2,501 matches
-
și Sud, între plenerismul impresionist în care intră firile solare și relaxate, de la Dimitrie Mihăilescu, Dimitrie Brăescu, Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Nicolae Dărăscu, Jean Al. Steriadi, Samuel Mutzner, Alexandru Ciucurencu etc. și pînă la Vasile Grigore, și plenerismul expresionist, insurgent, patetic și crud, care absoarbe personalități extrem de diferite, dar toate așezate sub raza frustă a unei puternice vitalități și a unei mari urgențe a exprimării. Aici intră firile neliniștite și grave, aflate uneori la limita exploziei, în rîndul cărora se așază
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
erou. Pornit pe panta acestei ciudate experiențe, aceea de "a vedea realitatea ca pe o narațiune literară", paleta mijloacelor prozatorului se dovedește destul de largă, pe măsura variatelor sale lecturi. Revăzîndu-și viața ca pe un roman, memorialistul descoperă în ea o patetică istorie de dragoste adolescentină, iubirea pentru țiganca Anica (Din copilărie); urmează romanțul sentimental, construit după rigorile speciei, al întîlnirii lui Sion cu nobila poloneză Olimpia, refugiată politic la Iași și obligată să se prostitueze pentru a putea trăi: de la întîlnirea
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
câmp ce se vrea al diafanității. Poeta presimte, visează mereu în stare de veghe, cu viziuni fremătătoare, transformă în cuvinte, cum însăși spune, un fulg de zăpadă, transcrie ceea ce trăiește, cu limpezime dusă, însă, până la sublimare. Trece ușor de la discursul patetic la intimismul candid, de la neliniște la beatitudine, de la senzualitate la ceremonia sentimentală, dar nu scapă nicicum de verbozitate și asperități expozitive: "Miros de trup abandonat de suflet / Sub soare nerușinat, / Miros de trup pe care / Carnea crește, / În care sângele
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
noi toți pe la repetiții face anul acesta un spectacol ciudat, ascuțit, plin de MIRODENII, UN SPECTACOL lunecos, greu de apucat. E o felie din Shakespeare, din piesa "UN VIS din noaptea miezului de varăť. Meșteșugarii într-o posibilă nuanță. Ceva patetic și fascinant. Un loc unde nu mai știi nimic decât să fii copil și ŤVIU, VIU ȘI ATÂTť. Dabija avea nevoie de o trupă sprințară, fantastă, ludică, fără maluri, fără îNTREBĂRI PRAGMATICE, să aibă mijloace pentru a răspunde PROVOCĂRII - ŤTĂRÂMULUI
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
readuce situația la "normal"... Confuzii și quiproquo-uri în opera lui Caragiale (ca la toți marii umoriști ai lumii) - cine s-ar încumeta să le facă inventarul? Rică o confundă pe Veta cu Zița și-i recită, în semiîntuneric, o patetică declarație de amor. De vină - meșterul Dincă binagiul, care inversase numărul casei lui Jupîn Dumitrache, transformîndu-l pe 6 în 9. Leonida și Efimița confundă împușcăturile de la un chef de lăsata secului cu tumultul unei revoluții. Dandanache îi confundă pe Trahanache
Caragiale „obscur“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7153_a_8478]
-
o colecție heteroclită de pulsiuni, o dispersare fără sfârșit; vei fi o ființă alienată și inautentică, ce nu mai poate fi numită un subiect.” Într-o măsură, mă recunosc. Colecție heteroclită, nu numai de pulsiuni. Dispersare fără sfârșit? Sună prea patetic. Mai bine: câtă vrei... Alienat? Sunt prea frivol ca să mă pretind alienat. Inautentic? Mai curând, nicicum. Și, așa e, n-am identitate. Nu-mi găsesc un centru, nu știu de unde să mă iau. Mă mir de mine însumi: ia uită
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
