1,560 matches
-
În plus, a continuat el, ,,chiar dacă îi cucerim, sunt atât de departe și atât de numeroși, încât cu greu am putea să-i conducem"5. Astfel de voci au fost acoperite de emoțiile momentului. Potrivit lui Euripide, ,,deși unii au protestat, patosul excesiv al majorității i-a făcut să le fie frică să nu fie considerați nepatrioți dacă votau de cealaltă parte; așadar au tăcut din gură"6. Liderii atenieni au decis să își consulte prezicătorii, care, aflându-se pe statul oficial
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
muzic) simfonic) plictisitoare la radio. Și totuși, imediat ce puștiul Începe s) cânte, Îmi dau lacrimile. M-am prostit. Acest micuț rus Își bate joc de mine. Sufletul fermecat și toate celelalte sunt niște vr)jeli. Încerc s) m) amuz de patosul exagerat al violonistului, Ins) fața mea refuz) s) zâmbeasc). Nu reușesc decât s) m) Întreb de unde am Înv)țâț eu oare s) schițez un zâmbet atât de penibil. Renunț la el și ascult. Timp de cinci minute, acest b)iețel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
lucrările pe care profesoara de la Universitatea ieșeană le-a elaborat. Un puls viu, debordant, animă consistentele studii, în care exegeta se investește ca într-o senzual-cerebrală iubire. O îmbrățișare în care jubilația nu perturbă, decât arareori, limpezimea privirii intense, iscoditoare. Patosul, ținând de fibra adâncă a acestui temperament, e stăpânit de un, câteodată poate inaparent, dar perceptibil simț al măsurii. O aură de mlădie erudiție conferă distincție demersului cărturăresc al Elvirei Sorohan, demers în care aplombul argumentației își păstrează, în turul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
217); ""Actualizarea scenică" a textului îl are ca actor pe însuși autorul (...). Oricum, autorul își menține tiranic prezența ca personaj povestitor care regizează totul" (p. 222); "Dintre ascultători, pe rând, în chip regizat, se ridică un actor-retor, consumând de fapt patosul oratoric, refulat, al autorului. Regizor și actor totodată, el se zbuciumă necontenit sub toate măștile, creează și distruge, apără și acuză, plânge și râde pentru a-și regăsi liniștea" (p. 300). Singurătatea... "Râsul lui molipsește auditoriul și cititorii, protagonistul adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
uneori mai discretă, sau pare o mască, o parodie, este fundamentală și are, după părerea mea, o forță de neînvins. Ne afirmăm, poate, zgomotos la prima opțiune, ca adepți fără rezerve ai noului, ne avântăm înainte cu elan, ambiționăm cu patos la asaltul viitorului; dar s-ar părea că toată aventura nu e decât rezultatul unui efort disperat, mereu frustrat de împrejurări, de a reveni înapoi acasă. Nu un impuls nestăpânit spre explorarea noului, îl purta pe Odiseu peste mări și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
copilăriei de ieri și de azi" (vezi Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 3919/20.04.2005, Programe școlare de clasa a IV-a. Istorie, p. 5). 30 Poate ar fi mai potrivit să propunem formula "patos eroizant", pentru care a pledat Claudia Fischer în cazul istoriei agreate de elevii ucrainieni. Din punctul său de vedere, această noțiune se referă la opțiunea tinerilor pentru spectacular, legendar, mirabil, ceea ce îi ajută să se identifice cu succesele istoriei naționale
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nr. 351 din 29 octombrie 4 noiembrie 1999, p. 16. 4 Vezi http://video.google.com/videoplay?docid=4779722497790590304# (accesat la data de 20.03.2010). 5 Discursul profesorului este o piesă exemplară de festivism școlar cvasi-atemporal. El citește cu patos: "Doamnă director (sic!), doamnelor, domnișoarelor, domnilor profesori! Dragi elevi! La 1 decembrie se împlinesc 89 de ani de când visul de aur al tuturor românilor s-a împlinit. Un vis care (sic!) înaintașii noștri l-au avut de veacuri". Urmează un
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a istoriei, toți naționaliștii români, cei care până ieri ar fi dorit la Cluj-Napoca o universitate pur românească - una care să lepede până și cuvântul „Bolyai” din denumirea ei, ca În timpurile lui Ceaușescu -, toți aceștia, spun, pledează astăzi cu patos pentru o universitate multiculturală. Evident, ei susțin acest lucru doar pentru a se opune revendicărilor UDMR. În orice caz, poziția lor actuală reprezintă un real progres, chiar dacă ea nu se explică decât prin dorința de a nu da satisfacție părții
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Își identifice soarta cu partida lui Kossuth XE "Kossuth" Într-o asemenea măsură, Încât va atrage asupra sa fulgerele mâniei lui Papiu XE "Papiu" , care Îl va eticheta drept renegat. Buda nu era Însă cu nimic mai puțin entuziast În patosul său revoluționar, cu singura deosebire că Își proiecta utopiile ideologice Într-o direcție diferită de cea care Îl călăuzea pe Papiu. Se poate aprecia, pe baza unor asemenea implicații ale relațiilor româno-italiene, că reacția ideologică a românilor ardeleni față de mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
