637 matches
-
faptului că, în ciuda unuei serii de evenimente potrivnice, ungurii au reușit să reziste atacurilor pecenegilor, ceea ce ar dovedi că erau pregătiți să se mute în Panonia. Este știut că, după o pauză de 11 ani, ungurii au revenit în Bazinul Panonic în 892. Ai au venit ca aliați ai regelui Arnulf al Franciei Răsăritene în conflictul cu Svatopluk I al Moraviei. Cronicarul saxon Widukind de Corvey avea de altfel să îl critice pe Arnulf pentru alianța cu ungurii deoarece aceștia din
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
ocupat în timpul acțiunilor militare. Aventinus afirmă în continuare că ungurii ocupau deja în 893 „atât Dacia de aceasta și de cealaltă parte” a Tisei, la est de Dunăre și Hron. Cronicile maghiare afirmă cu toate că secuii erau deja prezenți în Bazinul Panonic în momentul în care ungurii au cucerit teritoriul. Gyula Kristó consideră că atât Aventinus cât și tradiția istorică maghiară subliniază o ocupație timpurie a regiunii estice a Bazinului Panonic de către trupele auxiliare ale confederației tribale maghiare Annales Fuldenses descriu evenimentele
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Hron. Cronicile maghiare afirmă cu toate că secuii erau deja prezenți în Bazinul Panonic în momentul în care ungurii au cucerit teritoriul. Gyula Kristó consideră că atât Aventinus cât și tradiția istorică maghiară subliniază o ocupație timpurie a regiunii estice a Bazinului Panonic de către trupele auxiliare ale confederației tribale maghiare Annales Fuldenses descriu evenimentele din 894, când ungurii au traversat Dunărea în Panonia unde „au omorât deopotrivă bărbați și femei bătrâne și au mânat femeile tinere singure ca pe vite pentru ca să-și satisfacă
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
șăi bulgarii conduși de Salanus, care ocupau teritoriile centrale dintre Dunăre și Tisa. Salanus a beneficiat de ajutorul bulgar și bizantin împtriva atacului maghiarilor. Simon din Kéza scrie însă că ungurii au luptat cu Svatopluk, după ce au ajuns în Bazinul Panonic. Conica pictată de la Viena susțină că ungurii „s-au odihnit în Transilvania și și-au lăsat animalele să se odihnească” după traversarea Carpaților datorită atacului vulturilor. Cronicile maghiare prezintă diferit numele celor care au condus acțiunile de cucerire. Anonymous îi
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
cazul dezastrelor care afectau statul și poporul ca întreg (Ahmad ibn Fadlan și al-Masudi). Cronicarul contemporan Regino din Prüm constata că ungurii „cutreierau sălbăticiile panonilor și avarilor și își câștigau hrana zilnică prin vânătoare și pescuit” după sosirea în Bazinul Panonic. Înaintarea maghiarilor către Dunăre se pare că la stimulat pe Arnulf, care fusese încoronat rege al Franciei Răsăritene, să îl numească în 896 pe conducătorul regiunii dintre Drava și Sava, Braslav, apărător al Panoniei . În 897 ori 898, Moravia Mare
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Gyula). Cercetarea arheologică a localizat voievodatele lui Gelu, Glad si Menumorut descoperind numeroase așezări în aceste zone. Unele așezări erau bine fortificate iar urmele găsite indicau o populație sedentară care se ocupa cu agricultura și creșterea vitelor. După cucerirea Bazinului Panonic, uciderea lui Kurszán de către bavarezi pe malurile râului Fischa a fost un eveniment important înregistrat de versiunea lungă a "Analelor Sfântului Gall", "Annales Alamannici" și "Analele din Einsiedeln". Prima dintre ele plasează evenimentul în anul 902, dar următoarele două îl
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
că a blocat pentru mai multe decenii orice încercarea a Franciei Răsăritene să se extindă spre est , dar le-a permis maghiarilor să jefuiască fără teamă vaste teritorii ale regatului. Ungurii s-au așezat în regiunile de câmpie ale Bazinului Panonic de-a lungul Dunării, Tisei și afluenților lor, unde au putut să-și continue viața semi nomadă. Consecința imediată a fost inserarea unei „pene neslave între slavii de vest și slavii de sud” (John V. A. Fine, Jr.).. Istoricul John
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
parte pe raidurile de jaf împotriva popoarelor sedentare vecine, nu mai putea continua. De aceea, înfrângerile de la Lechfeld și Arkadiopolis au accelerat adoptarea definitivă de către maghiari a unui stil de viață sedentar, proces care începuse odată cu așezarea lor în Bazinul Panonic. Acest proces a culminat cu încoronarea ca prim rege a lui Ștefan în 1000 sau 1001.
