676 matches
-
goală de vise”), ne arătăm sceptici („O, țară tristă, plină de humor”) sau ironizăm împreună cu el („Vor fi acum de toate...”). Trăim deci și „ca-n Caragiale” și ca-n Bacovia. Lumea romînească oscilează permanent între veselia celui dintîi și paroxismul celui de-al doilea. Ideea dispariției iminente e cea care determină gesturile de dureroasă sinceritate ale lui Bacovia. Cititor pasionat al Povestirilor extraordinare, de Poe, nu-i erau străine, desigur, aceste rînduri ale lui Philippe Quinault (1635 1688), din opera-tragedie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bratu, în 1964) că „meritul Agathei a fost acela de a-l fi întristat pe Bacovia’’. Ea îi aparține - m-a asigurat d-l Gheran - lui Eugen Jebeleanu. în fine, după aceasta s-a referit la exemplul ce ilustrează măsura paroxismului de care era capabil uneori poetul, redînd din memorie o pagină citită în manuscrisul cărții Bacovia, Viața poetului, scoasă de editor (Mihai Gafița). Ce se povestea acolo? Că, într-o noapte, poetul a venit acasă beat și într-o stare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
moartă ca pe-o "sfîntă regină,/ Cu păr lung de aur, cu ochi de lumină,/ În haină albastră stropită cu aur,/ Pe fruntea ta pală, cunună de laur". Nu ne oprim la ideea cu totul pesimistă, exprimată de poet în paroxismul durerii, cum că viața e "o baltă de vise rebele" și deci nu mai trebuie trăită; că "a fi e nebunie și tristă și goală; totul e nebunie". Reliefăm altceva: Moarta aceasta n-are rochie albă, de mireasă; ea a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
înainte, cînd ea trăia și cînd, la despărțire spune poetul "ca un stîlp eu stam în lună! Ultima strofă arată situația din 1872. Vocativele din ea amintesc, cu tristețe, acele mo mente fericite, pierdute pentru totdeauna. Triste țea lui atinge paroxismul, la presimțirea foarte lucidă că se apropie, cu pași mari, două nenorociri inevitabile: vînzarea Ipoteștiului și înstrăinarea cimitirului, cu tot cu mormîntul Casandrei. Aici se simte nevoia unei paranteze. La 5 ianuarie 1871, Gh. Eminovici a făcut cu ginerele său, Ion Drogli
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nesfîrșit de buze, lipite de pielea lui, căutau să-i sugă sîngele. [3] O a treia curea undui afară din stînci, îl pipăi, îi biciui coastele ca o frînghie udă și se fixă în jurul lor. [4] Spaima cînd ajunse la paroxism îți ia graiul. Gilliat nu scotea un țipăt. Era destulă lumină ca să poată vedea formele acelea respingătoare care i se lipiseră de trup. O a patra panglică, mișcîndu-se de data asta cu iuțeala unei săgeți, zvîcni încolăcindu-se în jurul pîntecului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
civil și periclitează însăși existența suverană a statului, grupul de inițiativă al Asociației Solidaritatea Universitară din Iași face un apel la factorii cointeresați pentru a căuta o soluție pașnică a conflictului interetnic. Un asemenea conflict, ajuns în ultimele zile la paroxism, riscă să compromită nu numai procesul de reforme, vital pentru întreaga societate, dar și situația geopolitică a Republicii. Urmărind cu profundă neliniște evoluția diferendului creat în sânul ei, am ajuns la concluzia că nu e posibilă o soluție pozitivă și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
moartea să aibă loc și expectorația poate fi cu sânge sau urmată de hemoragie. Tuse profund răsunătoare, goală, fără expectorație sau nu poate vorbi tare. Tusea poate fi uscată sau densă și determină cefalee, întregul corp poate fi scuturat de paroxisme. Expectorație: Expectorația este, în general, verde sau galbenă, groasă și vâscoasă, deseori cu secreții și cu un miros urât. Inima: Congestie sangvină în torace și la față, mai ales la cei tineri. Problemele cardiace sunt însoțite de lipotimie, pierderi temporare
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
bacilului Koch și deci poate fi capabilă să-l elimine - Margaret Tyler. Tuse TBC spasmodică, agravată seara în decubit, agravată la miezul nopții, agravată când se încălzește în pat, agravată când bea, cântă sau râde. Tuse uscată și spasmodică, în paroxisme, care se succed una după alta rapid. Expectorații galbene. Sângerări din nas și din gură. Senzație de greață, ca de la firimituri în gât sau ca de la pană în laringe. Tuberculoză laringiană cu emaciere TBC rapidă. Adenopatie TBC în hilurile pulmonare
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
vechime. Seismografele moderne sunt automate, iar Într-o stație seismică sunt necesare cel puțin două seismografe: unul vertical (cel din imagine) și unul orizontal. Cutremurul este Înregistrat pe seismograme În care sunt indicate momentul de debut al cutremurului, faza de paroxism și faza de stingere a cutremurului, toate desfășurate pe durata cutremurului. • Cuantificarea cutremurelor se face prin magnitudine, intensitate și accelerația maximă. • Magnitudinea unui cutremur este un criteriu de cuantificare cantitativă prin stabilirea energiei cutremurelor. Aprecierea magnitudinii se face pe scara