îi e îndatorat textul, efectul estetic va fi intact. E un alt fel de a spune că Andrei Pleșu nu-și descrie personajele, ci le privește ca pe un snop de parametri, cu o mină care exclude dramatismul sau căldura patetică, de aceea relația „față către față” nu se transmite psihologic cititorului. Dacă în schimb a mizat pe preștiința publicului în privința numelor evocate aici, prima reacție e de a imputa autorului lipsa de autonomie a paginilor, care sunt dependente de modelul
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
de apă sărată / De pe umărul stîng" (Ambianță). Norocul acestui înamorat care cheamă „pînă la urmă / Îngeri în ajutor", îngeri care-i sugerează, impredictibil, „să pulseze invers", îl constituie o fibră luptătoare: „Sînt al speranței ostaș" (Impact). Sau într-o variantă patetică: „Eu sînt stînca de la bază / Care noaptea sîngerează" (Prund de stele). Cu un adaos revelator: „Stînca are aceeași grupă sanguină cu mine" (Răsfrîngere). Acestei dispoziții de „ostaș" îi datorăm și cîteva energice tușe vizînd mediul socio-politic proxim, acea „uriașă moară
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
îl face benefic pentru țară, iar în dictator văzuse, la fel de absurd, un aliat strategic în bătălia cu cenzura. Va ține până la capăt partea acestui trecut pe care versurile lui cele mai curajoase îl judecaseră cât se poate de aspru, fie patetic („Să fii țăran, să vii în capitală/ Să-ți mai alini a morții tale teamă,/ Să nu te bage nici portaru-n seamă,/ Să taci văzând cum doctorul înșeală/ La licitații pentru câte-o boală/ Mai scumpă ca o clasă socială
„De liniște ființa mea se teme”… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5941_a_7266]
-
Toată lumea stă parcă cu arma la picior. La urma urmelor, e vorba despre un adulter. Scena din noapte, de înfruntare și împăcare dintre Veta și Chiriac este, acum, credibilă. Caragiale nu vorbește cu subînțeles acolo. După circul supărării, după scenele patetice de tatonare a celuilalt și a împăcării, ce poate să urmeze? Ce se poate întîmpla cînd Jupînul nu-i acasă? Amorul este pe furate și pe apucate. Și nu e niciodată mai năvalnic ca după supărare și împăcare. Veta și
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
Preda de contemporani: ca un mare scriitor al timpului, dar și ca un reper al comportării demne, ca un factor de conștiință, ca un model, spre a vorbi ca azi. Dacă a făcut sau nu, în fața lui Ceaușescu, acea declarație patetică, ultimativă, e mai puțin important decât faptul că, simbolic, i se atribuie. Întreg spiritul Imposibilei întoarceri face de altfel plauzibilă legenda amenințării cu sinuciderea, o „confirmă”. Unii cititori de mai târziu au ținut să vadă în chiar titlul cărții lui
Recitind Imposibila Întoarcere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5961_a_7286]
-
introspective („pur și simplu nu sunt ceea ce se cheamă un introspectiv“), Nicolae Manolescu avînd mai curînd o fire flegmatică pe care s-a altoit un apăsat spirit rațional. Această lipsă a efuziunii lirice, deși l-a scutit de riscul exceselor patetice, i-a încărcat flerul critic cu o detașare apriorică. E în toate remarcile volumului o distanță tactică grație căreia autorul își înfrînează simpatiile, antipatiile sau atitudinile răspicate. Din acest motiv, Manolescu e un intelectual de limfă rece care știe că
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
de timp, ale cărei siluete imprimate în memoria zidului par trupurile surprinse pe pereți de „declicul” pârjolitor al unei explozii atomice, ...încearcă să mai spună câte ceva din Faptele Vechiului Testament, din graiul pierdut al tencuielii căzute, nereușind... Sau, reușind, mai patetic, prin graiul Devenirii, cum ne vorbește și astăzi VICTORIA DE LA SAMOTRACE... DIN FACEREA LUMII de la miazănoapte n-a mai rămas aproape nimic decât o cârpeală, un fulger stins de ipsos... Această dâră, mergând în jos, seamănă cu râul de flăcări
