734 matches
-
mormânt”, N. Steinhardt a fost un autentic trăitor, rugător și gânditor ortodox de mare autenticitate. O ediție care nu trebuie să lipsească din biblioteca nici unui intelectual român. N. Steinhardt - Geo Bogza: un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului, ediție îngrijită, studiu introductiv, note referințe critice și indici de George Ardeleanu, repere biobibliografice de Virgil Bulat, Mănăstirea Rohia/ Editura Polirom, Iași, 2011, 237 de p. Critică la persoana întâi, ediție îngrijită, studiu introductiv, note, referințe critice și indici de
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
spălat - până când aproape că mi s-a făcut rău de căldură. Toată seara, apoi, am recitat cu emfază, în fața oglinzii, din poeții pe care-i descopeream, unii după alții, ultimul părîndu-mi-se întotdeauna cel mai mare, cel atins de geniu, singurul. Patetismul declamărilor mele - cu voce joasă, totuși, căci mi-era teamă de ironiile părinților, deși ei, de cele mai multe ori, stăteau ca morții în aura albastră a televizorului, în sufragerie - întrecea orice măsură. Așezat pe marginea patului, cu cartea-n mână, șuieram
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
m-a tras spre o Încăpere goală, alăturată, m-a Îmbrățișat, m-a așezat pe canapea, Într-un colț mai Întunecos. - Să te rog ceva. Atât: să nu mori, bătrâne, asta vreau să te rog. Transcris acum, peste atâția ani, patetismul poetului este văduvit de extraordinara forță a scandării, de incandescența care Înalță brusc clipa În transcendent prin acea magie personală În care Nichita nu prea avea rival, nici atunci când se cam goliseră deja bateriile cu fosfor ale persuasiunii sale lirice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un abulic, inadaptat și sceptic. Aceeași imagine o vom găsi în Adela, pseudo-jurnalul sau pseudo-romanul unui sentimental juiseur care își cenzurează senzualitatea în realitățile iubirii, dîndu-i frâu liber în spațiul imaginarului și simbolizării. Sobrietatea expresiei, repulsia față de orice formă de patetism (și retoric) ori cabotinism țin de pudoarea stilului, de delicatețea structurală a autorului. Este vorba de un realism nuanțat, care urmează o demonstrație în spirit metodic, pozitivist, beneficiind de suplețea inteligenței. Astfel, în Adela se intersectează multiplele dimensiuni ale personalității
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
căci deși este un suprarealist în "substanță", el nu este și în metodă: dicteul său nu este liber, ci manierizat, cerebral. Iaru scrie exclusiv cu creierul, poezia sa este una "de cap". De aici și senzația de continuă persiflare. Aparentul patetism al rostirii, care se observă uneori, "sentimentul" care s-ar ascunde dincolo de suprafața eclatantă nu sânt altceva decât căldura degajată de acest creier plin de componente electronice și care știe al naibii de bine să facă poezie. Nimic nu este "autentic" în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cea din Orientul comunist ar fi fost estetică... Imoralitatea generală asumată la început devine, ca prin farmec, un etalon moral... Iată cum cortina de fier a culturii europene este reconstruită, cu sârg, din ambele părți, de indiferența unora și de patetismul celorlalți. Nu pun la îndoială suferințele absolut reale ale poporului meu în cincizeci de ani de dictatură, suferințe care se prelungesc și azi din păcate. Eu însumi le-am trăit și le trăiesc ca orice alt concetățean al meu. Dar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
perceput ca ostracizat, expulzat nu din spațiu, ci din timp. În genere, personajele lui Emil Botta au ceva pirandellian, fără să plece în căutarea autorului, ci mișcându-se confuz în întâmpinarea sfârșitului. În Aventura (II) are loc subiectivarea eului poetic. Patetismul romantic își află "locul sălbatic", propice desfășurării: Trecând prin locul acela sălbatic voi murmura: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Întrebarea, de un retorism nedisimulat, deschide drumul unei situații absurde: pierderea timpului este o dramă și regăsirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Rakusa (Elveția), Attila Bartis (Ungaria), György Dra-gomán (Ungaria), Alek Popov (Bulgaria), Tanya Malyarchuk (Ucraina), Julia Schoch (Germania) și Monika Rinck (Germania) - au susținut sâmbătă și duminică lecturi publice în câteva cafenele și cluburi din Iași. „Să mai renunțăm la acest patetism cu frații noștri“ În prima zi a Festivalului, de la ora 20.00, a fost organizat un maraton de lectură la care au participat toți scriitorii incluși în program, încheiat spre miezul nopții de Mircea Dinescu. Aproape 100 de persoane au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