Prelegeri academice by Prof. dr. LEONARD OLARU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92353]
-
mai grave. Vom prezenta mai întâi cazul Braziliei și al rolului deosebit pe care l-au jucat acolo anumite instituții și cercetători în construirea obiectului social "violență în școală". Povestea este edificatoare și ne va permite să ducem îndoiala la paroxism. Exemplul construirii în Europa a tematicii violenței în școală ca obiect de cercetare poate, de asemenea, să alimenteze îndoiala asupra legitimității acestor cercetări, arătând cârdășia dintre puterile publice și cercetători. Va fi al doilea caz pe care-l vom prezenta
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
până la Internet, se constituie în urmările ontologic-cognitive ale „mașinii viziunii”, adăugând noi ambiguizări în relația public-privat, vizibil-invizibil, interior-exterior. Evenimentul transmis „în direct”, televizat, prezentat de la distanță în timp real, este aspru criticat. Logica imaginii în cazul infografiei este incriminată de paroxism întrucât teleprezența înseamnă prezență și absență, virtualitate instituită ca realitate, adică ceea ce Paul Virilio prezintă ca fuziune/confuziune actual-virtual. Aceasta este, în ultimă instanță, logica imaginilor de sinteză propunând o viziune sintetică mijlocită de automatizarea percepției: mai degrabă decât simpla
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nu citisem încă nimic scris de Labiș. Am căutat un volum al său și am citit câteva poezii. Într-adevăr Beniuc nu greșise: „Moartea căprioarei este o capodoperă a literaturii”! În acele zile animația din jurul patului poetului a ajuns la paroxism. Intelectualii din toate colțurile țării, studenți, scriitori, artiști, elevi, ziariști, treceau măcar pentru câteva clipe pe lângă patul lui Labiș. Zilnic în cabinetul meu se aflau câțiva dintre cei care se interesau de evoluția bolii. Am cunoscut pe părinții lui Labiș
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
cel Rău îi împrumută vocabularul, numindu-l fire de oriental indolent și genial măscărici, descoperindu-i și alte tare: prin temperamentul său antipoetic, n-a înțeles nimic din spiritul nou al simbolismului, cu eclipse surprinzătoare în acele rare momente de paroxism negativist, cînd nici un om și nici un lucru nu-i mai satisfăceau exigențele, n-a dăruit societății românești altceva decît o oglindă perfidă pentru chipurile ei nefardate, se adapta tuturor mediilor cu un neegalat camelionism iar între camarazi juca comedia vulgarității
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ca) unul din ultimii reprezentanți ai seminției semețe crai exilat printr-o tainică urzeală a destinului într-o epocă de care trebuia să se apere, înălțînd în jurul său ziduri masive de dispreț"; astfel, vocația teatrală a lui Mateiu atinge tragicul paroxismului și histrionul se manifestă în absolut, chiar masca devenind personaj: "Măștile nu mai pot fi alternate, pentru că omul însuși s-a preschimbat într-o mască." În acest mod, expresia ajunge să genereze un conținut sufletesc pe măsură, care obturează accesul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
propriile-i narațiuni, geneza și esența talentului său nu se deosebesc de ale tatălui dar se manifestă în altă direcție și cu alte rezultate: "Mateiu I. Caragiale sintetizează Ovidiu Cotruș reprezintă însă tipul histrionului absolut, care împinge vocația teatrală la paroxismul ei tragic. Eul se identifică atît de mult cu rolul său unic, încît își dizolvă personalitatea în cea a personajului întruchipat. Măștile nu mai pot fi alternate, pentru că omul însuși s-a preschimbat într-o mască." Îndărătul unei măști, Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
celor apropiați lui. Unul dintre aceștia, Hetzer din Thurgovia a fost decapitat la Constantza din cauză că într-o scriere de a sa a făcut apologia adulterului. Și Martin Calvin, ca și continuatorul său, Theodor de Beza, a avut o atitudine asemănătoare. Paroxismul în această atitudine avea însă să-l atingă Henric al VIII-lea, capul Bisericii Anglicane, care a fost însurat de 6 ori, două dintre soții fiind decapitate din ordinul său (Ana de Boleyn și Caterina Haward), iar a treia condamnată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
scrierile sale: „Trăind ți-am fost ciumă, murind voi fi moartea ta Papă” ceea ce spune destul despre atitudinea sa tiranică și scopul urmărit cu reforma sa. Nici ceilalți reformatori nu s-au dezis de acest viciu care nu rareori atingea paroxismul. Jean Calvin de pildă, considerând cuvântul său ca având autoritate infailibilă, nu suporta nici-o contradicție și nu rareori opozanții săi erau exterminați. Este cazul lui Gentilis care a fost spânzurat pentru că l-a acuzat pe Calvin de eroare în privința Treimei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mediu de zeoliți (20-50%) și sărace în zeoliți cu un conținut de sub 20% din aceste minerale. Dintre zeoliții de geneză hidrotermală, cunoscuți în România, majoritatea se află în Munții Apuseni. Vulcanismul subsecvent alpin, este caracterizat prin trei faze maxime de paroxism și prezintă o evoluție preponderent explozivă care a generat cantități mari de cenușă vulcanică. Aceasta a dat naștere tufului vulcanic prin diageneză și sedimentare. Studiile și cercetările efectuate aspura tufurilor vulcanice din țara noastră au evidențiat faptul că acestea se
