732 matches
-
asta nu înseamnă că tinerețea e frumoasă și bătrânețea e urâtă. Frumusețea ca și morala, sunt convenții ale rațiunii noastre. În realitate, totul e frumos, poate de aceea la unele popoare doliul e alb, vesel, cum sunt chefurile care însoțesc parastasele. Îndrăgostirea e o soră mai tânără care o să-mi șteargă fruntea de sudoare când o să agonizez A.B.Doamna Nora Iuga, ne aflăm la Satu Mare, tocmai s-au încheiat "Zilele Culturale Poesis" în acest an revista a împlinit 25 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
asta nu înseamnă că tinerețea e frumoasă și bătrânețea e urâtă. Frumusețea ca și morala, sunt convenții ale rațiunii noastre. În realitate, totul e frumos, poate de aceea la unele popoare, doliul e alb, vesel, cum sunt chefurile care însoțesc parastasele. A.B.Am citit într-un interviu cu câtă ușurință discutați despre viață, moarte... Vă e teamă de ceva? Dacă mă gândesc bine, frica devine un sentiment din ce în ce mai vag. Nu știu dacă mi-e frică de moarte propriu-zis, fiindcă ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ani a luptat bărbatul acesta vrednic pentru țăranii români și acum, la moarte, a lăsat toată averea lui cu testament pentru o școală românească, pentru țărani” - scrie Glasul Bucovinei de sâmbătă 16 februarie, 1 martie 1919, încheind: Duminică are să fie parastas la toate bisericile pentru pomenirea lui.” „...era un rămas bun din vremurile de lupte naționale pe care de mult ne-am deprins a le privi cu admirație; dar era în același timp și al nostru, era și omul prezentului, el
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
oameni, În special femei, care respectă lungile și severele zile ortodoxe de post, În timp ce botezul și Înmormântarea rămân două acte religioase obligatorii (practicate și sub comunism, chiar de activiști de partid, În cazul lor cu o anume discreție). Cultul morților (parastase, pomeni) a rămas de asemenea puternic imprimat În comportamente. Pentru români, Biserica ortodoxă este Însă În primul rând un simbol al identității lor. De aceea, ortodoxismul (ca ideologie militantă) se aliază firesc cu naționalismul. Este și un semn de neaderare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
închee întâmplarea. Adaog că la masă nimeni nu mai vorbește despre dânsa. Toți vin flămânzi și însetați. La 30 August a fost mare paradă a diviziei, cu defilare și cu patru muzici care cântau odată, după ce s-a făcut un parastas în amintirea morților căzuți la Grivița, din regimentul 15 și 16, al căror patron e sfântu-Alexandru. Paradă, muzici; înfățișarea napoleoniană a generalului Tel n-au făcut nici două parale. A fost un singur moment înnălțător: atunci când preotul din Șipote popa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu care mă duc la Iași rapidul de 2.25 după masă, mă întâlnesc cu d. Gh. A. C. Cuza cu care am reluat relațiile la 31 Dechemvrie 1939, la bojdeuca lui Ion Creangă, în strada Țicău, când s-a făcut parastasul de cincizeci de ani dela moartea lui, la care parastas am asistat. Sosisem cel dintăiu la bojdeucă, cu frate-meu Vasile. Eram în cerdacul ce dă spre Ciric. A intrat Gh. Cuza cu un profesor Obreja; a venit la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după masă, mă întâlnesc cu d. Gh. A. C. Cuza cu care am reluat relațiile la 31 Dechemvrie 1939, la bojdeuca lui Ion Creangă, în strada Țicău, când s-a făcut parastasul de cincizeci de ani dela moartea lui, la care parastas am asistat. Sosisem cel dintăiu la bojdeucă, cu frate-meu Vasile. Eram în cerdacul ce dă spre Ciric. A intrat Gh. Cuza cu un profesor Obreja; a venit la mine, salutându-mă. În tren, am avut unele explicații, în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cuvin din târgul nostru Neamț”. Pentru această danie, călugării “vor avea să ne cânte nouă și doamnei noastre Maria liturghie la toate sfintele duminici, cât vom fi în viață, iar după viața noastră să ne cânte în fiecare miercuri seara parastas, iar joia liturghie până în veac, cât va sta această mânăstire”. Mânăstirea Neamț a primit trei privilegii de la Alexandru cel Bun, iar de la urmașii acestuia și până la domnia lui Ștefan cel Mare a primit douăzeci de privilegii. Ștefan cel Mare i-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iunie, privilegiul se repetă, fără să mai fie amintite oile sau caii. Egumenul mânăstirii, Ioasaf, și întregul sobor al mânăstirii făgăduiau să respecte înțelegerea făcută