recomandat celor prezenți să nu mai separe atât de clar culturalul de economic. „Dacă românii erau deștepți și cumpărau tot în Republica Moldova după Revoluție, acum recepționera de la hotel ar fi vorbit românește, nu rusește. Și să mai renunțăm la acest patetism cu frații noștri, frații noștri. Eu zic că e o dragoste care, înainte de a fi strigată, ar trebui studiată mai atent.“ Romane despre românii căpșunari din Spania Opera multora dintre scriitorii invitați în festival ține de copilăria sau de viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
-și poate lua <<obligații>> și e foarte agasat de pretenția <<mariajului>> la femei.”<footnote G. Călinescu, Istoria literaturii române, Editura Semne, București, 2003, p. 875 footnote> Contradicția lui Holban este cea dintre luciditate împinsă până spre absurd și de un patetism dublat de poza romantcă, afectată și artificială. Astfel devine luciditatea un simplu accesoriu, o simplă formulă retorică: “Dacă viitoarea dragoste va fi rea, Irina va fi bună, de va fi bună, Irina va fi rea. Depinde de cum va fi viitoarea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
a oricărei mișcări pasionale prea tari, dependentă de cel care ar fi fascinat-o. Urî pe Samain. Se duse în odaia lui și luă o carte medicală în care se vorbea tocmai de conformația femeii și autorul sublinia, cu oarecare patetism, destinul ei de pasivitate. Felix îl căută în zilele următoare pe Weissman și nu-l lăsă până nu căpătă pe Weininger. Îl citi cu pasiune, dar G. Călinescu amărăciunea acelui original sinucigaș nu-l contamină. Dimpotrivă, rămase cu convingerea și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doua oară. Cine oare ți-a adus în față ochii albaștri apoși ai mamei- ce bine știi rețeaua de zbârcituri dimprejur și cele câteva punctișoare albe, semănate pe pleoapele cu marginea umflată, printre genele rare... O privire ce mizează pe patetismul ei ca să te mustre fără cuvinte, pentru că altfel ea își face de lucru, ca de obicei, la gherghef și nu îți comunică decât o veste anodină : că a achitat datoria la băcan sau lăptar, iar miercuri se împlinesc cinci săptămâni
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui Noica din scrisoarea pe care mi-a scris-o în 1967, la șase luni după ce îl cunoscusem: "Sînt atâtea de făcut în lumea aceasta! Dăruiește-te, Rafail, dăruiește-te!" Dar pedagogia lui Noica nu s-a rezumat niciodată la patetismul unui simplu îndemn. Fiind un antrenor extraordinar, el a știut să ne ia din punctul în care ne aflam și să ne propună idealurile performanței culturale fără să ne strivească sub ele, dar și fără să ne lase iluzia că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai nefilozofic, cu gândul de a o modela. De câteva ori, ieșirile lui în arena Faptei i-au conferit alura unui om care a acumulat supărarea în tăcere și care izbucnește din te miri ce, cu o furie și un patetism aparent disproporționate. Supărările acestea violente, forme de manifestare ale unei iubiri care se hrănește din defectele obiectului îndrăgit, se iscau adesea, când nu puteau viza situația însăși, în preajma unui simplu simptom. Așa se întîmplase și acum, când l-am găsit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
jucat cu el, așezați amândoi pe covor, în mijlocul unui ocean de jucării. Nu i-am vegheat bolile copilăriei, nu m-am topit de durere și iubire asistîndu-i, iernile, fierbințeala trupului febril pe care numai un copil o poate trăi cu patetismul începutului ca pe un memento al epuizării finale; pentru că numai în frăgezimea unui obraz de copil febra se vădește în toată puritatea ei, numai pe buzele unui copil bolnav murmurul și delirul își păstrează prestigiul intact, numai în ochii rătăciți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
facultății de filozofie, Sorin a venit la mine și, aproape cu lacrimi în ochi, m-a rugat să reînviem Păltinișul. Știa foarte bine care îi sânt nevoile. Căci ce era până la urmă Păltinișul, dacă nu o contaminare în spațiul unui patetism bine temperat al ideilor? Sorin face parte din prima generație asupra căreia Noica și-a pus pecetea indirect, prin pneuma intermediară a "discipolilor" săi. Un juramînt al scrisului, făcut sub o anumită cutremurare ― precum cea care îi unește, după dispariția
