631 matches
-
privite cu oarecare scepticism, din moment ce nu se bazează pe suficiente dovezi istorice sau arheologice, dar, feministele argumentează că aceste reconstrucții mitologice ale erei pre-patriarhale în care femeile erau prețuite și onorate, au darul de a energiza lupta femeilor contemporane contra patriarhatului. De aceea, la nivel teologic, feminiștele creștine rețin cu precădere imaginile femeiești din scripturile ebarice sau creștine, unele sugerând că, poate, aceste imagini își au originea în religiile străvechi închinate Zeiței. Feministele post-creștini merg chiar mai departe, revigorând ceea ce Carolyne
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
a constituit o episcopie și un stat din nord-estul Italiei actuale, corespunând în mare actualei provincii Friuli-Veneția Giulia. Apărut în perioada antichității târzii și axat în jurul orașului Aquileia, patriarhatul s-a dezvoltat ulterior, atingând apogeul în secolul al XIV-lea, înainte de a deveni parte componentă a Republicii Veneția. La finele secolului al IV-lea, cronicarul Ausonius enumera orașul Aquileia ca fiind al nouălea între cele mai populate ale lumii
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
ulterior, la intervenția statului venețian, Statul papal a reconfirmat demnitatea patriarhuluii de Grado, acest oraș nu și-a mai revenit, deși a continuat să fie sediu patriarhal până la transferarea patriarhiei la Veneția (Castello), în 1450. În secolul al XIV-lea, patriarhatul de Aquileia a atins cea mai largă expansiune a sa, extinzându-se de la râul Piave până la Alpii Iulieni și nordul Istriei. Pentru o vreme, sediul Patriarhatului a fost transferat la Udine de la 1238, pentru a reveni la Aquiliea în 1420
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
patriarhal până la transferarea patriarhiei la Veneția (Castello), în 1450. În secolul al XIV-lea, patriarhatul de Aquileia a atins cea mai largă expansiune a sa, extinzându-se de la râul Piave până la Alpii Iulieni și nordul Istriei. Pentru o vreme, sediul Patriarhatului a fost transferat la Udine de la 1238, pentru a reveni la Aquiliea în 1420, atunci când Republica Veneția a anexat teritoriul orașului Udine. În 1445, înfrânt din nou de către venețieni, patriarhul Ludovico Trevisan a consimțit să renunțe la domeniul său temporal
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
Friuli", guvernată de către un "Proveditor General" sau un "Luogotenente" cu reședința la Udine. Titlul patriarhal de Aquileia a fost în mod oficial suprimat în 1751, astăzi existând numai ca Mitropolie Ortodoxă, având sediul în Orașul Mediolanum. Numele actual al fostului patriarhat, este Mitropolia de Milano și Aquileia.
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
mai remarcabile inovații în curicula învățământului superior din ultimele decenii fiind o consecință academică a mișcării feministe. Studiile despre femei înseamnă studii făcute de femei sau de bărbați, despre femei (cu accent pe explicarea poziției lor în societate, pe analiza patriarhatului la nivel instituțional, ideologic, subiectiv) și pentru femei (servind înțelegerea propriei identități dintr-o perspectivă nesexistă). Studiile despre femei, cu cele două componente - cea educativă și cea de cercetare - au început să caute răspunsuri la întrebări de tipul: de ce atât
Studii de gen () [Corola-website/Science/325276_a_326605]
-
în sfera publică și privată, politicile care produc decalaje de venituri și participare, feminizarea sărăciei, marginalizarea femeilor ca actori politici, lipsa problemelor care afectează femeile de pe agenda politică. Una dintre cele mai importante direcții de cercetare o reprezintă configurarea bazelor patriarhatului modern (creșterea dependenței economice și de status) în periada tranziției postcomuniste (vezi patriarhat). Dragomir, O, Miroiu M, "Lexicon feminist", Polirom, Iasi, 2002, Mihaela Miroiu
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]
-
feminizarea sărăciei, marginalizarea femeilor ca actori politici, lipsa problemelor care afectează femeile de pe agenda politică. Una dintre cele mai importante direcții de cercetare o reprezintă configurarea bazelor patriarhatului modern (creșterea dependenței economice și de status) în periada tranziției postcomuniste (vezi patriarhat). Dragomir, O, Miroiu M, "Lexicon feminist", Polirom, Iasi, 2002, Mihaela Miroiu
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]
-
ca de altfel tot ceea ce ține de femeiesc și feminin sunt văzute ca deviații sau excepții de la norma universal masculină. ul este universal prezent în societățile și culturile contemporane, fiind un element esențial și complementar structurilor de putere patriarhală. Dacă patriarhatul arată cine deține de fapt puterea, androcentrismul indică modul în care această putere este transmisă psihologic dar și cultural. La nivelul cunoașterii, până în anii ’70, aproape toate teoriile au fost construite plecând de la experiențele bărbaților care erau considerate drept universal
Androcentrism () [Corola-website/Science/325260_a_326589]
-
geneticieni, este că bărbatul, ca structură genetică derivă din femeie. Deci povestea biblică a femeii făcute din “coasta” lui Avraam trebuie rescrisă exact invers. Dragomir, O, Miroiu M, "Lexicon feminist", Polirom, Iasi, 2002, Otilia Dragomir. Genul Gen și Limbaj Misoginism Patriarhat Public-Privat Putere Sexism
Androcentrism () [Corola-website/Science/325260_a_326589]
-
rămânea din Regatul italian devenea parte componentă a Sfântului Imperiu Roman. Marca de Verona a fost deținută de către ducii de Carintia de la anul 976, vreme de circa un secol. În 1077, regele Henric al IV-lea al Germaniei a învestit Patriarhatul de Aquileia cu teritoriul friulan de la răsărit de râul Tagliamento.
