46,490 matches
-
pentru un scurt sărut, în timp ce o privea fascinat direct în ochi. Simți un tremur nervos în mâna fetei. Se vedea că este emoționată. O privi curios și cu interes. Dalia, roșie în obraji de emoție, își îndreptă privirea rugătoare cerând parcă ajutor Gloriei, de la care aștepta salvarea. Nu avea puterea să-i susțină privirea care îi domina voința. Nici emoțiile de la examenul de licență nu au avut o asemenea intensitate, ca această strângere de mână care o electriza. O ținea de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1495081372.html [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
albă, vaporoasă, încheiată cu mulți nasturi la spate. Îi deschei, unul câte unul, și-o pipăi de-a lungul coloanei. - Doare ? - Mai jos. - Dar aici ? - Nu. Mai jos. Mai jos sunt chiloțeii tanga. - Îi dăm jos ? - Cum vrei. - Simți ceva ? - Parcă-i mai bine. Insistă acolo ! Așa cum stă îmi oferă o priveliște încântătoare. Îmi folosesc mâinile destul de empiric, insistând și pe alte segmente. La un moment dat se întoarce, lăsând rochia în urmă. Mă apucă cu mâinile după gât și mă
DRUMUL APELOR, 50 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1492754970.html [Corola-blog/BlogPost/376311_a_377640]
-
cu o înțelepciune de invidiat, o inimă de aur și o voință de nezdruncinat. Mama Antonia fusese ani de zile suportul moral al Iuliei, cu psihologia ei simplă dar sănătoasă, găsise întotdeauna drumul spre inima copilei firave, sensibile, tăcute, copleșită parcă de toată povara abandonului familiei, a acelora care au adus-o pe lume. La un moment dat, Iulia privește mirată în compartiment, unde mai sunt numai două persoane care dorm, iar ea care nu a putut închide ochii nici pentru
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Calatoria_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
compartiment, unde mai sunt numai două persoane care dorm, iar ea care nu a putut închide ochii nici pentru un minut, n-a observat când au coborât ceilalți călători. Se simțea obosită, amorțită de atâtea ore de stat nemișcată, coborâtă parcă în subsolul existenței sale. Și-a făcut o trecere în revistă, a evenimentelor cele mai importante, care-i marcaseră existența. Era mulțumită pentru moment, dar desigur mai avea multe de făcut de aici înainte. Pe culoar cineva spune cu glas
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Calatoria_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
ziua. Auzise cândva vorbindu-se despre frumusețea Văii Jiului, dar ceea ce vedea acum, întrecea orice descrierere. Apele Jiului înspumate sclipeau în soarele dupămiezii, de parcă pietre nestemate ar fi purtat pe crestele valurilor. Cu ce furie izbea apa pietrele mari, puse parcă anume în calea ei, spre a-i verifica rezistența în competiție. Pădurile cu foșnetul lor, freamătul apei încorsetată în pereții de stâncă, făceau să-i tresară inima de bucurie. Locomotiva trăgea din greu șirul lung de vagoane, urcând tot mai
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Calatoria_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > UNDE SĂ MAI PLÂNGI ?! Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Îndoliată ești, creștină Românie, Țara mea de patimi, țara mea de dor ! RELE = ți se-ntâmplă, parcă numai ție, BINELE = trecând, peste noi, în zbor ! Focul, fără apă, ce-nneștire vine Ucide-n durere suflete creștine! I-atâta nedreptate, Doamne, pe pământ Că moartea nici nu știe unde să mai bată! Vim ”magnitudini” grave, ”tzunami” cu avânt, Iar
UNDE SĂ MAI PLÂNGI ?! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1446385657.html [Corola-blog/BlogPost/353293_a_354622]
-
chestie pe care noi, oamenii cu existențe banale, nu o putem înțelege. Mort de curiozitate, mai aflu și că ei sunt tineri, care consideră lumea noastră o mare tâmpenie, iar singurul lor scop în viață, declarat, este să se sinucidă. Parcă-mi vine să le dau dreptate! Prin urmare îi privesc mai atent. Adolescenți, vopsiți pe față cu un fel de var, cu lacrimi negre pictate sub ochi, cu frizuri colțuroase într-un negru mai întunecat decât vestitul fund de ceaun
