674 matches
-
Ceaușescu se dorea a fi văzut. Dar cultul nu se limitează, în ceea ce privește panoplia marilor conducători, la o simplă comparație. Ceaușescu este văzut, atunci când toate comparațiile s-au epuizat, ca un demn urmaș al eroilor, o chintesență a marilor nume. În paroxismul cultului personalității, Ceaușescu devine pur și simplu o necesitate istorică. În continuarea marilor figuri ale națiunii noastre nu se putea afla decât Nicolae Ceaușescu, ultimul și cel mai mare dintre eroii patriei, „erou între eroi“, figura spre care converg toate
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
despre o selecție, nimic nu e pur și e greu să găsești o sită folosită care să nu aibă măcar o găurică astupată. Vorbesc ca un frustrat, dar spun adevărul. Și pe urmă, în anii nebuni, nebuni, când se atinsese paroxismul și măseaua trebuia scoasă, în anii apelurilor, pentru articolul 8 din Proclamația de la Timișoara, pentru legea lustrației, pentru victimele din Piața Universității, pentru, pentru... liste, mereu aceiași oameni: eliberatorii, martirizații, eroii - vorba lui Dinescu: Numai morții sunt eroi!“; gândeai ca
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Bergman. Alex. Leo Șerban : Bergman era un agnostic cu temperament de mistic... Alexandru Budac : Da, dar el a încercat, și chiar a reușit, să surprindă în majoritatea filmelor sale nenumăratele chipuri ale acestei angoase pe care a trăit-o până la paroxism. Dacă ne gândim, de pildă, la Strigăte și șoapte, mai ales la scena revenirii la viață a lui Agnes și la reacțiile celor două surori îngrozite, putem spune că cineastul suedez a știut ca nimeni altul să ne confrunte pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aidoma autobuzului din film : cam prăfuit, cam solicitat, dar vesel nevoie mare și mergând neabătut spre Europa. Ale noastre tinere la Paris învață... Eu sunt Adam! (Dumnezeu se împușcă) Ultimul film al lui Dan Pița, Eu sunt Adam ! , duce la paroxism câteva dintre locurile comune ale cinematografului românesc așa-zis de autor. Este vorba îndeobște despre o poveste atât de încâlcită, încât, chiar și atunci când i-ai dat de fir, nu poți să nu te întrebi : De ce așa ?... Dacă întrebi regizorul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că-i pușcă ! <endnote id="(80, pp. 140-142 ; 443, II, p. 1592)"/>. Și În folclorul ucrainean sunt atestate multe snoave având ca subiect „frica obsedantă de lupi a evreului” - cum notează etnologul Petru Caraman -, spaimă care „atinge incredibile aspecte ale paroxismului” <endnote id="(184, pp. 162-163)"/>. Când țăranii ucraineni voiau să colinde negativ (să „descolinde”) pe cârciumarul evreu din sat, ei Încercau să-l sperie, descriind Într-un mod hiperbolic cum cârciuma este pândită de un lup gigantic : „Lângă cârciumioară, Îmi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
i-au fost, în mai multe rînduri, potrivnici. încordarea lui își avea originea încă din perioada copilăriei (ciudat, nu l-am auzit niciodată povestind o întîmplare fericită de atunci) și a adolescenței. Tinerețea i-a intensificat-o, uneori pînă la paroxism. Scrisorile corectează imaginea idilică pe care, din superstiție, unii o au despre universitari și despre intelectualii din presă, nebănuind, mai ales în cazul celor dintîi, existența rivalităților, a „împoncișărilor”, a certurilor dintre ei. Or, avem în aceste pagini dovezi că
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
eleganți, (ba și doamne fine), care fac gargară cu fraze moralizatoare, n-au cea mai elementară cinste sufletească, iar vanitatea și ura le inspiră impardonabile ticăloșii. Stresat și scîrbit de acțiunile lor josnice, cu nervii dezlănțuiți, într-un moment de paroxism, Mihai Drăgan îi/ le numește „javre didactice”, „scîrnăvii didactice”. Oricît de grele, de neacademice, asemenea invective sînt ușoare prin comparație cu răul concertat pe care cei încondeiați astfel i l-au făcut. Violența cu care îi judecă e pe măsura
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
populația din această minoritate. Desele rateuri Înregistrate la Huși și Răducăneni de către conducătorii bolșevici, erau Înregistrate conștiincios În rapoartele lor de activitate. Astfel, În documentul justificativ ce cuprindea perioada 24 august - 23 septembrie 1946, lamentările lui Naty Terdiman atinseseră paroxismul pierderii inutile de timp și de salivă oratorică. Încă de la Început scrisese cu obidă și oarecum cu resemnare, următoarele: „Față de raportul lunei trecute, curentul sionist se menține pe același stadiu”, adică, tot În puternică expansiune În dauna celui comunist, fals-patriotic
