15,863 matches
-
de emigranți produși de revoluția rusă care, o dată ajunși la Paris, trăiesc cu eterna nostalgie a unui paradis pierdut, incapabili să se adapteze la o altă cultură. Cred că literatura migrantă tratează în general despre oameni care au pierdut o patrie fără să găsească o alta. Un autor migrant nu e niciodată nostalgic, el doar scrie despre personaje nostalgice după țara de origine. 2. Pe hârtie ai două identități: română și canadiană. Sufletește, s-a adăugat și o a treia:cea
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
și pianist!), Virgil Gheorghiu, autorul, născut la 15 septembrie 1916 la Războieni, în județul Neamț, se remarcase de timpuriu publicând la 21 de ani prima culegere de versuri, Viața de toate zilele a poetului. Momentul central al activității literare în patrie a fost, în 1940, decernarea premiului Fundațiilor Regale pentru volumul Caligrafie pe zăpadă. Absolvent de școală militară, renunțase la cariera armelor, visată în adolescență, când, tot atunci, își descoperise vocația poetică. Foarte tânăr, se dedicase, spre a avea din ce
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
alte valori, nesubordonate celui dintîi. Antropologii, politologii și chiar istoricii propun valorizarea individului ca un principiu concurent cel mai potrivit. "Între drepturile omului și îndatoririle lui, accentul cade astăzi, mai apăsat, pe prima parte a acestui ansamblu. A muri pentru patrie a încetat să pară un lucru chiar atît de nobil sau de la sine înțeles. Cu atît mai mult cu cît în numele Patriei (care nu vorbește niciodată!) elita politică, un guvern sau altul, și-au angajat nu o dată națiunile în conflicte
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
omului și îndatoririle lui, accentul cade astăzi, mai apăsat, pe prima parte a acestui ansamblu. A muri pentru patrie a încetat să pară un lucru chiar atît de nobil sau de la sine înțeles. Cu atît mai mult cu cît în numele Patriei (care nu vorbește niciodată!) elita politică, un guvern sau altul, și-au angajat nu o dată națiunile în conflicte care s-au dovedit rău inspirate". Exemplele Indochinei franceze, al Algeriei franceze sau al Vietnamului pentru americani sînt deplin lămuritoare. De altfel
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
găsește găunoase și ilogice din pornire. Îi repugnă și ceea ce el numește "orice pierde-vară care a stat cîteva luni într-un laborator sau seminar german ori nord-american, orice nerod care a făcut o neînsemnată descoperire științifică (și) se întoarce în patrie transformat într-un proaspăt îmbogățit al științei, într-un parvenu al cercetării", gata să propună universității "reformele cele mai ridicole și pedante". Numai că în graba sa de a reclădi universitatea pe temelii strict spaniole, cu un purism entuziast dar
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
de colegiu. Mulți își pot pune și următoarea întrebare: cum se face că, îndeobște, coaliția mediocrilor se naște și funcționează la cote atât de înalte, de fierbinți, mai ales în momentele când sunt desfășurate stindardele cele mai mărețe, mai scumpe (patrie, popor, neam)? Răspunsul e relativ simplu: pentru că la umbra acestor mari idealuri nu mai pot fi detectați impostorii, e mai greu să deosebești pe păcătoși de virtuoși, pe proști de genii. Parcă o inimă comună bate în pieptul fiecăruia și
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
Și nici evocarea întâlnirilor de salon artistic, "mici dejunuri muzicale" din casa arhitectului Palmstedt, denumite la vremea lor "Kraussiade". Aflu acum că domnul Åstrand a scris catalogul extraordinarei evocări a perioadei în care tocmai Suedia gustaviană se deschisese relațiilor cu patria lui Rousseau, unde strălucea geniul muzical al lui Gluck, de acolo importat și cultivat de artiștii suedezi. Roccoco-ul făcea și el furori: vestimentație, interioare, obiecte, viața la curte și în casele unor oameni înstăriți. Tranșant și spectaculos nu lipsea lemnul
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
lui Marghiloman, la 23 octombrie 1918, din demnitatea de premier, o "adevărată lovitură de stat". Dar înalte interese de stat au determinat această fericită (pentru țară) decizie a regelui Ferdinand, România revenind, astfel, alături de aliații săi firești și dobîndind reîntregirea patriei. Faptul că Al. Tzigara-Samurcaș își intitulează drept "lovitură de stat" un capitol al memoriilor sale (citînd o lungă scrisoare a demisului președinte de guvern), la trei decenii după petrecerea evenimentului, e o dovadă peremptorie că memorialistul nostru, în ciuda disculpărilor sale
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
