632 matches
-
stimularea ganglionului cardiac simpatic sau prin paralizia ganglionului cardiac parasimpatic sau prin descărcarea adrenalinei la nivel medulosuprarenalian, determinând o creștere a frecvenŃei cardiace; în anumite condiŃii, nicotina poate produce scăderea ritmului cardiac, prin paralizia ganglionului cardiac simpatic și stimularea celui parasimpatic. ApariŃia unuia dintre cele două efecte este condiŃionată de doză, calea de administrare și timpul administrării. Administrarea acută în doză mică de nicotină, similar dozei introduse în organism prin fumatul moderat, produce o creștere ușoară a frecvenŃei cardiace și tensiunii
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
Efectele fumatului mediate de acŃiuni asupra sistemul nervos vegetativ Fumatul poate afecta aparatul cardiovascular prin efecte asupra sistemului nervos vegetativ, efecte hemodinamice directe sau ambele. Ritmul cardiac este reglat prin echilibrul realizat între acŃiunea sistemului nervos simpatic și a celui parasimpatic. Activarea sistemului nervos simpatic reduce variabilitatea ritmului cardiac, iar aceasta este asociată cu creșterea riscului morŃii de cauză cardiacă și a evenimentelor aritmice după un infarct miocardic acut. Fumatul poate avea efecte directe asupra frecvenŃei cardiace, efecte mediate prin acŃiuni
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
lipidelor (- ea intrând în compoziția fosfolipidelor)principala sa acțiune fiind cea lipotropă, de favorizare a metabolismului acizilor grași, a transportului lipidelor și a oxidării gliceridelor în ficat. Din colină se biosintetizează acetilcolina, mediator chimic în transmiterea influxului în sistemul nervos parasimpatic. Colina poate transfera grupările metil altor substanțe, pe care le metilează. Carența în colină determină întârzieri în creștere, tulburări ale funcțiilor de reproducere, inhibarea sintezei de lecitină în ficat,-cu efecte negative asupra eliminării gliceridelor de la acest nivel, însoțite de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
și a acțiunii dinamice specifice a alimentelor; în plus, activitatea SNS se corelează pozitiv cu rata lipooxidării (28). Prin mecanismele descrise scăderea activității SNS contribuie la dezvoltarea obezității și a T2DM. Insulinosecreția este modulată de sistemul nervos simpatic (stimulare) și parasimpatic (inhibare), așa cum au arătat o serie de date experimentale. Nervii vegetativi par a fi implicați în faza precoce a insulinosecreției (28). Deși mecanismele tulburărilor metabolice (fig.4) implicate în patogenia T2DM la pacienții obezi sunt parțial descifrate, rămâne subiect de
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
alterări importante ale frecvenței sinusale intrinseci, demonstrate în situațiile de suprimare a influențelor nervoase și hormonale extrinseci. Frecvent, în repaus se constată tendința la bradicardie sinusală, dar aceasta nu este o regulă pentru că alteori există tahicardie de repaus. Controlul nervos parasimpatic al frecvenței cardiace la vârstnici este diminuat comparativ cu cel de la adultul tânăr. Important este că variabilitatea ritmului cardiac este mai redusă la vârstnici, cu maxime și minime zilnice ale frecvențelor cardiace mai reduse decât la tineri. Acestea sunt consecințe
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
sau sacrocardinală. Inervația cordului fetal este dublă, aferentă și eferentă: 1. senzitivă, aferentă, realizată de neuronii aferenți din ganglionii senzitivi spinali; 2. motorie, eferentă, componentă a sistemului nervos autonom. Automatismul cardiac este controlat de centrii vasculari din bulbul rahidian. Centrii parasimpatici sunt colinergici, iar cei simpatici, adrenergici. * Anomalii congenitale * Anomalii congenitale cardiace * Anomalii congenitale pericardice * Anomalii congenitale ale vaselor mari Capitol 3 ANATOMIA CLINICĂ A PERICARDULUI <resume> Rezumat * Caractere generale * Funcționalitatea pericardului * Situație * Morfologie externă * Raporturi topografice * Cavitatea pericardică * Sinusurile pericardului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cel mai frecvent metastazând secundar unor diseminări limfatice sau hematogenice cu origine bronhopulmonară. Acești pacienți prezintă efuziuni pericardice simptomatice și ocazional tamponadă pericardică. La toți acești pacienți aflați în stadii terminale pericardiostomia subxifoidiană și drenajul constituie procedee sigure. * Inervația pericardului * parasimpatică * nervul vag; * nervii frenici; * ramuri cardiace din nervul laringeu recurent; * simpatică * ganglionii simpatici cervicali și toracici superiori. * Proiecția pericardului la nivelul peretelui toracic anterior este mai largă decât aria matității cardiace relative, și este limitată după cum urmează: inferior la dreapta