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Târgu Mureș pentru o perioadă de 12 zile (6.IX.-17.IX. a.c.)”. c.o. Bazele de recepție a cerealelor - secrete de stat! Desigur, pe parcursul derulării acestor episoade ale activității cenzorilor, am găsit numeroase doze de prostie dusă, uneori, până la paroxismul paranoiei. Firește, ideea ținerii sub cheie a unor anumite teme nu aparținuse „colectivului de Împuterniciți” din Vaslui ci ștabilor de la „centru”, bravi purtători ai unor funduri late și grase de atâta ședere comodă pe fotoliile din dotare, indivizi bolșevizați până-n
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
restituire ale diverselor unități economice sau bugetare vasluiene, și-a continuat intervenția asupra revistei școlare „Zorile” editată de Liceul „Cuza Vodă” din Huși și În „Nota de sesizări” numărul S.3/2 aprilie 1976... Tovul cu pricina se radicalizase până la paroxism la citirea poeziilor „Ca și cînd” și „Grotescul” ce ar fi urmat să apară În citata revistă punându-le ștampila de „...mistice nu doar În limbaj ci chiar și În conținut, vorbind despre moarte, invocînd-o”, exemplificând astfel: „Ca și cînd
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
spectacolul lui, a ajutat-o să-și releveze talentul printr-un anumit repertoriu. I-a stimulat Elizei Petrăchescu temperamentul, i-a descoperit nevoia de a-și elibera fantastica ei forță primară, dar a învățat-o să-și controleze această forță, paroxismul trăirii, să facă în așa fel ca această trăire să devină scenică, act teatral, artă. Ajuns regizor al Teatrului Național I. L. Caragiale din București, Ion Sava a recomandat-o directorului Liviu Rebreanu și actrița Eliza Petrăchescu s-a transferat în
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
toată Europa nu poate pentru ca să se-nțeleagă”. În plus, și solidaritățile fondatoare de națiune s-au dizolvat, „nu mai e niciun patriotism...”, iar ca un climax al agoniei generalizate, recolta de rapiță este compromisă. Trăirismul patriotic al lui Nae atinge paroxismul, momentele apoge- tice se succed, Nae simte „enorm”, iar sub raportul viziunii vede „monstruos”. Disoluția structurilor statale este deplină prin incapacitatea forțelor politice de a gestiona criza și de a ajunge la formula de echilibru a compromisului poli- tic ; criza
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
același sens, Alexandru Paleologu remarca, însă cu privire la operă, ceea ce Pintilie realizează prin intermediul filmului, lentila deformantă ulilizată de critic fiind aceea a dramaturgiei ionesciene, a violenței comicului absurd : „Trecerea realităților existențiale în coșmar, traducerea ei în expresie grotescă, dilatarea acesteia până la paroxism, până la acel «insoutenable», care după Ionescu e «violent- comic, violent dramatic» și «singurul profund tragic, profund comic, esențialmente teatru» , constituie și viziunea origi- nară, fundamentală, a lui Caragiale. «Simț enorm și văz monstruos» e formula ce-i rezumă estetica.” Și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fracțiune de secundă, Ania se oprește, Își Îmbrățișează mama. În timp ce pulsul dansului o smulge Într-o nouă goană, Ania Îi aruncă rece informația: „S-a vândut“. Ca și cum ar fi lovit trăsnetul, Liubov rămâne Înțepenită În mijlocul sărbătorii-coșmar, care acum crește până la paroxism. GB: Evident că tu ai fost inspirat de Meyerhold și de viziunea lui muzicală. Opunându-se realismului greoi al montării lui Stanislavski, Împotriva căruia și Cehov Însuși s-a revoltat, Meyerhold vedea actul III din Livada ca pe un ritual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
el, cât se comentează, cât se pregătește, până vine, intră Cațavencu adus de Pristanda, moment formidabil, moment asemănător cu apariția lui Stavroghin. Lucrurile se opresc aici, bineînțeles, deși există în Dostoievski o potențialitate grotescă formidabilă, explozivă, și o ducere la paroxism, care e și-a lui Caragiale. Ăsta este elementul care-l făcea pe Lovinescu să-l socoată pe Caragiale un autor lipsit de obiectivitate, pentru că împingea lucrurile până la stări paroxistice și asta ținea de esența lirismului, acest paroxistic, lirism pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pentru că împingea lucrurile până la stări paroxistice și asta ținea de esența lirismului, acest paroxistic, lirism pe care, cum știți, Lovinescu îl blama în arta care ar fi obiectivă, în proza obiectivă. Or, stările astea paroxistice la Caragiale sunt de esența paroxismelor dostoievskiene. Cu alte condiționări, la cheie, bineînțeles. Dar această intensitate extraordinară este corelată cu pregătirea surprizei. Apariția lui Cațavencu este apariția măștii în spatele căreia nu este nimic - este neantul, este zero, este nimicul. Și acest nimic, dacă nu ar fi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
schițe și piese de teatru), dar sunt interesante aceste nuvele - Păcat e cea mai slabă, cea mai bună cred că este În vreme de război, care mi se pare chiar o mare reușită literară, artistic vorbind, prin cruzime și prin paroxismul la care este împinsă panica și psihologia cruziunii. Există aicea un element interesant, care intră în compunerea generală a operei lui Caragiale - cruzimea. Și aicea, mă iertați, credeam c-am terminat, dar n-am terminat. Vreau să mai adaug ceva