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de ... martirul ăsta prelungit de pomană ? Dacă acolo o să mă folosesc de libertatea mea cea mai sfântă, aceea de a-mi pune capăt zilelor ? (IV, p. 663). Ionel nu pare impresionat de declarația ei luată în râs cu argumentul că patetismul nu face bine nici măcar în teatru, dar în viață ! (IV, p. 664), însă sinuciderea evocată de autorul elin ca și de cel român rămâne o alternativă plauzibilă. Mai multe detalii din tragedia elină se regăsesc în piesa lui Dumitru Radu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vina pentru faptele lui cu eroismul riscului total (p. 284). Dintre personaje, Electra are o natură exclusiv lirică, căci în pofida agitației, nu iese din ordinea firească : o dată ce împlinește morala curentă, fata nu e o figură tragică, ci de un adânc patetism (p. 287). În schimb, Oreste reprezintă eroul tragic prin excelență, ridicat din curajul întrebării care îl lasă fără niciun suport față în față cu Destinul (p. 289). Din omul mitic prins în determinismul cosmic, victimă pasivă a sorții, Eschil îl
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de omul nou crescut în actul eroic al spiritului (p. 24). Paradoxal, spiritul tragic se refugiază, parcă, în comedia lui Aristofan, căci libertatea duhului născută în lupta tragică se manifestă mai degrabă în râsul slobod al marelui comic decât în patetismul acut al lui Euripide (p. 25). Cel din urmă dramaturg imprimă tragicului pecetea unui pesimism filosofic, în timp ce la Eschil tragicul este mai ales suferința fecundă a celui care se întâlnește cu misterul și luptă cu el (p. 326). Urmărind să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fi definită de orice roman prin cuvintele sfințite de tradiție: res publica! — O, Pace! declamă în acest moment Velleius Paterculus. — Pacea este într-adevăr o binecuvântare tangibilă, murmură crispat Nero. Dar a devenit prada și prerogativa învingătorului. Tânărul continuă cu patetism: — Gloria păcii este mai mare decât cea a războiului! Tiberius râde și îl răsplătește cu o palmă zdravănă pe spinare. S-au apropiat între timp destul de mult de poale. Dincolo de gardul de fier ce împrejmuiește incinta exterioară, se disting deja
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
părinților. Atât de mare a fost numărul celor ce râvneau la această onoare! Totuși, nici una dintre fete n-a fost numită preoteasă a Vestei. Și asta deoarece Asinius Gallus, demagog și oportunist ca întotdeauna, s-a apucat să declare cu patetism de la înălțimea rostrelor din for că neglijarea cultului strămoșesc este un simptom de degradare morală. Așa că și-a sacrificat propria fiică. Ochii i se umezesc. În zadar s-a tânguit Vipsania. Cu lacrimi șiroindu-i pe obraji a căzut în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
parcă s-ar fi temut să nu-i răscolească vreo rană. Soarta ți-a dat un avertisment atunci... ― Da, atunci soarta m-a dușmănit, fiindcă, drept să-ți spun, nici sufletul meu n-a fost pregătit îndeajuns! răspunse Bologa fără patetism, dar cu vădită mulțumire că poate vorbi cu cineva despre aceasta pe față. Atunci eram convins până în măduva oaselor că credința mea e desăvârșită și totuși mă îngrozeam doar la gândul morții. Suferințele miau înfrînt mândria, încît azi știu bine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atât de simplistă, că de-ar fi fost în viață n-ar fi avut răbdare să o asculte nici pentru câteva clipe. În vreme ce alții plângeau, eu nu-mi putusem stăpâni râsul când am auzit versurile lui Coșbuc recitate cu un patetism fioros: „Din codru rupi o rămurea/ Ce-i pasă codrului de ea?”. Cred că și Bubi, acolo, în cer, se prăpădea de râs. C.Ș.: Am ajuns la sfârșitul istoriei vieții lui și nu mi-ai spus încă numele acestui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
electrică ruptă-ntr-un tremurat încetinit, lui Barrett nu i-a rămas altceva decât să accepte că nu se mai putea integra în lumea de carne, sânge și pământ. Poate că limbajul meu păcătuiește prin metaforism excesiv ori printr-un patetism al receptării față de acest creator tulbure, schizo. Pur și simplu este felul meu de a omagia o artă pe care nu o pricep întru totul, dar pe care o simt și intuiesc ca fiind alcătuită dintr-o psihoză pe viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
multe, dar care nu răspunde la rău prin rău. Marjane Satrapi, ale cărei celebre cărți de benzi desenate cu același titlu au stat la baza acestui lungmetraj, a găsit tonul cel mai potrivit pentru o autobiografie aflată la ani-lumină de patetism, „răutăcisme“ și remușcări. Copilăria, adolescența și tinerețea acestei iraniene confruntate cu intoleranța de acasă și pe urmă cu cea din exil sunt ușor de suprapus peste ce-a trăit fiecare spectator la viața lui. Desenele simple și frumoase, în alb-negru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]