câteva peisaje superbe. Apoi - un delir psihanalizabil răstit la spectator cu limbă de lemn, un pomelnic entuziast în care apar de-a valma dacii, Constantin Brâncuși, Babele, Sfinxul, Ștefan cel Mare, sfinți, hidrocentrale, holde aurii, maci, cai, pescăruși, fii ai patriei cu capetele ițindu-se energice din mulțime pe bulevardele Capitalei (ar trebui oare ca viermuiala lor să-mi inducă subliminal ideea de forță a masei, sau pe aceea mai subtilă și mai reavănă a abundenței de resurse - biologice?). Am jenanta impresie
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
nebunii pe dealul mitropoliei și pe câmpul filaretului, voi cu câri, mai tarziu, peste 20 și 30 de ani, ați trăit, am fost totdeauna amici buni, sinceri și dezinteresați, voi, care ati părăsit mai înainte decât trebuia lumea aceasta și patria, în care ați lăsat atâtea visuri patriotice realizate prin concursul vostru cu alti luptători câri au făcut Unirea și regenerarea României, - ne mai întâlni-vom oare în regiunile necunoscute în care v-ați dus, spre a ne da îmbrățișările și
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
de altădată. De altfel, multe realități sunt suprapuse, pe baza unor simetrii și corespondențe, construite cu arta, între diferite planuri epice. În cele din urmă, protagonistul românului trebuie să îndeplinească o misiune în țara lui de origine. Îndreptându-se spre patrie, el înțelege că, printr-un diabolic joc al logicii istoriei, urmează să întreprindă ceva împotriva propriei sale patrii. Deși este educat să accepte orice dificultate cu o răbdare de călugăr, Alexandru Bota nu poate suporta această idee. Singura soluție care
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
diferite planuri epice. În cele din urmă, protagonistul românului trebuie să îndeplinească o misiune în țara lui de origine. Îndreptându-se spre patrie, el înțelege că, printr-un diabolic joc al logicii istoriei, urmează să întreprindă ceva împotriva propriei sale patrii. Deși este educat să accepte orice dificultate cu o răbdare de călugăr, Alexandru Bota nu poate suporta această idee. Singura soluție care îi rămâne este să dispară, ca și cum nici n-ar fi existat vreodată. El practică formă supremă de devotament
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
îi spune constant "stradă ferată", făcînd și istoricul utilizării mașinii cu aburi. Are și reflecții naive: "Cît de fericit este omul în călătorie, mai cu seamă cînd are cu sine bani de ajuns și nu-l turmentează vreo suvenire din patria să sau vreo pasiune de inimă... Călătoria, după părerea mea, este cea mai bună medicină în contra urîtului". Firește, importanță istorică a orașului Wagram (prin care trece), cu vestită bătălie a lui Napoleon, e transcrisa după vreun ghid al epocii, fiind
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
Mateo Cipriani e, și ea, o nuvelă "italiană" (de astă dată florentina) în care se narează viața falsă a călugărilor dominicani, urgisiți de mai marii ordinului. E adus în scenă Mateo Cipriani care îl ucide, la Livorno, justițiar, pe trădătorul patriei. După romanțioasa incursiune în viață eroului, urmează execuția să, în aclamațiile mulțimii care îi cer eliberarea. Și, firește, ca în orice narațiune romantică, ea vine prin grațiere. Dar, nenorocire, rană i se redeschide și, după ce își revede mama necunoscută și
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
a lustrației, gândit de regretatul George Șerban, nu va stârni, în afară tradiționalelor ridicări din umăr, nici un fel de reacție. Singurele comentarii previzibile vor constă în încercarea de discreditare și în descoperirea intențiilor de război civil, de trădare a intereselor patriei etc. Firește, a cere activiștilor de partid și securiștilor să stea departe de treburile publice zece ani înseamnă curat trădare de patrie, pentru că ei, si nu alții, sunt veșnicii patrioți de serviciu! A le replică unor astfel de indivizi că
Spatiul mioritic si spatiul Schengen by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17979_a_19304]
-
previzibile vor constă în încercarea de discreditare și în descoperirea intențiilor de război civil, de trădare a intereselor patriei etc. Firește, a cere activiștilor de partid și securiștilor să stea departe de treburile publice zece ani înseamnă curat trădare de patrie, pentru că ei, si nu alții, sunt veșnicii patrioți de serviciu! A le replică unor astfel de indivizi că ei și-au arătat, cu asupra de măsură, capacitățile timp de cincizeci de ani, când nu-i stânjenea nici opoziția și nici
Spatiul mioritic si spatiul Schengen by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17979_a_19304]
-
