1,340 matches
-
și al cupidității enorme), Ermil Conțescu (ramificațiile particulare ale clanului), Panait Suflețel (parodierea unor însușiri prin hipertrofiere caricaturală) și Pomponescu (obsesia carierei politice falimentare, încheiate tragic) se întîlnesc în structura romanului, alternând în registrul grav ca și în cel bufon, parodic. Tipologia călinesciană e remarcabilă chiar și în cea mai pretențioasă accepție a realismului contemporan. Scriitorul compune fizionomii înzestrate cu date semnificative și poate că una dintre cele mai izbutite siluete e Bonifaciu Hagienuș, trăind prin hiperbolă realistă avatarurile existenței sale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de către prototipul folcloric, prozatorul angajându-se în efortul de a concura cu acesta. Intenția lui Caragiale este de a obține dubletul revelator, odată cu ,,rescrierea’’ originalului, după binecunoscuta tehnică a ,,uitării în model’’, caracteristică oricărei adevărate scrieri de aspect cu bază parodică. Secretul reușitei este de a nu forța în cel puțin două sensuri. Prezența lor constantă face imposibilă alunecarea în artificialitate, în contrafacere. Observând mai bine, putem spune că Poveste, Imitațiune, Lungul nasului și Făt-Frumos cu Moț-în-Frunte inaugurează specia ,,basmului cult
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nu este un malițios în forul său lăuntric. Semnalează corupția, o descrie cu un ochi critic, dar nu cere cu vehemență înlăturarea ei. Medieval fiind, nu are suficientă putere să schimbe lumea în care se află, o judecă în spirit parodic și încearcă să-i ofere unele alternative, însă tonalitatea rămâne permanent destinsă, jovială. 527 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 50. 143 A treia povestire din prima zi a Decameronului vine să completeze oarecum cele sugerate anterior. Este vorba de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu este un malițios în forul său lăuntric. Semnalează corupția, o descrie cu un ochi critic, dar nu cere cu vehemență înlăturarea ei. Medieval fiind, nu are suficientă putere să schimbe lumea în care se află, o judecă în spirit parodic și încearcă să-i ofere unele alternative, însă tonalitatea rămâne permanent destinsă, jovială. 527 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 50. 143 A treia povestire din prima zi a Decameronului vine să completeze oarecum cele sugerate anterior. Este vorba de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
înceta numai după ce vorbele care o inundă și îi dau corp vor desemna realități adevărate. Neviciate și verificabile. Conform unor criterii cu valoare de întrebuințare și pe la casele mari ale „democrației” și „economiei de piață”. Camuflajul, dezinformarea, impostura, manipularea, supralicitarea parodicului și căderea în deriziune sunt bolile cu care limba română are de luptat pentru a-și regăsi o stare de sănătate, care se susține prin faptul că elementele sale de bază - cuvintele ce o compun - au o acoperire corectă în
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ce se construiește pe măsura derulării scenariului confesiv. N-a scăpat, de altfel, nici unuia dintre analiștii domeniului coté-ul sexual al oricărei activități intimiste. Complicitățile, rețeaua de mici și trainice secrete, tensiunile rezolvate prin transcrierea În caietul de Însemnări zilnice (echivalent parodic al canapelei psihanalitice!), toate acestea alcătuiesc premisele unei tensiuni În care se Întrevede refularea sexuală. Intimitatea se leagă, de altfel, de dorință și de (ne)Împlinirile ei. Nu există, așadar, jurnale ale „fericirii” (carnetele lui N. Steinhardt sunt astfel numite
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
autonomă, ea este prinsă într-un sistem de referințe de alte cărți, de alte texte, de alte fraze; este un nod într-o rețea". Michel Foucault Cuprins Cuvânt înainte (Constantin Dram) / 11 Argument / 17 Capitolul 1. Parodie romanescă vs. roman parodic. Pentru o reconsiderare a parodiei, azi / 21 Capitolul 2. Parodia literară în Antichitate. Evoluția formelor epice și apariția romanului / 67 2.1. Definirea parodiei literare în Antichitate. De la etimologie la terminologie: primii teoreticieni / 67 2.2. Metamorfozele epicului în cheie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Pentru o reconsiderare a parodiei, azi / 21 Capitolul 2. Parodia literară în Antichitate. Evoluția formelor epice și apariția romanului / 67 2.1. Definirea parodiei literare în Antichitate. De la etimologie la terminologie: primii teoreticieni / 67 2.2. Metamorfozele epicului în cheie parodică: de la satira menippee la romanul latin / 106 2.2.1. Parodia în satira menippee: Lucius Annaeus Seneca / 112 2.2.2. Parodia romanului din "fragmente": Petronius Arbiter / 130 Capitolul 3. Renașterea parodiei și romanul renascentist. Premise medievale, efecte în modernitate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Rabelais / 205 3.3. Parodia literară și asumarea modernității / 237 Capitolul 4. Parodii romanești ale secolului XX: de la practicile novatoare la teoriile postmoderne / 249 4.1. Criza limbajului și criza subiectelor. Drumul spre postmodernism/ 249 4.2. Postmodernismul: un construct parodic rafinat / 265 4.2.1. Parodia ca formație: cazul romancierilor postmoderni / 293 Concluzii / 329 Bibliografie / 337 Abstract / 343 Résumé / 347 Cuvânt înainte Parodia literară: șapte rescrieri romanești reprezintă, în peisajul actual al literelor românești, o realizare cu adevărat meritorie, atât