cu Iuga: să îi facă la 1 ianuarie, de ziua Sfântului Vasile cel Mare, seara parastas, iar dimineața Sfânta Liturghie, pentru “sufletul nostru, pentru sufletul soției noastre, pe numele ei Nastea și pentru copilul meu iubit, Mihul ceașnic, și pentru fiica mea dragă Sofia, zisă Soptea”. Iuga, marele vistier, era înrudit cu domnul, așa explicându-se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acestuia. Mai dăruia și via, care se afla între Socola și Bucium, și heleșteul de acolo cumpărate de la Slavoan. Dania era făcută pentru pomenirea “răposatei noastre soții, Evdochia, al cărei loc de odihnă este acolo”. Lunea, seara, să se facă parastas și colivă, iar marțea să se țină liturghia. La 20 septembrie 1479, Ștefan cel Mare dăruia Mitropoliei de Suceava satele Sereșcecani și Ungureni, în schimbul satului Jivcovul de Jos, cu moară și vamă pe Suceava, pe care îl dăruia Putnei. La
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan cel Mare cumpără satul Muntenii Scutași și îl dăruie Episcopiei. În schimbul daniei, „frații și țârcovnicii câți vor fi la sfânta biserică să slujească în fiecare săptămână, joi seara paraclis iar vinerea liturghie.” După moartea domnului, să slujească vineri seara parastas și sâmbătă seara liturghie. Episcopia Romanului a fost unul dintre marii beneficiari al daniilor făcute de Ștefan cel Mare, aceasta primind de la domn cinci sate și jumătate și o parte de sat. Cu satele moștenite de la Alexandru cel Bun, Episcopia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
câștigă cunună! Ultima zi de pelerinaj (Sâmbătă) Dimineața am fost la slujbă la Sfântul Mormânt al Maicii Domnului, Între orele 6 și 8. Ne-a dus fratele Relu (șoferul care era la biserică) cu mașina. Două colege de cameră aveau parastas la acea biserică. Am participat la slujbă, m-am rugat, am privit cu mult respect și duioșie și cu lacrimi În ochi mi-am luat rămas bun de la tot ce mă Înconjura. Primisem În suflet o Întărire, o mulțumire și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
dea Dumnezeu ca acest sânge mucenicesc (de la Plevna, n.a.) să devină sămânța eliberării și a fericirii popoarelor creștine ortodoxe ce sunt în suferință”. În continuare, episcopul relata că în acea zi, 8 septembrie, în bisericile din România s-a slujit parastas pentru soldații morți în război. Pe lângă contribuțiile personale, nu trebuie omis efortul moral de susținere a războiului, al episcopului Melchisedec, prin apelurile sale la sentimentele patriotice cu care a înflăcărat pe toți credincioșii din țară și pe ostașii aflați pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
război. Această atitudine i-a îndepărtat mulți prieteni, chiar intimi odinioară, precum pe Miza Alimăneștianu. Nu mai vorbesc de familia noastră. În intervalul celor două internări se împlinea un an de la moartea reginei Elisabeta. Dl Nenițescu voise să facă un parastas la Curtea de Argeș. Trenul - oferit de germani numai pentru persoane invitate, cu cenzura lor; fiecare avea de plătit o cotizație de la 20 la 200(În ediția I, 1937, p. 108: „100 lei“. ) lei pentru pomană. Nu știu din ce cauză se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nici o siguranță: contele Mirbach pie rea asasinat la Moscova, în biroul lui; asasinii au tras două focuri, au aruncat două grenade și au fugit fără să-i prindă, deși erau de față trei din membrii legației, care au fost răniți. parastasul ortodoxiei Societatea ortodoxă a făcut un parastas pentru morții din război, deși aceste manifestări ale Didinei Cantacuzino erau ticluite ca o reclamă, nu lipsea ocaziunea de a declama un discurs și de a se pune în evidență. În împrejurările de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la Moscova, în biroul lui; asasinii au tras două focuri, au aruncat două grenade și au fugit fără să-i prindă, deși erau de față trei din membrii legației, care au fost răniți. parastasul ortodoxiei Societatea ortodoxă a făcut un parastas pentru morții din război, deși aceste manifestări ale Didinei Cantacuzino erau ticluite ca o reclamă, nu lipsea ocaziunea de a declama un discurs și de a se pune în evidență. În împrejurările de atunci, numai dânsa, susținută de creditul lui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
