6,167 matches
-
abilitatea, cealaltă - marcată de absolutul libertății, consideră că totul e posibil și sfârșește prin a accepta cifrul eșecului. Tot despre adevăr se ocupă Jaspers și în prima parte a Logicii filosofice, carte apărută în anul 1947. După ce pune în evidență paradoxul fundamental al filosofiei (dacă în știință există întotdeauna un obiect de cercetare, în filosofie, datorită faptului că ea studiază însăși ființa, nu există așa ceva!) și după ce ilustrează caracterul precar al filosofiei (poate fi oricând respinsă, pentru că nu este cu adevărat
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
chipurile nu știu în ce țară și în ce an trăiesc, fără să vadă că atâtea comune s-au schimbat radical, iar o explicație stă în ceea ce le-a lovit cel mai tare: plecarea tinerilor spre a munci în străinătate. Paradoxul vi-l explic imediat. Cei mai mulți dintre ei vor să revină măcar la pensie și drept urmare și-au clădit în satele lor părăsite niște case arătoase,cu toate dotările, în care mai trebăluiește câte o bătrânică uitată de Dumnezeu și uneori
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93253_a_94545]
-
este "Fratele meu", care dă la iveală un dor de primenire și de comuniune spiritualistă, un dor de a cuprinde sfera. Ciclul care dă și titlul cărții, cuprinde șapte poeme, antologic fiind cel din urmă, o adevărată ars poetica a paradoxului sub zodia căruia ființează poetul proiectat dincoace și dincolo de istorie. Este neșansa asumată a scribului de a fi cutia de rezonanță a solitudinii "în inversul propriei existențe". Nu putem încheia aceste scurte impresii fară să amintim elegia "Trist de tristețea
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
că se pronunță asupra oricărui subiect în cunoștință de cauză, că a citit mii de cărți și că a reflectat asupra a ceea ce a citit. Dar și că se amuză în sinea lui, descoperind posibilități neașteptate de sistematizare a informațiilor, paradoxuri, ase-mă-nări între extreme etc. Spiritul ludic (practicat de altfel cu măsură și bun-gust), făcea credibil sentimentul răspunderii față de literatura română, care altfel ar fi părut demagogic (pentru că așa pare, din nefericire, la noi tot ceea ce e declarat și grav). Întrucât
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
și eu cu alte câteva observații. Capcana de care vorbiți în primul paragraf e prea subtilă pentru a fi înțeleasă de cele două tabere, adică masa de alegători și fericiții ei aleși. Mai curând pare o încercare de a cultiva paradoxul în spiritul regretatului conu Alecu. Și apoi nu este clar care este subiectul, adică pentru cine contează prezența la vot. Starea nevrotică pe care pe bună dreptate o resimțiți, putea fi diminuată în cabina de vot prin suprimarea intempestivă a
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]
-
urmă existând în Alegerea o trimitere mai mult sau mai puțin explicită), cei doi gânditori români - oameni de știință și literați - ce au acordat o importanță capitală reintegrării conștientului în lumea modernă. Aceștia au văzut omul modern "purtând în sine paradoxul unei existențe duse la două niveluri diferite și paralele, incompatibile între ele pentru conștiința lui de sine: pe de o parte, nivelul Ťistoricť, organizat în funcție de o schemă de adecvare la o situație alienantă, iar pe de alta nivelul Ťmiticť, adică
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
însuși care, preluîndu-le împreună, ca beneficiar simbolic și exponențial, a revărasat asupra lor atîta energie subtilă și atîta autoritate directă încît, subit, tablourile au devenit elemente ale unui întreg, de atunci, inseparabil și obiect al unei solidarități aproape mistice. Oricîte paradoxuri ar fi oferit, însă, această expoziție, Curatorul Unic nu putea fi, totuși, trinitar; adică și Hoțul și Vama și Președintele. în definitiv, Serviciul Vamal este autorul unui simplu gest administrativ; a descoperit o pistă, a făcut investigații, a găsit ,,andrisantul
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
Cosmin Ciotloș Devenită, la un moment dat, loc comun al eseisticii de la noi, împreună cu alte mici paradoxuri narative borgesiene, formula care leagă omul nu de operă, ci de unitățile indefinibile ale amintirii trebuie folosită cu maxime precauții. Dacă, în mod cu totul excepțional, la autorul argentinian un personaj oarecare primea, pe nepusă masă, telefonic, darul de a
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
Elementele ei tainice - atât de eronat interpretate ca întunecate, iraționale și supranaturale - însemnau, chiar în sens medieval, cunoaștere, o cunoaștere ce nu se poate gusta decât în-lăuntru, depășind limbajul uzual atât de mult încât misticul e nevoit a recurge la paradox și simbol. Este o transcendere a Ťrealitățiiť într-o realitate imposibil de redat în limbajul uman/polar: ŤDumnezeu creează lumea și toate lucrurile într-un Acum prezentť, spune Meister Eckhart" (p. 59). Dacă prima secțiune a volumului curpinde eseuri de