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
punct de vedere interpretativ, parodia, respectiv romanul, dar o configurație cu atât mai interesantă cu cât aceste întâlniri sunt privite din perspectiva unei serii de capodopere ale literaturii universale. Pornind de la un tip legitim de problematizare (Parodie romanescă vs. roman parodic), Livia Iacob nu omite să precizeze contextualitatea în care se plasează o asemenea temă, statutul unui asemenea tip de cercetare în literatura de specialitate de la noi, precum și toate implicațiile ce privesc tratarea unei "literaturi a secundarului", aplicată pe un gen
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
autarhic, dominator, parodia ca gen al secundului, imitație a imitației, două subiecte intersectabile, cum s-a văzut, în operele literare de primă scenă ce aveau să schimbe pentru totdeauna configurația canonului literar universal. În secțiunea introductivă, "Parodie romanescă vs. roman parodic? Pentru o reconsiderare a parodiei, azi", sunt atent precizate și delimitate anumite moduri de înțelegere a parodiei în diferite perioade istorice. Trimiterea la noțiunile de teorie literară, la anumiți pași din istoria literaturii care s-au făcut atât de greoi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
rigorilor unui demers diacronic, un al treilea capitol se referă la acea "dezlănțuire" a parodiei, survenită în Renaștere. Deși perioada nu este marcată de studii teoretice deosebite, producția de texte de gen este consistentă, în linia acelui paricid sau continuare parodică a operelor literare anterioare despre care vorbea Gérard Gennette. Autoarea aduce în discuție textele beletristice cunoscute sub numele Gargantua și Pantagruel, respectiv Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha. Cele două texte ilustrează acele cazuri, celebre, în care modelele sunt depășite evident
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
operelor literare anterioare despre care vorbea Gérard Gennette. Autoarea aduce în discuție textele beletristice cunoscute sub numele Gargantua și Pantagruel, respectiv Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha. Cele două texte ilustrează acele cazuri, celebre, în care modelele sunt depășite evident, replicile parodice devenind capodopere. Dincolo de atente și pertinente observații ce vizează arealul cultural renascentist, volumul se îmbogățește și prin analiza acelui fenomen pe care îl denumește renașterea parodiei literare în spațiul european, la nivel de faceție, poem eroi-comic și roman. Secolul XX
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
negare, de ruptură, de contestare. Este aspectul care o preocupă cel mai mult pe Livia Iacob, devotată nu atât inventarierii unor teorii formaliste, structuraliste, postmoderne, cât incitantei întâlniri dintre roman și parodie care, în contextualitatea postmodernă, are ca rezultat transformarea parodicului într-o formă de organizare a secvențelor textuale. Fără a-și fi propus o abordare exhaustivă în Parodia literară: șapte rescrieri romanești, autoarea reține atenția, nu în ultimul rând, prin calitățile de fin și atent comentator de text literar, de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care, adjudecându-și polemica drept un bun câștigat sine qua non, parodia reușește, validată de cititori, să se impună și în calitatea sa de creație bine închegată. Astăzi, distanțarea temporală face altfel posibilă înțelegerea binomului creație/ critică în interiorul unor opere parodice cum sunt cele scrise de Petronius, Cervantes sau Tournier, fiecare contribuind, în egală măsură, cu noi înțelesuri la consolidarea termenului de roman. Autori cum sunt cei menționați, aleși, desigur, dintr-un canon etern supus reconfigurării, și-au depășit în notorietate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
redusă la dimensiuni episodice, este validat romanul, aclamat întâi de marele public, de Societatea cu majusculă care, prin posibilitățile astfel deschise, fie își neagă istoria, fie și-o rescrie recurgând la proiecte utopice. Romanul, cu latura deosebit de ofertantă numită roman parodic, se transformă într-un cameleon demolator, dar și eliberator, inovator. "Romanul este o Moarte", ne asigură Albérès, parcă amintindu-ne că, după ce a înghițit aproape toată literatura și a făcut "victime", prin intermediul parodiei, în toate celelalte specii/ genuri/ idei și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui, parodia însăși, deși operează prin anumiți indici care ne permit catalogarea sa drept un gen de sine stătător, tinde să-și piardă, în secolul XXI și din pricina prea complexelor hibridări, individualitatea. Secțiunea introductivă a lucrării, "Parodie romanescă vs. roman parodic?", explică preferința noastră pentru anumite moduri de înțelegere a parodiei și ne motivează opțiunea pentru praxisul romanului. Cele trei capitole care urmează ("Parodia literară în Antichitate. Evoluția formelor epice și apariția romanului", "Renașterea parodiei și romanul renascentist. Premise medievale, efecte