prima oară la Homer, care și-a dictat epopeile prin secolul al VIII-lea î.Cr. (poate tocmai celui care a inventat alfabetul grecesc), unde desemnează o comandă ori un discurs public, de regulă al unei persoane însemnate, încărcat cu mult patos și în care, adeseori, se amintea de lucruri întâmplate în trecut pentru a evidenția importanța discursului în cauză. Nu este doar afirmație, ci o acțiune care comportă un efect. Deși Homer nu face clar diferența între mythos și epos, ambele
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
15. 333 Jean-Jacques Wunenburger în Chantal Delsol, Michel Maslowski, Joana Nowicki, Mituri și simboluri politice în Europa Centrală, p. 15. 334 Maslowski, în ibidem, pp. 22-27. Autorul identifică două stiluri estetice adoptate și ca modele de existență în această regiune: patosul discursului eroic sau martirizator, și grotescul, adică deriziunea unei vieți fără repere sub o Lege străină și nerecunoscută, cu reguli fantastice ori absurde din punct de vedre cultural, al cărui expresie tip este umorul negru, "al spânzuratului" (Kafka, Hašek, Kundera
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sedimentate și cu apriga dorință de a sui pe scara socială, e în stare de orice spre a-și atinge scopul. În conduita publică îmbină potlogăriile de culise cu sălbăticia pe față, iar la înmormântarea Tincuței mimează deznădejdea cu un patos cabotin. În jurul protagoniștilor, unii întruchipând virtuțile boierimii de neam și ale țărănimii neinfluențate de schimbarea vremurilor, alții viciile burgheziei, se mișcă o seamă de personaje de fundal: surorile Sașei, administratori și servitori, țărani, funcționari, dar, cu excepția baciului Micu, acestea nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
care se infiltrează pretutindeni, vădesc un dramatism organic sau chiar un suflu tragic ardent. Poetul se situează între un „dincoace” și un „dincolo” de hotarul existențial, apărându-se de amenințarea neantului printr-un sentiment necontrafăcut al valorilor vieții. Lirica denotă patos etic, justițiar, iar lumea se desface - maniheic - în antinomii bine delimitate. Legătura cu folclorul e consangvină, ca la cei mai reprezentativi poeți basarabeni, configurând un program etic și estetic care presupune cultul rădăcinilor, al casei, pragului și vetrei. Satul se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
accidentare. Autorul își încheia scrisoarea într-un stil retoric plin de emfază: "Maghiarimea trăitoare în această diasporă, îndurând mii de vicisitudini, ar merita să aibă parte de o energică susținere în posibilitățile ei de deplasare"119. Față de dorința plină de patos a salvargărdii națiunii, realitatea era cu totul alta. Așa cum semnalase întreprinzătorul Hideg Imre: pur și simplu nu se găseau anvelope destule care să asigure circulația în acele condiții, cât se poate de vitrege, ale traficului rutier. S-ar fi angajat
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
autentică. Îndărătul ei se află bucuria prezentului, susținută de gratuitatea sentimentelor cuprinse într-un joc detașat. Umorul și ironia răstălmăcind clișeele culturale premerg uneori gesticulația lirică din poezia lui Marin Sorescu. Pentru A., poezia reprezenta o detașare explozivă, înrudită cu patosul pe care l-a avut „unul Serghei Esenin” - ideal de gratuitate irumptivă provocată de umorile adolescenței, ce nu pot fi înțelese și apreciate decât prin delimitare de lasciva interiorizare a versurilor Mariei Banuș. SCRIERI: Zilele babii, cu desene de Milița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
omenești”, cum cerea școala lui Émile Zola: oameni roși de mizerie, boală și vicii, înrăiți, fără speranță, ducând un trai chinuit și zadarnic, amenințați permanent de ciocoi și boieri care le sugrumă bucuria săracă. Cu o invenție precară, sufocată de patos demonstrativ și reflecții moralizatoare, pagina seamănă mai curând cu un text jurnalistic. Alte nuvele, piesa Fără noroc, dar mai cu seamă romanele cumulează, într-un rechizitoriu vehement, cu accente melodramatice, ideile publicistei cu privire la lumea orașului, văzut ca focar de necinste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
Amintirea poetului) Acum și-ntotdeauna! Dan Plăeșu Incursiune în proza romanescă „Mă aflu înlăuntrul sufletului meu...” De patru decenii și jumătate, pentru DAN PLĂEȘU viața înseamnă mistuire, vibrație, înnobilare a cuvântului scris. Talantul Kărăzit (dar divin întru îndumnezeire) rodește cu patos, ca o torță arzândă întru iubire, frumusețe morală, sensibilitate. Cunoscut scriitor și jurnalist profesionist, Dan Plăeșu abordează cu egal succes o diversitate de genuri și stiluri literare: poezia, foiletonul, pamfletul, fabula, proza satirică, romanul, dramaturgia, cronica literară sau teatrală etc.
