939 matches
-
I. Caragiale) În structura constituentului dezvoltat participiul ocupă poziția subiectului; este o alternativă la conjunctivul-predicat al unei propoziții-subiect: trebuie căutată/trebuie să fie căutată. * Dimensiunea verbală din planul semantic al participiului determină tipurile de construcții, în funcție de semantica verbului de proveniență: • participiul provenit din verbe intranzitive, având sens activ, este determinat de circumstanțiale și de atribut circumstanțial sau complement predicativ: „Iară ceilalți popi, înlemniți cu mâinile la piept, cât pe ce să cadă amețiți din picioare, de frică și de rușinea arhipăstorului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbe intranzitive, având sens activ, este determinat de circumstanțiale și de atribut circumstanțial sau complement predicativ: „Iară ceilalți popi, înlemniți cu mâinile la piept, cât pe ce să cadă amețiți din picioare, de frică și de rușinea arhipăstorului.” (I. Creangă) • participiul provenit din verbe tranzitive, având sens pasiv, este determinat de complement de agent: „Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii.” (M. Eminescu) „Să sărim în luntrea mică / Îngânați
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii.” (M. Eminescu) „Să sărim în luntrea mică / Îngânați de glas de ape.” (M. Eminescu) Indiferent de tranzitivitatea verbului în care își are originea, participiul poate fi al doilea regent (poziția regentului verbal) pentru funcția de complement predicativ: „Și într-un spațiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui (...) numai o picătură în raport cu nemărginirea?” (M. Eminescu) Alexandru, plecat plin de iluzii, s-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcția de complement predicativ: „Și într-un spațiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui (...) numai o picătură în raport cu nemărginirea?” (M. Eminescu) Alexandru, plecat plin de iluzii, s-a întors nu peste multă vreme dezamăgit de toate. Participiul verbelor copulative a deveni (și al verbelor sinonime: a ieși, a ajunge) și a rămâne realizează diferite funcții sintactice, prin constituenți analitici, în complementaritate cu un nume: Ajuns doctor, nu și-a mai păstrat vechile prietenii.” șcirc. timp/cauzăț Să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diferite funcții sintactice, prin constituenți analitici, în complementaritate cu un nume: Ajuns doctor, nu și-a mai păstrat vechile prietenii.” șcirc. timp/cauzăț Să-l văd ajuns doctor și-apoi nu-mi fac nici o grijă. șcompl. predicativț În enunțuri situaționale, participiul pasiv asigură o relativă autonomie, prin înglobarea în semantica sa și a auxiliarului de diateză a structurilor în care intră: aceste enunțuri - enunțuri participiale - sunt o alternativă la enunțurile infinitivale: Fumatul interzis! - A nu se fuma! Staționarea interzisă! - A nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Academiei (și gramaticile curente) disting câte două categorii de moduri din două perspective corelative: „Modurile sunt personale și nepersonale, iar, după funcțiunea pe care o au în propoziție, predicative și nepredicative.” (I, p. 215), „Modurile nepersonale și nepredicative șinfinitivul, gerunziul, participiul, supinulț nu exprimă persoana și nu formează predicatul; aceste moduri nu au forme flexionare care să indice persoana și numărul și au funcțiune de părți secundare de propoziție.” (I, 216) În noua ediție a Gramaticii Academiei se interpretează ca termeni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un nume (pronume) - care funcționează ca „subiect interior”: „Căci voi murind în sânge ei pot să fie mari.” (M. Eminescu); I - voi murind - circumstanțial de cauză dezvoltat; II - murind + vei - „subiect” interior; - sintagme alcătuite din verbul a trebui și un participiu; în enunțul „Părinte Dănilă, i-a spus ea cu umilință, eu nu mă pricep cum ar trebui întocmită o asemenea jalbă.” (M.Sadoveanu, X, p. 555), în interiorul predicatului dezvoltat ar trebui întocmită s-ar putea identifica predicatul ar trebui și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
coșești în bătaie, dac-ai sta să te potrivești lor.” (I. Creangă) „Și ne luăm noi de la școală și ne ducem cu toții.” (I. Creangă) • sintagme formate prin intrarea unui verb (sau a unei variante absolute cu originea în verb: infinitiv, participiu, supin) în relație de dependență sau de interdependență cu un verb care dezvoltă numai în asemenea sintagme un sens aspectual (a se apuca, a se pune, a prinde etc.) sau modal (a avea, a fi, a da, a-i veni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Dumnealui e starăș la subprefectura de la Broșteni și are de dus niște porunci la primăria din Șar.” (C. Hogaș) „Și zărind rotundu-i umăr mai că-mi vine să-l sărut.” (M. Eminescu) • sintagme formate din verbul a trebui și un participiu: „Trebuie târât ca să se urnească... și are să fie târât.” (I.L. Caragiale) „Le cânta așa cum trebuiau