Pe lînga tihna, în curăția ce o cunoaște spinul? În curăția ce o cunoaște spinul). Că și: Atîta parfum învins poartă haină ta/ Și nu ai limbă decît pentru a suspina/ Printre grațiile care-ți zăvoresc mîinile/ Prea frumoaso din patria logodita/ Cu alta țintă la fiecare tînără săgeată" (La fiecare tînără săgeată). Că și: "Doamne, pe cine și-a pus ochii,/ Scăldat în fericire și țintind/ Din a horei sacralitate, goliciunea de aureola/ Pe care i-a pus-o aerul
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
terminăm liceul - scrie G.A. - cu toate ca Nichita Stănescu fusese suficient omologat de critică, se impunea cu greu în lumea școlii. După aproximativ 20 de ani, cînd critică pare să-i retragă favoarea exclusivă, d-nele și d-nii profesori fredonează prin cancelariile Patriei: ace bine ca esti, ce mirare că sînta". Și ni se dau și incredibile mostre de comentariu-kitsch din sinteze devenite norme de evaluare la Bac. Concluzia tînărului profesor e amară: "Idiosincraziile didactice devin criteriile esențiale de evaluare, iar încremenirea în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
arbiter elegantiarum, în fața cui să-și etaleze costumele de la Paris și cravatele înflorate new-yorkeze. Pentru că în sahara spre care ne conduc în caleștile lor aurite vor avea nevoie maximum de o lopățica și de o găletușa pentru a aduna molozul patriei. Alienarea, forma stranie de nebunie care i-a cuprins pe admnistratorii țării, setea nevrotica de căpătuiala explică multe, dar nu explică totul. Pe langă astfel de evidente boli, mai există ceva care scapă rațiunii: astăzi, în România, se confruntă fără
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
a dovedit la fel de ilustru - dar lipsește cu tot atâta strălucire. Nu în Evul Mediu, ci în primăvara lui 1990 oameni în toată firea vedeau în Piață Universității un pericol pentru "ființă națională", iar în minerii lui Cozma un salvator al patriei. Nu pe vremea Inchiziției, ci în anii '90, înalții prelați români uită de îndatoririle lor firești și se transformă într-un fel de inspectori impudici ai activității sexuale, ai patriotismului și chiar ai... romanismului românilor! În vremurile noastre, nu în
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
scama pe rever. Greșeală enormă pe care am putea-o face acum ar fi să ne transformăm explicabila amărăciune într-un antiproductiv resentiment. Nu vor pierde nici cehii, nici polonezii, nici ungurii. Ci tot noi, eternii învingători de prin Rovinele patriei. Fără îndoială, naționaliștii și xenofobii vor încerca, după obiceiul lor, să-și mai dea pe fata blestemățiile. Vor urma tot felul de provocări la adresa ungurilor, a primejdiei reprezentate de universitatea în limba maghiară, a "ruperii Ardealului din trupul sfânt al
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
plătitori, palizi la ieșire că în sala de reanimare au, totuși, dar numai în scripte, o identitate precisă: sunt aceia care procura sumele de bani. Banii cu care aleargă, câte unul în automobil, cu care se suie în avion diriguitorii Patriei, cu care se achiziționează lungi covoare roșii - lista este mai lungă decât covoarele în cauză. Unii își hotărăsc singuri salariile și tot singuri și le indexează, cât de cât deasupra scumpirii și nu pare câtuși de puțin curios că aceiași
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
grilaj, o poartă înaltă de fier forjat prevăzută cu un lacăt gros și cu trei găini albe la distanțe destul de mari una de alta, ciugulind și cu o cișmea ce picura în mijlocul curții puștii. * * * Bătrînii care treceau pe lînga cinematograful Patria, unde rula filmul Golgota. - Asta e alta Golgotă, nu aia pe care o știm noi, spusese încet unul către ceilalți doi, care nu ziseră nimic, privindu-l cu nepăsare. * * * 1 ianuarie 1967. Bon départ, je l'éspère! Să fii mereu
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
El este insul care modelează o lume: o scoate din inerție. O poartă către pământul făgăduinței. Și Slavici, si Goga, si Coșbuc se împlinesc nu doar prin literatura lor, ci și prin statutul de proscris pe care il au "în patria lor". Zilele de temnița le conferă aureola de martiri. În timpurile de "război" ei devin din profeți oameni politici. Regimul lor e acum altul: protejați de Imperiu, ei își puteau rosti discursul lor profetic, puteau implică sacrul în oratoria, în
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
trupele speciale, care s-au năpustit înjurînd, asupra noastră. Bucureștiul era în fierbere, am fost sfătuiți să plecăm. În avion, aveam același sentiment cu care venisem - sentimentul că plec de acasă, ca să mă întorc acasă (la Gallese, în a doua patrie), cu deosebire că la întoarcere, bucuria reîntîlnirii cu țara se preschimbase într-o adîncă tristețe. - Dupa ^89, relațiile dumneavoastră cu autoritățile române, cu Ambasada, s-au schimbat? - M-am întîlnit cu Iliescu la Ambasada română din Romă, în ianuarie ^91
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]