1,134 matches
-
n-ar mai putea fi, în aceste condiții, decât „un mim funebru” evoluând pe scenă, un mim care caută „să-l reînvie și să-l omoare din nou pe răposat”. Iar Genet, autorul Scrisorilor către Roger Blin (prilejuite de montarea Paravanelor), nemulțumindu-se doar cu înscrierea în dramaturgia piesei sale a unui dialog cu morții, dorește ca întreaga punere în scenă să se ridice la nivelul acestui dialog. El imaginează pentru Paravanele o reprezentație a cărei „deflagrație poetică” ar fi „atât
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Genet, autorul Scrisorilor către Roger Blin (prilejuite de montarea Paravanelor), nemulțumindu-se doar cu înscrierea în dramaturgia piesei sale a unui dialog cu morții, dorește ca întreaga punere în scenă să se ridice la nivelul acestui dialog. El imaginează pentru Paravanele o reprezentație a cărei „deflagrație poetică” ar fi „atât de puternică, atât de densă, încât ar ilumina, prin ecourile ei, lumea morților” - „sau mai exact a morții”, se corectează Genet într-o notă. Căci sărbătoarea teatrală „trebuie să strângă laolaltă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nevoie și de tenebre, avem nevoie și de lucruri ce rămân neînțelese, iar teatrul ar putea să ni le ofere. Simțul gravității, simțul misterului - iată ce-i cere Genet lui Roger Blin atunci când acesta se pregătește să pună în scenă Paravanele. De altfel, asimilarea spectacolului teatral cu o ceremonie închinată morților va constitui ideea de bază din întregul volum Scrisori către Roger Blin1. În textul consacrat Paravanelor, exigențele amintite mai sus se înscriu într-o definiție mai largă a teatrului, conceput
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-i cere Genet lui Roger Blin atunci când acesta se pregătește să pună în scenă Paravanele. De altfel, asimilarea spectacolului teatral cu o ceremonie închinată morților va constitui ideea de bază din întregul volum Scrisori către Roger Blin1. În textul consacrat Paravanelor, exigențele amintite mai sus se înscriu într-o definiție mai largă a teatrului, conceput ca sărbătoare destinată deopotrivă celor vii și celor morți, o sărbătoare solemnă ca un ritual, încărcată de mister și menită să „dărâme barierele care ne despart
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o definiție mai largă a teatrului, conceput ca sărbătoare destinată deopotrivă celor vii și celor morți, o sărbătoare solemnă ca un ritual, încărcată de mister și menită să „dărâme barierele care ne despart de morți” așa cum vor fi dărâmate, sfâșiate, paravanele din piesă, cu ajutorul cărora fuseseră delimitate pe scenă spații-lizieră între lumea vie și lumea moartă. Paravanele - piesă a întrepătrunderii vieții cu moartea; Paravanele sau teatrul în cimitir. Tabloul al optulea este plasat, într-adevăr, într-un cimitir, în apropierea mormântului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o sărbătoare solemnă ca un ritual, încărcată de mister și menită să „dărâme barierele care ne despart de morți” așa cum vor fi dărâmate, sfâșiate, paravanele din piesă, cu ajutorul cărora fuseseră delimitate pe scenă spații-lizieră între lumea vie și lumea moartă. Paravanele - piesă a întrepătrunderii vieții cu moartea; Paravanele sau teatrul în cimitir. Tabloul al optulea este plasat, într-adevăr, într-un cimitir, în apropierea mormântului lui Si Slimane. Nu avem de-a face, ce-i drept, cu cimitirul „tradițional”, populat de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de mister și menită să „dărâme barierele care ne despart de morți” așa cum vor fi dărâmate, sfâșiate, paravanele din piesă, cu ajutorul cărora fuseseră delimitate pe scenă spații-lizieră între lumea vie și lumea moartă. Paravanele - piesă a întrepătrunderii vieții cu moartea; Paravanele sau teatrul în cimitir. Tabloul al optulea este plasat, într-adevăr, într-un cimitir, în apropierea mormântului lui Si Slimane. Nu avem de-a face, ce-i drept, cu cimitirul „tradițional”, populat de strigoi și de fantome, dar și aici
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
astfel, tratându-l într-o manieră proprie, paradoxul teatrului no: corpul-fantomă este, în același timp, corp statuar, înveșmântat, învăluit, acoperit. Iar somptuozitatea acestui corp-statuie trimite neîndoielnic la ideea de moarte. Genet își dorește costume de ceremonie și pentru personajele din Paravanele - o spune în Scrisori către Roger Blin -, costume cerute de gravitatea paradei ce precede îngroparea cadavrului, moartea lui definitivă; va trebui ca acestea să fie „cu totul ieșite din comun, de-a dreptul bizare și deci total nepotrivite pe trupul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
actorul în acea efigie îmbrăcată frumos și „ornată” cu grijă, care evocă inevitabil corpul fără viață, nemișcat, expus în hainele lui „de gală” înainte de a fi înmormântat. Actor înțepenit într-o ultimă și perfectă imagine, cea de dinaintea dispariției definitive. În Paravanele, costumul Wardei este un veritabil echivalent al îmbrăcăminții și gătelii mortuare. Încă din tabloul al doilea, rochiile ei puse una peste alta ca și bijuteriile grele dau senzația că, deși vie, femeia pare să zacă într-un sicriu, că, sub
