2,819 matches
-
și impostură, al Lor, al celorlalți, care trebuie stîrpiți de mici. Venirea la putere, la orice nivel s-ar afla aceasta, are un puternic iz de parvenire. Reglementările devin astfel reactive și agresive, un fel de dat cu flit în paraziții societății - care știm noi cine sînt ei ! Se pornește astfel totdeauna de la presupoziția de vinovăție : cineva, acolo sus, vrea să fure, dar noi îl vom împiedica, mama lui ! Acest „mama lui !” din legile și dispozițiile noastre este cel care îmi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
americană. Spre stânga, șoseaua, prelungindu-se cu Mihai Bravu, se curba spre Vitan, iar spre dreapta se ascuțea ca un vârf de săgeată, înfigîndu-se direct în marele soare care scăpata la doar doi-trei centimetri de orizont. Camera însăși, ca un parazit cubic și halucinat, sugea în dungi late, pe pereți, sângele de afară. Intră în cameră. Cum naiba reușise să-și ude blugii în așa hal? I se lipeau, pur și simplu, de glezne, îi scoase și, doar în chiloți, se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rămas stupefiat. De ce-ai făcut-o? — Ah, n-are importanță. — N-are importanță. Asta-i tot ce știi să spui. Asta-i ce-ai să spui și când am să-mi dau duhul. Ești o lipitoare, o ploșniță, un parazit care-mi suge sângele. Picătură cu picătură îmi sugi liniștită sângele, îl absorbi în trupul tău. Ai să mă usuci până n-o să-mi mai rămână strop de vlagă și atunci ai să mă proptești într-un colț și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în interiorul creierului. Și puteau fi auzite dacă dispuneai de mijloacele adecvate. E drept că uneori gândurile mele se dovedeau a fi destul de încâlcite. Așa că am luat în considerare posibilitatea ca aparatul pe care aveam să-l inventez să funcționeze cu paraziți, cu întreruperi, ca un radio de proastă calitate. Dar unele cuvinte aveam să le aud cu certitudine. Poate chiar cuvintele cheie... Dar cum rămâne cu culorile? Uneori te gândești de pildă la culoarea roșu și îți este cât se poate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ar trebui să caute, nu să disprețuiască, metodele de a și face publice erudiția și rezultatele cercetărilor, după cum sarcina gazetarilor e să-i depisteze și să-i etaleze cât mai atragător și eficient pe cei ignobil considerați acum ca niște paraziți, șoareci de bibliotecă, genialoizi inutilizabili ș.a.m.d. Liviu Bordaș îmi spunea zilele trecute că știe mai mulți tineri erudiți români complet necunoscuți, fixați pe la universități occidentale, fiecare constituind un exemplu de performanță modelatoare. De ce - i-am zis - nu-i
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Tânjește după o pradă pe care a visat-o, uitând, apoi, parțial, visul. Clasicul, din contră, detestă ce e aproximativ. Când clipa i se dăruie, romanticul intră în panică. Oare cât va dura? Unica lui soluție sigură e să devină parazitul propriei sale insatisfacții. Uneori, își distruge dragostea ca s-o poată plânge. Dar nu e vina lui că e mai profund în regret. Căci romanticul e un etern diletant în materie de fericire. Abia după ce o pierde, o înțelege. Și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
noapte de după evenimentele din Decembrie 1989. Cazul Iacovlov nu e unic în țară, noianul de crime comis de flămânzii uralieni a fost continuat de politrucii lui Gheorghiu-Dej, Ceaușescu și ai lor, dublați de fel de fel de cozi de topor, paraziții și lingușitorii lui Athenaios (Cartea a VI-a). M-am oprit asupra cazului Iacovlov întrucât merită și lui i se aseamănă hăituitul ofițer în armata română, Gheorghiță Savel. Deși, oficial purta pistol, ajunsese la cheremul vânatului comunist. Și cum funcțiile
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
o clipă și uitîn-du-se spre colțul de unde venise glasul; cînd eram mic am avut și eu soldăței de plumb, dar nu mă jucam cu ei: Îi Înghițeam. Hohote și aplauze la masa Vlăjganului, unde Bobby Îi traducea lui Lester răspunsul parazitului, iar Santiago și prietenii lui cheltuiau și se lăsau admirați de fetele din show. Vlăjganul se Întoarse și ceru să i se facă loc lîngă cîrna lui. „Cu tine Încep o viață nouă, cu tine mă duc pînă la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dispus să meargă oriunde. Vechiul lui creștinism păgân: Animalele sunt cumva ranchiunoase? Era un om bun, genul de om bun pe care doar o persoană nesigură l-ar fi considerat demn de dispreț. — Am fost o lipitoare pentru tine. Un parazit, zău