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
spirit și trup, înger și materie. Poezia antumă, corespondentă neptunicului, cunoaște în schimb, prin conceptualizare, diminuarea, transformarea sau chiar dispariția unor categorii ale lirismului specifice zonei plutonice: mitosul, magia, melancolia, somnia ș.a. Substanța spirituală se subțiază, cedând inițiativa „trăirii subiective”, patosului, sentimentului. Viziunile demonice devin „peisaje”, mitosul se dizolvă în elegie. Dar clasicizarea nu e înțeleasă ca un defect, ci doar ca o reprimare a vizionarismului originar. Deși nu a avut același impact ca studiul despre Eminescu, micromonografia E. Lovinescu propune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
visul ei american și de a-i refuza realitatea? La urma urmei, nu este decât o servitoare. Cahan nu ne spune. Și astfel speculațiile pot continua. Într-adevăr, Cahan ne lasă fără răspuns prin prezentul neconcludent, schițând acest mozaic al patosului imigranților. Un alt punct forte al său îl reprezintă surprinderea dialogului colocvial. În următorul pasaj, un ghicitor face negoț cu răvașe în Passover, în ghetoul evreiesc din cartierul Lower East Side din New York City. Din păcate, șoarecele lui captiv, care
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
managerială. Diversele halte pe traseul activității lui profesionale sunt descrise cu maximă claritate, în termenii progresiei sau regresiei. Dacă problema succesului și a evaluării - de către sine și de către alții - sunt temele esențiale ale poveștii, activitatea lui David este descrisă cu patos, accentul este pus pe dedicare și pe implicarea personală, până la punctul de a defini unele dintre activitățile efectuate drept dependențe. Mai mult decât atât, aceleași criterii, adică progresul și succesul, sunt aplicate și organizațiilor în care David își desfășura aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
timp. Alături de varianta-arhetip, au circulat și alte variante de mare valoare artistică. De la vestitul lăutar brăilean Petrea Crețul Șolcanu, G. Dem. Teodorescu a cules în 1884 varianta cunoscută sub numele Oaia năzdrăvană. Această baladă, ce se distinge printr-un viguros patos epic, este considerată reprezentativă pentru tipul muntenesc al Mioriței. Tot așa cum varianta culeasă de la cântărețul Gh. Avasiloaiei din Goești, județul Iași, constituie tipul moldovenesc al capodoperei. În cadrul tipului transilvănean au fost înglobate un număr mare de balade, de cântece lirico-narative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
ironia reținută. Dintre piesele de teatru ale lui C. (nepublicate în timpul vieții; un volum de Teatru îi va fi editat în 1976), mai izbutite ar fi drama de inspirație istorică, în canonul tradiției, La locul numit Direptate, însuflețită de un patos ce antrenează, până la artificiozitate, cadențe (și rime) de poem, și fantezia dramatică Don Juan, în care, eliberat din chinga legendei, seducătorul sevillian e văzut nu ca un înșelător orgolios și crud, ci ca un himeric, aspirând către un absolut al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
care Sf. Atanasie cel Mare (298-373) l-a înfruntat pe împăratul Constantius (317-361) în cursul persecuțiilor ariene? Vom înțelege dârzenia cu care Sf. Ioan Hrisostomul (347-404) a criticat arivismul imperial în faimoasele sale omilii „la statui”? Nu oare cu același patos evanghelic al mărturisirii și-a scris Sf. Grigorie de Nazianz (329-389) ultima cuvântare ca arhiepiscop al Constantinopolului 1, plină de ironie vitriolantă la adresa colegilor de sinod (toți „ortodocși”)? Dojenindu-i pe cei care se revendicau a fi membri ai aceleiași
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologie? Nu! După curaj”. Pentru acești doi mărturisitori ai Evangheliei în sumbrul veac XX, curajul nu și-a căpătat valoarea dintr-un calcul. Nu eventualele urmări ale unei fapte îndrăznețe ar trebui să ne dăruiască temeritate. Valoarea curajului vine din patosul pur al mărturisirii. Creștinismul tolerează fatalismul falsei înțelepciuni. Mărturisirea nu poate fi înecată în retorica proletară a întrebării: „La ce bun?” Pentru ea însăși, spovedania își merită prețul. Tineretul ortodoxtc "Tineretul ortodox" Ia aminte la citit, la îndemnat, la învățătură
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ortodocși, neconsumată. „Trăirismul” anticultural este „cultivat” cu bună-știință chiar de către unii „părinți duhovnicești”, care n-ar comite tocmai un păcat răsfoind câteva pagini din operele „marilor dascăli ai lumii și ierarhi”. De ce oare foamea de cunoaștere, setea de adevăr sau patosul implicării civice sunt privite cu suspiciune, ca simptome ale unei potențiale „erezii” sau „neascultări”? Când vezi prin marile orașe pensionari nenorociți căutând o bucată de pâine prin gunoaie, se găsesc duhovnici pedanți gata să facă recomandarea de a lăsa „implicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]