1,597 matches
-
în ontogeneză), fie întârzieri în dezvoltare. Mai trebuie menționat faptul că între tulburarea primară și consecințele sale secundare în planul dezvoltării există o interacțiune complexă, rezultatele acestei interacțiuni depinzând, în mare măsură, de condițiile de mediu, precum și de activismul sau pasivitatea cu care persoana cu dizabilitate participă la activitățile procesului educativ‑compensator și recuperator. Datorită caracterului lor, de regulă anatomo‑fiziologic, afecțiunile primare sunt mai rezistente la intervenția terapeutic‑compensatorie, tratamentul dominant fiind cel medical. În schimb, afecțiunile derivate (cu caracter
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
comportament; - debut școlar necorespunzător care determină dificultăți în învățarea actului lexic, grafic și de calcul; - tulburări/carențe afective care determină inhibiția proceselor intelectuale (frica de eșec, reacții și atitudini agresive din partea părinților sau cadrelor didactice, atitudine de ostilitate sau de pasivitate etc.); - carențe educaționale și culturale datorate unui mediu social sau familial deficitar sau consecutive unor programe de școlarizare inadecvate. Sintetizând concluziile diferitelor cercetări în domeniu (A. Rey, J.L. Faure, G. Artur, L. Moor, apud Păunescu și Mușu, 1997, pp. 160
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
forma activă, denumită după unii autori și directă, constă în diverse activități muzicale desfășurate, individual sau în grup, de subiecții înșiși (muzică instrumentală sau vocală); - forma receptivă sau indirectă - este acea formă în care subiecții audiază muzica; în acest caz, pasivitatea subiecților nu este totală, deoarece activitatea de receptare solicită prin ea însăși un anumit grad de participare din partea acestora. În cazul activităților de meloterapie desfășurate în școală de către educatori, logopezi, psihologi școlari etc., este util să se aibă `n vedere
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Cantemir, Iordache Golescu, I. Heliade-Rădulescu, C. Negruzzi, Anton Pann, Al. Macedonski. Exponenții modernismului postbelic, activi în anii ’60-’80, sunt, cu rare excepții, contestați și depreciați valoric, acuzați de retardare estetică, dar și de culpa de a fi cauționat, prin pasivitate, regimul totalitar comunist, lăsându-se „recuperați” și recunoscuți drept valori „oficiale”. Implicarea subiectivă a comentatorilor, viziunea polemică duc însă la simplificarea partizană a unui „dosar” prin excelență complicat. Deși e evident că „puțini autori și puține opere întregi sunt pur
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
umană mai largă, zona investigată fiind mediul familial. Personajele ies din cadrul restrâns al introspecției sau al reflecției intime și cu atât mai mult din cel al reveriilor romanțioase spre a se concentra mai mult asupra problematicii relațiilor omenești. Solitudinii și pasivității Manuelei, de exemplu, le ia locul acum atitudinea voluntară, deși destul de retractilă, a Ginei Delescu, femeie superioară, de o rară noblețe sufletească, în care autoarea și-a ipostaziat, desigur, un ideal de umanitate. Pentru a-și apăra rezerva pe care
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
predispoziție către suprainterpretare. Eseul cuprinde și o serie de precizări substanțiale cu privire la dimensiunea inițiatică a baladei, fenomenologia morții, experiența temporalității, conceperea Mioriței ca răscruce intertextuală (și nu ca simplu evantai de variante dezvoltate în jurul unui text-cadru), structura actanțială a discursului, „pasivitatea” ciobanului, componenta orfică ș.a. În ultimele două decenii P. a realizat și numeroase traduceri, având un rol considerabil în difuzarea și promovarea culturii italiene contemporane în România. SCRIERI: Cum eu..., București, 1974; Vorbindu-vă prin semne, București, 1979; Elegii vorbite
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
o motivație suficientă pentru a depune toate eforturile în vederea realizării sarcinilor stabile, de a învinge dificultățile. În fapt, specialistul poate descoperi că problema reală constă în conducerea incompetentă, care impune sarcini neraționale sau nerealiste, fapt ce induce o atitudine de pasivitate, indiferență, de-motivând performanțele profesionale. Formularea problemelor de soluționat este crucială, pentru că de ea depinde tipul soluțiilor care vor fi adoptate. Dacă problema unei întreprinderi este „nivelul scăzut al conștiinței și responsabilității muncitorilor”, vor trebui aplicate anumite soluții. Dacă, dimpotrivă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