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
ea în fața plutonului de execuție discursivă, în sarcina ei reținându-se "prăbușirea intelectuală a Occidentului", care ar "începe cu filosofia carteziană" (Roșu, 1936, p. 126). Același N. Roșu, într-o lucrare ce se dorea a fi "Prolegomene" la Sociologia națiunii, atinge paroxismul mișcării contra-luministe și anti-rațiune. Gazetarul extremist nu se dă în lături de la expresii de o vulgaritate explicită: "Matroana voință și curva rațiune, sulemenite de fardul libertății de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele filosofiei oficiale" (p. 130). Undele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
luncă / Nu ști luna când se culcă/ Și noaptea câtu-i de lungă, / Cine n-are dor în lume / N-are inimă, nici nume. / Eu am două doruri grele: / Dorul meu și-al mândrei mele / Și trăiesc numai cu ele!"108 Paroxismul trăirilor sufletești ipostaziază multiplele fețe ale sentimentului uman, fie că este de înstrăinare, de suferință sau de dor, ca participare cosmică la viața de zi cu zi. Paralelismul explicativ, îmbinat cu paralelismul sinonimic ("mă plec / se-nchină"), transfigurează umanul, transformându
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și-i dă drumul să se ducă, / Pe bădița să-l ajungă. Să te-ajungă dorul meu, / Und` ț-a fi drumu mai greu; Să te-ajungă jalea mea, / Und` ț-a fi calea mai grea."174 Inserțiile dialogice ilustrează paroxismul trăirilor, transformând planurile antitetice în completitudine semantică: " Eu am plâns sara pe lună / Până s-o făcut fântână, / Vin`, puică, la apă bună.../ Apă bună nu pot bea, / Tulbure-i inima mea. Că n-am pânze de albit / Și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de evocare a propriilor acte comise de acesta în cursul perioadelor sale de confuzie, precum și o amnezie completă a acestora. Cauzele care produc sindroamele confuzionale sunt multiple, iar dintre acestea notăm următoarele: - leziuni cerebrale inflamatorii, vasculare, traumatice, toxice sau tumorale; - paroxisme epileptice (grand mal, petit mal, echivalențele epileptice); - psihogene, de factură emoțională, așa cum sunt ele întâlnite în cursul evoluției psihozelor reactive, a stărilor crepusculare isterice etc. Așa cum afirmam mai sus, tratatele clasice de psihiatrie recunoșteau confuzia mintală ca pe o entitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
secunde în gol, apoi își reia activitatea de unde fusese întreruptă, fără a avea conștiința sau amintirea acestui episod paroxistic. Acestea sunt „absențele epileptice”. Tot aici sunt incluse „secusele sau miocloniile epileptice” și „crizele atonice sau akinetice” de scurtă durată. 3) Paroxismele epileptice de tip neurologic, sunt manifestări fără pierderea cunoștinței și ele sunt de un mare polimorfism clinic, dintre care menționăm următoarele forme: crize tonice sau clonice; crize convulsive hemigeneralizate, interesând numai o jumătate a corpului; crize motorii sau senzitive parțiale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau senzitive parțiale, interesând un segment corporal sau crizele jacksoniene; crizele adversive; crizele vertiginoase; crizele uncinate determinate de un factor situat în zona uncusului hipocampic a lobului temporal (crize vizuale, auditive, olfactive, gustative); crize afazice sau amnestice; crize vegetative. 4) Paroxismele epileptice cu manifestări psihiatrice sunt reprezentate prin apariția bruscă, cu caracter paroxistic, a unor manifestări pur psihiatrice cum ar fi: crizele halucinatorii; crizele de derealizare sau înstrăinare (deja vu, jamais vu, deja connu, jamais connu) datorate tot unui focar epileptic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că în cursul evoluției clinice a melancoliilor, ritmul somn-veghe este specific dereglat, ciclul menstrual sistat, precum și înlocuirea aportului ritmic de hrană și lichide cu anorexia. Ritmurile patologice se pot manifesta fie prin oscilări zilnice (circadiene) - de pante abisale dimineața și paroxisme nocturne - fie prin oscilați sezoniere, primăvara și toamna. Toate acestea pledează în favoarea unei interrelații strânse dintre endogen și cosmic, ca proces dinamic. Istoricul concepției despre endogenitate Evoluția istorică a concepțiilor despre endogen și fixarea cadrului psihopatologic al psihozelor endogene este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]