642 matches
-
este o variabilă aleatoare cu distribuție normală cu deviație standard 1 și valoarea așteptată μ atunci Polinoamele Hermite pot fi exprimate sub formă de caz particular al polinoamelor Laguerre. Polinoamele Hermite pot fi exprimate drept caz particular al funcțiilor cilindrului parabolic. unde formulă 50 este funcția hipergeometrica confluenta a lui Whittaker. Analog, unde formulă 53 este funcția hipergeometrica confluenta a lui Kummer. Polinoamele Hermite din teoria probabilităților satisfac egalitatea unde " D" reprezintă derivarea în raport cu "x", iar exponențială este interpretată prin dezvoltarea în serie
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
and form an orthonormal basis of "L"(R). This fact is equivalent to the corresponding statement for Hermite polynomials (see above). The Hermite functions are closely related to the Whittaker function (Whittaker and Watson, 1962) formulă 71: and thereby to other parabolic cylinder functions. The Hermite functions satisfy the differential equation: This equation is equivalent to the Schrödinger equation for a harmonic oscillator în quantum mechanics, șo these functions are the eigenfunctions. Following recursion relations of Hermite polynomials, the Hermite functions obey
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
Ele erau grupate în 4 turele duble, montate două în prova și două în pupa navei. Rata nominală de tir era de 2 proiectile/minut/tun. Viteza inițială a proiectilului era de circa 780 m/s, iar traiectoria era puternic parabolică, fapt ce făcea aceste proiectile deosebit de periculoase pentru punțile adversarilor, și mai puțin pentru centurile cuirasate. Nava a fost echipată cu cele mai moderne echipamente disponibile în anii '20, incluzând directoare de tir prismatice, mașini de calcul "Mark V Dreyer
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
se scrisese până atunci. Deși poate fi considerat și inventator și inginer, Arhimede (287-212 î.Hr.) a fost și unul dintre marii matematicieni ai antichității. Acesta a dat formula volumului sferei, a determinat centrul de greutate al triunghiului, trapezului și segmentului parabolic, a considerat curba care mai târziu îi va purta numele (spirala lui Arhimede) și a determinat diverse arii și volume mărginite de arce de parabolă sau de cuadrice de rotație. De asemenea, a introdus un fel de sistem de coordonate
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
și este necesară precizarea "condițiilor la limită" la frontierele domeniului modelat (pt. condiții la limită, v. mai jos). Ecuațiile eliptice sunt adecvate de exemplu pentru modelarea curgerii, a conducției termice staționare, a difuziei, a stratului limită, a reacțiilor chimice. Ecuațiile parabolice se caracterizează prin faptul că există o singură linie caracteristică, perturbațiile se propagă în direcția liniei caracteristice, domeniul soluțiilor este unul deschis și este necesară precizarea unei condiții inițiale și a două condiții la limită. Ecuațiile parabolice sunt adecvate pentru
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
reacțiilor chimice. Ecuațiile parabolice se caracterizează prin faptul că există o singură linie caracteristică, perturbațiile se propagă în direcția liniei caracteristice, domeniul soluțiilor este unul deschis și este necesară precizarea unei condiții inițiale și a două condiții la limită. Ecuațiile parabolice sunt adecvate pentru modelarea de exemplu a conducției termice nestaționare. Ecuațiile hiperbolice se caracterizează prin faptul că există două linii caracteristice, perturbațiile se propagă în direcția acestor linii, domeniul soluțiilor este unul deschis și este necesară precizarea a două condiții
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
de vreo 0,012 ua(1.800.000 km) de centrul Soarelui.Raza Soarelui fiind de 700.000 km, acest lucru semnifică faptul că această cometă a trecut la aproximativ 1.100.000 km de suprafața Soarelui. Orbita sa aproape parabolică sugerează faptul că ar fi putut ieși direct din Norul lui Oort și că nu a intrat niciodată în Sistemul Solar Intern . Calculele preliminare arată că această cometă a trecut la circa 0,07 ua (10.000.000 km de
Cometa ISON () [Corola-website/Science/327423_a_328752]
-
e în fracție continuă, calculându-i valoarea cu 12 zecimale exacte. A utilizat cisoida lui Diocles ca model pentru verificarea metodelor de integrare, iar în 1714 a descris curba denumită ""cârja"", ca loc geometric al extremității subnormalelor polare la spirala parabolică. I se atribuie enunțarea, în 1716, a unei teoreme despre cerc, care îi poartă numele (teorema lui Cotes). Lui Cotes i se mai atribuie lucrări din optică, despre căderea corpurilor, despre mișcarea pendulului, mișcarea proiectilelor.
