3,598 matches
-
fac întotdeauna deliciul paradelor), prăbușită pe piatra cubică, încerca să se îndepărteze de acel coșmar, numai că un picior îi lipsea și gura rămăsese deschisă, surprinsă în timp ce lăsa să iasă din gât un strigăt de durere și groază. Participanții la paradă fuseseră împrăștiați precum popicele de acea mașină roșie a cărei culoare se asorta perfect cu sângele de pe șosea, iar mâna pictorului îi surprinsese cu o frenezie care te făcea să te întrebi imediat, cu stupoare, cum de a putut rămâne
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
iad declanșat intempestiv, în mijlocul unei intersecții dintr-un orășel unde, cu siguranță, singurele zile în care putea fi tulburată plictiseala citadină erau tocmai acelea în care se organiza (nu contează motivul, dar orășelul intra atunci într-o adevărată fierbere) o paradă. Alți oameni - femei, bărbați, copii, foarte mulți copii, Dumnezeule!, dar atunci când este vorba despre o paradă nu pot să lipsească puii de om - erau împrăștiați pe caldarâm, caldarâmul îi așteptase pervers după ce mașina de pompieri îi lovise ca o moarte
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
putea fi tulburată plictiseala citadină erau tocmai acelea în care se organiza (nu contează motivul, dar orășelul intra atunci într-o adevărată fierbere) o paradă. Alți oameni - femei, bărbați, copii, foarte mulți copii, Dumnezeule!, dar atunci când este vorba despre o paradă nu pot să lipsească puii de om - erau împrăștiați pe caldarâm, caldarâmul îi așteptase pervers după ce mașina de pompieri îi lovise ca o moarte metalică, roșie, decisă să nu ierte pe nimeni din raza ei de acțiune, o mână micuță
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
micuță rămăsese îndreptată către cer (acuzator?), apoi căzuse, firesc, la pământ, dar pensula o prinsese exact atunci când devenise un înfricoșător punct de reper, iată și câteva intrumente muzicale, un trombon, trei trompete, o tobă (fanfara nu poate lipsi de la nicio paradă, toată lumea știe asta, fanfara este - pentru o paradă - ceea ce este dansatorul pe sârmă pentru un circ, să zicem), partituri mici împrăștiate pe jos, pictorul acela se dedicase pe de-a-ntregul tabloului, avusese puterea de neînțeles (pentru un om normal) de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
firesc, la pământ, dar pensula o prinsese exact atunci când devenise un înfricoșător punct de reper, iată și câteva intrumente muzicale, un trombon, trei trompete, o tobă (fanfara nu poate lipsi de la nicio paradă, toată lumea știe asta, fanfara este - pentru o paradă - ceea ce este dansatorul pe sârmă pentru un circ, să zicem), partituri mici împrăștiate pe jos, pictorul acela se dedicase pe de-a-ntregul tabloului, avusese puterea de neînțeles (pentru un om normal) de a nu face nicio mișcare, poate încruntase doar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
costumele cât mai plăcut, să îmbine cumva forța militară cu frumusețea; asta le dădea și un pic senzația că sunt de partea binelui, Frumosul fiind situat în vecinătatea Binelui. Acum uniformele soldaților și-au pierdut strălucirea (poate cu excepția celor de paradă), orientarea fiind către uniformele de camuflaj, către contopirea soldatului cu natura. Asta scade un pic și din responsabilitate, moartea părând a veni de undeva din natură; soldatul contemporan ar dori să nu-și mai asume crimele, și nici măcar să le
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
tu, fără a fi exact el; o diferență apărută în cadrul identitarului "eu". Posibil semn al evoluției personale (ce sens slab!): măsura diversității identicului. Spiritul (ne) trăiește în lumea idealității noastre. (Cum trecem la "realitatea" idealității?) ٭ Riscul profesiei universitare: a face paradă cu ideile altora. Care este limita gândirii noastre? Ce nu putem noi cuprinde? Și de unde putem ști că există ceea ce nu putem cuprinde? Altfel spus, de unde știm ce nu putem ști? Învățarea unei limbi străine ca stăruință de a renaște
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
aprobe sancțiunile și au cerut Comitetului lor Olimpic Național să se alăture boicotului. Cele mai multe Comitete Olimpice Naționale au refuzat să realizeze o asemenea presiune și multe din ele, de exemplu Marea Britanie, au acceptat să ia parte la Jocuri și la parada sub steagul olimpic și nu sub culorile naționale. În Belgia, Comitetul Olimpic Belgian a convocat o întrunire generală extraordinară în timpul în care toate federațiile sportive belgiene, cu excepția federației ecvestre și au decis să ia parte la Jocuri, pe socoteala Comitetului
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