Marca friulană () [Corola-website/Science/324828_a_326157]
-
Istria a redevenit markgrafat și a fost detașată de Verona, iar în perioada Luptei pentru Învestitură (la 1077) teritoriile din Friuli din est, alături de orașul patriarhal Aquileia au fost de asemenea separate, pentru a se constitui într-un stat ecleziastic, Patriarhatul de Aquileia, vasal direct al regelui Henric al IV-lea. Până la urmă, în 1151 regele Conrad al III-lea al Germaniei l-a dezmoștenit pe ducele Henric al VI-lea de Carintia de marca veroneză, unde l-a înfeudat pe
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
direcție s-a îmbinat și cu puternica presiune exercitată de Theodelinda de a se trece la convertirea longobarzilor romano-catolicism, majoritatea fiind la acel moment fie păgână, fie ariană. Agilulf și Theodelinda s-au implicat de asemenea în rezolvarea schismei dintre Patriarhatul de Aquileia și Roma, au menținut o relație directă cu papa Grigore "cel Mare" (conservată în corespondența acestuia cu Theodelinda) și au promovat întemeierea de mănăstiri,precum cea fondată de Sfântul Columbanus în abația Bobbio. De asemenea, arta s-a
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
a celei de-a zecea regiuni a Italiei Regio X Veneția et Histria ("grosso modo", Regiunea Veneto și Istria). Dezvoltarea orașului, în această epoca, este atât de puternică, încât a fost comparată cu o a doua Romă. În perioada medievală, Patriarhatul de Aquileia a cunoscut o evoluție proprie, aflându-se în repetate rânduri într-o poziție împotriva Republică Veneția și a patriarhului rival din Grado, (Nouă Aquileia). Ansamblul sitului este înscris în Patrimoniul Mondial al UNESCO, din 1998.
Aquileia () [Corola-website/Science/322100_a_323429]
-
numele "milites Sancti Sepulcri" pentru a contribui la recrearea patriarhiei latine de la Ierusalim. Dar opoziția ordinului suveran de Malta și a marelui maestru, care era oficial deținător al titlului, va dura până în 1868. Abia la douăzeci de ani După recrearea patriarhatului latin de la Ierusalim că în ianuarie 1868 a putut fi creat un alt ordin "Equestris Ordo Sancti Sepulcri Hierosolymitani" (ordinul ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim) fără posibilitatea de a-l numi pe patriarhul de la Ierusalim ca mare maestru al
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
toate acestea, liderul revoltei țăranilor, Yusuf Karam, nu a reușit să invoce întreaga comunitate. În schimb, patriarhul maronit mijlocea între țăranii conduși de Tannia Shahin și creștinii de seamă; patriarhul încuraja ideea că unitatea maronita poate fi formată doar prin patriarhat. Acest success a demonstrat că liderul bisericii era acum singurul actor maronit credibil care putea conduce comunitatea. Patriarhul s-a bucurat de asemenea de influență asupra consiliului administrativ. Cum Franța era principalul protector al noulu sistem de guvernare, patrairhatul beneficia
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
asemenea de influență asupra consiliului administrativ. Cum Franța era principalul protector al noulu sistem de guvernare, patrairhatul beneficia de legături strânse nu doar cu Franța, ci și cu Vatican. Patriarhul Masaad împreună cu succesorii săi au reușit să reinstaureze temporar autoritatea patriarhatului. Relațiile cu puterile europene erau folosite pentru a face posibil că biroul patriarhului maronit să își păstreze independența specifică. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, biserica se află sub presiunea ascendenta din partea autorităților otomane, pentru a se supune autorității sultanului
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
majoritate musulmană. Cartierul armenesc (, Haygagan T'aġamas, , Ḩărat al-Arman) este cel mai mic din cele patru cartiere ale Vechiului Oraș. Deși armenii sunt creștini, Cartierul Armenesc este distinct de cel Creștin. În ciuda numărului mic de populație din cartier, armenii și Patriarhatul lor rămân independente și formează o prezență viguroasă în Vechiul Oraș. După războiul arabo-israelian din 1948, cele patru cartiere ale orașului au intrat sub control iordanian. Legea iordaniană le-a cerut armenilor și altor creștini să „dea timp egal Bibliei
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