Roger Cotes () [Corola-website/Science/326904_a_328233]
-
făcându-i sa se miște într-un sens și invers, creând curenți oscilanți în antenă. Antenele pot conține, de asemenea, elemente, sau suprafețe reflectoare, sau directoare, care nu sunt conectate la emițător sau receptor, cum ar fi elementele pasive, reflectoarele parabolice sau horn, care se utilizează pentru direcționarea undelor radio, într-un fascicul sau orice alt model de radiație. Antenele pot fi proiectate pentru a transmite sau a recepționa undele radio în toate direcțiile în mod egal (antene omnidirecționale), sau pentru
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
antene au fost construite în 1888 de către fizicianul german Heinrich Hertz în experimentele sale de pionierat pentru a dovedi existența undelor electromagnetice prezise de teoria lui James Clerk Maxwell. Hertz a plasat antene dipol în punctul focal al unui reflector parabolic, atât pentru emisia cât și pentru recepția undelor radio. Rezultatele cercetărilor lui au fost publicate în "Annalen der Physik und Chemie" (vol. 36, 1889). Aceeași antenă poate fi folosită fie ca antenă de emisie, fie ca antenă de recepție, însă
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
unde se termină una și unde începe cealaltă, atâta vreme cât visul reprezintă pentru vizionar propria realitate. Ștefan Ghidoveanu consideră că "" va intra în istoria genului SF&F autohton, iar Cătălin Badea-Gheracostea laudă volumul pentru că împletește „realismul cu fantasticul, fără magic și parabolic”. Totodată, el regretă faptul că acesta a avut o „neșansă istorică [...] să intre în rafturile librăriilor exact cu o săptămână înainte de Crăciunul lui 1989, când toți eram ocupați cu totul altceva decât cu cititul”.
Moara de apă () [Corola-website/Science/324180_a_325509]
-
este de părere că cenzura aplicată asupra primei ediții limitează direcțiile de lectură „sub cheile parabolei, science fiction-ului brut și a livrescului borgesian” și că „abia în ediția din 2012 avem proze care împletesc realismul cu fantasticul, fără magic și parabolic”. Cornel Robu vede în volum „un reper însemnat în evoluția sf-ului românesc din ultimele decenii”, iar Mircea Liviu Goga afirmă că povestirile incluse „ating adâncimi aflate dincolo de parabolă, sensuri demne de a fi căutate în subconștientul colectiv sau în acel
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
paralaxei Soarelui. A participat la o expediție în Cayenne pentru determinarea paralaxei planetei Marte și, împreună cu R. Richet, a determinat distanța Marte - Pământ. Ca și Giovanni Alfonso Borelli și Robert Hooke, a susținut că forma traiectoriilor cometelor este eliptică sau parabolică. A studiat cometele care au apărut în anii 1577, 1665 și 1680 și a presupus că este vorba de una și aceeași, adică ceea ce ulterior va fi denumită cometa Halley. A descoperit patru sateliți ai lui Saturn și Jupiter și
Giovanni Domenico Cassini () [Corola-website/Science/326323_a_327652]
-
Cuadratura Parabolei este un tratat de geometrie, scris de Arhimede în secolul al III-lea î.Hr. Lucrarea este scrisă sub formă de scrisoare adresată prietenului său Dositheus și cuprinde 24 de propoziții despre parabolă, culminând cu demonstrația că aria segmentului parabolic (aria dintre parabolă și dreapta secantă) este egală cu 4/3 din aria unui anumit triunghi înscris. Demonstrația folosește metoda epuizării. Arhimede împarte aria într-o infinitate de triunghiuri a căror arie formează o progresie geometrică. El calculează suma seriei
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
egală cu 4/3 din aria unui anumit triunghi înscris. Demonstrația folosește metoda epuizării. Arhimede împarte aria într-o infinitate de triunghiuri a căror arie formează o progresie geometrică. El calculează suma seriei și dovedește că rezultatul reprezintă aria segmentului parabolic. Acest lucru reprezintă cea mai sofisticată folosire a metodei epuizării din antichitate și a rămas neîntrecută până la dezvoltarea calculului integral în secolul al XVII-lea, fiind urmată de . Un segmentul parabolic este regiunea delimitată de parabolă și dreapta secantă care
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
suma seriei și dovedește că rezultatul reprezintă aria segmentului parabolic. Acest lucru reprezintă cea mai sofisticată folosire a metodei epuizării din antichitate și a rămas neîntrecută până la dezvoltarea calculului integral în secolul al XVII-lea, fiind urmată de . Un segmentul parabolic este regiunea delimitată de parabolă și dreapta secantă care o taie. Pentru a afla aria unui segment parabolic, Arhimede a considerat un anumit triunghi înscris. Baza acestui triunghi este dată de coarda parabolei, iar cel de al treilea vârf al
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
metodei epuizării din antichitate și a rămas neîntrecută până la dezvoltarea calculului integral în secolul al XVII-lea, fiind urmată de . Un segmentul parabolic este regiunea delimitată de parabolă și dreapta secantă care o taie. Pentru a afla aria unui segment parabolic, Arhimede a considerat un anumit triunghi înscris. Baza acestui triunghi este dată de coarda parabolei, iar cel de al treilea vârf al triunghiului este ales în așa fel încât cele trei drepte verticale care trec prin vârfuri sunt egal depărtate
