1,998 matches
-
așa încât întotdeauna făceau drumul pe jos. Ruby purta acum sacoșa cu lucrurile de baie, ude și grele. Nu-i răspunse la cuvintele care nu erau propriu-zis o întrebare. Cele două femei mergeau alături în lumina anemică de primăvară, îmbrăcate în paltoane de iarnă. Nu se grăbeau. Ruby atinse în buzunar scrisoarea lui John Robert. Trăgea de secunde și de minute, de parc-ar fi așteptat declanșarea unui fenomen natural, a unui strănut, să zicem. În cele din urmă, scoase plicul. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu mâna valurile apei biciuite de vântul de răsărit. La un moment dat, curentul îi smulse lui Scarlett-Taylor ochelarii, pe care reuși să-i prindă în aer, la jumătate de drum. O porniră înapoi înspre casă prin Whitehall, cu gulerele paltoanelor ridicate. Tom, având impresia că vinul descătușase bonomia lui Scarlett-Taylor, îl luă de braț, dar fără să fie prea dezamăgit când prietenul său, căci așa îl socotea acum, își desprinse brațul. Atunci, Tom începu să fredoneze, aproape cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
diferite deveniseră în ultimii doi ani sentimentele lui Pearl față de ființa aceasta imposibilă, care ținea în mâinile sale destinele lor. La început, își confundase sentimentele cu nevoia ei de a-l proteja, chiar cu mila. Alergase întotdeauna să-i aducă paltonul, deși nu îndrăznea să-l și ajute să se îmbrace, operație pe care artrita lui o făcea din ce în ce mai dificilă. Uneori Rozanov îi cerea să telefoneze în numele lui la diferite hoteluri. O dată i-a cerut să se ducă să-i cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își cumpărase o rochie de vară, aleasă de Pearl. Dar astăzi ningea. Hattie și Pearl stăteau în Grădina Dianei, lângă grilajul care zăgăzuia năstrușnicele capricii ale Pârâului lui Lud. Pearl era îmbrăcată într-un hanorac și pantaloni, Hattie purta un palton, o căciuliță de lână și ciorapi de lână. Reușiseră să ajungă până la coridorul cabinelor, când Hattie bătuse brusc în retragere. Dar ce s-a întâmplat? o întrebă Pearl. Am avut senzația că mă aflu la Denver. Pentru Dumnezeu, ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu fi supărată pe mine, Pearlie. Când Tom, acum complet îmbrăcat, se apropie de Emma și de Hector Gaines, cei doi, care își descoperiseră reciproc calitatea de istorici, discutau de o bună bucată de vreme. Emma era încotoșmănit într-un palton lung, cu guler de blană, și o eșarfă cu emblema colegiului Trinity; ambele aparținuseră tatălui său. Mirosul paltonului se amestecase, tulburător, cu parfumul mamei sale, impregnat în scrisoarea pe care tocmai o primise când ieșise din casă și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gaines, cei doi, care își descoperiseră reciproc calitatea de istorici, discutau de o bună bucată de vreme. Emma era încotoșmănit într-un palton lung, cu guler de blană, și o eșarfă cu emblema colegiului Trinity; ambele aparținuseră tatălui său. Mirosul paltonului se amestecase, tulburător, cu parfumul mamei sale, impregnat în scrisoarea pe care tocmai o primise când ieșise din casă și pe care și-o vârâse în buzunar. Acum, însă, afară era prea rece ca să mai poată simți vreuna dintre miresme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru ocazii. Se bărbierise cu grijă, trecându-și aparatul de ras (neelectric) prin toate cutele fălcilor și pe gâtul de reptilă, îndepărtându-și umbra de barbă căruntă care-l fascinase pe George. Își pieptănase părul, aspru, creț, și îmbrăcase un palton. Dar abia când ajunsese pe șoseaua principală, dincolo de Bowcock, își dăduse seama că se pornise ploaia și era prea târziu ca să se mai întoarcă să-și ia umbrela, pălăria și fularul. Ploaia se întețise și el ajunsese la poarta din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pornise ploaia și era prea târziu ca să se mai întoarcă să-și ia umbrela, pălăria și fularul. Ploaia se întețise și el ajunsese la poarta din spatele grădinii Belmont cu capul și gâtul ude și, în ciuda faptului că-și ridicase gulerul paltonului, simțea cum i se prelinge apa pe piept și pe spate. Era indispus, lipsit de ștaif și înfrigurat. Nu-i plăcea să-și simtă părul ud. Desigur, fetele, alertate de telefonul lui primit dimineața, îl așteptau de câtăva vreme (acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușa, Hattie rămase în picioare în camera de zi, unde aprinseseră focul la soba cu gaz. Nu alergase la ușă să-și întâmpine bunicul. Aștepta, netezindu-și întruna rochia, umflându-și funda eșarfei, aranjându-și părul și respirând accelerat. Pearl luă paltonul lui John Robert și-l duse la bucătărie ca să-l usuce. Uitase să-i spună unde se găsea Hattie. John Robert, care nu mai călcase pragul Papucului din ziua când o sărutase pentru prima oară pe Linda Brent, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