de către biserică. Unii istorici sunt de părere că VIF este legată de ideea de a vedea femeile ca pe un obiect în posesiunea bărbatului și care trebuie să servească nevoile acestuia. Alte surse oferă explicații pentru VIF ce țin de patriarhat și de un statu-quo mondial în care inegalitățile de sex există și sunt perpetuate. Chiar și în ziua de astăzi, este recunoscut faptul ca violența împotriva femeilor există oriunde în lume, și că "nu există regiune din lume, țară sau
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
executoare. Ion Ghica (1816-1897) se arată, mai degrabă, un adversar al antipatriarhalismului decât un aliat al feminismului, menționând în scrierile sale că dependența economică a femeilor față de bărbați este o principală cauză a autonomiei reduse a acestora. Dimensiunea economică a patriarhatului românesc este, de asemenea, afirmată și de Ștefan Zeletin care critică reforma agrară din prisma nedreptății de gen produsă de aceasta prin faptul că împroprietărirea se făcea pe „capi de familie”, beneficiarii fiind, în mod evident, bărbații. Adela Xenopol (1861-1939
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
e de necontestat că a întrecut-o bărbatul pe femeie e forța musculară, care și-o exercită cu cea mai aprigă energie asupra femeii și copiilor săi." Xenopol face apel la solidaritatea între femei pentru a încheia prizonieratul acestora în patriarhat și argumentează în favoarea obținerii de către acestea a drepturilor politice atacând noțiunea de universalitate a votului atâta timp cât femeile sunt excluse de la a-și exercita acest drept. În acest sens, Xenopol denunță monopolizarea tuturor drepturilor de către bărbați. Calypso Botez (1880-1933), o altă
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
produce politici și condiții pentru a egaliza șansele lor în competiție, pledează pentru reconstrucția sex-urilor, pentru o educația androgină, pentru eliminarea sexismului din educație și din practicile instituțiilor publice, pentru reformarea familiei în valorile parteneriatului domestic. Militând pentru eliminarea patriarhatului în sfera publică și privată, feminismul liberal extinde drepturile omului, accentuând pe integritate, reciprocitate și autoafirmare, inclusiv cu sprijinul politicilor axate pe democrația paritară și pe parteneriatul privat. În contrast cu această abordare, liberalii români actuali par să preia grosso-modo ideea mâinii
Feminism liberal contemporan () [Corola-website/Science/333646_a_334975]
-
fundamental de mișcările de democratizare, drepturile omului și drepturile minorităților Nu s-a putut raporta la nedreptățile liberalismului de tip vestic, ci la cele ale conservatorismului de stânga. A insistat asupra individualimului și autonomiei personale în contrapartidă față de colectivism și patriarhat S-a sprijinit intelectual pe MSG din SNSPA, Grupul de studii de Gen UBB și organizațiile AnA și Filia, precum și pe programele UNDP S-a putut alia foarte rar cu PNL, uneori cu PSD, alteori cu PDL. A avut un
Feminism liberal contemporan () [Corola-website/Science/333646_a_334975]
-
prin lupta pentru oprirea oprimării economice și culturale a femeilor. Feminismul socialist reprezintă o teorie formată din doi piloni care lărgește argumentul feminismului marxist privind rolul capitalismului în oprimarea femeilor și a teoriei feminismului radical a rolului e gen și patriarhatul. Feminismul socialist respinge principala revendicare a feminismului radical confrom căreia patriarhatul este singura și principala sursă de oprimare a femeilor. Feminiștii socialiști spun că femeile nu sunt capabile să fie libere datorită dependenței lor financiare de bărbați. Aceștia văd această
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
socialist reprezintă o teorie formată din doi piloni care lărgește argumentul feminismului marxist privind rolul capitalismului în oprimarea femeilor și a teoriei feminismului radical a rolului e gen și patriarhatul. Feminismul socialist respinge principala revendicare a feminismului radical confrom căreia patriarhatul este singura și principala sursă de oprimare a femeilor. Feminiștii socialiști spun că femeile nu sunt capabile să fie libere datorită dependenței lor financiare de bărbați. Aceștia văd această dependență economică ca un instrument de dominație a bărbaților. Așadar feminismul
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]