733 matches
-
prin avansarea pedalei ostinato spre registrul extrem grav (stabilindu-se pe rezonanța tonalității de ), plasarea disonanței armonice creată prin suprapunerea acordului major și mărit în momentul de climax al acesteia, precum și interpretarea cu un atac martellato. Evitând alunecarea spre un patetism romantic, Debussy va reechilibra atmosfera prin invocarea unei stări aflate la antipodul trăirilor interioare, înăbușind astfel forța pasiunii într-un episod parodic, un act de bufonerie desprins parcă din lumea spectacolului cu menestreli. Nuanța ironică va fi surprinsă cu o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a înălțat, în tot ce și‑a imaginat acest artist. Cupola Bazilicii Sfântul Petru, cea mai vastă pe care o îndrăznise omenirea, sprijinindu‑se pe un trunchi de zidărie colosal, are siguranța și co‑ erența Coloseumului. Un monument de un patetism sever‑acesta era gândul lui Michelangelo, însă a fost trădat de continuatori. Totul se înălța dintr‑un bloc, unic, întreg, spune Le Corbusier 19, deplorând adaosurile care au desfi‑ gurat ideea marelui artist: totul ar fi putut avea noblețea cutremurătoare
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
-și poate lua <<obligații>> și e foarte agasat de pretenția <<mariajului>> la femei.”<footnote G. Călinescu, Istoria literaturii române, Editura Semne, București, 2003, p. 875 footnote> Contradicția lui Holban este cea dintre luciditate împinsă până spre absurd și de un patetism dublat de poza romantcă, afectată și artificială. Astfel devine luciditatea un simplu accesoriu, o simplă formulă retorică: “Dacă viitoarea dragoste va fi rea, Irina va fi bună, de va fi bună, Irina va fi rea. Depinde de cum va fi viitoarea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
atât de simplistă, că de-ar fi fost în viață n-ar fi avut răbdare să o asculte nici pentru câteva clipe. În vreme ce alții plângeau, eu nu-mi putusem stăpâni râsul când am auzit versurile lui Coșbuc recitate cu un patetism fioros: „Din codru rupi o rămurea/ Ce-i pasă codrului de ea?”. Cred că și Bubi, acolo, în cer, se prăpădea de râs. C.Ș.: Am ajuns la sfârșitul istoriei vieții lui și nu mi-ai spus încă numele acestui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
care retorica le acordă tradițional exordiului <2> și perorației <4>: pregătirea <2> receptării schimbului, menajînd fața celuilalt (de la familiar la cel mai solemn) și introducerea temei. La acestea se adăugă recapitularea și încheierea convingerii, introducînd eventual, odată cu <4>, mai mult patetism și pregătind viitoarele interacțiuni cu destinatarul (în special răspunsul acestuia). Această cerere adresată de către Corneille lui Colbert în 1678 este un frumos exemplu de artă epistolară (și de dependență a oamenilor de litere): T79 <1-DESCHIDERE> Către Colbert. Monseniore, <2-EXORDIU> În
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ele produse de către scriitor. Am putea vorbi despre o stilistică a "mijloacelor de expresie". Tratatele de stilistică tradiționale clasifică aceste procedee în rubrici diferite (exclamațiile, antepoziționarea adjectivului, metaforele...), încercând să le asocieze categorii bine conturate de efecte de sens: surpriza, patetismul, disprețul... Un asemenea demers se situează în continuarea acelui inventio retoric, care consta în găsirea celor mai potrivite mijloace verbale pentru a determina publicul să adere la ideea exprimată. 2) A doua mare tendință a stilisticii se inspiră din estetica
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Apar articole semnate de V. Bulat (Steaua), O. Crohmălniceanu (România literară), Ioan Pintea (Tribuna), Maria Moilat (Vatra), Alexandru Paleologu (vezi eseul Septuagenarul neastâmpărat). Îi apare la Editura Albatros studiul Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului. 1983. Publică, la Editura Dacia, Critică la persoana întâi, dedicată memoriei lui Sergiu Al. George. 1986. Îi apare la Chevetogne, în Belgia, Vies des moines de Moldavie, traduse după ieromonah Ioanichie Bălan. 1987. La Editura Cartea Românească, apare volumul Escale
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
comunistă. Baranga face tranziția de la avangarda anilor '30 la angajarea de după 1944. Membru al partidului comunist din 1945, el își asumă o identitate marcată de tragedia Holocaustului: câteva dintre cele mai importante pagini despre crimele regimului antonescian îi aparțin, iar patetismul tonului este o formă de onorare a memoriei victimelor. Adaptarea la cerințele partidului comunist apare, natural, ca o prelungire a antifascismului. În cazul lui Baranga, integrarea în frontul noii creații realist-socialiste nu vine ca urmare a unei schimbări la față
