45,675 matches
-
să mă ațîțe. Și se duce după un lujer: prinde-mă - și nu mă prinde. Ia-mă și nu te las. Dezbracă-mă, prostovane, dacă poți! Si prostovanul sînt eu. Eu, de o mie de ori, eu. Parcă îmi spune, parcă îmi șuieră: ești așa de fraier că nici nu ai să apuci să mă atingi măcar. Ești atît de coclit că nici n-am să țin seama de tine, vrăjeală spurcată ce ești! Ești o fiară mică și proastă, ești
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
au recuperat, ne-am revenit. Aici, pe pămîntul reavăn. Miroase a frunză verde și a mătase de proumb. Miroase și a știulete crud, încă necopt. Unii dintre știuleți chiar așa arată, albi, de parcă ar fi nefirești. De parcă ar fi artificiali. Parcă ar fi din marmoră. Sculptați. Din piatră sau din gips. Ne-am noroit amîndoi. Nici nu se putea altfel. Pămîntul se lipește de noi. De pe acum, pămîntul se lipește de noi. Pămîntul e gras. Pămîntul e bun. Pămîntu-i mîntuitor. Pămîntul
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
belșug. Zbor în lumina Este un copil calm, veghind de sus o piramidă, înăuntrul ei, coridoare negre, apoi o sală mare și un copil care țipă și iar un veșnic întuneric între pereții de piatră, dar, iată, în mijloc, sus, parcă prin somn, copilul de aur te va topi, cu o chemare înceată, în razele sale. Izvoare Și rătăcim printre lucruri ale noastre. Până departe nu există nimic străin. În mijlocul unei lumi frățești chiar și-n dihonie, ne aducem aminte de
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
Ion Gheorghe Rușinea morții Pe dreapta feței mele mi-a crescut o iască, Parcă aș fi un bătrân și vajnic nuc. Dracul de înger să mă umilească Pe unde voi fi văzut să nu apuc, Nici vorbă, nici chip de ființare De mi-aș propovădui Religia Viitoare. M-a înfierat c-o tumoră benefică
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
ne face să rosim. Citind textul, suntem gata-gata să-l repudiem pe Mihail Gălățanu pentru că a răscolit acest mâl al suficienței inepte, chiar dacă a făcut-o cu dezgust. Dar... Poemul lasă să se străvadă, undeva, foarte departe, ceva din frumusețea parcă ireală a creației eminesciene. Constituit ca un puzzle al prostiei omenesti, textul lui Mihail Gălățanu evocă totusi, indirect, fulgurant, si eminescianismul. La sfârsitul lecturii, ne simțim asfixiați de stupiditatea lumii si ne gândim cu groază cum ar fi dacă poezia
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
mai chema. Probabil că era șpion sovietic ori american. Musai șpion! 1. EMINESCU NEGRU. Da, ar fi putut fi negru. Ba chiar, dacă stăm bine și ne gîndim, chiar era. Chiar așa era. Era el, da, cam negricios. Așa, negurat. Parcă mai și treceau cețuri pi fruntea lui. Da' ce era el, Caraimanu'? Ce se mai credea și ăsta, Caraimanu' poeziei românești? Negreșit era el cam așa tuciuriu de ciricliu. Dacă te uiți bine și la poză, cea de la nouăsprezece ani
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
poeziei românești? Negreșit era el cam așa tuciuriu de ciricliu. Dacă te uiți bine și la poză, cea de la nouăsprezece ani, și tot vezi că era cam afro, cel puțin după coafură: cu părul ăla ca o claie abandonată, des, parcă prea des: he-hei, din ce strămoși îl avea el așa, hait? Și la față, daaa, la față, soro, era cam sumbru, parcă prea sombru, zimbru sombru și rebel. Avea față de lustragiu: parcă-l și vezi, cu peria într-o mînă
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
tot vezi că era cam afro, cel puțin după coafură: cu părul ăla ca o claie abandonată, des, parcă prea des: he-hei, din ce strămoși îl avea el așa, hait? Și la față, daaa, la față, soro, era cam sumbru, parcă prea sombru, zimbru sombru și rebel. Avea față de lustragiu: parcă-l și vezi, cu peria într-o mînă - și crema într-alta. Undeva, la Gara de Nord. Cam pe-acolo pe unde-i scria Veronica, aia, Bălăuca, berecheta, aia de i-a
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
cu părul ăla ca o claie abandonată, des, parcă prea des: he-hei, din ce strămoși îl avea el așa, hait? Și la față, daaa, la față, soro, era cam sumbru, parcă prea sombru, zimbru sombru și rebel. Avea față de lustragiu: parcă-l și vezi, cu peria într-o mînă - și crema într-alta. Undeva, la Gara de Nord. Cam pe-acolo pe unde-i scria Veronica, aia, Bălăuca, berecheta, aia de i-a dat, știi matale, luesu', da' să nu vorbim despre asta
