2,654 matches
-
într-a patra primară în care arăt, mai mult ca de obicei, frumos era pe vremea când mă băteam cu Haimovici Mandy și-i aruncam în față că "ei au omorât pe Domnul Nostru Isus Christos..." Temă analoagă într-o parodie de G. Topîrceanu: Testamentul unui poet cunoscut, după Mihai Codreanu. Alteori, jovialitatea discretă are atingeri cu Miron Radu Paraschivescu ale cărui Cântice țigănești erau din 1941 și căruia i se dedică un poem. Non-academismul, mai puțin izbitor la nivel lexical
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
creator de mare audiență și poate cel mai notoriu scriitor român în străinătate. Mentalul rustic de adâncime, vizibil nu numai în serialul La Lilieci (proză ritmată), coexistă cu suflul intelectual discret, conferind dicțiunii vivacitate și farmec. După ce îi citase o parodie pe tema textelor de "muzică ușoară" și după ce primise din partea poetului douăzeci și unu de poeme ("tăieturi din Luceafărul") G. Călinescu îl semnala elogios în Contemporanul (oct. 1964, nr. 43): "Fundamental, Marin Sorescu are o capacitate excepțională de a surprinde fantasticul lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
parodiază L'Ingénu; în Le Nouvel Ingénu, un huron descinde la Paris după al doilea război mondial, în intenția de a-l vedea pe Sartre, dar află contrariat că acesta fusese "detronat" de Marcuse. De la G. Topîrceanu, cu ale lui Parodii originale, până la Marin Sorescu și Mircea Micu (acesta cu Parodii de la A la Z, cu Cetăți-le ziua), parodia e reconstrucție amabilă, un fel de ca și cum, demers îngânător exhibând și îngroșând, punctând reliefurile, bagatelizând și ironizând ticurile. Meritul primordial al
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la Paris după al doilea război mondial, în intenția de a-l vedea pe Sartre, dar află contrariat că acesta fusese "detronat" de Marcuse. De la G. Topîrceanu, cu ale lui Parodii originale, până la Marin Sorescu și Mircea Micu (acesta cu Parodii de la A la Z, cu Cetăți-le ziua), parodia e reconstrucție amabilă, un fel de ca și cum, demers îngânător exhibând și îngroșând, punctând reliefurile, bagatelizând și ironizând ticurile. Meritul primordial al parodistului inteligent e de "a vorbi ca alții" însă rămânând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se disting inflexiunile unei voci cunoscute. Trecând lejer de la un registru la altul, demontând, recompunând și concentrând procedeele, singuraticul Sorescu (rătăcit "printre poeți") abordează modurile cele mai diverse. În Noaptea de octombrie, după Macedonski, frapează retorica solemnă, afectarea, teatralitatea gestuală; parodiile după Arghezi (Mâhniri, Ion și ai lui) urmează prea de aproape prototipurile și mai puțin un arghezianism al esențelor. În spiritul inspiratelor Cântice țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu, iată un memorabil "cântic" De of și de aoleu de pitorească
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în limbajul ei emfatic: "Așa cum ne dăruim gândurile, vorbele, sentimentele, / Să ne dăruim unii altora parfumuri, batiste, mănuși..." În alte substituiri figurează Nichita Stănescu, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, Ion Horea, plus nume de al doilea raft. De curată virtuozitate sunt parodiile după traduceri, grupate sub genericul Clasicii la noi acasă. Ni se oferă o baladă după François Villon în versiune imaginară de "dânsul ROMUL AL LUI VULPESCUL". Cine este grăsana Margot? "Ipac o hoașcă războită / Cu negi robuști dormind pe ea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