existență și a eliminării celui neadaptat. Înlocuirea conceptului de progres cu cel de evoluție purta în sine și o modificare de atitudine față de realitate: dorința de a schimba rapid, revoluționar realitatea, în sensul valorilor umane, a rațiunii, este înlocuită cu pasivitatea așteptării ca procesul „natural” să lucreze, în timp, și adesea în mod dureros. O asemenea optică este evident adecvată transformării burgheziei într-o clasă dominantă, este interesată să „lase lucrurile să intre în matca lor”. Spencer era un filosof, și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
descrie trei mecanisme de coping care sunt răspunsuri comportamentale a căror definiție este apropiată clasicelor răspunsuri la stres de flight, fight și freeze. Cele trei mecanisme de coping descrise de Young Coping-ul de supunere reprezintă acceptarea schemei ca fiind inevitabilă, pasivitatea fiind percepută ca un mijloc de a nu înrăutăți lucrurile; Coping-ul de evitare, cel mai frecvent, însumează toate strategiile care permit evitarea activării schemei sau să se sustragă acesteia; Coping-ul de contraatac reprezintă toate atitudinile prin intermediul cărora pacientul exprimă exact
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
întâmpla acest lucru”. „Voi bea un pahar, asta mă va calma”. Situație In principal împreună cu persoanele apropiate, atunci când trebuie să adopte un punct de vedere, să se afirme. Emoții Teamă, stare de rău (manifestări fizice) Singurătate, mânie Comportamente Semnificație personală Pasivitate „Au dreptate: sunt incapabilă Consum mare de alcool nu știu nimic, sunt inutilă nu valorez nimic”. Anturaj Cogniții Părinți - surori: „Dacă ea ar muri, nu-i acordă încredere, aș fi liniștită” au tendința să o discrediteze, „Am să mă cert
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
denigreze democrația sau să-i minimalizeze importanța, ci doar să indice faptul că cetățenii au adesea în minte alte preocupări decât politica. Rezultatele sugerează că nu trebuie să exagerăm ori să idealizăm atributele majorității cetățenilor, care preferă de multe ori pasivitate relativă și ignorarea tacită, dar pot totuși deveni foarte implicați în anumite ocazii. Unul dintre domeniile cele mai active din ultima vreme în furnizarea de rezultate pentru științele politice se ocupă de condițiile care pot ajuta la îmbunătățirea legăturii dintre
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ocazie de joc agresiv, sporind riscul de a obține (w, w) în mod repetat, în situația în care s-ar fi putut obține (x, x) cu suficientă regularitate pentru a compensa, chiar peste nevoie, câte un (z, y) ocazional - cu toate că pasivitatea excesivă în cazul în care ne confruntăm cu agresiunea este o strategie nefericită. În al patrulea rând, tit-for-tat nu se învață bine, de exemplu când celălalt jucător inversează tit-for-tat, începând cu necooperarea și apoi copiind răspunsul oponentului. Amândoi jucătorii vor
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
vechiul, o etapă depășită, Încercând să devieze atenția de la proiectul inițial, minimalizându-l, schimbându-i finalitățile, reorientându-l. Tactica la care recurg este aceea de a manipula prin culpabilizarea grupului și prin organizarea unei opoziții frontale, agresive și vulgare, mizând pe pasivitatea și tăcerea majorității, asimilând acest comportament cu o aprobare. Ei se consideră reprezentanți ai unei opoziții care trebuie să-i propulseze În locul celor Înlăturați. Sirota interpretează acest tip de conduită ca o revoltă a adolescenților În criză față de tatăl lor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
singura armă împotriva absenteismului rămâne temutul catalog școlar. Ca să treacă cu bine de sesiune, studenții sunt obligați să cumpere „cursul” sau cartea „scrisă”, adesea la repezeală, de profesor. La rândul său, sistemul de examinare s-ar impune modificat. Fără îndoială, pasivitatea în care studentul teolog este țintuit oglindește foarte bine vechea pedagogie totalitară inspirată de Anton Makarenko (1888-1939), care nu stimula inteligența creatoare, nici curajul singurătății. Ar fi trebuit să fie clar că nu mai trăim într-o cultură orală, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
p. 46). Nu doar planurile cincinale de industrializare a țării dădeau disciplinelor „reale” (chimie, fizică, matematică) o mai mare pondere, ci și voința comuniștilor de a menține tineretul departe de miezul adevăratei culturi umaniste, care ar fi implicat ieșirea din pasivitate și apetitul pentru discuții critice. Frica de putere (mai precis, față de partidul conducător și loiala Securitate), de timpuriu inoculată, n-a reușit decât să-i hipertrofieze elevului Paul Cernat de atunci complexele identitare („deviza mea era «fuga, la adăpost»” - p.
