828 matches
-
l văd căzând; Cât trăi-voi am să beu, Moartea ʹntâpine mă bând. Vom ciocni Cotnar mereu Cu prietenii pe rând Când pământul în curând Astupa va glasul meu, Cât trăi-voi am să beu! Mai am un singur dor - parodie - Să-mi șuiere nu voi Al iernii aspru vânt Când părăsi-mă-voi Odihnei de mormânt. în fundul Boltei Reci în liniște mă-ngroape Să dorm cel somn de veci De vin mereu aproape Apoi la cap nu vreau Să-mi
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
tipic americane. Indicația inițială dans le style et le mouvement d`un cakewalk (în stilul și mișcarea unui cake-walk) face o trimitere directă la tempoul lent al acestui dans, a cărui origine americană provine din muzica negrilor de pe plantații ce parodiau eleganța politicoasă a dansatorilor albi. Muzica de cake-walk reprezintă prin excelență o mișcare ritmică desfășurată într-un cadru metric de 2/4, în care sincoparea caracteristică se suprapune unor bătăi specifice marșului. Memoriile Margueritei Long atrag atenția asupra insistenței cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
să vadă că subiectul vorbitor nu se prezintă drept "locutor" responsabil pentru cuvintele sale. Însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în ironie, locutorul ridiculizat poate fi identificat; el poate fi un anume autor, gen de discurs, curent literar... (putem să-l parodiem pe Corneille, să parodiem tragedia clasică sau poezia simbolistă). Acest tip de enunțare nu este deci cu adevărat reușit decât în momentul în care co-enunțătorul este destul de familiarizat cu discursul parodiat, ceea ce întărește complicitatea cu enunțătorul. Parodia implică în plus
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vorbitor nu se prezintă drept "locutor" responsabil pentru cuvintele sale. Însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în ironie, locutorul ridiculizat poate fi identificat; el poate fi un anume autor, gen de discurs, curent literar... (putem să-l parodiem pe Corneille, să parodiem tragedia clasică sau poezia simbolistă). Acest tip de enunțare nu este deci cu adevărat reușit decât în momentul în care co-enunțătorul este destul de familiarizat cu discursul parodiat, ceea ce întărește complicitatea cu enunțătorul. Parodia implică în plus o anumită recunoaștere a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tip de enunțare nu este deci cu adevărat reușit decât în momentul în care co-enunțătorul este destul de familiarizat cu discursul parodiat, ceea ce întărește complicitatea cu enunțătorul. Parodia implică în plus o anumită recunoaștere a valorii discursului devalorizat, astfel încât cel care parodiază își menține inevitabil o poziție ambiguă față de cel parodiat. De regulă, parodia poate fi considerată drept una din cele două strategii opuse de reînvestire a unui text sau a unui gen de discurs în altul: captare și subminare. Metafora financiară
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de privirea, de cunoștințele și de interesele tinerei. ▪ 4.1 Acest text prezintă două părți cu un statut enunțiativ specific. Primele două paragrafe se prezintă ca o subminare parodică, în timp ce al treilea este un text ironic. La începutul povestirii, Voltaire parodiază un gen al literaturii religioase, în ocurență "legenda aurită", viețile sfinților din literatura populară. Caracterul parodic nu este perceptibil decât pentru cititorii cunoscători ai acestui gen. Ne aflăm în prezența a ceea ce Genette numește o "pastișă satirică", care diferă de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
viziuni poetice, a unui alt Heliade, în lăuntric dezacord cu primul. Câmpul vesel, cerul senin, apa limpede, crângul, dumbrava, delulețul vin de-a dreptul din idila clasică. Dar practica literară a apărătorului „simplității“ nu pregetă, cum știm, să-l dezmintă. Parodiindu-l pe Alexandrescu, Heliade se parodiază pe el însuși! Ceva asemănător, deși sub forme mai temperate, se întâmplă la C. Negruzzi, în primele lui lucrări nuvelistice. Elaborată în 1829, Zoe se prezintă, în linii generale, ca o proză debitoare romantismului
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în lăuntric dezacord cu primul. Câmpul vesel, cerul senin, apa limpede, crângul, dumbrava, delulețul vin de-a dreptul din idila clasică. Dar practica literară a apărătorului „simplității“ nu pregetă, cum știm, să-l dezmintă. Parodiindu-l pe Alexandrescu, Heliade se parodiază pe el însuși! Ceva asemănător, deși sub forme mai temperate, se întâmplă la C. Negruzzi, în primele lui lucrări nuvelistice. Elaborată în 1829, Zoe se prezintă, în linii generale, ca o proză debitoare romantismului minor, plină de efecte melodramatice. Dar
