită : „Cin’ m-a pus să urc aici ?”. La o cotitură, iată, Un butoi rostogolit, Pe-un ieduț l-ar fi strivit Dacă nu-l ferea îndată. Iar șoferul din cabină (Un zănatic de berbec) Zise : sunt eu cam zevzec Dar
Cartea micului pieton by GELU ANDONE [Corola-other/Imaginative/83884_a_85209]