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
nodul. De la nivelul nodulului pornesc căile internodale anterioară, mijlocie și posterioară care permit transmiterea rapidă a stimulului electric spre nodulul atrioventricular. Impulsul contractil se distribuie radial în miocardul atrial. Limitrof nodulului sinoatrial, în țesutul conjunctiv subepicardic, se descriu numeroși ganglioni parasimpatici. Calea internodală principală urmează traiectul cristei terminalis, inferior de orificiul venei cave inferioare, până la nivelul nodulului atrioventricular. Celelalte două căi descriu o ansă anterior de vena cavă superioară (calea anterioară) sau posterior de vena cavă superioară (calea mijlocie), apoi au
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
Nodulul atrioventricular este situat pe trigonul fibros drept, într-o regiune triunghiulară limitată de ostiumul sinusului coronar, cuspa septală a valvei tricuspide și porțiunea membranară a septului interventricular. Adiacent nodulului atrioventricular pot fi identificate în țesutul conjunctiv neted celule ganglionare parasimpatice. Fibrele nodulului atrioventricular sunt structuri specializate (înguste) care au rolul de a întârzia impulsul nervos, motiv pentru care funcționează ca pacemaker cardiac secundar, fibrele având o rată scăzută de depolarizare (40/min. versus 70/min). Vascularizația arterială a nodulului atrioventricular
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
acestui sistem sunt nodulul sinoatrial, atrioventricular, căile de conducere internodale, fascicolul atrioventricular (Hiss), fascicolul stâng și ramurile sale, fascicolul drept și ramurile sale și sistemul ventricular a lui Purkinje. Inervația extrinsecă a cordului provine din ramurile cardiace a nervilor vagi (parasimpatică) și din fibrele trunchiului simpatic. Inervația simpatică provine din sistemul simpatic care include ramurile cardiace cervicale, ramurile cervicotoracice ale ganglionului stelat și ramurile viscerale toracice din primii 4 ganglioni toracici simpatici. Fibrele acestor nervi sunt cardioacceleratoare, vasodilatatoare și nociceptive. Fibrele
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
ganglionului stelat și ramurile viscerale toracice din primii 4 ganglioni toracici simpatici. Fibrele acestor nervi sunt cardioacceleratoare, vasodilatatoare și nociceptive. Fibrele preganglionare simpatice fac sinapsă cu ganglionii cervicali și toracici iar fibrele postganglionare însoțesc ramurile cardiace ale trunchiului simpatic. Inervația parasimpatică include un ram cervical, unul sau două ramuri cervicotoracice, la nivelul inletului toracic (prin trunchiul vagal sau prin nervul laringeu recurent drept), 3-4 ramuri toracice din trunchiul vagal și ramul recurent stâng. Fibrele parasimpatice vagale sunt cardioinhibitorii, colinergice având drept
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
ramurile cardiace ale trunchiului simpatic. Inervația parasimpatică include un ram cervical, unul sau două ramuri cervicotoracice, la nivelul inletului toracic (prin trunchiul vagal sau prin nervul laringeu recurent drept), 3-4 ramuri toracice din trunchiul vagal și ramul recurent stâng. Fibrele parasimpatice vagale sunt cardioinhibitorii, colinergice având drept efect reducerea ratei de depolarizare a fibrelor musculare care alcătuiesc pace-maker-ul cardiac. Majoritatea fibrelor nervoase vagale sunt senzoriale și transportă informații de la baroreceptori, receptori de întindere musculară și chemoreceptori. Variabilitatea topografică a nervilor cardiaci
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