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
pământul este o virgulă, cerul un ban -/ de sete, de veacuri suntem beți,/ pentru disprețul tuturor crucilor înșirate,/ pentru chibriturile cu creier, de jos,/ pentru acest prea frumos gând răsărit peste noapte,/ să nu mai scriem, băieți!..." Aventură în cer parodiază poezia aspirațiilor, a cuceririi spațiului cosmic. Regăsim jocul dintre certitudine și imaginație. Ezitările nasc ironii, " Omul care păzea luneta părea să fie filozof,/ părea să știe multe din tainele cerului", textul e voit prozaic. Distanțarea de poezia marilor căutări se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tăcerea... Cine oftează/ visând pe-al nemuririi bolovan?..." Termeni ca bolovan, cireadă, distrug voit seriozitatea textului. De fiecare dată alunecările în reverie, meditație sunt amendate. Până și textele de tip epitaf, meditații pe tema condiției umane, retrospective asupra existenței sunt parodiate. Lamentației specifice, spaimei de moarte li se opune, în Rânduri pentru un eventual deces, indiferența, comparația inedită cu elemente ale spațiului urban, cotidian, șochează și imprimă o notă ușor umoristică, "Sunt bolnav și aprins ca un caldarâm bucureștean -/ o să mor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și pentru redarea impresiei că textul poetic se bazează pe un discurs autentic, apropiat de cel al vorbirii cotiene. Poeții albatrosiști reprezintă un fel de "generație-punte", păstrând ceva din trăsăturile modernismului interbelic (fapt care-i apropie de șaizeciști), respingând sau parodiindu-le pe altele (anticipând astfel postmodernismul), generație care a pierdut însă șansa unei maxime realizări, pentru că evoluția creației lor ar fi putut urma poate alt curs și ar fi putut avea o influență decisivă asupra literaturii române dacă n-ar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Marie-Claude Hubert Monica Lovinescu. O voce a exilului românesc, Mihaela-Nicoleta Burlacu Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu Poezie mistică românească, Puiu Ioniță Postmodernismul românesc, George Bădărău Povestea populară. O perspectivă socio-antropologică, Michel Valière Povestirile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
devin de nedespărțit. însă conform mentalității timpului, tot ce e cochet aparține orașului, civilizației: „Dați-mi, dați-mi strada-ngustă/ Unde gustă/ Omul viața mai din plin,/ Cu trăsuri, femei cochete/ Și cu fete/ încălțate cel puțin!”, reclama, zîmbitor, Topîrceanu, parodiind „Vara la țară”, de Al. Depărățeanu. Fapt subînțeles, multe dintre „cochete” erau „cocote”! 3) Deși par asemănătoare, „cochetă” și „cocotă” (cuvînt în fața căruia dicționarele noastre au rămas închise pînă nu demult) au etimologii și vîrste diferite. Totuși între ele există
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scoate mereu ochii cu higiena! Auzi higienă! Dacă ar fi să ne luăm dupa higienă, n-am mai mînca ce ne place, n-am mai face nimic. E țicnită rău cu higiena ei!/ Așa e, - consolai eu pe amicul pisălog, parodiind un scurt proverb franțuzesc, - où il y a de l’hygiène il n’y a plus de plaisir...” 14) Igiena ridicată la gradul de superstiție și obsesie! Sau, alteori, - nu numai comic, ci și absurd -, interpretată ca ofensă: un chestor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cuvînt”. Citit însă (am făcut-o azi în „Monitorul”, care reproduce un fragment - fragment care seamănă a colaj - din acel cuvînt), nu mai face aceeași impresie. Iată ce spune: „La poet, marea tragedie începe de acolo unde totul poate fi parodiat. Să ne amintim de celebra « Poemă în oglindă». Una din oglinzi e iubita. Poetul (se) autoproiectează în femeie pentru a avea confirmarea existenței sale. Orice poem este un crîmpei lung de dialog. Bacovia este viu și atunci cînd moare”. Aceste
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să le vărsăm în grădinița domnului Directeur [al închisorii] în care se zvonea că acesta cultiva trandafiri pentru fiica lui" (87). În plus, asemeni lui Thompson cu vreo cinzeci de ani mai târziu, Cummings se va orienta spre alegoria burlescă, parodiind cartea alegorică a lui John Bunyan, Călătoria Creștinului (The Pilgrim's Progress), inspirându-se din titlurile de capitol ale acestuia din urmă: "I Begin a Pilgrimage" ("Îmi încep călătoria"), "A Pilgrim's Progress" ("Călătoria unui Creștin"), "An Approach to the
