KorAP: Find »[drukola/base=pardesiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...36 >

880 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

spectrale se desprinseră din Întuneric și ne ieșiră În cale. Doi bătăuși se postară În spatele nostru, atît de aproape Încît le-am putut simți suflarea În ceafă. Al treilea, mai mărunt, Însă infinit mai lugubru, ne bară calea. Purta același pardesiu și zîmbetul lui unsuros părea să debordeze de plăcere pe la colțurile gurii. — Ia te uită, domnule, pe cine avem aici? E chiar vechiul meu prieten, omul cu o mie de fețe, zise inspectorul Fumero. Mi se păru că aud oasele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Îmi șopti unul din ei. N-am chef să-ți rup brațul. Am Încercat zadarnic să mă eliberez din strînsoare și, zbătîndu-mă, am zărit pentru o clipă fața agentului care Îmi vorbise. L-am recunoscut pe dată. Era bărbatul cu pardesiu și cu ziar din barul din piața Sarriá, din urmă cu cîteva zile, același care ne urmărise În autobuz, rîzÎnd la glumele lui Fermín. — Uite, ce mă fute pe mine cel mai tare sînt oamenii care scormonesc prin căcat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
asupra prietenului meu. Și acum mă mai dor. M-am limitat să mă refugiez În acea convenabilă strînsoare a polițiștilor, tremurînd și vărsînd În tăcere lacrimi de lașitate. CÎnd Fumero se plictisi să tot scuture o greutate moartă, Își descheie pardesiul, se deschise la fermoar și Începu să urineze peste Fermín. Prietenul meu nu mișca, părînd o boccea de rufe vechi părăsită Într-o baltă. În timp ce Fumero Își descărca șuvoiul generos și aburind peste Fermín, am continuat să nu fiu În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Nu-i treaba dumitale. Nu te văd prea bine. Te ferești de vorbele usturătoare? Vezi că-i un vasodilatator mortal. — Du-te Învîrtindu-te. Cum devenea din ce În ce mai obișnuit, am avut o după-amiază lentă și mizerabilă. Un cumpărător În Întregime cenușiu, de la pardesiu pînă la glas, intră să Întrebe dacă avem vreo carte de Zorrilla, convins că era vorba de o cronică pe seama aventurilor unei știoarfe tinerele din Madridul de pe vremea casei de Austria. Tata nu știu ce să-i spună, Însă Fermín Îi sări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
am Întrebat ce căutam acolo. PÎndeam, Îmi vîram nasul și ieșeam de caraghios: aceștia au fost cîțiva dintre termenii care Îmi trecură prin minte. Chiar și așa, tot atît de lipsit de demnitate pe cît eram de lipsit de un pardesiu pe potriva temperaturii Înghețate, m-am adăpostit de vînt Într-un portal, de cealaltă parte a străzii, și am rămas acolo vreo jumătate de oră, străjuind ferestrele și văzînd cum se perindau siluetele domnului Aguilar și soției sale. Era aproape miezul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
cînd ar fi dorit să mă salute și să-mi indice că nu-l deranja deloc faptul că Îi observasem prezența. Lumina unui felinar Îi cădea pe chip din profil. Trăsăturile Îmi păreau familiare. Înaintă un pas și, Încheindu-și pardesiul pînă sus, Îmi zîmbi și se Îndepărtă printre pietoni, spre Ramblas. L-am recunoscut atunci pe agentul de poliție care mă ținuse În timp ce inspectorul Fumero Îl ataca pe Fermín. CÎnd am intrat În librărie, Fermín Își ridică privirea și Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
cap cu acea grabă care Îl mistuia cînd era prost dispus. Sigur, ai o scrisoare. Ți-am lăsat-o lîngă casierie. — Tăticule, iartă-mă, dar... Făcu un gest care mă Îndemna să-mi țin scuzele pentru mine, se Înarmă cu pardesiul și cu pălăria și ieși pe ușă fără să-și ia rămas-bun. Cunoscîndu-l, am bănuit că supărarea i se evaporase Înainte să ajungă la gară. Ceea ce mă mira era absența lui Fermín. Îl văzusem deghizat În preot de vodevil În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Fumero și am simțit cum mă năpădește un fior Înghețat. Tata Îmi aruncă o privire Întrebătoare. Am Încuviințat. Înăbușindu-și un suspin, deschise ușa. Siluetele lui Fumero și ale celor doi ciraci se conturau În lumina gălbuie a pragului. Niște pardesie gri tîrÎnd după ele marionete din cenușă. — Unde-i? strigă Fumero, dîndu-l la o parte pe tata cu o mînă și deschizîndu-și drum spre sufragerie. Tata făcu un gest să-l oprească, Însă unul din agenții care Îi acopereau spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