nervilor cardiaci este extrem de variabilă ceea ce complică abordul chirurgical. Fibrele vagale preganglionare se distribuie ganglionilor cardiaci iar fibrele postganglionare asigură inervația nodulilor sinoatriali și atrioventriculari având un efect primar cronotrop negativ. Plexul cardiac se formează prin anastomoza fibrelor simpatice și parasimpatice la baza cordului, anterior de bifurcarea traheii, superior de bifurcarea trunchiului pulmonar pe fața posteromedială a arcului aortic. Nervul vag stâng inervează preponderent regiunea situată deasupra nodulului atrioventricular, iar nervul vag drept regiunea situată deasupa nodulului sinoatrial. Această distribuție reflectă
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
reprezintă procesul de evacuare rapidă a conținutului gastric prin esofag și cavitatea bucală. Inainte de declanșarea vomei apare o senzație de greață intensă, asociată cu o reacție simpatică exteriorizată prin midriază, paloare, transpirație, tahicardie, accelerarea ritmului respirator și o reacție parasimpatică cu hipersalivație, lăcrimare, contracții antiperistaltice duodenale, gastrice și esofagiene și relaxarea sfincterelor esofagian inferior și superior. Reflexul de vomă începe cu câteva inspirații profunde după care respirația se oprește, laringele se ridică determinând închiderea glotei și deschiderea sfincterului esofagian superior
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
transmisă pe calea nervului lingual (ram al nervului trigemen) la ambii centri salivari. Centrii nervoși: centrul salivator superior se găsește în punte, iar centrul salivator inferior în bulb. Căile eferente de la centrii salivari la glandele salivare conțin fibre simpatice și parasimpatice. Eferențele parasimpatice pentru glanda parotidă: de la nucleul salivar inferior din bulb pleacă fibre eferente pe traseul nervului glosofaringian, la nivelul găurii jugulare se separă de nervul glosofaringian și pătrund în nervul Jacobson, apoi ajung în ganglionul otic unde fac sinapsă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
calea nervului lingual (ram al nervului trigemen) la ambii centri salivari. Centrii nervoși: centrul salivator superior se găsește în punte, iar centrul salivator inferior în bulb. Căile eferente de la centrii salivari la glandele salivare conțin fibre simpatice și parasimpatice. Eferențele parasimpatice pentru glanda parotidă: de la nucleul salivar inferior din bulb pleacă fibre eferente pe traseul nervului glosofaringian, la nivelul găurii jugulare se separă de nervul glosofaringian și pătrund în nervul Jacobson, apoi ajung în ganglionul otic unde fac sinapsă cu fibrele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
nervului glosofaringian, la nivelul găurii jugulare se separă de nervul glosofaringian și pătrund în nervul Jacobson, apoi ajung în ganglionul otic unde fac sinapsă cu fibrele postganglionare. Acestea urmează traiectul nervului auriculo temporal (ram al trigemenului) până la glanda parotidă. Eferențele parasimpatice pentru glandele sublinguală și submaxilară: de la nucleul salivar superior din punte, pe calea nervului intermediar al lui Wrisberg, trec prin ganglionul geniculat al facialului și coboară pe traiectul acestuia până în nervul coarda timpanului care, în apropiere de cavitatea bucală se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
activă a bilei canaliculare. Bila canaliculară conține substanțe dizolvate primare, care induc formarea bilei și substanțe dizolvate secundare (electroliți plasmatici, monozaharide, aminoacizi și acizi organici), care intră în lumenul canalicular ca răspuns la efectul osmotic determinat de soluțiile primare. Stimularea parasimpaticului crește secreția biliară primară, iar cea a simpaticului o inhibă. Secretina este hormonul principal care mărește secreția biliară. Excreția de colesterol și pigmenți biliari Bila reprezintă o cale excretorie esențială pentru o diversitate de substanțe care nu pot fi eliminate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
care se opune trecerii cu ușurință a materiilor fecale în rect. Creșterea presiunii intraluminale în rect cauzată de pătrunderea materiilor fecale determină excitarea mecanoreceptorilor. Impulsurile aferente sunt răspândite prin plexurile intramurale și transmise spre măduva spinării sacrată pe calea nervilor parasimpatici. Semnalele ascendente medulare care ajung la nivel cortical dau naștere senzației de necesitate de defecație. Fibrele parasimpaticului sacrat conduc și comenzile efectoare care declanșează unde peristaltice în colonul descendent, sigmoid și rect, având drept rezultat împingerea fecalelor spre anus. Sfincterul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