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pentru că le reproșează scriitorilor manierismul ("creatorii s-au pierdut în mărunte rafinamente, în lucruri subțiri, îmbâcsite, ieșite dintr-o migală neurastenică ce nu-și mai știa singură sensul și rezultatul")179, lipsa de ancorare în realitate și propune renunțarea la patetism și o întoarcere a scriitorului spre fabrică și ogor ("Lăsăm așadar estetismul la o parte deocamdată", proclamă Geo Dumitrescu în același articol). Ceva mai târziu, poetul va reveni asupra ideilor din acești ani, concepțiile pe care le exprimă fiind mult
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Mici, printre care și Cezareea, au fost bântuite de o îndelungată secetă care a pustiit totul, nelăsând locuitorilor acestor provincii vreo speranță în dobândirea unei recolte, Vasile cel Mare nu s-a mulțumit să țină doar cuvântări fulminante, pline de patetism, în care să îndemne la milostenie, amintind de cei chinuiți de foame, ci el însuși a făcut o a doua împărțire a averii la săraci, hrănindu-i, fără a face deosebire între oameni, fie ei creștini, păgâni sau evrei" (Petcu
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
violoncelul ce facem?, de Matei Vișniec Scenografie: Gelu Râșca Actori: Irina Scutaru, Ionuț Dumitru, Alexandru Spătărelu, Vlad Volf, Adrian Marele. Regizor: Octavian Jighirgiu » „M-au atras încă de la prima lectură abstractul, misterul ce învăluie acest text bolnav de un răscolitor patetism al neputinței. Firescul curgerii dinspre banal spre grotesc nu te poate lăsa indiferent. Cele trei personaje au uneori naivitatea copiilor, alteori halucinează pe dialoguri în cheie absurdă, expunându-se unor situații caricaturale ce conțin în subteranele lor autentice șuvoaie lirice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
aveau loc joia, fie în ospitaliera casă a poetului G. Tutoveanu, fie în aceea a avocatului și profesorului de muzică Eugen Bulbuc, «domnea o vie atmosferă de emulație creatoare, participanții impunându-se prin verva ideilor, prin spiritul lor constructiv, prin patetismul convingerilor și idealurilor frumoasei vârste a tinereții». Vatra luminoasă de cultură, care era Academia, avea precedentele ei în revistele tradiționaliste care fuseseră Făt-Frumos (15 martie 1904 - 1 februarie 1906) sau Paloda literară (20 ianuarie 1904 - 28 decembrie 1904) , în revista
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
mărul discordiei între puternicii zilei și protestatarii anticomuniști din Piața Universității, mi se pare firesc să citez partea cea mai consistentă a lui, dar și punctul 7, pe care îl consider la fel de important (cititorul este rugat să treacă cu vederea patetismul firesc al unui asemenea text încărcat emoțional la momentul respectiv și, deci, cu riscurile inerente ale unor inexactități - vezi ideea de genocid): 7. Timișoara a pornit Revoluția împotriva întregului regim comunist și a întregii sale nomenclaturi și nicidecum pentru a
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
va coopera cu urbea de pe Someș și invers, întru buna, harnica imagine a BOR Ce ascunde această imagine recondiționată rămâne de văzut: un vulcan aparent stins, nisipuri mișcătoare sau măcar un tsunami à la roumaine. A fost și circ, și patetism, a existat și ridicol ori desuetidine în cearta ierarhilor și a susținătorilor lor. Așa că, orice s-ar spune, BOR este într-adevăr specific românească. Aceasta în timp ce, cu oarecare vreme în urmă, piesa de teatru Evangheliștii de Alina Mungiu-Pippidi stârnise proteste
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
însoțit de o mimică specială, de gestică explozivă, de registrul onomatopeic. Ce mai tura-vura? Animalul este animal! Limba îi este scâlciată și încleiată, cuvintele lui sunt rămășițele între dinți ale unor foste cuvinte integre, sonoritatea sa este gâlgâitoare și vâscoasă, patetismul său este de crocodil și maimuță la un loc, mimetismul față de gangsterii din filmele americane este al unui papagal de mahala. Degeaba are o vestimentație rasată, de la cele mai în vogă case de modă, fiindcă Animalul se revelează ca în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
vreo răbdare mistică, iar simțul meu critic este mereu un bisturiu apt să sancționeze; dar nădejdea nu mi-am pierdut-o într-o ultimă Românie ceva mai pură decât înaintașele sale. Manifest iritare la misionarismele desuete, la patriotismele lăcrămoase, la patetismele lichefiate care mă scârbesc. România este pentru mine acel steag cu stema comunistă decupată, din decembrie 1989. România este gaura din steag, o rană curățată parțial, fragmentar, relativ. Mi se pare jenant să spun, să recunosc că îmi iubesc țara
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
multe, dar care nu răspunde la rău prin rău. Marjane Satrapi, ale cărei celebre cărți de benzi desenate cu același titlu au stat la baza acestui lungmetraj, a găsit tonul cel mai potrivit pentru o autobiografie aflată la ani-lumină de patetism, „răutăcisme“ și remușcări. Copilăria, adolescența și tinerețea acestei iraniene confruntate cu intoleranța de acasă și pe urmă cu cea din exil sunt ușor de suprapus peste ce-a trăit fiecare spectator la viața lui. Desenele simple și frumoase, în alb-negru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