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1406394413.html [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
îndrăgostiți se consideră ca și căsătoriți, în discuțiile lor fiind plasate cu tact semne anticipative pentru final (precum motivul pentru care îi era frică lui Catherine de ploaie). Odată cu reîntoarcerea pe front, totul se echilibrează, forța și viteza evenimentelor venind parcă din însăși nevoia autorului de a nu se amăgi cu o existență care îți stă la picioare și de a o înfrunta pe cea care te calcă în picioare. Locotenentul, cu noua echipa, trebuie să ducă trei ambulanțe la un
Ernest Hemingway: Adio arme! – Recenzie de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/ernest-hemingway-adio-arme-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339325_a_340654]
-
om nu este numit om mare dacă și-a pierdut sufletul de copil “Numai în surâsul copilului poți avea încredere nelimitată”.(M. Voiculescu). “Nu știu alții cum sunt, dare eu când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească ... parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!”. Așa mărturisea în “Amintirile” lui, Ion Creangă, și așa cred că ne amintim cu toții, cu drag, de anii copilăriei, de satul natal, de școală. Este atât de greu să se scrie pentru copii
DORINA STOICA, „RAIUL ÎN CARE AM FOST”, POVESTIRI; PREFAŢĂ SIMION BOGDĂNESCU, EDITURA SFERA BÂRLAD 2011 de GHEORGHE CLAPĂ în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_clapa_1404731481.html [Corola-blog/BlogPost/371025_a_372354]
-
artist, aceasta conturându-se astfel într-un adevărat personaj principal al cărții în jurul căruia gravitează , o întreagă viață, purtând ampreta harului autoarei. Sunt cărți bune, cărți frumoase și cărți care îți merg la inimă. După ce ai terminat de citit cartea , parcă ai vrea să cunoști autorul, și te surprinzi întrebându-te dacă omul din spatele rânduriloe seaman cu acel “eu” din carte. Este acesta un “effect” de autenticitate? Cred că dincolo de orice subiectivitate sau tipologie emoțională “Raiul în care am fost” de
DORINA STOICA, „RAIUL ÎN CARE AM FOST”, POVESTIRI; PREFAŢĂ SIMION BOGDĂNESCU, EDITURA SFERA BÂRLAD 2011 de GHEORGHE CLAPĂ în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_clapa_1404731481.html [Corola-blog/BlogPost/371025_a_372354]
-
din tinerețe jurase să se răzbune pe ei. Se ținuse mereu departe de acea femeie și de multe ori simțise ura din ochii răi ai vrăjitoarei arzând-o chiar și când n-o vedea dinainte îi simțea instinctiv privirile ce parcă o penetrau în ocaziile când se întâlneau. Rădița era cu câțiva ani mai mare ca ea și înainte să se mărite cu Gheorghe, cealaltă se ținuse de capul lui. Îi căzuse cu tronc omul, deși acesta nu avusese niciodată ochi
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1470863638.html [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
Asta nu e o probă femeie pentru ca tu să atribui puteri așa mari, sclerozatei ăleia. Eu nu cred în vrăji. Vrăjile se ating de cine crede! Închină-te la Dumnezeu și nu se vor lipi vrăjile de noi! Vei vedea! - Parcă ai fi Toma necredinciosu, omule! Nu vezi câte ni se întâmplă? Purceaua a făcut purceii morți, cloștile au lăsat puii să moară în găoace...și încă o probă că eu am dreptate și că nenorocita aia ne face farmece, este
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1470863638.html [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
am dreptate și că nenorocita aia ne face farmece, este faptul că mi-au dispărut niște rufe după sârmă într-o zi și la puțin timp după aceea, când m-am dus în pădure și m-am întâlnit cu tartorița, parcă dinadins s-a luat de mine și m-a dus lângă marginea râpii din spatele casei sale, unde erau cămașa și izmenele tale și vreo două țoale ale mele , pe jumătate arse, murdare de sânge și aruncate în mărăcini. M-am