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Întoarcerea la București a provocat multă mirare, mai ales pentru cei care contaseră pe faptul că voi „fugi”, și cu asta ei înșiși sperând să se „elibereze” de corvoada de a mă tracasa tot timpul și a mă arunca în paroxismul cel mai negru. Mă forțam să-i explic lui René decizia mea și chiar mie însemi, cu cuvintele lui Epictet: „Ils peuvent me tuer, mais non me nuire”. Cum viața era mereu în proximitatea morții, despărțite numai de un fir
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ce poate născoci bruta umană în materie de suferință. Lacrimile, durerea și extrema disperare a poetului Ovidiu nu vor ameliora sau romantiza niciodată gravitatea întâmplărilor tragice care ne privesc pe noi, toți oamenii care am supraviețuit acelui timp plin de paroxism. Puțină pietate pentru locurile tragice, un memento veșnic ar alina durerea sfâșietoare a celor nevăzuți, dar existând etern prin durerea lor extremă. Lionel îmi telefonează de la Bruxelles ca să-mi spună că madame Alice Beaulois, secretara lui fidelă de o viață
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fără chingile acute ale prezentului. Întâlnirea cu poetul și menestrelul Augustin Frățilă m-a zguduit. Augustin mi-a povestit despre Nichita, el a trăit în camera noastră de la madame Lidia Unanian, a trăit în aerul acelui timp teribil, plin de paroxism, dar și de înalte, neașteptate revelații, scriindu-și poemele și excepționalele lui cântece de trubadur. Mi-a comunicat, cu talentul său de povestitor, inefabilul atmosferei, tonul vieții lui Nichita după plecarea mea, exploziile mizeriilor, culminând cu moartea prematură a celui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aparținea doar lui Carp sau Sturdza, aparținea Întregului popor, reprezentat prin gruparea conservatoare. După armistițiul de la Adrianopol, când colonelul Arion n-a fost primit la discuții, neliniștea a crescut până În preajma semnării păcii de la San Stefano, când a ajuns la paroxism (la San Stefano rușii vorbiră mai Întâi de sârbi, de muntenegreni, de Înființarea unei Bulgarii care să se Întindă de la Marea Egee, prin Dobrogea, până la Delta Dunării și la urmă despre România). În discursul său asupra „Condițiilor de pace”, ținut
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
rector al Institutului Pedagogic de la Constanța. Am ajuns la Jena în noiembrie 1961, după începerea construcției Zidului Berlinului, într-o atmosferă de tensiune încordată la nivel internațional. Hrușciov anunțase că încheie pace unilaterală cu R.D.G., iar „războiul rece” ajunsese la paroxism. Când am ieșit prima dată, după orele 1800, în centrul orașului Jena și nu am întâlnit nici un om pe stradă, ne-am speriat și am revenit la cămin. La Jena am descoperit civilizația de tip occidental, deși eram într-o
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
a Șefului de Stat major. Iar la Franz Ferdinand, opoziția se schimbă în ostilitate mai puțin disprețuitoare decît cea arătată nu demult "dansatorului monden" Goluchowski dar tot mai accentuată. Criza bosniacă duse antagonismul dintre Ballplatz și Marele Stat major la paroxism. Mîndru pe bună dreptate de o mobilizare care s-a făcut fără probleme într-un timp record, Conrad Hötzendorf îl asalta neîncetat pe Arhiducele Moștenitor cu același refren insistent: "Să profităm de ocazie, acum cînd armata, aflată pe picior de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
compasiune, ego-ul meu se topește, își pierde rigiditatea sferică, se elasticizează excesiv, devine fluid și se revarsă precum un fluviu de abundență afectivă. Aici conștiința mea sparge digul propriei personalități și se aruncă curgător-învolburat spre sufletul celui orb într-un paroxism de voință înălțătoare ce dorește o supremă refacere, o absolută reconstrucție a vieții celui lovit prin pierderea vederii. A simți compasiune pentru orbul ce mi-a punctat sfârtecător drumul prin rezonanțele joase ale imanenței înseamnă, așadar, a-l învălui, din
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cum alunecă trepidant. Senzația de asfixire a conștiinței se instaurează și spectrul pierderii de echilibru interior își aruncă primele raze de nefast răsărit. E posibilă prăbușirea imediată a sufletului într-un gol de ființă, iar angoasa se poate instala ca paroxism al fricii fără contur. Atunci când mă adresez acestui prieten încercat cu formula Condoleanțe! eu îl atenționez că sunt cu el în mijlocul coșmarului real ce s-a abătut asupra sa, că am intrat în iureșul sufocant al suferinței sale spre a
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]