America, de parcă ei doi, împreună, își departajaseră și dispuseseră de acest continent, soluționându-i astfel problemele. Pe urmă își mai spuse: „Dacă Hattie se mărită cu Tom, ar putea locui chiar aici, la Papuc. Pearl se afla în hol, cu paltonul lui John Robert, acum cald și uscat. Își pocni călcâiele și-i ținu paltonul; trebui să se înalțe pe vârfuri ca să-l ajute să-l îmbrace, în timp ce profesorul își flutura orbește mâinile în spate, cu privirile pironite asupra lui Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
astfel problemele. Pe urmă își mai spuse: „Dacă Hattie se mărită cu Tom, ar putea locui chiar aici, la Papuc. Pearl se afla în hol, cu paltonul lui John Robert, acum cald și uscat. Își pocni călcâiele și-i ținu paltonul; trebui să se înalțe pe vârfuri ca să-l ajute să-l îmbrace, în timp ce profesorul își flutura orbește mâinile în spate, cu privirile pironite asupra lui Hattie. Pearl deschise ușa din față, dar John Robert se întoarse brusc în camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
le bem împreună? Și, te rog, spune-mi Alex! Ochii albaștri i se îngustaseră, iar respirația i se accelerase în urma șocului de a se fi pomenit în umbra marelui om, care sărise în picioare. Simțea mirosul cald, de bucătărie, al paltonului lui, pe care ploaia încă nu-l spulberase. Te rog, te rog, vino înăuntru. Alex se retrase spre ușă, deschizând-o larg. În clipa aceea, de după colțul casei se ivi Ruby și rămase locului, masivă și ea cât o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-ți mulțumesc? spuse Antonio mâniindu-se, de parcă mi-ai face un favor. Voiai s-o faci pe mama, fă-o, ce pula mea, nu e așa de dificil. Tată, Încercă Încă o dată Valentina, apărând din nou În verandă cu paltonul Încheiat, cu căciula pe cap și cu mănușile trase, chiar dacă mi-ați cumpărat un microscop, e bun și ăla. Am să mă uit la bacterii În loc să mă uit la stele. Zi că nici asta nu-ți iese, spuse Antonio, ignorându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai dormea de atâtea zile. Haina aceea, care mirosea a gaze de eșapament și a oboseală, crea dezordine. Provizoriu. Întâmplător. Dar de-acum nimic nu mai era provizoriu. Totul era stabilit. O puse În dulap. Între geaca de schi și paltonul din păr de cămilă pe care nu-l mai purta de ani de zile - căci de când Emma plecase, chiar și gestul banal de a se Îmbrăca, de a se arăta lumii În postura lui cea mai bună Îi devenise neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din Brașov se face prima joncțiune. SÎntem dirijați de caporalii și maiștrii militari care ne Însoțesc spre ieșirea din gară, printre civilii care ne privesc curioși. Există acest cuplu de oameni În vîrstă, amîndoi sînt Îmbrăcați neverosimil de elegant (au paltoane cu gulere de blană, mănuși, galoși de cauciuc), par ieșiți de la teatru, În drum spre casă. Se opresc o clipă și ne privesc gravi și perplecși. Probabil că n-au mai văzut așa ceva decît În filmele despre război - acele producții
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vedetă națională. A găsit undeva În zonă o nouă sursă de material folcloric și vrea să-și pregătească un nou spectacol, povestește el. La 4 dimineața, În timp ce somnul le dă tîrcoale, nu pot să adoarmă pentru că frigul Îi pătrunde prin paltoanele În care stau Înfofoliți, În ecranul ferestrei, filmul Începe să dea semne de viață, altele decît figurația mașinilor sau a trecătorilor rari. CÎteva grupuri trec spre piața prefecturii, apoi camioane militare, apoi din nou grupuri care par organizate. Cei doi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe nimeni, eram ca o oaie speriată. Era prima mea zi În școala aia futută, nu primisem număr, nu apucasem să-mi cumpăr șapcă cu sigla liceului. Andrei era În poartă, ca să se asigure că totul merge bine, Într-un palton negru, cu pălărie, flancat de doi ciocli, de o eleganță la fel de sinistră. Erau ca o trupă de exterminare, ca niște călăi. Stăteau și Își admirau capodopera, mijindu-și privirea ca un șablon prin care se scurgea o inundație umilă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