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Genet? Fără îndoială că asta se explică prin faptul că dramaturgul a apelat destul de puțin la ele. Există, desigur, păpușile din Negrii, folosite ca dubluri ale Figurilor Curții ori ca substitut posibil al cadavrului absent. Manechine mai întâlnim și în Paravanele - manechinul de răchită al Wardei, dar și marele manechin înalt de doi metri și jumătate din tabloul al doisprezecelea, despre care Genet notează în comentariile sale: „trebuie să fie un fel de stâlp-totem: un pic înfricoșător”. Regăsim astfel la Genet
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mișcare, tensiune la exprimarea căreia sunt chemate să participe, așa cum se întâmplă în cazul Wardei, costumul, imaginea reflectată în oglindă și manechinul. Uneori, acestora li se asociază cadavrul - aranjat după datină și expus ca efigie. În tabloul al cincisprezecelea din Paravanele, de pildă, trupul neînsuflețit al Wardei devine, conform didascaliilor, obiectul unui veritabil ritual de toaletă mortuară, oficiat în spatele unui paravan transparent. Corpul îmbrăcat și gătit așa cum se cuvine este apoi ridicat în picioare, iar Genet ne descrie în amănunt somptuozitatea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și manechinul. Uneori, acestora li se asociază cadavrul - aranjat după datină și expus ca efigie. În tabloul al cincisprezecelea din Paravanele, de pildă, trupul neînsuflețit al Wardei devine, conform didascaliilor, obiectul unui veritabil ritual de toaletă mortuară, oficiat în spatele unui paravan transparent. Corpul îmbrăcat și gătit așa cum se cuvine este apoi ridicat în picioare, iar Genet ne descrie în amănunt somptuozitatea podoabelor acestei efigii, rochia ei aurie, obrazul fardat cu alb, bijuteriile, florile care o înconjoară... O autentică statuie costumată și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
atras de fete (el „s-a salvat” atunci când, în două sau trei reprize, o fată a părut interesată de el) și, atunci când se masturbează, se gândește întotdeauna la băieți. În ceea ce privește familia, a inventat o prietenă „Christine” care îi servește de paravan social. În legătură cu copilăria sa, el identifică un oarecare număr de evenimente care reprezintă pentru el explicații în legătură cu homosexualitatea sa: - mai întâi, mama sa dorea foarte mult o fată, și a fost foarte dezamăgită că a avut un băiat. Până la vârsta
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
greutate; harnic; hop; hotar; impas; impediment; infinit; interzicere; împietrit; încăpere; încredere; înfundătura; întunecos; întuneric; lemn; limite; liniște; locuință; lume; lung; Marele Zid Chinezesc; mărime; mătușa; melancolie; meșter; monument; necunoscut; nepătruns; neplăcere; de netrecut; între oameni; ocrotit; ogradă; opoziție; opri; oprit; paravan; părete; părinți; perete alb; perimetru; peste; piatra; pink floyd; placaj; plasă; de poliție; nu pot trece; prag; pripas; probă; proteja; pumn; pușcărie; rece și înalt; restrîns; rezistent; rezistență; rigid; a sări; sec; separare; separație; sex; sfîrșit; singurătate; solid; a sparge
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
valabile. b) Programul de tratament să fie defalcat pe intervale regulate de timp, de preferință zilnic, și să se desfășoare într-un spațiu care permite izolarea și intimitatea cu bolnavul. Dacă bolnavul este imobilizat la pat, se recomandă folosirea unor paravane pentru asigurarea intimității. c) Evaluarea rezultatelor să fie făcută la intervale regulate de timp, KT urmărind rezultatele obținute în raport cu obiectivele fixate. Uneori, în funcție de caz, poate fi necesară modificarea planului de tratament sau reajustarea obiectivelor propuse. d) Întreruperea relației pacient - terapeut
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
la lună,/ cu sângele iubitei lui să facă zugrăveală/ și cu penel din părul ei albastru..." Poetul înregistrează cu acuitate amănuntele plastice ale naturii și ale realului: "Dar uite că și corturile șantierului/ Aduc aminte taberele vechi, de luptă iar paravanele de trestie pietrificate,/ care înseamnă tăinuirea..." Sunt create alte simboluri, sau, mai bine zis, sunt dezvoltate, cultivate, imaginile în sensul exprimării neliniștii în fața neînțelesului ce curge și-i îmbracă schelele/ ca-ntr-o pojghiță topită, de argint?/ recunoaște în scările
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
conturează, surprinzător de firesc, sfîrșitul". Scrii cinci cuvinte și faci cu ele un spectacol clar, concis, tulburător. Nu este la-ndemîna oricui (mi-amintesc de Aureliu Manea, care și el reușea să-ți arate o montare, în trei rînduri!). Spre exemplu: paravanul; adus de autor pe scenă pentru ca "personajele să se vadă atît de singure. Ele-s importante în explorarea febrilă a imperiului singurătății". La Yannis Kokkos, crede George Banu, obiectul scenografic dominant e ușa, copacul sau scara. La Alexa Visarion e