un al doilea supraveghea piața Santa Ana, adăpostit În portalul bisericii, ca un sfînt de ultimă oră. Îi vedeam zgribuliți de frig sub ploaia deasă ce venise odată cu zorii, suflînd pe nări aburi din ce În ce mai străvezii, cu mîinile afundate În buzunarele pardesielor. Vecinii din cartier treceau la distanță, uitîndu-se cu coada ochiului prin vitrină, Însă nici unul nu se aventură să intre. — Probabil că s-a răspîndit vestea, zisei eu. Tata se mărgini să dea din cap. În toată dimineața nu-mi adresase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
repetam de destule ori, aveam să Încep s-o cred și eu. Tata se retrase În spatele prăvăliei, tăgăduind În șoaptă. Vei fi știind tu pentru ce ești răspunzător sau nu, Daniel. Uneori, nu mai știu cine ești. Mi-am luat pardesiul și am ieșit În stradă și În ploaie, unde nimeni nu mă cunoștea și nu-mi putea citi În suflet. M-am lăsat În voia ploii Înghețate, umblînd fără nici o țintă. Pășeam cu privirea În pămînt, purtînd după mine imaginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
la cîțiva centimetri de fața mea, o moarte sigură defilînd la o zecime de secundă. CÎnd mi-am dat seama de cele petrecute, trecătorul care Îmi salvase viața se Îndepărta pe o trecere de pietoni, o simplă siluetă Într-un pardesiu cenușiu. Am rămas țintuit locului, fără suflare. Prin mirajul ploii, am băgat de seamă că salvatorul meu se oprise de cealaltă parte a străzii și mă privea. Era al treilea polițist, Palacios. Un zid de trafic alunecă printre noi, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
o femeie de vreo patruzeci de ani, Îmbrăcată În cenușiu și ținînd În mînă un buchet de flori. Plîngea În tăcere, ferindu-și privirea de la groapă și strîngînd din buze. N-o văzusem niciodată. Separat de grup, Îmbrăcat Într-un pardesiu Închis la culoare și ținîndu-și pălăria la spate, stătea polițistul care Îmi salvase viața cu o zi Înainte. Palacios. Își ridică privirea și mă observă fără să clipească, preț de cîteva secunde. Cuvintele oarbe, lipsite de sens ale preotului erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
mine și-mi oferi o floare din buchetul ei. Am rămas acolo pînă cînd grupul s-a risipit și, la un semn al preotului, groparii s-au pregătit să-și facă treaba la lumina felinarelor. Am vîrÎt floarea În buzunarul pardesiului și m-am Îndepărtat, neînstare să rostesc acel adio pe care-l purtasem cu mine pînă acolo. Începea să se lase noaptea cînd am ajuns la poarta cimitirului, și am bănuit că pierdusem ultimul autobuz. M-am pregătit să Încep

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
pămînt. Poliția spune că bărbatul care a omorît-o e prieten cu dumneata, zise Isaac Într-o doară. — Poliția minte. Isaac Încuviință. — Știu asta. — Te asigur... — Nu-i nevoie, Daniel. Știu că spui adevărul, spuse Isaac, scoțînd un plic din buzunarul pardesiului. În seara dinainte să moară, Nuria a venit să mă vadă, așa cum făcea cu ani În urmă. Îmi aduc aminte că obișnuiam să mergem să mîncăm Într-o cafenea de pe strada Guardia, unde o duceam de mică. Uneori, ea Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Îl văzusem. — E povestea pe care o căutai, Daniel. Povestea unei femei pe care eu n-am cunoscut-o niciodată, cu toate că Îmi purta numele și prin vine Îi curgea sîngele meu. Acum Îți aparține dumitale. Am vîrÎt plicul În buzunarul pardesiului. — Am să te rog să mă lași singur aici, cu ea, dacă nu te superi. Acum cîteva clipe, În timp ce citeam paginile acelea, mi s-a părut că o regăseam. Eu, oricît de mult m-aș strădui, nu reușesc să mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
În gara Austerlitz. Toamna ajunsese la Paris pe nepusă masă și gara era inundată de ceață. Am rămas pe peron, În așteptare, În timp ce pasagerii plecau spre ieșire. În curînd am rămas singură și am văzut un bărbat Îmbrăcat Într-un pardesiu negru postat la capătul peronului, observîndu-mă prin fumul unei țigări. Pe drum, mă Întrebasem adesea cum Îl voi recunoaște pe Julián. Fotografiile cu el pe care le văzusem În colecția lui Miquel Moliner aveau cel puțin treisprezece-paisprezece ani. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Înțelegerea noastră. CÎnd eu voi muri, tot ce am o să fie al tău... — ... În afară de vise. Și-au zîmbit pentru ultima oară. Julián i-a Întins pașaportul. Miquel l-a pus lîngă exemplarul din Umbra vîntului pe care Îl purta În pardesiu din ziua cînd Îl primise. Pe curînd, a șoptit Julián. — Nu-i nici o grabă. Eu o să aștept. Tocmai cînd cei trei polițiști se Întorceau către dînșii, Miquel s-a ridicat de la masă și s-a Îndreptat spre ei. La Început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