distant, liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic (matein și barbian) și deschis modernității; autohtonismul său coabitează cu universalul. Vizual prin structură, mai puțin ispitit de sonorități (acestea, la Barbu, cu finalități melodice), privitorul tentat de șarjă și parodie frizează delirul imagistic; linii frânte, volume insolite, reprezentări piezișe (între pseudo-figurativ și decompoziție) intră în relații turbionare mozaicale, departe de intenția vreunei sinteze. Ochiul perseverează în suprafețe. O întâlnire în pod e pretext de inventariere a vechiturilor stocate: "scaune tapițate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un nonconformist structural. Nu primele lui Versuri în partitură neoromantică îl reprezentau; practicant al răsturnărilor, tentat de grotesc și fantastic, de substituiri și caricatură, poetul ieșean se lăsa condus de un demon interior care, stimulându-l, îl îndrepta sistematic spre parodie. Iată-l așa dar amuzându-se cu clătinarea formelor și silogismelor consacrate, ispitit de îngroșarea liniilor și inițiind în aria lucrurilor mărunte totdeauna din perspectiva unui ironist sentimental. Excelând în relaționări lexicale nemaiîntâlnite, propunând scenarii frapant-novatoare, textualizând și muzicalizând, poemele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1982); Flamingo (1984); Orpheus. Versuri (1986); Dilatarea timpului (1991, reeditat 1993); Morena (1991); Noul Adam (1994). Cu Andreas Rados antologia: Odele Mării Egee poeți greci contemporani (1990). MARIN SORESCU Bulzești (Dolj): 19 febr. 1936 București 8 dec. 1996. Singur printre poeți. Parodii. Cuvânt înainte de Marcel Breslașu (1964; ed. a doua 1972); Poeme (1965); Moartea ceasului (1966); Unde fugim de acasă (1967); Tinerețea lui Don Quijote (1968); Tușiți (1970); Suflete bun la toate (1972); Astfel (1973); La Lilieci. Poeme, I-VI (1973-1998); Descântoteca (1976
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
alt instrument. Risipirea sonoră progresivă (perdendo - stingându se) ce se topește până la evanescență odată cu stabilirea pe acordul final de lasă impresia unei „nesfârșiri”, ce îndeamnă auditorul la aflarea propriei echivalențe semantice. III.9. La sérénade interrompue (Serenada întreruptă) Tabloul unei parodii galante, preludiul La sérénade interrompue satirizează serenada unui Don Juan, victimă nefericită a frecventelor întreruperi cauzate de miile de incidente ale străzii, după cum își imagina Marguerite Long. Ineditul acestei viziuni conceptuale pare să-și fi găsit forma ideală în discontinuitatea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
extreme alternează în mod constant două subiecte tematice. Primul dintre acestea reprezintă „apelul” sonor al debutului, cu o evidentă funcție introductivă datorată aspectului mai puțin pregnant al traseului melodico-ritmic. Afirmația deține astfel rolul de efect sonor, de inițiere în atmosfera parodiei evocate, un caz similar fiind întâlnit anterior în introducerea rezonanțelor de clopote ale preludiului Les collines d’Anacapri. Rupturile spectaculoase ce intervin prin amplasarea strategică a pauzelor în cadrul discursului determină întreruperea deliberată a cursivității de succedare a frazelor, confirmând existența
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ce avansează spre ; A’ (măsurile 41 - 54) - re major (evitarea deliberată a sunetului sol împrumută discursului o vădită culoare pentatonică) și fa major. Explorarea abundentă a efectului sonor produs de relația tonică-dominantă constituie un mijloc inspirat de a sugera o parodie sonoră, o caricatură ce își propune ridiculizarea personajului dickensian. De altfel, acest detaliu de limbaj se înscrie printre modalitățile consacrate ale muzicii debussyste de a plasa acest gen de imagine sonoră în categoria estetică a comicului. O melodie amabilă (aimable