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de autor pe scenă pentru ca "personajele să se vadă atît de singure. Ele-s importante în explorarea febrilă a imperiului singurătății". La Yannis Kokkos, crede George Banu, obiectul scenografic dominant e ușa, copacul sau scara. La Alexa Visarion e vital paravanul. Și, cum a arătat într-unul dintre primele spectacole Cehov, pietrișul care scîrțîia sub tălpile eroilor, continuat de zahărul care scîrțîia între dinți, înaintea băutului ceaiului. Cu trei cuvinte paravan, pietriș, ceai descrii un spațiu: spațiul cehovian. Pe care, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
e ușa, copacul sau scara. La Alexa Visarion e vital paravanul. Și, cum a arătat într-unul dintre primele spectacole Cehov, pietrișul care scîrțîia sub tălpile eroilor, continuat de zahărul care scîrțîia între dinți, înaintea băutului ceaiului. Cu trei cuvinte paravan, pietriș, ceai descrii un spațiu: spațiul cehovian. Pe care, uneori, nu-l descoperi în zeci de cărți și sute de spectacole... În cazul lui Shakespeare, de tânăr căuta raportul subtil între cap și coroană. "Richard II descoperă meditația în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că a creat trei eroine cu același tată și aceeși mamă, dar "fiecare trebuie să-și aibă genul ei". [...]În acest sens, Alexa Visarion a creat o scenă absolut extraordinară: Andrei își ține discursul lăcrimos nu în fața surorilor, ci a paravanelor ele s-au culcat și de unde răspund arar, alene, greoi ca în vis. E drept că suntem în actul III, după teribilul incendiu, când "toți sunt obosiți, aproape că dorm" și e "o atmosferă întunecată". Dar în spatele paravanelor se simte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ci a paravanelor ele s-au culcat și de unde răspund arar, alene, greoi ca în vis. E drept că suntem în actul III, după teribilul incendiu, când "toți sunt obosiți, aproape că dorm" și e "o atmosferă întunecată". Dar în spatele paravanelor se simte... lehamitea totală, abandonul, vidul... Se semnează aici, tacit, despărțirea definitivă a fiecăruia de ceilalți. Violent, fascinant, tulburător spectacolul lui Alexa Visarion ne avertizează parcă: "Aveți-vă ca frații și mâncați-vă ca câinii." (Valentin Silvestru) [...] Paravanul lui Cehov
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Dar în spatele paravanelor se simte... lehamitea totală, abandonul, vidul... Se semnează aici, tacit, despărțirea definitivă a fiecăruia de ceilalți. Violent, fascinant, tulburător spectacolul lui Alexa Visarion ne avertizează parcă: "Aveți-vă ca frații și mâncați-vă ca câinii." (Valentin Silvestru) [...] Paravanul lui Cehov, obiect metaforă ce domină finalul actului III, a devenit strategie de înțelegere și principiu de reprezentare la Alexa Visarion în spectacolul Trei Surori de la Timișoara. Nicio explozie. Nicio fanfară. Nici dansuri. Nici crize de nervi. Doar așteptarea decentă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
principiu de reprezentare la Alexa Visarion în spectacolul Trei Surori de la Timișoara. Nicio explozie. Nicio fanfară. Nici dansuri. Nici crize de nervi. Doar așteptarea decentă, doar cancerul care macină totul ca nisipul, și efortul de a fi adevărat prin ridicarea Paravanului între scenă și sală. Virtuozitate? Nu. Înțelegerea textului scris de Autor, printr-un concept al Regizorului. (Dragoș Galgoțiu) Ion Haiduc Solionii și Margareta Avram Irina La Cehov, scena despărțirii lui Tuzenbach de Irina, înaintea funestului său duel cu Solionîi, ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Dar această persoană juridică este nereală, fictivă. De aceea, pentru datoriile apărute în sarcina societății pe parcursul existenței sale pot fi obligate persoanele care au acționat în numele și pe seama acestei persoane juridice nereale, fictive dar care au folosit-o ca un paravan pentru afacerile proprii, cunoscând că în calitate de asociați răspund doar în limita aportului la capitalul social, cu excepția societăților de persoane, iar în calitate de administratori actele și operațiile săvârșite sunt ale societății și nu ale administratorilor. Existența unor relații de familie între asociați
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
și bețiile au speriat recepționerii și gardienii (oameni care văzuseră ceva scandalagii, la viața lor!). Am făcut cunoștință cu trupa (evitîndu-l pe director, care mîrîia, de nervi): o singură persoană vorbea românește, Evdokia; restul, numai în rusă! Spectacolul era la paravan, colegii Evdokiei mînuiau păpuși, iar vocile erau pe bandă, într-o limbă românească cvasi-arhaică. Evdokia socializa cu păpușile, iar copiii căscau în sală. Mă rog, 40 de minute au trecut, cu chiu, cu vai... Directorul nu-mi vorbea. Finanțista mă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]