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1470863638.html [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
Am văzut la frizerie, Scris cu slovă argintie: „LA BIMBUIRIC” Azi pe bani, mâine nimic. Mă gândeam râzînd în barbă: - „Bimbiric... hâtru de treabă, Tot de șotii mi se ține: Azi pe bani și gratis mâine.” Nu știu ce mi se părea... Parcă inima-mi spunea, Și pe loc m-am întristat, Când pe ușă am intrat. .................................... Lume multă ca-nainte... Tot cu snoave și cu glume; Cin’ le poate ține minte? Când de Bimbi unul spune: - În Mizil toți îl știau... Pe
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/In_mizil_la_bimbiric_marin_voican_ghioroiu_1391197736.html [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
ruginind prin memoria brumată/ Ochii, brațele, faptele tale odată/ Colțul alb al gurii zbate un fluture alb/ Colțul stâng un fluture negru /Și eu o femeie sunt/ Și tot mai femeie rămân/ Cum surâd complicat de o vreme/ Fluturele alb parcă ar vrea sa zboare/ Nu priviți prea stăruitor/ Locul gol rămas pe obraz/ Mi-e suficient că știu și singură/ Despre mine ... (Poate Gioconda) Este oare și o tristețe, te poți întreba în spatele acestei liniștite ironii? Mai degrabă melancolia. Ea
MIRACULUM DE ANGELA NACHE. VOICU BUGARIU REVISTA LUCEAFARUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Miraculum_de_angela_nache_voicu_bugariu_revista_luceafarul.html [Corola-blog/BlogPost/351012_a_352341]
-
era aproape de pământ și foarte multe au fost zonele în care nu-l mai vedeam din cauza înălțimilor împădurite ce păreau tot mai întunecoase. Mai apoi, când am intrat în zona cu mai puține forme de relief înalte, soarele a reapărut, parcă și el obosit, palid și apoi din ce în ce mai roșu până când s-a arătat ca un disc ce creștea în dimensiune și scădea în intensitate, pentru a dispărea încetinel în asfințit. Intrasem deja în zona ce mi-a permis să văd râul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1415217335.html [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
O viață neobișnuită”, prin suflul său epic mai amplu decât al celor două cărți menționate, vine să întărească substanțial afirmația semnatarului acestei idei. Autorul se întrece pe sine prin limba literară cu parfum de cronică moldovenească pe care o folosește parcă îmbogățind-o în această plăcută lucrare inspirată din viața reală a personajelor. Este „ o limbă domoală, blajină, cu largi volute metaforice, epitete și comparații neașteptate” (Gheorghe C. Patza / „Cuvânt înainte”). Pe de altă parte, scriitorul Vasile Sfarghiu socot că a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1415217335.html [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
cultură și la o școală de maiștri, aveau bani, trăiau visînd, făceau plimbări pe malurile apei și se iubeau cu disperare pe unde îi apuca dorința cea de nestăvilit ... dar vremurile s-au schimbat după marea răzmeriță din decembrie, luna parcă nu mai era la fel de strălucitoare ca pe vremuri, pasiunea se topise, Iganțio, care visase să afle taina lumii prin studiile lui oculte, se trezise dat afară de la școală, casa de cultură devenise discotecă iar școala de maiștri își închisese porțile
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_29_31_ioan_lila_1337497754.html [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
ITINERANT Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 796 din 06 martie 2013 Toate Articolele Autorului Dezbracă teii de floare trupul tău prea ireal trupul tău de fată mare înflorind pe-al nopții val Trupul tău prea ireal care totuși parcă este nufăr tragic tras la mal dintr-o magică poveste Care totuși parcă este trupul tău de fată mare pe pământ ultima veste dezbracă teii de floare Trupul tău ca o poveste care nu-i atunci când este Costel Zăgan, CEZEISME