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Swoboda). Continuarea luptei Opoziția antisovietic... nu a Încetat odat... cu lichidarea ultimelor grupuri de partizani. Ea a luat alte forme, măi atenuate. De exemplu, În Letonia s-a semnalat r...spîndirea unor cîntece „picante și satirice”, a unor anecdote și parodii ce-i vizau pe sovietici; sînt g...site portrete sfîșiate de-ale lui Stalin și drapele letone desf...surate; posturile de radio occidentale sînt ascultate asiduu. În Estonia, elevii și liceenii activeaz... În organizații clandestine, distribuind broșuri sau vandalizînd monumente
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
vizuale”. On Writing Well, William Zinsser. Un model perfect pentru ceea ce predică: o scriere pe care o înțelegeți în momentul în care o citiți. Cat’s Cradle, Kurt Vonnegut Jr. (Leagănul pisicii, Editura Polirom, Iași, 2004). Obraznică, la propriu - o parodie religioasă -, și, probabil, cea mai limpede carte scrisă vreodată, fiind și printre cele mai antrenante. • Arta povestirii Cat’s Cradle, Kurt Vonnegut, Jr. Vezi mai sus. Urmăriți cum face autorul - cum, printre alte lucruri, îi intrigă pe cititori cu privire la ce
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
dispărute culturile cetății, omul se proclamă cetățean al lumii, fără medieri. Sacralitate moale și leneșă, căreia Imperiul Bizantin, adept al ortodoxiei și al limitării, avea să-i pună în curând capăt. În tragedia greacă, "Cetatea devine teatru" (Vernat/Vidal-Naquet). În parodia elenistică de ieri sau modernistică de azi, teatrul visează să devină Cetate. Iar teatrul viu al unui oraș din Occident este, acum, muzeul lui. Niciodată atâția muzeografi nu s-au îngrijit atât de mult de ornamente și cadru și n-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Odată materialul și temporalul ocupate de imaginea mecanică, arta pune stăpânire pe Spiritual. După Kandinsky, eliberarea. Duchamp, cu mult înaintea "artei retiniene", este cadoul involuntar făcut de peliculă pânzei, contrariul fără replică posibilă. După care vor veni, culme a vicleniei, parodiile, pastișele și deturnările hiperrealismului. O ironie oarecum prefăcută, care-l învinge pe concurent la propriul său joc printr-o suprareprezentare a sclipirilor fotogenice. Strălucită accelerare. Până la apariția numericului și a imaginii virtuale, care va schimba din nou datele. Până atunci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Nemulțumiți, dar îmblânziți, așteptăm cuminți în colțul nostru semnalul de intrare în scenă a Prezentatoarei. Ginger Rogers și Fred Astaire au fost uitați Marlon Brando și Gérard Philipe, Viva Zapata și Fanfan la Tulipe nu mai sunt nume de referință parodia însăși și-a pierdut farmecul. Același argument, aceeași coregrafie, dar relația nu se mai leagă. Ceea ce-l încântă pe cinemaniac li se pare anost telefagilor. Cei pe care cinemateca de pe rue Ulm îi maturizase urcaseră pe crucișătorul Potemkin, se alăturaseră
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Textual Analysis, Onomastique, cours, http://www.brocku.ca/ cfra/jnsite/COURSES/FREN4P03-WEB/E-Onomastique&Litterature.pdf, accesat la data de 7 martie 2009. 79 Marc Wilmet, "Sobriquets et pseudonymes", în Martine Léonard, Élisabeth Nardout-Lafarge, op. cit., pp. 57-58. 80 Claude Levesque, "La parodie du nom propre dans les récits de Bataille", în Martine Léonard, Élisabeth Nardout-Lafarge, op. cit., p. 244. 81 Ibidem, p. 244. 82 Yves Baudelle, Sémantique de l'onomastique fictionnelle: esquisse d'une topique, în Martine Léonard, Élisabeth Nardout-Lafarge, op. cit., pp. 25-41
