3,306 matches
-
cazul "unei săli evacuate de urgență într-o duminică, după apariția unui cuplu de hoți de buzunare, reveniți la fața locului după o săptămână". Circa 100 de agenți de pază s-au adunat în fața Ministerului Culturii, de care aparține muzeul parizian, unde o delegație a lor a fost primită miercuri la prânz. Muzeul Luvru din Paris primește 10 milioane de vizitatori în fiecare an. O mie de agenți de pază lucrează la Luvru, dintre care 470 sunt prezenți în fiecare zi
Motivul revoltător care a dus la închiderea Muzeului Luvru by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/56453_a_57778]
-
sursa farmecului volumului. Avînd apetență teologică, Tarangul are aderență la fundament, cochetînd cu elementul numinos și organic, atîta doar că în Franța apartenența la organicitatea locului nu-i surîde, scriitorul fiind în exil interior și contemplînd cu dezgust spectacolul culturii pariziene. Mintea lui Tarangul se mișcă pe trei planuri: confesiv, meditativ și speculativ. Planul confesiv cuprinde secvențele autobiografice, cel meditativ conține intuițiile obscure ale elementului ominos, iar partea speculativă strînge fragmentele de analiză abstractă a temelor culturale. Din cele trei, singurul
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
familie burgheză. Copilul din flori, Laurent, nu-i aparține lui Babin, așa cum nu există niciun pericol ca Laurent să comită un incest dată fiind înclinația sa homoerotică pe care o reclamă gesticulația și felul său de a se îmbrăca. Legătura pariziană cu fiica din flori a lui Robert este un paravan pentru o legătură homoerotică, însă asupra acestui aspect sesizat probabil de mamă, familia burgheză se instalează într- o convenabilă cecitate nu fără ca regizorul să ne facă cu ochiul. Nu poți
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
o singură voce pe autorul romanului Chibriturile suedeze, una din capodoperele prozei contemporane, decedat la 88 de ani. Autor, între altele, al unei monumentale Istorii a poeziei franceze în 9 volume, Sabatier era un personaj pitoresc al cafenelelor și bibliotecilor pariziene din deceniile din urmă. Era mare amator de farse, ca poetul Nicolae Tăutu, pe vremuri la noi, cărora le cădeau sistematic victimă chiar și cei care îl cunoșteau și știau de ce e în stare. Locuia, ca un mare burghez ce
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4496_a_5821]
-
1931), Iris negru (1926) - între abstract, senzual și ancorare în natură. Stieglitz a fost un promotor al avangardei europene la New York. Membrii familiei Stein - Gertrude, scriitoarea, frații ei, Leo și Michael, precum și Sarah, soția ultimului -, americani trăind în mijlocul tumultului artistic parizian, au avut un rol primordial în însăși evoluția artei occidentale din anii premergători Primului Război Mondial. Pasionanta istorie a „aventurilor” acestor iubitori de artă, așa cum este narată de o nouă expoziție - „Familia Stein colecționează: Matisse, Picasso și avangarda pariziană” - începe în 1902
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
în mijlocul tumultului artistic parizian, au avut un rol primordial în însăși evoluția artei occidentale din anii premergători Primului Război Mondial. Pasionanta istorie a „aventurilor” acestor iubitori de artă, așa cum este narată de o nouă expoziție - „Familia Stein colecționează: Matisse, Picasso și avangarda pariziană” - începe în 1902. După o perioadă petrecută studiind arta Toscanei, Leo se stabilește la Paris. Gertrude îl urmează după câteva luni și cei doi împart un apartament pe strada Fleurus. Primul tablou pe care-l cumpără împreună este un portret
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
O ilustratoare japoneză care trăiește la Paris de 8 ani, i-a observat pe parizieni în diverse ipostaze ale vieții lor zilnice și i-a surprins în desene comice. Aproape 50 astfel de schițe, din care jumătate au fost publicate în cartea Leș Parisiens, apărută în 2012, înviorează capitala, pe panouri așezate în jurul Champs-Élysées, la
Cum să fii parizian () [Corola-journal/Journalistic/3310_a_4635]
-
Noua artă, la care aderaseră atât pictorul mexican cât și scriitorul portretizat, erau cu greu acceptate de un public mai larg. RAMÓN, în schimb, a fost de la început apreciat în Franța, iar cărțile sale au fost traduse de unii avangardiști parizieni, cu care menținea strânse contacte. În cele din urmă, implicarea intensă, pe calea scrisului sau a intervențiilor publice, l-a impus ca incontestabil precursor și reprezentant al avangardismului spaniol. Dar, situându-se sub semnul iraționalismului noii arte, pe care Ortega
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