de pătrunderea materiilor fecale determină excitarea mecanoreceptorilor. Impulsurile aferente sunt răspândite prin plexurile intramurale și transmise spre măduva spinării sacrată pe calea nervilor parasimpatici. Semnalele ascendente medulare care ajung la nivel cortical dau naștere senzației de necesitate de defecație. Fibrele parasimpaticului sacrat conduc și comenzile efectoare care declanșează unde peristaltice în colonul descendent, sigmoid și rect, având drept rezultat împingerea fecalelor spre anus. Sfincterul anal intern se contractă sub influența impulsurilor simpatice, pe când cele parasimpatice exercită un efect relaxant. Controlul asupra
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
senzației de necesitate de defecație. Fibrele parasimpaticului sacrat conduc și comenzile efectoare care declanșează unde peristaltice în colonul descendent, sigmoid și rect, având drept rezultat împingerea fecalelor spre anus. Sfincterul anal intern se contractă sub influența impulsurilor simpatice, pe când cele parasimpatice exercită un efect relaxant. Controlul asupra sfincterului anal extern se exercită prin intermediul nervilor rusinoși. Distensia rectului determină relaxarea sfincterului anal intern, deplasarea materiilor fecale spre anus și contracția instantanee a sfincterului anal extern care oprește defecația. Prin controlul voluntar al
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
vasoactiv (VIP), substanța P, somatostatin, enkefaline, colecistokinină, peptid eliberator de gastrină (GRP), neurotensină și angiotensină II. Plexurile nervoase sunt responsabile de toate tipurile de mișcări de la nivel intestinal. Intestinul primește o inervație extrinsecă dublă: de la sistemul nervos autonom, cu activitate parasimpatică colinergică care determină o activitate crescută a mușchiului neted intestinal și activitate simpatică noradrenergică are efecte inverse asupra mușchiului neted intestinal, dar produce contracția sfincteriană. Fibrele preganglionare parasimpatice trimit aproximativ 2000 de aferențe vagale precum și alte eferențe prin nervii sacrați
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
Intestinul primește o inervație extrinsecă dublă: de la sistemul nervos autonom, cu activitate parasimpatică colinergică care determină o activitate crescută a mușchiului neted intestinal și activitate simpatică noradrenergică are efecte inverse asupra mușchiului neted intestinal, dar produce contracția sfincteriană. Fibrele preganglionare parasimpatice trimit aproximativ 2000 de aferențe vagale precum și alte eferențe prin nervii sacrați. In general, ele fac sinapsă cu neuronii colinergici din plexurile mienteric și submucos. Fibrele simpatice sunt postganglionare; multe din ele se termină pe neuronii postganglionari colinergici, unde inhibă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
Fick) sau prin metoda diluției indicatorului. Se numește index cardiac raportul dintre debitul cardiac și suprafața corporală (sau masa corporală). In mod evident debitul cardiac este determinat de factorii care influențează frecvența cardiacă (mai ales raportul dintre influența simpatică și parasimpatică) și volumul sistolic (reglare homometrică prin modificări de contractilitate sub control nervos și umoral și reglare heterometrică de către pre-sarcină și post sarcină). Numeroase condiții fiziologice pot determina mari creșteri ale debitului cardiac: postprandial (30%), emoții (50-100%), efort (până la 700%), temperatură
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
debitul sanguin crescut la nivelul mușchilor scheletici este asigurat de vasodilatația locală și de creșterea presiunii arteriale, astfel că o creștere presională de numai 30-40 % asigură o dublare a debitului în acest sector. Vasele sanguine umane sunt lipsite de inervație parasimpatică, cu excepții notabile (creier, tubul digestiv, glande salivare, organe genitale). Terminațiile parasimpatice folosesc ca mediator principal acetilcolina, cu efect vasodilatator dependent de endoteliu, dar nervii perivasculari conțin și neuroni nitrergici și peptidergici, astfel încât vasodilatația neurogenă este mediată și de oxidul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]