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
că despre asta nu se vorbește, da, unde rămăsesem? Că, da, ea are să vină, dacă-i trimite el, Mișu, conu' Mișu, bani, niscai bani dă drum dă fier. Dar Eminescuul, sireacul, de unde să aivă bani, să-i trimită? * 2. EMINESCU-ȚIGAN. Parcă mai degrabă e de crezut că Eminescu ar fi fost țigan. Ipoteză verosimilă. Infernală. Avea pînă și ochii negri. Cam prea negri. Sanscriți, așa-i? În ce limbă erau ochii lui? În ce limbă? în persană? în urdu? în greacă
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
domnu' Eminescu ăsta! Știa la țambal. Le avea p-ăstea. Era tare la muzicuță. De-aia zicea el că nopțile-s d-un farmec sfînt și nu-l mai pot pricepe. Oricum, nu pricepem mai nimic dăn Eminescu. Poet ermetic. Și parcă mai pricepe cineva ceva? 3. EMINESCU EVREU. La urma urmei, se prea poate să fi fost. Să fi fost prigonit tocmai pentru că era evreu. Astea, însă, se spun în șoaptă. Jidov, da, pribeag, că nu spune chiar el că era
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
Eugen Bunaru Baladă târzie Să te smulgi într-o bună dimineață din somn ca dintr-o moarte cețoasă ca dintr-o călătorie - undeva cândva pe lumea cealaltă - fără liman fără nicio direcție să te trezești parcă mai singur în propria-ți piele să sari totuși ager din pat să faci câțiva pași sprinteni prin casă brusc să alergi să treci dintr-o cameră în cealaltă să-ți arunci haotic privirile în toate ungherele în toate părțile
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
propriile-i personaje celeste și iată cum le-azvârle sub streșini de periferie cum le uită acolo cum le ispitește să se-mbete crunt cu tot soiul de amintiri care de care mai chioare mai jerpelite Și iată - vei auzi parcă în tine însuți - cum pentru orice minusculă fericire e pregătită de mult - în anxioase culise - o cădere banală de cortină și câteva ropote de aplauze hilare vor înghiți într-un vuiet grotesc toată scena toată tărășenia și iată - va bolborosi
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
fericiți cum cad puțin pe gânduri cu privirea dusă departe-departe prin locuri de demult - pământești - doar de ei știute doar de ei bătute cu piciorul Și iarăși ridicăm paharul cu licoare și vărsăm un strop pentru ei și-i vedem parcă prin străvezimea licorii cum la rându-le varsă un strop pentru noi și se bucură și se bucură laolaltă cu noi Nord Traversez linia de tramvai am un zâmbet precar-dubios pe care cel mai adesea îl port înăuntrul meu Cerul
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
ne pîndește, de sub iederi moartea, Nu știe c-am îmbătrînit. Ne vrea frumoși, Și-adolescenți, și aplecați pe cartea Cu basmele în care-s zmeii scoși Din scorburi, pentru zîne buimăcite De cîți fiori le duc din flori în flori, Parcă purtate-n zori de subsuori, Lin să strecoare roua, ca prin site, Cu coapsele și sufletul lor moale, Și-apoi să se prefacă-n rotocoale De-arome durdulii, urcînd la cer, Unde chiar Dumnezeu, bijutier, Le va lăsa să strălucească
Cum ne pîndește, de sub iederi, moartea… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6991_a_8316]
-
de-un veac le unește la plecare doi gemeni trăgeau de-un picior păianjenul uriaș din fața Galeriei de Artă invitându-l să se-adăpostească de arșiță până la toamnă, vizavi, la Nôtre Dame într-o carte de rugăciuni am pedalat de parc-aș fi hălăduit pentru vecie înhorbotată pe-o pânză proaspăt ieșită din mâna lui Boticelli de pe Major Hill, pe podul Alexandra, pe lângă Lacul Poveștilor, pe Champlain, pe insula Reginei Victoria, la Cascadă, la digul din Parcul Stanley, prin Vanier, spre
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
de pe lume convins că-l voi iubi toată viața a plecat tiptil într-o noapte înainte de-a împlini 55 drapată în hlamida unui pomelnic strălucesc într-un oraș în care nu m-a chemat încă nimeni nicicând la prohod parcă m-aș vedea perorând la televizor pe-o planetă străină pentru ochii furnicilor vie pentru tot șirul celor prea dragi demult pe-o altă planetă conduși la locul din urmă pe luciul oglinzii mă înconjoară ocrotitor chipurile lor unite în