plecați pentru a nu se mai opri decât la Paris! Doamna Lydia Philippescu prorocise, cu o lună mai înainte, că Take Ionescu va intra în Paris pe o poartă, germanii pe alta. Pu blicul exulta. Ducându-mă la Pasărea pentru parastasul d-nei Rădulescu de la Pantelimon, avusei contact cu tot felul de lume, fără a mai vorbi de preoții, veniți din București și din vecinătate, toți la fel foarte impresionați de mersul frontului francez și de cele povestite de demobilizații din Moldova
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mama și tata, toți se reîntoarseră seara la București. Pe mine Eliza mă rugă să stau cu ea câteva zile. De ura Știrbeilor, se împăcase în inima ei cu noi și îi era urât să rămână singură în casă, până la parastasul de 9 zile. Mi-era și milă de ea s-o văd așa de izolată, certată cu familia fratelui său, de[spre] care spunea orori, înstrăinată de a noastră. Pe de altă parte, eram mai aproape de Ionel, nu numai de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Toată rufăria și așternutul erau ale mele. Convenirăm că voi avea alimentele de la fermă, iar cele cumpărate din Pitești pe contul meu, când dânsa nu va fi acolo. În primăvară fusei în treacăt de mai multe ori. Când ajunserăm la parastasul de un an, vrusei să mă duc din ajun la Florica, dar n-apucai să i-o cer, că, luându-mi înainte, îmi trimise răspuns să nu vin decât cu trenul oficial, căci nu are odaie să-mi dea. Eram
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
seama că impresia rămâne. Insistențele familiei mă înduplecară să o văd din nou, dar mai rar și fără drag. Ajunsese să-mi inspire un simțimânt atât de penibil de nesiguranță, încât îmi era neplăcută. Peste puține luni era al treilea parastas. Nu mă dusei cu familia în ajun, preferând să rămân pe ziua de duminică. După serviciu și dejun, o căutai în bufet și o întrebai de aș deranja rămânând până a doua zi, 24 noiembrie, aniversarea morții lui Ionel, odaia
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
decisă să nu mai petrec nici o noapte la Florica cât va fi dânsa stăpână acolo și să-mi ridic lucrurile la prima ocazie. Într-adevăr, la 4 mai din primăvara următoare, Eliza nerevenind din Italia și Dinu luând asupra lui parastasul părinților, fusei la morminte cu mai multe geamantane în automobil, încărcai tot ce aveam acolo, afară de mobile, și îmi părăsii de veci acel scump locaș. Când se întoarse doamna din străinătate și află de mutarea mea, nouă furie, dar pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ce aveam acolo, afară de mobile, și îmi părăsii de veci acel scump locaș. Când se întoarse doamna din străinătate și află de mutarea mea, nouă furie, dar pe care nu avu ocazia să mi-o arate, căci o evitai. La parastasul din noiembrie, mă invită să petrec noaptea, refuzai, bineînțeles, scriindu i că am în acea zi o conferință a d-lui Lapedatu la Universitatea Liberă. Găsii camera mea cu totul schimbată, patul și fotoliul din nou în odaia cea mare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
corpul două nopți, ceilalți îmi luară locul în biserica unde era expus. A doua zi, de dimineață de tot, văzui că florile pe mormintele din criptă erau cu totul prăpădite, înghețaseră și se uscaseră, nefiind înlocuite de două luni, de la parastasul lui Ionel. Mergând sus la ceaiul din sufragerie, unde ne întruneam toți, cerui Elizei voie să tai câteva crăci de mahonia și merișor pentru a le înlocui până la sosirea buchetelor de la București. „Nu, nu-ți dau voie să-mi devastezi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
condițiuni îi pot da bună ziua, dar nimic mai mult. De atunci, de câte ori trec prin fața Floricăi sau la aniversări, mă duc la biserică, duc flori, dar nu mai intru în casă, nu mai iau parte nici la dejun în zilele de parastas. Pentru mine, acea femeie a omorât Florica. Florica a intrat în rândul morților pe care nu i mai pot vedea, dar cu care trăiesc în inima mea, de unde nimeni nu-i poate nici scoate, nici întuneca. Pe an ce trece
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ei. Lucrul s-a văzut din toate serbările, manifestările, defilările, declarațiile lui Sima și Zelea Codreanu, care arată public că numai de doliu național pentru luarea Ardealului [nu era vorba], ci bucurie de reabilitarea Gărzii și sărbătorirea lui Corneliu Codreanu. Parastasele în toată țara, și mai ales cel de la Predeal, la care asistau generalul Antonescu și Fabricius! Ce căta acesta la o ceremonie de ordin intern românesc? Toate aceste greșeli nu șterg bunul efect produs de măsurile de asanare ce a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]