Fresce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5972_a_7297]
-
nu are nevoie de dialog, ci de o sensibilitate acută și de un lexic menit a filtra impresiile. Cartea Filosofia ca mod de viață e de prețuit în scăpările personale ale autorului, cînd Iftode uită să fie pedagog și scrie patetic, rupt de convențiile didactice și lecuit de superstițiile doctorului în Filosofie. Atunci e viu, atrăgător și plăcut la lectură, dînd semne că în viitor, dezbrăcat de hlamida convențiilor universitare, va putea scrie dinlăuntrul convingerilor sale, nu sub inerția regulilor de
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
ani ai dictaturii, respectiva doamnă și-a lepădat instantaneu tovărășia, reușind ca la începutul anilor ’90 să păcălească pe toată lumea. În timpurile acelea gri, doamna Hossu ne-a dus pe toți de nas, ne-a înșelat amarnic cu anticomunismul ei patetic și anti-iliscianismul ei zgomotos". "Oportunismul, caracterul duplicitar..." Criticul continuă: "Devenită membră a Consiliului de Administrație al TVR, prin anul 1998, doamna Hossu a făcut orice, s-a aliat și cu PDSR-ul, și cu PRM-ul, și cu Alexandru Mironov
Atac devastator la Lucia Hossu Longin, după premiile APTR by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/62310_a_63635]
-
Christian Badea, cu un bagaj de cunoștințe primite din România, cu ceea ce învățasem acolo, dar cu modul meu personal de a face muzică. - Cum ați colaborat cu orchestrele din București? Ați prezentat trei mari simfonii: Fantastica de Berlioz, la Ateneu, Patetica lui Ceaikovski și Simfonia a IlI-a, cu orgă de Samt-Saens, la Radio. - Am lucrat bine, atât cu Filarmonica cât și cu Orchestra Națională Radio. România are o vână de talente foarte profunde. Sunt muzicieni serioși care trebuie capacitați să
Christian Badea: „Spectacolul trebuie să fie legat de ceea ce se întâmplă în societate“ by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6231_a_7556]
-
anume căutate. Așa vor fi venit sub penelul lui Giotto oițele care ne mișcă irezistibil, de atîtea secole, naive fără mièvrerie, pentru că purced dintr-o salutară, pregnantă economie a rostirii! Esențialul nu mai are acum nevoie de o verticalitate suptă, patetic smulsă împrejurimii, ca în piesele mai vechi, nervos, aproape filiform înălțate: Moschoforul său, pe care îmi permit să-l apropii, în cheie gracil austeră, de figura mai scundă, pe aceeași temă, de izbînda, larg cunoscută, a lui Picasso. Îi ajunge
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
abjura. Demnitatea dureroasă a înțelesului, care face din această năpraznică încercare un sacrificiu ritual, găsește ecou pe măsură, într-o execuție artistică înfiorată. Capul desprins de trup, tratat în ceară pierdută, ovalul lui, ca o coajă fermă, se raportează, în patetic și fragil, la înclinarea brâncușiană a Muzei dormind: visarea, plutind de data aceasta peste apele morții, se alătură, ca pentru un suprem pelerinaj, tălpii de o frumusețe bijutieră. Tot patrimoniul clasicismului e aici, decantat și stringent, în acest bronz care
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
și invectivă. Tonul polemic se folosește, mai întâi, de clișeele unui limbaj politic „pașoptist", reluat în jurul lui 1950, cu note popular-arhaice în actul de înfierare a dușmanului: jaf, bir, argat, moșie, iobagi, slugă, ispravă, a huzuri etc. Tonul solemn și patetic se asociază cu cel colocvial: „măsuri ale disperării, simpliste și din topor, elaborate pe genunchi". Nu lipsesc inovațiile metaforice, devenite clișee, ale limbajului politico-jurnalistic actual: a căpușa, tonomate, cașcaval („le-a oferit pe tavă, din nou, cașcavalul guvernării"). Se înregistrează