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
și de cele provocate de întâlnirea cu zmeul, care-i dăduseră viața peste cap și-l chinuiseră, și-l zăpăciseră, de se cutremura când se privea în oglindă ori în luciul ochiurilor de geam de la ferestre. Și, cum înota așa, parcă prin talazurile încremenite ale unei mări verzi, străvezii, curățindu-se de toate cele, ghemul încâlcit al anilor trăiți până atunci i s-a deșirat și destrămat ca fumul prin ochii minții. Și-a revăzut, acolo în satul de pe malul Dunării
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
cu seamă morțile astea năpraznice și nemiloase. Părinții ei nu putuseră să înțeleagă și nici ea pe sine nu se înțelesese, nu putuse o dată cu capul să priceapă cum a rezistat ani de zile în așteptarea deznodământului, dar eu, tanti Adina, parcă te și văd, de veghe noapte de noapte, cu ochii larg deschiși, țintind tavanul și dansul umbrelor, cu toate simțurile ascuțite, la pândă, acum acum sună blestematul de telefon și aflu nenorocirea, acum acum o să mă anunțe cu vocea aia
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
cum de nu ai înnebunit, cum de nu ți-ai legat bărbatul în casă, să nu mai plece niciodată și să nu mai moară cum a fost să se întâmple în noaptea aia fără de noroc?! Cristina o observase demult și parcă îi citea gândurile, hai, scumpa mea, dacă știi și tu, de ce nu-mi spui și mie, spune-i lui tanti Adina și o să vezi și tu că nu le știe tanti chiar pe toate, mie ce mi-a pus deoparte
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
adevăratul titlu rămâne Pământ de flori. Rog să se consemneze cu ce imponderabile jonglează istoria literară. Rândurile următoare aș fi vrut să nu le scriu niciodată. Dar aseară buchiseam ceva pe laptop, cu Luna plină de dincolo de geam arzându-mi parcă spatele. Din seara aceea târzie și îndepărtată a cafelei savurate în biblioteca lui Ciobanu am început să mă tem de deochiul Lunii, fiindcă asta m-a frapat cel mai tare la plecarea de acasă (unde o lăsam pe Ileana cu
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
taxi m-am așezat în spate și i-am dat șoferului adresa; șezând acolo aveam o bună perspectivă orizontală a străzilor văzute prin geamul din față, astfel că m-am minunat zărind printre blocuri o Lună enormă, foarte joasă, ieșind parcă din pământ roșie "ca o vatră de jăratic". Am murmurat: "Doamne, da' asta ce-o mai fi?", iar șoferul, la fel de impresionat, m-a completat peste umăr: "Așa ceva n-am mai văzut". Dar apoi a cotit printr-un labirint de străduțe
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Salvării, Miliției, automobile particulare scăpate de sub control, căpiate, năpustindu-se orbește peste oameni sau dând înapoi în lipsa oricăror semne vizibile de circulație. A te iluziona că puteai ajunge pe jos în centru străbătând timorat geografia aceea ireală, neguroasă, halucinantă, populată parcă de incubi, sucubi și ectoplasme era dovada unei utopii inepte. Și chiar atunci am văzut un taxi gol cu o ușă smulsă, luminat din interior, grăbindu-se în direcția centrului; am strigat după el instinctiv, cu patosul disperării, nemaigândindu-mă
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
părinților. În noaptea aceea am dormit de-a valma tustrei pe un pat nefăcut, îmbrăcați gros și cu un mic bagaj cu lucruri indispensabile la picioare. Nu mai intru în amănunte. Încetul cu încetul, viața și-a reluat cursul, dar parcă nimic n-a mai fost ca înainte. Nici noi, prea încercați, nu mai eram aceiași. Chiar pe Paleologu, la câteva case de noi, un mare bloc care stătea să cadă a fost golit de locatari și sprijinit cu o pădure
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
caier Rămas de mai an Și trage cu ochiul Pentru ca nu cumva Trecerea asta a mea, Neîngrădită de nimeni Și de nimic Dintr-o lume în alta Să arunce totul în aer. La Rhodos Era luna lui Brumar, dar soarele parcă bătea Din toate părțile cînd am ajuns în vechea cetate Luată de valul de oameni veniți de peste tot Și am coborît către mare, pe strada Socrate. Nu știam cum se cheamă, dar am ales-o Fiindcă e mai abruptă și
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]