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
(în limba maghiară: "magyar őstörténet") se referă la istoria ungurilor din momentul în care s-au separat din gupul principal fino-ugric (se estimează că evenimentul ar fi avut loc la începutul primului mileniu) până la cucerirea Bazinului Panonic la sfârșitul secolului al IX-lea (în istoriografia maghiară „honfoglalás” "descălecarea"). Principatul Ungariei, despre a căurui existență există puține surse de informații, este inclus de către unii instorici în perioada preistoriei maghiare. Termenii „istorie veche” și „istorie timpurie” sunt folosiți de
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
grupuri între 750 și 830. După aceasta, cele două ramuri au existat separat. Primul a rămas să locuiască în Ungaria Mare până prin deceniul al cincilea al secolului al XIII-lea, în vreme ce al doilea, strămoșii celor care au migrat în Bazinul Panonic, s-a mutat spre sud. Pe de altă parte, s-ar putea ca migrația spre sud a strămoșilor maghiarilor să fi avut loc deja în secolul al VII-lea, chiar mai devreme sau, dimpotrivă, cele două să se fi separat
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
ar fi avut autoritățile române în cazul în care rușii ar fi stăpânit într-adevăr zona respectivă de frontieră româno-austro-ungară. O contraofensivă de-a lungul liniei Carpaților - supusă intensei presiuni a armatelor imperiale ruse care doreau să ajungă în Câmpia Panonică, a fost stabilită pentru începutul anului 1915. La nivelul aripii drepte a efortului ofensiv, cu acest obiectiv a fost însărcinat "Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin". Unul din scopurile sale era reprezentat de alungarea rușilor din Bucovina. Odată decisă contraofensiva, pentru întărirea aripii drepte
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
nord-estică a județului Prahova, pe teritoriile comunelor Cerașu și Măneciu. Situl este străbătut de drumul național DN1A, care leagă municipiul Brașov de Ploiești Rețeaua Natura 2000 a fost inițiată în 1992 odată cu împărțirea UE în șapte ecoregiuni; cinci ("alpină, continentală, panonică, pontică, stepică") dintre acestea fiind indentificate și pe teritoriul României. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl „Ciucaș” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind declararea regimului de arie
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
lungă, Părintele Julianus a ajuns în capitala statului Volga-Kama Bolghar, unde a aflat că maghiarii puteau fi găsiți la doar două zile de mers. În ciuda celor 3-4 secole de când o parte a triburilor maghiare părăsiseră zona pentru ca să ajungă în câmpia Panonică, limbile vorbită de Juianus și de cei pe care i-a găsit în Bașchiria erau foarte asemănătoare și vorbitorii se puteau înțelege între ei. Julianus a numit regiunea „Magna Hungaria”. El a aflat aici despre primejdia tătarilor, care erau inamicii
Fratele Julianus () [Corola-website/Science/328403_a_329732]
-
numele de Aquincum. În jurul său au început să apară numeroase alte așezări, care au fost distruse înainte de sosirea hunilor, avarilor și, mai târziu, în 985, a maghiarilor. Nu se cunoaște cu certitudine locul precis, dar după sosirea maghiarilor în Câmpia Panonică, a fost fondată așezarea Buda în apropiere de dealul Kelenföld, pe malul Dunării. În momentul creștinării ungurilor, care a avut loc la aproape un secol mai târziu, în anul 1000, orașul regal în care se afla curtea regală a fost
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
blocuri a impus aspecte de horsturi și grabene (exemple fiind cele din Munții Apuseni, din Munții Banatului sau dintr-unele zone aflate în Carpații Meridionali sau în Munții Rodnei). Vechile masive hercinice din arealele Câmpiei și Dealurilor de Vest (microplaca Panonică) precum și din cel al Depresiunii Transilvane (microplaca Transilvană - desprinsă din microplaca Transilvano-panonică de către riftul Apusenilor de sud și de est), pe lângă procesele de nivelare au fost afectate prin scufundare ulterioară sau faliere odată cu ridicarea geosinclinalelor carpatice Erodarea și nivelarea lanțului
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
dispune de clase de habitate constituite din păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestiera, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării și fânețe. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directivă 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