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
este dată de coarda parabolei, iar cel de al treilea vârf al triunghiului este ales în așa fel încât cele trei drepte verticale care trec prin vârfuri sunt egal depărtate și paralele cu axa parabolei. Teorema afirmă că aria segmentului parabolic este 4/3 din aria triunghiului înscris. Arhimede a dat două demonstrații ale teoremei principale. Prima demonstrație folosește mecanica abstractă, cu care Arhimede argumentează că greutatea segmentului va echilibra greutatea triunghiului când sunt așezate pe o pârghie. Cea de-a
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
Conicelor" (lucrare azi pierdută). Propozițiile patru și cinci stabilesc proprietățile elementare ale parabolei; propozițiile de la șase la șaptesprezece dau demonstrația mecanică a teoremei; iar propozițiile de la optsprezece la douăzeci și patru dau demonstrația geometrică. Ideea principală a demonstrației constă în împărțirea segmentului parabolic într-o infinitate de triunghiuri, după cum se arată în figura din dreapta. Fiecare dintre aceste triunghiuri sunt înscrise în propriile lor segmente parabolice, în același mod în care triunghiul albastru a fost înscris în segmentul cel mare. În propozițiile de la optsprezece
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
teoremei; iar propozițiile de la optsprezece la douăzeci și patru dau demonstrația geometrică. Ideea principală a demonstrației constă în împărțirea segmentului parabolic într-o infinitate de triunghiuri, după cum se arată în figura din dreapta. Fiecare dintre aceste triunghiuri sunt înscrise în propriile lor segmente parabolice, în același mod în care triunghiul albastru a fost înscris în segmentul cel mare. În propozițiile de la optsprezece la douăzeci și unu Arhimede demonstrează că aria fiecărui triunghi verde este 1/8 din aria triunghiului albastru. Din punct de vedere al calcului
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
folosind calculul modern al geometriei analitice. Prin extensie, fiecare triunghi galben are aria egală cu 1/8 din aria triunghiului verde, cel roșu 1/8 din cel galben și tot așa. Folosind metoda epuizării, urmează că aria totală a segmentului parabolic este dată de: Aici "T" reprezintă aria triunghiului albastru, al doilea termen aria totală a celor două triunghiuri verzi, al treilea aria totală a triunghiurilor galbene și tot așa. Simplificând, obținem: Pentru a completa demonstrația, Arhimede a arătat că Expresia
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]
-
numărul de cabluri: Orice instalație pe cablu, de persoane in acest caz, se compune din următoarele categorii: - stațiile de plecare și de sosire (amenajate corespunzător pentru deservirea utilizării accesului de persoane); - traseul sau calea telefericului, reprezintă acea linie dreaptă sau parabolică care unește stațiile de capăt formând calea aeriană de circulație a vehiculelor: - calea aeriană formată din cablurile de oțel-cele 2 cabine pentru persoane de capacitate diferită conform criteriilor tehnologice de transport; - pilonii de susținere, dacă există; - partea mecanică de acționare
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
cu programele de calcul automat pentru compararea rezultatelor; Un subcapitol al statici construcțiilor, este "Statica Firului" sau "Statica Cablurilor", domeniu ce se ocupă cu determinarea eforturilor și deplasărilor într-un sistem format nu din bare rigide, ci din elemente elastice parabolice (fire, sârme, cabluri, etc). Un cablu întins și suspendat între două reazeme, sub acțiunea sarcinilor permanente (greutatea proprie) ia forma unei parabole (sau analog unui lănțișor). În literatura de specialitate se deosebesc 2 cazuri de calcul static al cablului: Lănțișorul
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
beton în arc cu dublă curbura și cu rost perimetral, barajul Paltinul fiind primul baraj de beton în arc cu rost perimetral realizat în România. Această a impus realizarea unui soclu de fundație, prelungit pe malul stâng cu o aripă parabolica, astfel încât să se simetrizeze secțiunea în care este executat barajul propriu zis. Soclul permite o preluare mai bună a diferențelor modulelor de elasticitate ale rocei de pe cei doi versanți precum și o adaptare mai bună la condițiile geologice locale, prin plombarea
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
rocei de pe cei doi versanți precum și o adaptare mai bună la condițiile geologice locale, prin plombarea zonelor cu rocă alterată. Terenul de fundație a fost consolidat printr-un voal de etanșare realizat prin injecții cu lapte de ciment. Între barajul parabolic și versantul stâng s-a mai executat și o culee de beton, pentru o conlucrare mai bună a barajului cu versantul. Pentru stabilizare, au mai fost executate lucrări de consolidare a ambilor versanți prin ancorare cu cabluri pretensionate. Cu toate
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]