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o serie de texte lirice cuprinse în Kanteletar, poezii semnate de Aleksis Kivi (Leagănul, Cântecul inimii, Tristețe), de Edith Södergran (În oglinda fântânii, În țara care nu există, A trebuit să rătăcesc prin sisteme solare), de Eeva-Liisa Manner (Marie Thèrese parodiază). Acestora li se alătură și laureatul premiului Consiliului Nordic pentru poezie, Bo Carpelan, poetul, criticul și traducătorul Pentti Holappa, ale cărui versuri expun o realitate plină de neliniști și amenințări, Lassi Nummi, a cărui poezie este meditativă și plină de
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Barbu Brezianu, în "România literară", an II, nr. 49, 17 mar. 1940, p. 9. Lönnrot, Elias, Kalevala (Runa I, Facerea lumii), traducere de Vladimir Cavarnali, în "Orizonturi", an II, nr. 9-10, dec.- ian. 1940, p. 489. Manner, Eeva-Liisa, Marie Therese parodiază, traducere de Radu Lupan, în "Secolul 20. Finlanda. Pagini de civilizație și tradiție", nr. 262-263-264 (10-11-12), 1982, p. 108. Melleri, Arto, Vîntul șuieră prin ferestrele Europei și Inima furată, traducere de Radu Lupan, în "Secolul 20. Finlanda. Pagini de civilizație
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
DECEMBRIE (în epoca de aur) Parodie la George Bacovia Te uită cum ninge decembre, Potopul de fulgi ne-nconjoară, Simt frig strecurîndu-se-n membre Și-un fir de curent mă-nfioară. Cînd văd ce prăpăd e afară, Cum vîjîie Crivățu-n ramuri Regret că n-am pus astă vară
DECEMBRIE (?n epoca de aur) by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84342_a_85667]
-
lui Andrei Pleșu. Din desktop-ul domniei sale au pornit, ca într-un atac informatic asupra serverelor Pentagonului, ironii kamikadze despre competențele lui Andrei Pleșu. Pe omul nostru îl enervase un excelent text din „Adevărul“ semnat de acesta, în care era parodiată adunarea iocănească televizată. Una dintre vorbele de duh pe care am să le țin minte toată viața am auzit-o de la Nicolae Manolescu: „Nu mi-e frică de analfabeți, dar mi-e frică de semidocți“. Tocmai de asta, domnule Dan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
era un fel de happening de tip pamflet, dar și o fiesta a libertății de gândire și exprimare. Ironia, atmosfera de satiră, hazul, veselia, ghidușia devin o caracteristică a manifestației din Piața Universității. În câteva seri, regizorul Nae Caranfil a parodiat, cu ajutorul manifestanților, mitinguri electorale ale Frontului Salvării Naționale sau ale Partidului Comunist Român. Erau vizibile și debordante umorul și persiflarea. Acestea făceau din Golania un adevărat spectacol, iar pe alocuri, chiar o feerie și o sărbătoare. Spațiul Piața Universității devenise
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
toți trei multe lucruri despre ce se ascunde în burta unui roman, așa că atunci când a venit momentul să-l scriem (în doar 17 zile!), am scos la bătaie tot arsenalul teoretic, dar numai ca să-l facem praf, cu umor. Am parodiat zeci de tehnici, pentru că altfel n-ar fi avut nici un haz să scriem pe bune o carte cu gangsteri. Și nici nu cred că am fi putut. Deci asta a fost: un joc plăcut și instructiv. Plăcut, e lesne de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
în evidență (autoăironia, vorba de duh, percutanța. Se discuta despre schimbarea mentalităților noastre, despre așezarea României pe făgaș european etc. Pittiș a spus atunci, făcându-mi cu ochiul, că e de acord, dar astea să le facă ceilalți, de ce eu? Parodia dictonul comunist „democrația începe de la mine în jos“. Atitudine pertinentă a unuia care vedea starea de fapt, nu alta decât cu un deceniu, două sau patru înainte, doar contextul fiind lejer. Când berea s-a isprăvit și cei care ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
el se tot gîndește". Alteori suspină pentru soarta lor: "De fiul meu nu știu nimic/ o fi prin țări străine/ o fi un om bogat/ sau un ocnaș ca mine?". Suferința datorată condițiilor dure de muncă din unele închisori este parodiată într-un mod artistic, ce exploatează cu pricepere omonimele: "Bună dimineața, roabă/ eu sînt rob și tu ești roabă/ hai să ne-apucăm de treabă". Tema eliberării înainte de termen, a decretului de grațiere apare în mai multe cîntece, uneori obsesiv
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
material de știre. „Un român din Spania își etalează limuzina.“ Ajutat și de atenția primită din partea presei „mari“, clipul de pe YouTube a ajuns să fie vizionat de sute de mii de ori și să provoace nenumărate replici - filmulețe care îl parodiază, cu mai mult sau mai puțin umor, prezentând în stilul lui Adrian Tudor („Dar vai, incredibil, această mașină este chiar a mea!“) diverse obiecte, de la pantofi ponosiți la laptopuri. Filmul i-a atras naivului producător nu numai batjocura utilizatorilor de
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]