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cel puțin un ridicol pitoresc și amuzant. Pentru că, în fond, omul e de bună credință în convingerea lui neclintită că el este cel chemat să apere ordinea și instituțiile legiuite. Ciudată, dar nu inexplicabilă, apare în aceste memorii devierea înspre parodie, alunecarea, fără voia autorului, în grotesc. Hazul însemnărilor, generat de nepotrivirea flagrantă dintre situația reală și felul în care e răstălmăcită, este involuntar, memorialistul, mereu crâncen și pus pe răfuială, fiind aproape cu totul lipsit de umor. Nu însă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
cu I. L. Caragiale. Încă din 1896 trimite ziarului „Epoca”, pentru rubrica „Litere-Arte-Știință”, coordonată de I. L. Caragiale, un articol critic la adresa lui G.I. Ionnescu-Gion, Un caz de literatură patologică - Marea frescă istorică a Ateneului Român. Cu exemplele oferite aici, Caragiale realizează o parodie ucigătoare în „Epoca literară”, sub titlul Literatura patologică. Între profesor și scriitor se stabilește o frățească prietenie în timpul campaniei electorale a lui Take Ionescu. Apoi, în „Noua revistă română” se reproduce în 1910 o epistolă în facsimil a dramaturgului, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
din fire, No, hai la Milcov cu grăbire Și să ciocnim un Odobești. De știi ce-i sticla, doaga și paharul Păzind ale podgoriei lozinci, Și dacă vrei să înțelegi Cotnarul, Tu să nu-l bei decât după ani cinci. Parodii La Maxut, domnului și doamnei Georges Polizu La Cotnărașul ce-a-nvechit E-o cale atât de lungă Că zile cinci i au trebuit Fiat-ului s-ajungă. Deși pornit de mult la drum, Dar pe șosele proaste, Buchetul lui de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
plece de la paradoxul amatorului de vinuri care se lasă convins de medici să meargă la o cură de ape la Karlovy Vary („Karlovy-Very-Dry”) și de la preceptul horațian „Nec vivere carmina possunt/quae scribuntur aquae potoribus”. Din acesta iau ființă și parodiile la poezii de Mihai Eminescu, G. Topîrceanu, Ion Minulescu și Adrian Maniu, schimbul de sonete bahice cu Mihai Codreanu sau poemele libertine rămase prin arhivele confraților cărora le sunt trimise. T. a publicat și un volum de poezii lirice, Caiet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
regine și servitoare ale acestora” (idem, 6), nu era decât o „o naivă mincinoasă îmbătrânită”, cu „sânii fleșcăiți și nerâvniți”, cu „degetele subțiri umflate la încheieturi din cauza artritei”, care își pierduse „în lacrimi culoarea ochilor ei vii din tinerețe” (ibidem). Parodia Ludmilei Ulițkaia ne conduce la concluzia că Ulise, „renumit pentru ’iscusitele-i născociri’, a obținut tot ce-și dorea: și-a pus numele pe cultura neamului omenesc, iar Penelopa a rămas fără nimic” (ibidem). Sigur, avem de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Ulițkaia ne conduce la concluzia că Ulise, „renumit pentru ’iscusitele-i născociri’, a obținut tot ce-și dorea: și-a pus numele pe cultura neamului omenesc, iar Penelopa a rămas fără nimic” (ibidem). Sigur, avem de-a face cu o parodie spumoasă și nimic mai mult, dar ea m-a făcut să mă întreb - și îmi permit să vă întreb și pe dumneavoastră: avem oare pe plan mondial un Homer al psihosociologiei? Psihosociologia este un domeniu de cunoaștere conturat abia de
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Ieronim, Mihai Ursachi, George Astaloș, Nicu Caranica, Ion Stratan ș.a. Concomitent au fost reproduse poeme din poezia clasică, au fost traduși poeți maghiari și germani din România. E de consemnat, ca fapt divers în materie de lirică, apariția a numeroase parodii semnate de Mircea Micu. Proza, chiar dacă nu s-a bucurat de o atenție egală cu aceea acordată liricii, ocupă un spațiu considerabil și adună iarăși majoritatea numelor semnificative din literatura vremii: Ion Agârbiceanu, Eugen Barbu, Ion Băieșu, Nicolae Breban, Augustin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]