faptul că este omul care nu înțelege nici el ce pictează, nu te poți aștepta să aprecieze lucrările altora. Nici vorbă de-așa ceva. În schimb, înjură și se ceartă cu toată lumea. Cu alte cuvinte, deși îi place grozav să facă paradă de chinurile pe care trebuie să le îndure în viață, de fapt nu e decât un mârlan tâmpit care și-a văzut visul cu ochii, când a venit în marele oraș, obținând un succes la care nici el nu spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
crearea ad hoc a unei grupări - altminteri compozite - în care finețea livrescă a părintelui lui mopete să coexiste cu umorul etnografic din Liliecii lui Sorescu și cu pastișa sămănătoristă din Georgicele aduse la zi, cărtăresciene. Aplicații tactice mai mult decât parade tehnice, cazurile românești propuse în Labirintul de oglinzi sunt numai niște posibile eboșe pentru alte și alte discuții. Cum ar fi - ca să alegem un exemplu nu întru totul aleator - aceea comparatistă deschisă de ieșeanul Radu Andriescu în recenta lui carte
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
fața, plină de frumuseța bătrânețelor, se păre adormită, tămplile sale era încinse de cununa adevaratelor dafini, de care două alte era depuse la picioarele sale. Îngroparea s-au făcut în mormântul crăiesc, alăturia cu familia domnitoare și cu poeta Șiler. Parada se oficie de gvardia marelui duce în ființa unui nenumărat popor, ce s-au adunat din politiile învecinate. Toți era de simțire pătrunși ca 1a asfințirea unui soare, căruia asemene multe veacuri nu vor vede răsărind. Este un text important
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
printr-o metaforă care - prin însăși esența ei - îl ascunde sau îl amână. Pariu transformat într-un conflict interior ce conduce la o mare concentrare și se rezolvă printr-o rar întâlnită agresivitate. Agresivitate gestuală și imagistică, depășind cu mult parada juvenilă și propunându-ni-se ca o formulă constitutivă. Poemele produc stări tensionate, liminale, explozive, "unde nici vad și nici scăpare nu-i", în care "tabloul vomită peisajul", în care "ora se surpă" și timpul "se crapă". Duminica e "spartă
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
tuturor falsurilor, orice adevăr e torpilat și orice competiție trucată. Și asta indiferent de miză. Pur și simplu, un drăcușor interior nu ne dă pace și suflăm în lumânări în plină slujbă, închinăm mătănii la discotecă, ne târâm picioarele la paradele militare și batem pas de front la înmormântare. Ce mai, țara lui Anapoda-Vodă! Când vorbesc despre trucarea competițiilor nu mă gândesc neapărat la furtul ordinar. Mă gândesc la tot ceea ce presupune organizarea unei întreceri oneste. Nu de măsluirea punctajelor e
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
în vârf smocuri de păr de cal, totul e gândit pentru a ușura călăritul. Armurile ce le protejează pieptul sunt din piele, având doar câteva plăci metalice. Doar kagan-ul și curtenii poartă armuri din laméle, dar asta mai mult la parăzi decât în luptă. Două zile n-au acționat în nici un fel, mărginindu-se doar să mărșăluiască în afara bătăii arcurilor noastre. Rotari, dornic de luptă, se întreba de ce se purtau astfel, iar eu n-am putut decât să presupun fie că
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
fost lovit, deoarece acționaseră lent permițându-ne să ne adăpostim pe după creneluri. De fapt nu intenționaseră decât să măsoare distanța tirului. Unul din veterani mă informă că Romilde era și ea pe un bastion în rol de spectatoare la făloasele parăzi ale regelui avar, îmbrăcată în veșminte de in negru fluturătoare ce nu-i lăsau descoperită decât fața palidă. A treia zi spre asfințit kagan-ul se opri chiar sub ea și într-o foarte bună limbă greacă îi strigă: - Femeie, eu
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
catedre rigid-profesorale îl face să înoate mereu împotriva curentului de opinie, să se plaseze programatic în contra direcției dominante (ca altădată Maiorescu, unul dintre puținele lui modele pozitive). Când el însuși ajunge la capătul analizei, când ar mai avea de făcut parada triumfătoare a încheierii demonstrației, se oprește deodată în loc și spulberă cu un gest "certitudinile", "definitivul". După ce îl măcelărește pe Arghezi, contestându-i totul, refuzându-i orice merit, transformându-i calitățile în defecte, scrie că poeziile argheziene i se par deosebit de
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
arăta tuturor celor ce-i apăreau în cale, și, mai presus de toate, barba lui imensă, albă, de patriarh biblic, toate acestea ascundeau un temperament (și chiar un caracter) ce nu se potrivea cu cele bisericești, deși el făcea totdeauna paradă de religiozitate, de misticism. (Paradoxal, îmi spuneam adesea că e un bigot). De altfel, înfățișarea și comportamentele lui erau un travesti, dincolo de care se mișca adevăratul individ, Gala Galaction era forma pioasă ce-l acoperea pe Grigore Pișculescu, omul cu