așa. El se adresă chiuvetei. —Nici vorbă. —Ba da. Am fost așa de preocupată de Mark. Tot timpul am umblat cu el. Mi-a fost frică să-mi iau o slujbă cu program normal, că poate... în caz că... — Bineînțeles, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din belșug de fonoteca de viniluri - mai bine de treizeci de piese de teatru - adusă zestre de bărbat. Cum era o vreme cu multă tensiune politică, urmăream zilnic Europa Liberă, fiindcă în colțul ăla de sub munte se prindea bine, fără paraziți. Bula de cristal mă înconjurase din nou. Vecinul din față avea o femelă de ciobănesc german, care spre sfârșitul primăverii a început să mă viziteze : se așeza cu labele pe fereastra deschisă, joasă, și mă privea insistent, curioasă, cum scriu
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
ca să se apere de frig. începu să viseze că el însuși e covor, un preș de carne cu o gaură. Din gaura aia urma să apară ceva oribil - îi simțea respirația rece. Auzi apoi pași grăbiți și o voce țipă: „Parazit prăpădit!“. Dechise ochii și văzu o femeie destul de în vîrstă, agilă, stînd în picioare și privindu-l acuzator. O mînă și-o ținea în șold, iar de cealaltă îi atîrna o colivie cu un canar împăiat pe stinghie. Femeia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acuzator. O mînă și-o ținea în șold, iar de cealaltă îi atîrna o colivie cu un canar împăiat pe stinghie. Femeia se uită la pasăre și-i dădură lacrimile. — Sărmanul Joey, murmură ea blînd. Sărmanul micuț. Pisica aia nenorocită. Parazit prăpădit! țipă ea încă o dată. Nu suport asta! Drummond intră cu pași mari zicînd: — Revino-ți, mamă. O, salut, Duncan. Mamă, pentru Dumnezeu, fă-ți o ceașcă de cafea tare. — Nu mai suport! Umpli casa cu tot felul de Molly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cinstită, Lawrence, de strîngerea căpițelor, Tressel de construirea caselor și Archie Hind de funcționărime și sacrificiul animalelor, prea puțini scriitori tratează asemenea subiecte. Mi-e teamă că oamenii dintr-o epocă mai sănătoasă vor considera povestea mea un chiolhan cu paraziți grotesc de frivoli, cum sînt creaturile doamnei Radcliffe, ale lui Tolkien și Mervyn Peake. Poate modelul meu de lume e prea comprimat și îi lipsesc momentele pașnice de lejeritate nechibzuită pe care se bazează partea cea mai nefericită a lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
semnificație. Ca să le dea impresia că-i prietenos, Corl își transmise numele prin perii de pe urechi, arătând spre sine cu unul dintre tentacule. Un glas pe care Grosvenor nu-l recunoscu spuse, tărăgănat: - Am auzit în aparat un fel de paraziți în clipa când făptura și-a mișcat urechile. Ia spune, Morton, crezi cumva că... - Tot ce se poate, îi răspunse Morton, fără a-l lăsa să-și termine fraza. Asta înseamnă că vei avea de lucru, Gourlay. Dacă vorbește cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
convins că-l va mirosi, sau îl va detecta cu ajutorul simțului ce-i ține loc de miros... - Cred că detectează vibrațiile corpurilor, își dădu cu părerea Gourlay. Uneori, când i se mișcă perii de pe urechi, instrumentele mele înregistrează distinct niște paraziți puternici, care dispar după aceea. Am impresia că folosește o lungime de undă superioară sau inferioară celor cunoscute de noi. S-ar părea că-și poate controla vibrațiile. Nu cred că la originea acestor vibrații sta mișcarea perilor de pe urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
este însărcinarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Suntem administratorii planetei. Își drese glasul și continuă: — Ingineria genetică folosește instrumentele pe care ni le-a dat Creatorul, pentru a continua lucrările necesare asupra planetei. Recoltele neprotejate sunt mâncate de paraziți sau mor din cauza înghețului sau secetei. Modificarea genetică poate împiedica asta, folosind mai puțin teren pentru recolte, lăsând mai multă sălbăticie neatinsă și, în același timp, continuând să-i hrănească pe cei flămânzi. Ingineria genetică ne va permite să distribuim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