ele cântate ca să ne placă nouă.” (M. Eliade) Construcția cu verbul a trebui, dezvoltând sens pasiv cel mai adesea, este o variantă sintactică la sintagme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să fie târât. „Trebuie să fie târât ca să se urnească.” Predicatul dezvoltat trebuie târât prezintă la al doilea nivel al planului semantic al predicației o situație sintactică analogă: trebuie - predicat târât - subiect / (subiect interior) Unitatea funcțional-predicativă a sintagmei a trebui + participiu determină trecerea verbului a trebui din clasa verbelor impersonale (relative) în clasa verbelor personale; cu această întrebuințare verbul primește în structura temei de prezent sufixul -esc: „Căci trebuiesc luptate războaiele aprinse.” (M. Eminescu) Tu trebuiești trimis cât mai departe. Predicat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și nevăzut ca-n povești?” (T. Arghezi) • adverb: „Iar noi locului ne ținem, / Cum am fost așa rămânem.” (M. Eminescu) • infinitiv: „A vorbi de mizeria materială a lui Eminescu însemnează a întrebuința o expresie nepotrivită cu individualitatea lui.” (T. Maiorescu) • participiu: „În seara aceea părea chiar scârbit de ceva, poate de pata aceea de cerneală de pe mână.” (M. Preda) • supin: „Multe sunt de făcut și puține de vorbit dacă ai cu cine te înțelege.” (I. Creangă) b. Numele predicativ dezvoltat se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
suntem acest element primordial coagulat.” (G. Călinescu) Observații: Infinitivul verbelor inpersonale absolute poate funcționa ca subiect al unor verbe cu conținut semantic aspectual: a începe, a continua: „Când iar începe-a ninge / Mă simt de-un dor cuprins.” (G. Bacovia) • participiu (în interiorul unui predicat dezvoltat): „Și trebuiesc luptate războaiele aprinse.” (M. Eminescu) • supin; când predicatul se realizează printr-un verb (sau expresie) impersonal(ă) relativ(ă): „Cum fusese Curtea era lesne de închipuit.” (M. Caragiale) • adverb; pot realiza funcția de subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
S-au întâmplat multe acolo, nopțile, în pădurea de la Paserea.” (M. Eliade), „Tu să ajungi învățător? exclamam eu furios. (Învățătorii mei fuseseră inflexibili, nu alunecoși cum era el.).” (M. Preda) În structura predicatului verbal dezvoltat se acordă în număr și participiul: „Starostele trebuia lovit altfel, pe la spate.” (E. Barbu) Observații: Când subiectul gramatical se realizează prin pronumele de politețe dumneavoastră, verbul-predicat (sau verbul copulativ) se situează totdeauna la plural: „D-stră plecați singur acolo.”, „D-stră veți pleca amândoi la munte.” Numele predicativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nemediat semantic, realitatea extralingvistică, dacă subiectul se realizează prin pronume personale, la persoanele I și a II-a. Acordul este absolut în enunțurile cu verbul-predicat la diateza pasivă sau cu predicatul verbal dezvoltat format din verbul a trebui și un participiu. Participiul, din sintagma diatezei pasive sau din structura predicatului dezvoltat, primește forma de gen a termenului lexico-gramatical prin care se realizează subiectul sau o formă corespunzând genului natural al „obiectului” din realitatea extralingvistică spre care trimite subiectul gramatical la persoanele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic, realitatea extralingvistică, dacă subiectul se realizează prin pronume personale, la persoanele I și a II-a. Acordul este absolut în enunțurile cu verbul-predicat la diateza pasivă sau cu predicatul verbal dezvoltat format din verbul a trebui și un participiu. Participiul, din sintagma diatezei pasive sau din structura predicatului dezvoltat, primește forma de gen a termenului lexico-gramatical prin care se realizează subiectul sau o formă corespunzând genului natural al „obiectului” din realitatea extralingvistică spre care trimite subiectul gramatical la persoanele I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
purtătorul unei funcții sintactice. Sub aspect structural, determinantul nu poate exista în afara regentului. El se realizează, de altfel, în mod frecvent, prin unități lexico-gramaticale lipsite de autonomie, și semantică, și morfo-sintactică: adjectiv, adverb, verb la conjunctiv 28, forme verbal-nominale: infinitiv, participiu, supin și gerunziu: „Peste păduri tot mai des focuri, focuri Dansează sălbatice, satanice jocuri.” (N. Labiș) „Pasăre-n zbor și clopot care bate / aș vrea să-mi fie glasul.” (M. Isanos) „- Cobori în jos, luceafăr blând, / Alunecând pe-o rază