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
și gândesc. Cei din a doua categorie sunt azi, mai mult ca oricând, purtători de idei, adică „ideofori”, iar creația lor e o continuă pendulare între un maximum de certitudine și o deplină răstur- nare a tuturor valorilor. E un paradox ce întrunește, într-o aceeași entitate de conștiință artistică, dogmaticul și pro- blematicul. Astfel, valorile relative, circumstanțiale, dar, oricum, consacrate se opun celor ce pun în discuție noțiunile rigide, înțepenite și vetuste. Poate de aceea există muzici materiale în care
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
Gheorghe Grigurcu N-am mai putea însă împărtăși întrutotul opinia lui Sorin Lavric, cînd d-sa scrie: " Paradoxul este că, în timp ce Noica era privit de securiști ca un legionar reeducabil, Noica îi privea pe securiști ca pe niște ființe manipulabile pe latura patriotismului cultural. Sub unghiul acestei diferențe de optică s-a desfășurat dialogul lui Noica cu angajații
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
cu niște infami cu care era imposibilă realizarea vreunei tangențe? Cum să fi crezut că ar putea reorienta inchiziția într-una din variantele ei cele mai sordide? De asemenea, n-am putea subscrie o altă considerație a lui Sorin Lavric: Paradoxul este că, în timp ce articolele din Glasul Patriei le scria la cerere (și, neîndoielnic, a fost conștient că, scriindu-le, săvîrșește o concesie), cuvintele pe care le rostea la Paris în fața diasporei române izvorau din convingere. De data aceasta nu mai
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
aplicat studiu despre tendențiozitatea ideologică a romanului sau, în terminologia împrumutată de autor de la un critic francez, despre "la politique de la prose" este cel al lui Cristian Moraru 1. Deși minuțios demontat prin teoriile naratologice ale lui Booth sau Genette, paradoxul constitutiv al Cronicii rămâne în mare parte neelucidat: "Ajungi să te întrebi" constată criticul, "dacă romanul este fructul (...) concesiilor făcute de Petru Dumitriu lacomului Cezar al "vremurilor" sau el reprezintă, dimpotrivă, concesia pe care ideologicul o face unui talent literar
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
societății românești". Criticul găsește, în principal, două indicii ale "abuzului auctorial": "șarja globală", realizată prin "mijloace epice" și "descriptive (portretistica grotescă)", pe de o parte, iar pe de alta, "comentariul auctorial", "de o indiscutabilă natură ideologică". Observațiile sunt juste, însă paradoxul este, în opinia noastră, altul. Este foarte evident că, în intenție, scriitorul proiecta în chip tendențios bornele istorice ale Cronicii, deforma tipologia prin "șarjă", însă, în realitate, cât de tendențios se dovedește rezultatul? Extrem de orientat ideologic, dacă ținem cont de
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
blagian al ființei, cu totul înșelător în poem ca referință acceptabilă pentru o cenzură emancipată, are însă o destul de vizibilă conotație morală, în sensul subordonării iresponsabile a robului somnabul față de dictatură, acceptată ca un destin implacabil. Sarcasmul ultimelor versuri reliefează paradoxul marii amărăciuni: o viață trăită în inconștiența somnului sfârșește cu trezirea inutilă în moarte. Același sens e tradus și mai incisiv în poemul Eu cred, publicat în decembrie 1985 în "Amfiteatru", alături de alte poeme subversive care au făcut ca revista
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
pe care ascultătorii interesați din România le-au cunoscut, la intervale mari de timp, prin înregistrările sau recitalurile pianiștilor Vagif Mustafa Zadeh, Harry Tavitian, Armen Donelian, Aziza Mustafa Zadeh și saxofonistului rus Anatoli Vapirov, stabilit de mulți ani în Bulgaria). Paradoxurile lui Iancy Körössy Explicabil, evoluția unui muzician impune parcurgerea etapelor de început, de tatonări, de imitare a unor modele. În cazul lui Iancy Körössy, primul paradox s-a impus celor care l-au ascultat înaintea venirii sale la București, imediat
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Aziza Mustafa Zadeh și saxofonistului rus Anatoli Vapirov, stabilit de mulți ani în Bulgaria). Paradoxurile lui Iancy Körössy Explicabil, evoluția unui muzician impune parcurgerea etapelor de început, de tatonări, de imitare a unor modele. În cazul lui Iancy Körössy, primul paradox s-a impus celor care l-au ascultat înaintea venirii sale la București, imediat după stabilirea în capitală, și, acum, celui ce se încumetă să-i reconstituie aventura muzicală cu ajutorul înregistrărilor. Lăsând la o parte reproducerea perfectă a unor stiluri