comletarea "Hotărârii de Guvern" 1284/2007, privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în Romania) și se întinde pe o suprafață de 6.565 hectare. Aria protejată încadrată în bioregiunea geografică panonică a Câmpiei Timișului (subunitate geomorfologică a Câmpiei de Vest), reprezintă o zonă naturală (pajiști naturale, pășuni, stepe, terenuri arabile și culturi) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare
Livezile - Dolaț () [Corola-website/Science/331074_a_332403]
-
cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl prezintă o arie naturală cu nouă tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Pajiști stepice subpanonice, Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"), Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Vegetație forestieră panonică cu "Quercus pubescens
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"), Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Vegetație forestieră panonică cu "Quercus pubescens" și Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp.") ce adăpostesc și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se află
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
ecologice europene Natura 2000 în România). Acesta se întinde pe o suprafață de 1.435 hectare și include rezervația naturală Fânețele seculare Valea lui David (46,36 ha). Situl dispune de trei clase de habitate comunitare ("Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice", "Stepe ponto-sarmatice" și "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice"); prezentând o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Valea lui David reprezintă o zonă naturală
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 21.283 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, pășuni terenuri arabile cultivate și păduri în tranziție aflate în bazinul hidrografic al Văii Ierului) încadrată în bioregiunea panonică a "Câmpiei Ierului" (cea mai joasă subdiviziune geomorfologică a Câmpiei Someșului), ce aparține sectorului nordic al Câmpiei de Vest. Acesta include rezervația naturală Complexul hidrografic Valea Rece. Aria naturală dispune de zece habitate naturale de tip: Ape stătătoare oligotrofice până la
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
de zece habitate naturale de tip: Ape stătătoare oligotrofice până la mezotrofice cu vegetație din "Littorelletea uniflorae" și/sau "Isoeto-Nanojuncetea"; Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion"; Pajiști și mlaștini halofile panonice și ponto-sarmatice; Lacuri naturale eutrofice cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition"; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație din "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Păduri
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Situl dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri relictare pe substrat calcaros, tufărișuri alpine și boreale, pajiști panonice și boreale, pajiști panonice de stâncării, pajiști calcifile alpine și subalpine, grohotișuri calcaroase) care adăpostesc o gamă floristică diversificată și faună sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte) caracteristică Apusenilor. La baza desemnării sitului se află câteva specii de păsări
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
lista roșie a IUCN. Situl dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri relictare pe substrat calcaros, tufărișuri alpine și boreale, pajiști panonice și boreale, pajiști panonice de stâncării, pajiști calcifile alpine și subalpine, grohotișuri calcaroase) care adăpostesc o gamă floristică diversificată și faună sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte) caracteristică Apusenilor. La baza desemnării sitului se află câteva specii de păsări enumerate în anexa I-
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
România) și se întinde pe o suprafață de 24.424 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de luncă, cursuri de apă dulce, albii părăsite, pășuni și fânețe umede, mlaștini și bălți) încadrată în bioregiunea continentală și panonică; aflată la poalele sud-vestice ale Munților Codru-Moma (grupă montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul carpatic al Occidentalilor), în Câmpia de Vest (sectorul românesc al câmpiei Panonice). Acesta include rezervațiile naturale Balta Rovina, Poiana cu narcise Rovina și Pădurea Sâc
Câmpia Cermeiului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333734_a_335063]