că e pururi iarnă, autorul-narator primește pașapoartele. Orele de dinaintea plecării mimează notația de jurnal, subminată însă și aici de umor negru. Soacra sa adoarme în patul Hotelului „Astoria” din Arad, ca după „ un prelung prânz cu produse de porc.” Experiența pariziană este tră- ită sub semnul accentuat al inadaptării. Intelectual stângaci, scriitor, autorulnarator ajunge să facă tot felul de munci în care nu e nici calificat și în care nici nu se pricepe.Ajunge astfel să care, dintr-un loc în
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
găsi-vei tu ca să înveți totul despre zei,/ Aici descoperi-vei de licori cupele pline,/ Nectarul pe care, tu, cititorule, îl vei obține./ Rămâi cu bine!”i [trad. aut.]. Pentru a înțelege cauzele și circumstanțele apariției lui Zamolxis în poemul parizian trebuie să ne întoarcem la anul 1469, cănd Ficino scrie Epitomă la dialogul Despre lege al lui Platon (publicată abia în 1484), în care Zamolxis apare enumerat alături de Zoroastru, Hermes Trismegistus și Moise printre „iluștrii fondatori al legilor” (illustres conditores
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
--- Găzduită de muzeul parizian Jeu de Paume, care adăpostea altădată impresioniștii, o expoziție de fotografii a dat naștere unor proteste și chiar unor amenințări telefonice cu bombă. Fotograful Ahlam Shibli a fost învinuit de Roger Cukierman, președintele celei mai importante organizații evreiești din Franța
Cine și ce mai cenzurează () [Corola-journal/Journalistic/3476_a_4801]
-
cele 5.000 de lire sterline necesare. Refugiat la Londra în 1938, după anexarea Austriei, obosit și bolnav, Freud ia cu sine divanul în casa de pe contrafortul Hampstead, ajutat materialicește de Marie Bonaparte, aceeași binefăcătoare care i-a finanțat exilul parizian după venirea la putere a lui Hitler în Germania. Divanul reprezintă centrul vital al ultimei sale case, între curiozitățile de tot felul din cabinetul său, bronzurile îndrăgite, statuetele de zei egipteni și greci, iar la intrare, basorelieful reprezentând-o pe
Divanul lui Freud are nevoie de reparații capitale () [Corola-journal/Journalistic/3496_a_4821]
-
românești tipărite pe ultima sută de metri pentru acel „Salon du livre” care ne-a dat atâtea emoții, o mare surpriză a constituit- o apariția unei antologii cu poeme de Tudor Arghezi. Laude se cuvin, de la bun început, prestigioasei edituri pariziene „La Différence”, care a publicat până acum cel puțin cinci poeți români, mai cu seamă în această colecție bilingvă „Orphée”, ajunsă după două decenii și ceva de existență la a treia serie, dirijată de unul din cei mari mari poeți
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
cele mai dificile texte ale poetului român (cu reputație de a fi intraductibile) ni-l descoperă până și nouă, cititorilor români, într-o lumină proaspătă, chiar suprinzătoare, pe autorul Cuvintelor potrivite. Întâmplarea face că pe lista de apariții a editurii pariziene, la numărul 226, Arghezi urmează imediat după unul din părinții modernismului latino-american, Rubén Darío. Comparația e tentantă. Arghezi ar fi meritat notorietatea nicaraguanului, dar nu o are. Cu tot decalajul, de peste o generație, dintre cei doi, Arghezi a fost, la
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
în lumina căreia lucrurile apar supradimensionate, „Congresul” (comunist) ori „pașaportul” devenind, de pildă, un soi de ființe fantastice, în formulări de genul: „Congresul umblă prin țară” ori pașaportul „resimțit aproape ca un personaj în carne și oase”. În schimb, secvențele pariziene - după emigrare și instalarea la Paris, însumând tribulațiile joburilor mărunte și dezvrăjirea în fața marelui oraș - pierd din tensiune, din relevanță, sunt mai diluate, surprinse cumva la întâmplare. Una peste alta, e de spus că, alături de un Livius Ciocârlie și Cornel
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
artistic, din 13 iulie 1924, mărturisea: "Pe petecul de pământ ce se cheamă România, eu am rădăcini adânci. O fi frumos să scrii în franțuzește fără să fi deschis o gramatică; o fi frumos să ai cu tine toată presa pariziană, de la necăjita L^Humanité a lui Jaures până la gravul Figaro și regalista Action Française, aceasta din urmă mai elogioasă decât oricare; dar mult mai frumos e să rămâi ceea ce te-ai născut." Volumul al treilea este axat îndeosebi pe colaborarea
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
intelectuali români de la Paris din trecut să se poată afirma cu atât de mult succes. 1 Casa Scânteii. 2 Constanța Crăciun. 3 Nu cumva este o eroare și realizatorul francez se numea Henri Chapier? 4 Nu e vorba de cartierul parizian Auteuil, ci de satul Autheuil-Authouillet din departamentul Eure, la vest de Paris, unde există "le château blanc ou maison du Val", în care au locuit Simone Signoret și Yves Montand ( vezi pe Internet, site-ul acelei localități). 5 Jiri Trnka