puternic ce lumina curtea. Întâmplător, am fost cel care deschise ușa soților Neculce; tropăiau scuturându-și zăpada, el de pe șoșonii de modă veche, din pâslă, purtându-se încă, iar ea de pe cizmulițele cu fermoar. O ajutai să-și dea jos paltonul, le spusei încă o dată „bun venit” și după ce sărutai mâna doamnei Neculce, soțul se aplecă ceremonios (mie mi se păru hazliu ca o jucărie mecanică ușor dereglată - „iată, îmi spusei, câte-ți vin în cap din adâncul asociativ al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
călătorie de plăcere la Bosfor sau în Egipt, cum și-au permis alții pe care-i cunoștea, unul din ei chiar din fabrica în care lucra el. „Soarta este nedreaptă”, își spunea. La scurt timp începu succesiunea musafirilor încotoșmănați în paltoane, doamnele în blănuri, două dintre ele cu imitații de vulpi argintii peste umeri, încheindu-se în partea dreapta a gâtului, protejat astfel de gerul pe care acum îl lăsau afară. Doamna și domnul Pavel își făceau, veseli, îndatorirea de gazde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vă spun „La mulți ani!” - eram la mătușa. E a doua zi din noul an, cred că nu e prea târziu. Era veselă. Îi sărutai mâna, iar ea, surprinzător, mă îmbrățișă parcă ne cunoșteam de ani de zile. Își lepădă paltonul pe care și-l ținuse pe umeri cât străbătuse curtea, dinspre ușa bucătăriei până la treptele de marmură fața intrării mele, și, așezându-se în fotoliul dinaintea biroului, deschise calea unei interminabile conversații despre toți și toate - numai despre politică, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acum am uitat: ceva grav, important), dar am fost întrerupt, a intrat pe neașteptate peste noi doamna Carolina Pavel, cu un platou de plăcinte aburinde (specialitatea ei). Era îmbrăcată într-o rochie roșie de crep, ținându-și aruncat pe umeri paltonul negru cu guler de vulpe, mica ei mândrie, nerostită. Părea ușor întinerită, poate culoarea și croiala rochiei, poate părul tuns scurt, care în curând va fi o modă (trecătoare ca orice modă), după tunsoarea Anei Pauker, personalitate politică a vremii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sumedenia mărfurilor de contrabandă. În același an, într-o zi la începutul lui aprilie - eram la tribunal - fui anunțat că un domn așteaptă pe culoar permisiunea de-a-l primi. Încuviințai, bineînțeles, și în prag apăru tatăl Anei. Era îmbrăcat cu paltonul pe care i-l știam, purta însă o căciulă nouă, de aceeași culoare, îmbrăcăminte întârziată din iarna ce abia se sfârșise, îndărătnicie prevăzătoare a omului de la țară căutând mereu spre cerul schimbător și vântul tăios ce sufla încă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Cunoașteți tratatul? - Nu. Doar ce se spune: e vorba de zone de influență după cât se aude, dar asta e altceva, cu totul altceva. El rămase mai departe cu grijile lui. Când ieșii din casă, vântul mi se strecură sub gulerul paltonului, un frig ușor îmi cuprinse spinarea. Afișul de pe gardul din fața tribunalului, care-mi veni în minte, stătea lipit, retipărit de curând - același - aceeași propoziție, o știam pe dinafară - mă gândii deodată la domnul Pavel, la spusele lui... „E bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Nu înțeleg un lucru: de ce s-a făcut restructurarea asta la dumneavoastră? E un sector în care nu mă pricep deloc. - Nici eu nu pot să-mi explic. Ce să vă spun? Îi sărutai mâna, în timp ce-și lepăda paltonul de pe ea. - Eu zic să prânzim împreună, pentru dumneavoastră. Da? - Bineînțeles! răspunse doamna Pavel, în timp ce soțul ei se întoarse către mine: - Cine știe ce-o să mai fie, căci ce s-a întâmplat e fără precedent? - Toate de-acum încolo vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Daisy, asistenta doctorului Thomas, pentru a verifica informațiile primite de la secretara Florychka. Avea un dispozitiv de ascultare mai vechi și destul de rudimentar, dar care funcționa Încă foarte bine, un aparat micuț și foarte simpatic, semănînd oarecum cu un nasture de palton, numai că În locul găurilor era o antenă de emisie radio. Din acest motiv, semăna mai degrabă cu un gîndac de bucătărie. Totuși, În jargonul inițiaților i se spunea „rădașcă“; ea urma să destăinuie toate intimitățile asistentei, Înlăturînd astfel pericolele care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]