IREAL ITINERANT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 by http://confluente.ro/Ireal_itinerant_costel_zagan_1362631417.html [Corola-blog/BlogPost/345594_a_346923]
-
Toate Articolele Autorului Dezbracă teii de floare trupul tău prea ireal trupul tău de fată mare înflorind pe-al nopții val Trupul tău prea ireal care totuși parcă este nufăr tragic tras la mal dintr-o magică poveste Care totuși parcă este trupul tău de fată mare pe pământ ultima veste dezbracă teii de floare Trupul tău ca o poveste care nu-i atunci când este Costel Zăgan, CEZEISME, 2008 Referință Bibliografică: IREAL ITINERANT / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IREAL ITINERANT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 by http://confluente.ro/Ireal_itinerant_costel_zagan_1362631417.html [Corola-blog/BlogPost/345594_a_346923]
-
luat în seamă, directorul școlii aflase că soția inginerului-șef nu era calificată și că a obținut postul prin relațiile de la Consiliul Raional de Partid, la venirea soțului la C.A.P. ca inginer agronom, apoi inginer-șef. Timpul se scurgea parcă prea încet. Mai schimba câte o vorbă cu Stelică, cum îi spuneau colegii profesorului de geografie, mai citea din romanul lui Ion Aramă, poate-poate, uită de monotonia mersului cu personalul care oprea și în cea mai neînsemnată haltă de pe traseu
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426233896.html [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
au liniștit și ei. Stelică a adus vorba despre banchet și l-a întrebat pe Mircea dacă s-a mai întâlnit cu frumoasa parteneră de dans și de masă, însă a primit un răspuns evaziv. Vedeai de la distanță că Mircea parcă nu dorea să aducă în discuție prezența Săndicăi în viața sa. Încă era neclară și pentru el. Recunoștea că îi plăcea fata, însă era prea devreme să se pronunțe asupra adevăratelor sale sentimente. Acum se gândea cu plăcere la ultima
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426233896.html [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
sa. Încă era neclară și pentru el. Recunoștea că îi plăcea fata, însă era prea devreme să se pronunțe asupra adevăratelor sale sentimente. Acum se gândea cu plăcere la ultima după-amiază petrecută împreună. Din visare l-a trezit Stelică, care parcă i-a dat cu o piatră în moalele capului, făcând remarca că i s-a părut deplasat interesul inginerului agronom față de fată, cu toate că avea o soție deosebit de frumoasă lângă el. - Ce te-a făcut să crezi acest lucru? spuse Mircea
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426233896.html [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
discuția. Stelică nu se lăsa convins că între cei doi tineri nu există nimic. Nu a fost orb ca să nu observe cu ce interes îl privea fata și cum îl purta de mână pe ring sau prin sala de banchet, parcă erau doi îndrăgostiți, nu doi oameni care s-au cunoscut atunci. Sau poate era strategia fetei să-l facă gelos pe agronom dacă exista totuși ceva între ei! Trenul scârțâia din toate roțile înfrânate în gara Brăilei. Mai aveau puțin
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426233896.html [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
Dobrogea lui”. S-a dus repede la noptieră și a luat o tabletă de nitroglicerină. Până la sosirea soțului, inima s-a mai liniștit. Pulsul a revenit la normal. Aștepta să se deschidă ușa și să-l vadă pe fecior intrând. Parcă nu se despărțise de Mircea decât de o zi, două. Nu-și mai aducea aminte de suferința pricinuită de plecarea lui, suferință care i-a declanșat boala. Se auzi un ciocănit ușor în ușă și imediat își făcu apariția Ștefan
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426233896.html [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]