Simone Signoret la București by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9360_a_10685]
-
pricepe de ce companionul din noaptea cu pricina (același Mazilescu) l-a tratat cu indiferență. (Desigur, bănuiește că de vină a fost o chestiune de orgoliu, cunoscută fiind adversitatea dintre Mazilescu și Nichita Stănescu). De un umor căznit e și întâmplarea pariziană din care Danilov își face un titlu de glorie: întru libertatea artei (chiar așa !), acesta aruncă în Sena o sticlă conținând, în chip de mesaje către posteritate, câteva poeme: unul al său, unul al lui Adrian Popescu și Căderea lui
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
1873), face studii de Drept la București și își ia doctoratul la Paris. Se numără printre cei zece decemviri care aduc în fața opiniei publice franceze Memorandumul Tinerimii Române în legătură cu persecuțiile la care sunt supuși etnicii români din Transilvania. În perioada pariziană, prietenii îl alintă Jean - prenume pe care îl va păstra și după revenirea în țară. (Și lui Caragiale îi plăcea să fie apelat Jean...). Intră în magistratură în 1895 fiind, pe rând, până în 1902, procuror de Romanați, judecător de ședință
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
factorului vechime. Se pare ca Deutsch muta dată de origine a monumentului cu ani buni, daca nu cu decenii sau secole, în urmă. Un caz flagrant este acela al consideră rîi unor pivnițe reconstruite în 1895 drept criptele primei catedrale pariziene. Fondarea Luvrului o atribuie lui Childeric, tatăl lui Clovis, deși nu există nici o probă. „ a devenit o afacere profitabilă pe care unii istorici o exploatează cu mult cinism și cu un populism abia mascat”, scriu contestatarii lui Deutsch.
Romanul național () [Corola-journal/Journalistic/3616_a_4941]
-
care și The Modern Library le consideră cele mai spectaculoase produse romanești ale veacului trecut: la scurtă vreme după mutarea la New York, Nick Carraway scoate din bagaje un exemplar al romanului Ulysses, apărut, pe 2 februarie 1922, la o editură pariziană improvizată. Or, cum spuneam și mai sus, acțiunea romanului The Great Gatsby e plasată câteva luni mai târziu, în vara aceluiași an... Indiferent de toate acestea, cartea lui Fitzgerald va avea mereu, cel puțin pentru mine, dimensiunile unui „diamant mare
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
a dat Fontenay-ul. Simplu faptul de-a fi membru al instituției, condusă de d[umnea]v[oastră], dă o demnitate, care-ți impune înalte datorii; atmosfera de la Fontenay e apoi o neîntreruptă reconfortare a nervilor, atât de hărțuiți de haosul parizian. Tot cu acest prilej vă mulțumesc pentru publicarea întocmai a lucrării mele pentru Mélanges. Aș fi dorit doar să am cuvântul d[umnea]v[oastră] asupra ei, dar poate mi-l veți da odată, drept și sincer, ca întotdeauna. De la
Începuturile literare ale lui Ion Breazu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5078_a_6403]
-
Paris, Sanda Stolojan a publicat trei volume de versuri (în anii 1982, 1985 și 1993), a tradus în franceză Lacrimi și sfinți (1986) de Emil Cioran, ca și o antologie din poeziile lui Lucian Blaga (1992). Jurnalul său din exilul parizian a fost publicat la Editura Humanitas: Nori peste balcoane (1996), Ceruri nomade (1999) și, postum, Amurg parizian (2007). Tot postum a apărut și corespondența sa cu Constantin Noica (Sub semnul depărtării, 2006), devoalând afinități intelectuale, dar și o discretă iubire
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
în franceză Lacrimi și sfinți (1986) de Emil Cioran, ca și o antologie din poeziile lui Lucian Blaga (1992). Jurnalul său din exilul parizian a fost publicat la Editura Humanitas: Nori peste balcoane (1996), Ceruri nomade (1999) și, postum, Amurg parizian (2007). Tot postum a apărut și corespondența sa cu Constantin Noica (Sub semnul depărtării, 2006), devoalând afinități intelectuale, dar și o discretă iubire târzie a filosofului de la Păltiniș. Prietenia admirativă cu N. Steinhardt ține însă de un alt registru spiritual
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
certe afinități. Semnificativ pentru eseistica Mioarei Cremene este volumul Iisus sau provocarea prin moarte (Editura Vinea, 2011), cuprinzând - ține să precizeze autoarea - „o selecție a preocupărilor și cercetărilor mele din ultimele două decenii, expuse în general dinaintea unor cercuri ezoterice pariziene”. Iar aceste conferințe aduc în primplan o latură poate mai puțin cunoscută a unei scriitoare proteice, care a trecut, de-a lungul anilor, prin mai toate genurile și formulele literare: preocuparea pentru cercetările cu caracter ezoteric. Rod al unor laborioase
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]