electrică ruptă-ntr-un tremurat încetinit, lui Barrett nu i-a rămas altceva decât să accepte că nu se mai putea integra în lumea de carne, sânge și pământ. Poate că limbajul meu păcătuiește prin metaforism excesiv ori printr-un patetism al receptării față de acest creator tulbure, schizo. Pur și simplu este felul meu de a omagia o artă pe care nu o pricep întru totul, dar pe care o simt și intuiesc ca fiind alcătuită dintr-o psihoză pe viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
personaj, actor, om - într-un alb fără început și fără sfârșit. Cea mai frumoasă declarație de iubire a scârboșeniei și hidoșeniei celui pe care îl adoră e făcută de Mihaela Teleoacă cu o frenezie seducătoare, care nu cade deloc în patetism. Mihaela Teleoacă avea, cu siguranță, nevoie de acest rol pentru a-și demonstra abilitatea de a jongla atât cu cinismul grotesc, cât și cu tensiunea dramatică în starea ei cea mai pură. Teatrul de Comedie Înmormântarea de Péter Nádas Cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
cosmice. În „Lupta cu inerția” scrisul lui Labiș face loc îngândurării și tristeții. Multe dintre poemele de aici vorbesc despre o stare de inerție a ființei, o stare de revelație melancolică a sinelui, pe care doar tendința spre confesiune și patetismul ei o lăsau să se întrevadă. „Patima detractorilor, a „reevaluărilor”, a creării unei adevărate brambureli din care cititorul obișnuit nu mai înțelege nimic, patimă a cărei aripă a lovit după 1989 fără discernământ, în mari valori ale literaturii noastre nu
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
dezvoltarea personalității lui Labiș, premergătoare celei atinse în Lupta cu inerția. Nostalgia pentru copilărie, pentru vârsta candorilor este strâns legată de dorința de puritate. Găsim în acest volum acea intransigență față de sine însuși, care mai târziu capătă accentele unui profund patetism. Comparativ cu primul volum, poeziile din volumul „Lupta cu inerția” vădesc efortul poetului spre sinteza unor modalități de artă poetică în stare să comunice trăirile generoase care îl frământau. Părăsește definitiv zonele de interferență ale liricului cu epicul, atenția lui
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
îi place să spună). Întemeiata pe niște adevăruri proprii, generale, pe care poetul și le asumă și în care crede (în primul rând, o anumita "atitudine rapsodica"), dar și pe un control strict al mijloacelor de expresie, aspect ce exclude patetismul romantic al efectelor, poezia poate produce un model personal integrator al lumii: Căci, așa cum am mai spus, cu Hilbert se cuvine să-l comparăm pe Moréas. Ceea ce-l preocupă pe Hilbert este numărătoarea exhaustiva a ideilor generatoare a unei doctrine
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Puterea luminii de lună, sub care zace conștiința oricărui cititor al lui, îi transformă poezia în visul nesfârșit al unui nou Endymion. Și prin ceața visului care acopere amănuntul individual, apar, cu o solemnă gravitate, numai contururile inițiale ale Creațiunii : patetismul omenesc și particular dispare în ideea existenței tragice, farmecul iubirii - în finalitatea ei, unitatea - în sumă, iar peisajul - în spectacolul neschimbat, al eternității însăși." Profunde intuiții critice! Respingând cu argumente solide cea de-a doua prejudecată, Vladimir Streinu scrie rânduri
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Distinguo", iar apoi, abandonându-se, cu o vădită satisfacție, conciliabulelor cu prietenii mai tineri. Și trebuie spus că era un vorbitor fermecător, refuzându-se unor "truvaiuri" ieftine, păstrând tot timpul o gravitate specifică, desfășurându-și gândurile cu o retorică somptuoasă. Patetism? Poate, dar epurat de stridențe ori excese retorice: un Iorga trecut prin școala clasicismului..." Al. Oprea prinde câteva trăsături caracterizante proprii polemistului, "cu aprinderi și incisivități voalate", dar destul de transparente, spirit parcimonios, "care caută să cenzureze pornirile vijelioase", structural "un
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Cleopa trăiește isihasmul, coborârea în inimă. Pleacă de la Târgu-Neamț cu regretul că discuția atât de interesantă cu acest părinte, a fost atât de scurtă. Omul universal, cosmopolitul gen Culianu și românul gen Eliade se reîntâlnesc în Moshe Idel dar fără patetism. România lui Moshe Idel este una a culturii, a cărții, și nu una reală care s-a dovedit dintotdeauna prea strâmtă pentru personalitatea lui cuprinzătoare. Marii oameni ai lumii se întâlnesc iar cărțile lor sunt invitații la întâlnire adresate celor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]