care am plecat să-mi caut de lucru, m-am Întors și m-am pomenit că Julián nu era acasă. Nu s-a Întors pînă În zori. CÎnd l-am Întrebat unde fusese, s-a mărginit să-și golească buzunarele pardesiului (care Îi aparținuse lui Miquel) și să lase un pumn de bani pe masă. Începînd de atunci, a Început să iasă aproape În fiecare noapte. În Întuneric, acoperit cu o pălărie și un fular, cu mănuși și gabardină, era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-o cu rutina masajului, apucîndu-se să mă pipăie cu lăcomie. Într-o zi ai să mă faci să-mi pierd capul, gemea el. Am scăpat din ghearele lui dintr-o smuncitură și am alergat pînă la ieșire, tîrÎnd după mine pardesiul și poșeta. Sanmartí rîdea În urma mea. Pe scară am dat peste o figură Întunecată ce părea să alunece prin vestibul fără să atingă pardoseala. — Ce surpriză plăcută, doamnă Moliner... Inspectorul Fumero mi-a oferit zîmbetul său reptilian. — Să nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
o fiară În cușcă. Toate reținerile, toate șovăielile și toate temerile mele se prefăceau acum În scrum, neînsemnate. Mă copleșeau oboseala, remușcarea și frica, Însă m-am simțit incapabil să rămîn acolo, ascunzîndu-mă de urmările faptelor mele. Mi-am pus pardesiul, am Îndoit manuscrisul și l-am vîrÎt În buzunarul interior și am coborît scările În goană. Începuse să ningă cînd am ieșit, iar cerul se descompunea În lacrimi leneșe de lumină ce se depuneau peste răsuflare și dispăreau. Am alergat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
de lumină ce se depuneau peste răsuflare și dispăreau. Am alergat spre Plaza de Cataluña, care era pustie. În mijlocul pieței, singur, se Înălța silueta unui bătrîn, sau poate că era un Înger dezertor, cu părul alb, Îmbrăcat Într-un formidabil pardesiu cenușiu. Aidoma unui rege al zorilor, Își ridica privirea spre cer și Încerca zadarnic să prindă fulgii de zăpadă cu mănușile, rîzÎnd. CÎnd am trecut prin dreptul lui, s-a uitat la mine și mi-a zîmbit grav, ca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
m-a doborît cu un pumn În față. Am căzut Într-o beznă nesfîrșită, cu capul Învăluit În vîlvătăi de durere. M-am prăbușit pe dalele de pe coridor. Am Încercat să mă tîrăsc, dar Tomás m-a Înșfăcat de gulerul pardesiului și m-a tîrÎt numaidecît pe palier. M-a azvîrlit pe scări ca pe un gunoi. Dacă i se Întîmplă ceva Beei, Îți jur că o să te omor, mi-a spus el din pragul ușii. M-am ridicat În genunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
pe bancheta din spate, amețit. Lumina venea și se Îndepărta, ca o maree orbitoare. Am simțit că mașina se mișca. Niște mîini Îmi pipăiau fața, capul și coastele. CÎnd a dat peste manuscrisul Nuriei Monfort ascuns În buzunarul interior al pardesiului, una din cele două figuri mi l-a smuls. Cealaltă s-a aplecat peste mine. Mi-am dat seama că Îmi vorbește cînd i-am simțit răsuflarea În față. M-am așteptat să văd chipul lui Fumero ieșind În lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Nuriei Monfort. Durerea de cap se redusese la o palpitație lentă și călduță. M-am prelins pe furiș pînă la ușa Încăperii și am ieșit Într-o cămăruță cu balcon și cu o ușă ce părea să dea spre scară. Pardesiul și pantofii mei erau pe un scaun. O lumină purpurie pătrundea pe fereastră, Împodobită cu reflexe irizate. M-am Îndretat spre balcon și am văzut că ningea În continuare. Acoperișurile unei mari părți din Barcelona se zăreau Împestrițate cu alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

cădelnița și spune că ritul a luat sfârșit. Pe de o parte eram impresionat, pe de altă parte voiam să Înțeleg, așa că Încerc să mă apropii de fată, care Între timp și-a revenit, și-a tras pe ea un pardesiu destul de boțit și vrea să iasă prin spate. Sunt gata s-o ating pe umăr, când mă simt apucat de braț. Mă Întorc și-l văd pe comisarul De Angelis, care-mi spune s-o las În pace, că știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]