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
litere vii, este mai inteligibilă, pentru ca tot ea, înfățișată sub pragul minim de toleranță estetică, să fie iremediabil obscură. Michel Onfray știe că, fără dichis expresiv, gîndirea conceptuală se sufocă sub monotonia clișeelor, tocmai de aceea scrie personal, arțăgos și patetic, cu o vervă care nu numai că nu obosește, dar chiar atrage prin sămînța de scandal pe care o aruncă. Autorul e din familia iconoclaștilor aflați la modă astăzi în Franța, acei rebeli care își fac din revoltă un program
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
criticul numește «bacovianism»". Înfiorată, încă de la început, de prezența tragicei poezii bacoviene, atitudinea critică, în care voința de obiectivare nu poate să eclipseze cu totul atmosfera de oficiere pe care lirica bacoviană o presupune și o favorizează, are accente aproape patetice: „de poezia bacoviană te apropii ca de chilia unui ermit: podoabele te stânjenesc și, împreună cu ele, toate plăcutele nimicuri ale civilizației. Cândva, într-o țară îndepărtată, mi s-a întâmplat să am sentimentul că ceasul de la mână e stânjenitor, că
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
cu orice preț de sentimentalism, pe care îl consideră simptomul vinovat al dulcegăriei superficiale, numai că repulsia față de efuziuni îl împiedică să aibă simț dramatic, de unde tonul rece cu care se judecă pe sine. E ca și cum, ferindu-se să fie patetic, alege o ținută sobră de joasă temperatură descriptivă, din cauza căreia pare o natură delicată fără înclinație spre stridențele focoase. Cultural însă, Ciprian Măceșaru trăiește cu un ton peste pragul mediu de viață, îmbrățișînd optica exclusivismului cultural, fiind încredințat că împlinirea
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
Marin Mălaicu-Hondrari, Lidia (proprietara unei mașini infinit disponibile, pe a cărei capotă stă scris La Poesia) ar camufla identitatea Anei Dragu, în vreme ce Dan Parfenie (cel cu eterne dureri de „căpic") ar urma să corespundă parcimoniosului poet Florin Partene. Oricât de patetic ar suna, aceștia patru devin, ca dintr-o dată, un soi de apostoli ai poeziei. Se decid să se despartă și să uite, pe cât se va putea, unul de altul. Tensiunea momentului e totală. Asistăm chiar la un ceremonial de dezertare
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
neîmpăcat, Constantin Blendea nu făcuse din Zbor un învăț al suficienței triumfale. Mă oprise, cu o atenție aplicată, cînd rînduiam pe simeză, în 2010, vasta expoziție de la sălile Parlamentului, să-mi arate un pîlc de lucrări ce dădeau tîrcoale stingerii patetice a unei înaripate. Zvîcnirea de suflet, ghicită în acel umil epilog, tresărea pe albul hîrtiei, întîi mai direct, realistic, apoi sublimată, aripile căzute susțineau un eveniment auster, de axe în răscruce. Despre el însuși, artistul se ferea să livreze confesiuni
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
de crede că ar putea fi angajată la „România liberă”, al doilea ziar al partidului comunist. Și de ce vrea, la urma urmei, să se angajeze la ziar, de ce a venit la concurs? Contrariată și iritată Annie Bentoiu îi spuse cumva patetic : - Pentru că mor de foame! Răspunsul șefului de cadre veni prompt, însoțit de „un zâmbet ușor”, „despicând fiecare silabă”: - Asta și vrem! S-a înțeles, probabil, din ce am spus până acum, că în două mari direcții acționează în carte Annie
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]