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
importante din istoria jazz-ului, importantă a fost la Iancy Körössy încă din anii tinereții integrarea celor două tipuri de limbaj muzical folcloric - cel jazzistic și cel lăutăresc din România - într-o concepție unitară, cu caracter de pionierat. Al doilea paradox se ivește ascultându-i înregistrările europene din anii ’50-’60 și cele din perioada americană. Cântul său pianistic dinaintea stabilirii în America de Nord definea jazz-ul - cu toate calitățile tipice unei educații și practici de instrumentist de concert clasic. Recitalurile imprimate
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Recitalurile imprimate după 1970 în Atlanta și în Carolina de Nord dezvăluie o manieră de invenție spontană și o tehnică ce te fac să crezi în studiul perseverent al clasicilor și modernilor europeni, întins pe parcursul deceniilor. Aici apare al treilea paradox: Iancy Körössy mi-a declarat că studiul său a fost preponderent de autodidact, susținând, în contradicție cu prietenul său, Dan Mizrahi, că norocul lui a fost că nu a urmat cursurile unui Conservator. Muzicieni cu studii de specialitate, practicanți ai
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
vine cel mai adesea greu să vorbești. Nici ceea ce se transmite nu poate fi numit în cuvinte decît după o anumită maturizare. Miracolul din inima ta transpare mai repede prin cîntec, culoare sau metaforă. Tradițiile spirituale apelează la parabolă, la paradox, la simbol." (p. 171) Exact la acest procedeu recurge Marius Vasileanu atunci cînd scrie despre Ioan Ladea, despre Vasile Lovinescu sau despre Sandu Tudor: pericope laice conținînd, în forma concentrată a unei povești simbolice, amprenta spirituală primită de la personalitățile pe
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
te aștepți și își găsește rezolvarea te miri unde. Unchiul Don Leo (Hector Elizondo) punctează cu propriile ictusuri ironice suferințele nepotului său, un fel de Don Juan fără voie în așteptarea momentului prielnic al împlinirii dragostei platonice. Este unul dintre paradoxurile neîndeajuns exploatate în film, bărăbatul cu o reputație de virgin sau chiar mai rău, trăind cu discreție o tumultoasă viață amoroasă, păstrîndu-se totuși sufletește virgin pentru momentul scontat al morții soțului Ferminei, nebunia și frumusețea acestei situații transpare prea puțin
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
ca să se mulțumească cu mirosul de tămîie cădelnițat între proscomidie și euharistie este iarăși un lucru secundar: substratul trăirii e același, doar cauzele exterioare care o declanșează sunt altele. Rugăciunea e înlocuită cu citatul celebru, iar tainele bisericești lasă locul paradoxurilor pe care filozofii le cultivă ca scop în sine, după un protocol ce amintește de sobrietatea hieratică a preotului din altar. Filozoful slujește la propriu, atîta doar că n-o recunoaște. Jean-Luc Marion este un preot nehirotonisit care se achită
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
direct. De altfel, la un moment dat, ca să dau un exemplu, nu am fost străin de ideea de a propune spre nominalizare la categoria cel mai bun actor trei interpreți din Unchiul Vania. Oare care ar fi fost reacțiile? Un paradox Marina Constantinescu remarcă o degradare a Galei de la o ediție la alta. Paradoxul e că îi dau dreptate, dar nu sunt de acord cu ea. Întrucât, după opinia mea, nu Gala se degradează, dimpotrivă, Caramitru et.com fac eforturi imense
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
fost străin de ideea de a propune spre nominalizare la categoria cel mai bun actor trei interpreți din Unchiul Vania. Oare care ar fi fost reacțiile? Un paradox Marina Constantinescu remarcă o degradare a Galei de la o ediție la alta. Paradoxul e că îi dau dreptate, dar nu sunt de acord cu ea. Întrucât, după opinia mea, nu Gala se degradează, dimpotrivă, Caramitru et.com fac eforturi imense de a o menține într-o stare de normalitate. Ceea ce se degradează este
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
într-un fel) la verbalizare. Joyce asistă la nașterea ideii, la întruparea ei din aglomerări de asociații lingvistice, afective - pe scurt, el sapă în mintea creatorului până la rădăcinile freudiene ale creației, și le exprimă prin debusolarea, descompunerea limbajului. El reușește paradoxul de a exprima verbal non-verbalul. E de adăugat că Fluxul conștiinței a fost mai degrabă o ipoteză decât o practică a scriiturii, și, în cazul lui Joyce și Eliot (alții nu s-au încumetat), el a reprezentat mai mult o
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]