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ne apare ca un proces epuizat, închis. Dimpotrivă, o percepem drept o formă de rescriere bogată în semnificații, dar și în contradicții, multe dintre ele potențate, ce-i drept, de puternica personalitate a romanului, care tinde, în postmodernism, să înghită parodicul și să-l transforme într-o formă de organizare a secvențelor textuale. "Secundarul condiționează principalul opunându-i-se, nu acceptându-i subordonarea", observa Virgil Nemoianu. Literatura parodică este și ea o literatură a secundarului, însă își asumă condiția excentricului tocmai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-i drept, de puternica personalitate a romanului, care tinde, în postmodernism, să înghită parodicul și să-l transforme într-o formă de organizare a secvențelor textuale. "Secundarul condiționează principalul opunându-i-se, nu acceptându-i subordonarea", observa Virgil Nemoianu. Literatura parodică este și ea o literatură a secundarului, însă își asumă condiția excentricului tocmai pentru a submina. Implicațiile negative pe care, în anumite perioade, unii cercetători le-au atribuit termenului nu ne împiedică astăzi să-i valorizăm condiția esențial pozitivă: cea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe care îl merită în dinamica formelor și chiar a ideologiilor literare, loc pe care nu și l-a câștigat umilindu-se, adulându-și modelele, ci atacându-le hotărât, ridiculizând și neuitând să glumească. Capitolul 1 Parodie romanescă vs. roman parodic. Pentru o reconsiderare a parodiei, azi Asemenea multor noțiuni din aria teoriei literare, și parodia are un istoric desfășurat pe o îndelungată perioadă de timp, este dificil de încadrat în tipare și de definit într-o formă singulară, definitivă. Alăturându
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romanul metamorfozându-se continuu, în lumina ultimelor trei secole, din simplă specie a genului epic într-un gen în sine -, urmăm căile deschise de sociologia lecturii, ea însăși jucând, în modernitate, un rol definitiv în reconsiderarea operelor literare cu caracter parodic . "În roman, occidentalul modern va găsi tot", observa R.M. Albérès introducându-ne în aventura romanului occidental 2. Astăzi, ca și odinioară, el exercită o atracție puternică asupra cititorului de oriunde, dar și asupra editorilor care includ, în planul anual la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
puncte de vedere care pun pe primul plan parodia, considerând-o rezultatul unei transformări de mentalitate de proporții întrucît a reușit atât să nege, cât și să recupereze trecutul literar pe care îl încorporează. Indiferent dacă vor fi numite travestiuri parodice (Mihail Bahtin), transformări în regim ludic ale unui text anterior (Gérard Genette), imitații caracterizate prin inversiune ironică (Linda Hutcheon) sau vor rămâne, pur și simplu, circumscrise modului parodic de concepere și receptare a literaturii, operele alese spre exemplificare conving prin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
trecutul literar pe care îl încorporează. Indiferent dacă vor fi numite travestiuri parodice (Mihail Bahtin), transformări în regim ludic ale unui text anterior (Gérard Genette), imitații caracterizate prin inversiune ironică (Linda Hutcheon) sau vor rămâne, pur și simplu, circumscrise modului parodic de concepere și receptare a literaturii, operele alese spre exemplificare conving prin caracterul dublu codificat, prin trăsăturile parodice și secundar prin elementele de poetica romanului pe care le dezvoltă. Se impunea să evidențiem rolul pe care parodia l-a jucat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ludic ale unui text anterior (Gérard Genette), imitații caracterizate prin inversiune ironică (Linda Hutcheon) sau vor rămâne, pur și simplu, circumscrise modului parodic de concepere și receptare a literaturii, operele alese spre exemplificare conving prin caracterul dublu codificat, prin trăsăturile parodice și secundar prin elementele de poetica romanului pe care le dezvoltă. Se impunea să evidențiem rolul pe care parodia l-a jucat în formarea operelor romanești pe care, în contemporaneitate, cititorul neinițiat de pretutindeni le-a asimilat drept autentice. Interesul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
rolul pe care parodia l-a jucat în formarea operelor romanești pe care, în contemporaneitate, cititorul neinițiat de pretutindeni le-a asimilat drept autentice. Interesul pentru o cercetare în care să prevaleze optica asupra parodiei romanești, iar nu asupra romanului parodic ni se pare justificat cu atât mai mult cu cât o lucrare de specialitate mai amplă în acest domeniu încă nu a fost publicată în literatura românească de specialitate. Majoritatea lucrărilor și a volumelor pe care le-am consultat vizează
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]