domnișoarelor, foarte prost văzută de companiile aeriene care țin morțiș să-și umple avioanele, dacă se Întîmplă ca ea să Însoțească agorafobia, amintește de acele păsări care se instalează pe spatele rinocerilor sau care ciugulesc prin fălcile crocodililor. Claustrofobia este parazitul agorafobiei“. Vechiul vis de macho: să iei de nevastă o infirmieră! E cam ceea ce mi s-a Întîmplat mie. De voie, de nevoie, Tina a devenit infirmiera mea, Într-o specialitate În care am avut onoarea s-o formez: infiermieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu condiția ca eu să obțin În Franța avansul asupra Încasărilor. De ce lansarea unui film nu era rapidă, precum aceea a unor artificii? La un vechi aparat de radio, la care doar undele scurte se mai prindeau, am aflat, În ciuda paraziților și a variațiilor de sunet, că niște divizii aeropurtate ocupau aeroportul din Praga. Trupele pactului de la Varșovia invadaseră Cehoslovacia În seara din ajun, la orele douăzeci și trei, În timp ce vilegiaturiștii adunați pe faleză aplaudau focul de artificii mexican. Era noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tofana. Pe fața Reginei Fecioare se zugrăvi un surâs atroce. — E bine așa, bunul meu Dee, zise ea. Nu vreau mult, numai Puterea Totală. Iar vouă, dacă veți reuși, Jaretiera. Ție, William - și se adresa cu o blândețe lubrică micului parazit -, o altă jaretieră, și alt fel de lână de aur. Vino după mine. Am șoptit la urechea lui William: — Perforce I am thine, and that is in me... William mă răsplăti cu o privire de recunoștință unsuroasă și o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
seama că acum el e cel care conduce jocul? Mă constrânge să scriu operele cu care el apoi se va lăuda că le-a scris el. Ai Înțeles, Kelley, eu sunt adevăratul Bacon, iar posteritatea n-o s-o știe. Ah, parazitul! Cât Îl urăsc pe nemernicul ăsta diabolic! — Bacon e un mizerabil, dar are talent, am spus. De ce nu scrie cu mâna lui? Nu știam că el n-avea timp pentru asta. Ne-am dat seama când, după mulți ani, Germania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Olcott. Dar Kelley, nereușind să se separe de medium, Încerca să-l sufoce. Devenise un fel de chewing-gum, de care ultimul dintre frații Fox Încerca să se descotorosească. Apoi și Theo căzu În genunchi, tușea, se confunda cu acel ceva parazit care-l devora, se rostogoli pe jos, apărându-se ca și cum ar fi fost cuprins de flăcări. Fantasma care fusese Kelley Îl acoperi mai Întâi ca un lințoliu, apoi muri lichefiindu-se și Îl lăsă deșertat pe jos, redus la jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
poate deschide. Am mușcat-o cu dinții, mai că mi-a venit să dau În ea cu ciocanul. Dar asta ar fi Însemnat să trișez, a spus el cu glas moale. În convorbirile ce au urmat, de la telefoanele pline de paraziți din Egipt, Wakefield a liniștit-o pe Mariana În ceea ce-l privea pe iubitul ei și a inventat acronimul TIO ca un fel de cod. Apoi, Într-o seară, pe terasa unui hotel din Cairo, Wakefield văzu un magician făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și cărți, ediție de Vasile Teodorescu, studiu introductiv de Mircea Martin, traducere de Sorin Mărculescu, Editura Minerva, București, 1980, p. 24). Considerînd că o autentică literatură românească începe abia odată cu simbolismul, Fundoianu constată „evoluția” culturii noastre de la condiția de simplu parazit la aceea de „colonie”/provincie a culturii franceze: „Apariția, nu a geniilor, ci a cîtorva talente remarcabile, acum cînd între Eminescu și Arghezi s-a așezat tiparul graiului nostru literar, ne procură un răgaz și o posibilitate. (...) Cultura noastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e sufletul, e veșnicia, pe cînd Ionathan X. Uranus, adoptînd părerea dumitale, nu e decît o părticică din trupul acestuia (...) adică partea aceea care a intrat în pămînt spre descompunere și pentru hrana viermilor, care nu sînt altceva decît niște paraziți”). Proza majorității autorilor români de avangardă din acei ani - F. Brunea, I. Călugăru, I. Vinea, Jacques G. Costin, Filip Corsa, Sașa Pană, Geo Bogza, Gr. Cugler - se resimte, în doze variabile, de pe urma „efectului Urmuz” (critica va vorbi despre existența unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Deși trei schițe au fost tipărite în timpul vieții lui Urmuz și din voia acestuia, criticul se îndoiește că textele urmuziene au fost concepute spre publicare — de aici, suspiciunea de non-literaritate. Caracterul prezumat „parodic” și „reactiv” al scrierilor este denunțat ca „parazit” al creației și condamnat, fără drept de apel, la facilitate și derizoriu: „Urmuz nu poate fi înțeles decît ca un fenomen pur reactiv și polemic. El nu creează un stil, ci parodiază un stil. Dar, vai, dacă parodia e totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]