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
vede?); "o elevă îi citește alteia/ un articol dintr-o revistă de modă/ când îl termină/ râd amândouă și se uită curioase la poze/ pantofi fuste taioare rochii pardesie pălării costume de baie/ se perindă prin fața lor/ ca la o paradă// după ultima pagină/ fetele închid revista/ și se ridică/ atunci văd șansele mari/ ce stau să le iasă din blugii XXL/ de a deveni creatoare" (Marile șanse). Un joc de priviri observăm în mai multe dintre aceste filme rulate în
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
purtătorii mesajelor de nemulțumire din interiorul Alianței, și spaima ajunsă la isterie a celor din așa-zisa opoziție. Prin câteva gesturi simple, dar ferme, Traian Băsescu a reușit să aducă la același numitor inamici potențiali, inamici reali și inamici de paradă. În spatele principiilor și-al declarațiilor frumos sunătoare se află, însă, o înspăimântătoare goană după avantaje, profituri, poziții de influență - într-un cuvânt, după înavuțire. Interesele subteranei sunt atât de mari, încât văd pentru prima oară o posibilă apropiere a României
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
când ofițerul de gardă, un căpitan de cavalerie, se prezentă salutându-l... - căpitanul cutare -, sunteți așteptat de domnul mareșal. Abia la urmă Gologan își îndesă căciula lui de urs bătrân pe capul încărunțit. Intrară în vilă. Ofițerul cu pas de paradă străbătu biroul și îi împinse fotoliul. Primarul se postă înaintea fotoliului fără să se așeze. Aștepta. Trecură cam trei minute, în care, alături se auzi vocea ușor pițigăiată a lui Antonescu. Pași repezi și, îndată, apăru el în uniformă, cu
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
bune pentru a fi doborâte, de incredibile meciuri de fotbal. Radu Cosașu era, se vede treaba, unul dintre acești puțini cavaleri ai tiparului și ai paginii de celuloză în format A 3. Chiar primul între egalii împătimiți de presă, făcând paradă nobilă de pasiunea sa și transformând-o într-o realitate secundă, din care - consecință logică și deopotrivă naturală - pot izbucni oricând cărți: "sunt vârât cu mâinile până la coate în colecțiile de reviste ale lumii și le cunosc până la știrile de
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
privită cu ochii filozofiei, viața are aerul fastuos al unei ceremonii viagere. O defilare cochetă de gesturi nobile și demne, în spatele cărora nu mai e loc de putori, repulsii, mîrșăvii și spasme. Și astfel, adăpostită în faldurile sobre ale unei parade teoretice, o solemnitate doctă travestește petele oribile ale vieții. O problemă oribilă de o respingătoare evidență e bunăoară moartea. Cînd ne referim la ea, o facem copleșiți de un sentiment neplăcut: fie tristețe resemnată din cauza pierderii unei ființe dragi, fie
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
mostră de seriozitate profesională. Numărul din septembrie 2007 i-a atras atenția Cronicarului prin paginile dedicate de Ion Vlad scriitorului Pavel Dan cu ocazia centenarului ("Pavel Dan. Destinul cititorului și al operei") și prin articolul lui Ioan Paler despre romanul Parada dascălilor al lui Anton Holban. Articolul lui Ioan Paler reprezintă cel de-al optulea episod dintr-un proiect vast și ambițios, intitulat O istorie a eșecurilor din literatura română, pe care autorul îl publică în foileton în paginile revistei Astra
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9131_a_10456]
-
și ani pe scena acestui teatru, despre celebrele turnee ale Bulandrei prin lume, despre tainele corpului, expresivitate și pantomimă, despre poeți și poezie, despre oameni și toleranță, despre limite, despre radio și, evident, despre internet. Doamne, cîte știa... Nu făcea paradă de nimic. Nici o secundă. Teribil de modest, de discret. Am îndrăznit să-l întreb de ce nu mai joacă, de ce n-a făcut film. Nu mi-a răspuns. A prins să descrie Parisul văzut de el, să-mi vorbească despre ce
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
prompt și sec acestor poziții sceptice. Dacă Foarță chiar plătește un tribut periodic propriei formule, de ce nimeni nu-i poate anticipa - niciodată - mutările? Previzibil e numai faptul că, în toate volumele sale de poezie, vom avea câte-o altă, nouă, paradă de ingeniozitate. Iar acesta - vă rog să mă credeți - nu poate fi un cap de acuzare serios. Mai ales acum, o dată cu voluminoasa și eleganta Carte a psalmilor - pre stihuri retocmită de Șerban Foarță. Să clarificăm, înainte de toate, contextul: prima traducere
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]