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plecară, Convoi de goluri strâmte pe undele subțiri.” (T. Arghezi, 256), „Iarna tremurau sub porți și se jigăreau de nemâncare.” (E. Barbu, 255), „Zile și nopți am fost supus la interogatorii...” (P. Sălcudeanu, 149) Când se realizează prin gerunziu sau participiu, identitatea specifică a circumstanțialului rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență: „Întind țigareta mea, militarul o aprinde și, fumând, ca orice militar, se plimbă foarte grav de colo până colo.” (I.L. Caragiale, III, 169) Când se realizează prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propozițională: „Fac atâta zgomot de parc-ar fi o sută.” a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „Și cu mâinile înfipte în păr, femeia își legăna ca de durere capul frumos într-o parte și-n alta.” (I.L. Caragiale) • forme verbal-nominale (participiu): „Tremura tot mai puternic ca zgâlțâit de friguri.” (M. Eliade, 340) • adverbe: „Câțiva bărbați apropiară ca din întâmplare frunțile de ferestre.” (M. Eliade, 14) b. propozițional (circumstanțiala de mod ipotetică): „Niculae se posomorî ca și când întorsătura discuției l-ar fi amenințat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în plan semantic: „Făr-a te ști decât din presimțire, Din mărturii și nemărturisire M-am pomenit gândindu-mă la tine Și - m-am simțit cu sufletul mai bine.” (T. Arghezi, 366) Când se realizează prin alte forme verbal-nominale (gerunziu sau participiu) sau prin adjective, identitatea specifică a circumstanțialului concesiv se marchează prin adverbele chiar, și, nici, chiar și: Nici bolnav nu voi rămâne în casă. Observații: Când se realizează prin gerunziu, circumstanțialul se poate lipsi de adverb: „Cine ești tu, acel
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ceea ce mă privește, nimeni nu m-a obligat să o aleg, deci n-are de ce să-mi pară rău de felul cum mi-am trăit-o.” (P. Sălcudeanu, 187) sau chiar acțiunea exprimată prin verbul-predicat; circumstanța se realizează atunci prin participiul aceluiași verb: „Ce s-a gândit Mielu: de slugărit n-o să-l slugărească pe dl. Bică o viață-ntreagă.” (E. Barbu, 213) Observații: Subiectul gramatical este adesea reliefat prin pronumele nehotărât unul: „Eu unul mă duc să deschid.” (I. Creangă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
expresiei prin flexiune, elemente de relație și articol. Flexiunea Flexiunea se subordonează fie principiului acordului, fie principiului recțiunii, în funcție de unitățile lexico-gramaticale prin care se realizează atributul. Acordul orientează flexiunea când atributul se realizează prin adjectiv calificativ, adjectiv pronominal și prin participiu; acordul în gen și număr al acestor unități lexico-gramaticale cu substantivul (pronumele) regent se impune ca marcă distinctivă a identității lor sintactice de atribut: „Și cum vin cu drum de fier / Toate cântecele pier Zboară păsările toate / De neagra străinătate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se realizează prin: • adjective: „Nicu, fricos, nu mai așteptă glasul mămicăi și se retrase grabnic după portiță.” (L. Rebreanu, 290) • substantiv: „Eu, cu vârsta mea, sunt sau nu sunt contemporan cu un tânăr?” (G.Călinescu, C.O., 290) • forme verbal-nominale (participiu): „Cucoșul, supărat de asta, nu se lasă ci se ia după trăsură.” (I. Creangă, 45) b. dezvoltat: „Costică, cu gândul la soarta lui Niculae (...), își reaminti pesemne, cu amănunte, ce pățiseră ei atunci...” (M. Preda, M. Sg., I, 16) c
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbaltc "Complementul predicativ verbal" a. simplu; se realizează prin forme verbal-nominale: • gerunziu: „Cine l-ar fi văzut mângâindu-și copiii murdari n-ar fi recunoscut în el pe veselul cântăreț care spune la ziuă glume fără perdea.” (E. Barbu, 384) • participiu: „Se simțea urmărit și încetinise pasul, așteptând din clipă în clipă să se audă strigat din spate.” (M. Eliade, 409), „S-a luat după el, așa pe departe ca să-l urmărească nebăgat în seamă, apoi să se apropie...” (I. Slavici
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai intervin elementele de relație și articolul. Dintre cele două variante, complementul predicativ nominal se caracterizează prin identitatea cea mai marcată. Flexiunea Flexiunea este orientată de acord și, mai rar, de recțiune. Când se realizează prin nume (pronume) sau prin participiu (în structuri simple, multiple infrapropoziționale sau analitice), complementul predicativ (mai ales nominal, dar și verbal) se acordă în gen și număr cu regentul nominal (pronominal): „Baba, de venin, se smulse odată din piuă-n sus și rupse lanțurile, lungindu-se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cazurile în care nu există verbul parasintetic (DEX2 nu înregistrează niciun verb format de la șase), se consideră că numeralul multiplicativ este un derivat parasintetic format direct de la numeralul cardinal corespunzător lui. Iordan (1956) considera că numeralele multiplicative sunt, de fapt, participii (reale sau aparente) ale unor verbe de conjugarea a IV-a, care se formează (sau se pot forma) de la numeralele cardinale. 1.2. Comportamentul numeralului multiplicativ (vezi și Stan, în acest volum, p. ) este acela al unui adjectiv calificativ, cu
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]