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
veci, care era la Tatăl și s-a arătat nouă - Ce am văzut și am auzit, vă vestim și vouă, ca și voi să aveți împărtășire cu noi. Iar împărtășirea noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Iisus Hristos”. Pasivitatea originară a mărturisitorului este întărită din nou, în acest context. Revelația este un act divin modelând subiectivitatea receptivă a martorului, fără de care martorul nu ar putea fi părtaș într-un eveniment liturgic și eclezial, cu extensie universală și amplitudine cosmică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
impresionabilității”, evocat, la rându-i, de „impresia originară” (Ur-impression) - și cel discursiv - articulat de limbajul conceptual, construit pe opoziții, al rațiunii -, face din această sondare regresivă o chestiune aproape aporetică. Husserl acceptă că depășirea acestei dualități se face în registrul pasivității nonintenționale a subiectivității. Pasivitatea radicală exclude pentru pacient (am numit ego-ul) orice tip de intenționalitate în beneficiul unei atenții pure. Apariția oricăreui fenomen fără precedent marchează o naștere netrunchiată, o ruptură a regimului canonic de anticipații intuitive (protenție) și amenajări
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-i, de „impresia originară” (Ur-impression) - și cel discursiv - articulat de limbajul conceptual, construit pe opoziții, al rațiunii -, face din această sondare regresivă o chestiune aproape aporetică. Husserl acceptă că depășirea acestei dualități se face în registrul pasivității nonintenționale a subiectivității. Pasivitatea radicală exclude pentru pacient (am numit ego-ul) orice tip de intenționalitate în beneficiul unei atenții pure. Apariția oricăreui fenomen fără precedent marchează o naștere netrunchiată, o ruptură a regimului canonic de anticipații intuitive (protenție) și amenajări conceptuale (retenție) ale conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
radicală exclude pentru pacient (am numit ego-ul) orice tip de intenționalitate în beneficiul unei atenții pure. Apariția oricăreui fenomen fără precedent marchează o naștere netrunchiată, o ruptură a regimului canonic de anticipații intuitive (protenție) și amenajări conceptuale (retenție) ale conștiinței. Pasivitatea pură e omologabilă imemorialului nașterii care declină nu atât un act fiziologic, ci o situație ontologică (aceea de suspensie a fluxului ternar al temporalității). Husserl numea polul acestei pasivități primare das Ichfremde, definind astfel suspensia temporară a structurilor de anticipație
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
canonic de anticipații intuitive (protenție) și amenajări conceptuale (retenție) ale conștiinței. Pasivitatea pură e omologabilă imemorialului nașterii care declină nu atât un act fiziologic, ci o situație ontologică (aceea de suspensie a fluxului ternar al temporalității). Husserl numea polul acestei pasivități primare das Ichfremde, definind astfel suspensia temporară a structurilor de anticipație ale ego-ului, „alienarea” sa în vidul de sedimentări, cristalizări, plasticizări - atât de uzuale pentru conștiință. Pe scurt, Husserl convoacă la o înțelegere radicală a conștiinței pure a subiectivității ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ichfremde, definind astfel suspensia temporară a structurilor de anticipație ale ego-ului, „alienarea” sa în vidul de sedimentări, cristalizări, plasticizări - atât de uzuale pentru conștiință. Pe scurt, Husserl convoacă la o înțelegere radicală a conștiinței pure a subiectivității ca spontaneitate ori pasivitate absolută. În matricea acestor foarte importante decizii teoretice ale lui Husserl, o fenomenologie a revelației este deja schițată. Turnura francezătc "Turnura franceză" Reluând tema kierkegaardiană a posibilității deasupra realității, Heidegger descrie fenomenalitatea unei apariții în termeni de auto-donație (Selbstgegebenheit). Din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a ales să spună ceea ce Părinții Bisericii au exprimat prin limbajul participării, anume că în Dumnezeu „trăim și ne mișcăm și suntem” (Fapte 17,28). Există câteva concluzii importante ce reies din travaliul fenomenologic al secolului XX. Husserl restaurează importanța pasivității în constituirea oricărei subiectivități; Heidegger discută survenirea adevărului ca eveniment (Ereignis). În volumul aici semnalat, Jean-Luc Marion discută cazul donației totale în termeni de revelație sau paradox, ca verb, iar nu ca substantiv, atrăgând atenția asupra riscurilor manipulării conceptuale a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sărăciei și castității, ucenicul știe că răspunsul său prompt este dorit de Hristos mai mult decât de oricine altcineva. Fecioria nu-i o virtute care marchează contrastul vizibil, „trupesc”, între călugări și cei „rămași” simpli mireni. Fecioria ține nu de pasivitatea unei condiții fizice (sau, mai rău, fiziologice), ci de aspirația inimii la integritate. Fără această aspirație la deplinătatea înțelepciunii (telomudrie, în limba slavonă), experiența catolicității iubirii ar rămâne, ca în familie, la un stadiu incoativ. Același lucru se petrece și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
credinței, cu slujitorii altarului. Câți tineri mai sunt dispuși astăzi să asiste docil la monologul moralist al predicii duminicale? După secole la rând în care pastorația s-a făcut pentru oameni lipsiți, în covârșitoarea lor majoritate, de orice vigilență critică, pasivitatea totală la care rețeta ortodoxă îi condamnă pe credincioșii Bisericii nu poate stârni, printre noile generații, decât indignare și revoltă. Păstorii Bisericii trebuie să redescopere urgent discursul dialogic și dramatic, pentru a vorbi nu atât cu sfinții de pe pereți, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în predarea științelor juridice și administrative în învățământul românesc, la nevoile de interacțiune educațională și de dezvoltare personală actuală.” (Iucu, 2006) Tendințele moderne evidențiate în evoluția expunerii vizează promovarea unor noi variante ale acesteia care să-i amelioreze limitele de pasivitate și de flux unidirecțional de comunicare, precum și slabele posibilități de interacțiune profesor-student. Astfel, sunt identificabile expunerea cu oponent, expunerea-dezbatere sau prelegerea dialogată. 1. Expunerea cu oponent vizează o formă dramatizată a expunerii, presupunând participarea unui al doilea cadru didactic sau
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]