845 matches
-
În afara monumentalei Filocalii, este figura-simbol a unui nou Părinte al Bisericii, de talia unui Athanasie cel Mare, veghind la căpătâiul ortodoxiei românești de-a lungul Întregului secol XX. (traducere din limba franceză de Răzvan Ionescu) PAGINĂ NOUĂ 9. Teologie și patristică În catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea șaptesprezece ani În acest studiu, prezentat sub formă de „jurnal de epocă”, Îmi propun să scot În evidență rolul jucat de tradiția patristică, prin intermediul câtorva personaje-cheie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
9. Teologie și patristică În catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea șaptesprezece ani În acest studiu, prezentat sub formă de „jurnal de epocă”, Îmi propun să scot În evidență rolul jucat de tradiția patristică, prin intermediul câtorva personaje-cheie, În conturarea viziunii teologice a Conciliului Vatican II. Teza nu este Întru totul nouă, dar până acum ea n-a fost demonstrată decât parțial și fără a i se da, În sine, importanța cuvenită. Vatican II, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
regăsește ca element axial al gândirii teologice a celor trei iezuiți luați aici În discuție (De Lubac, Daniélou, Von Balthasar). A reaminti că Revelația are loc În cadrul istoriei, adică În cadrul unei temporalități sacre, Înseamnă, În fond, a reaminti o banalitate patristică, dar destul de „stranie”, chiar la limita „ereziei”, În contextul teologic al anilor 1930-1950. Atrăgând atenția asupra acestui caracter istoric, temporal, dinamic, De Lubac provoacă și interpelează teologia metafizică oficială care, prin simplificări pe cât de nejustificate, pe atât de drastice, impusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
A-i face cunoscuți pe Sfinții Părinți orientali, de limbă greacă, În Occident, Înseamnă a juca o carte importantă În procesul reunificării, al ecumenismului, dat fiind că Părinții au furnizat Bisericilor ortodoxe, mai ales, Întreaga „armătură” teologică și spirituală. Revalorizarea patristicii trebuie să permită, de asemenea, „reorganizarea Învățământului ecleziastic, mai ales al disciplinelor teologice”. Această revalorizare e susceptibilă să opereze o reformă la nivelul vieții spirituale, eliberând spiritualitatea catolică de pietismul și moralismul edulcorat, caracteristic epocii, și reancorând-o În dogmă, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
știința le-a conferit timpului și spațiului, pe care literatura le-a conferit sufletului și societății”; În sfârșit, teologia trebuie să devină „o atitudine concretă În fața existenței, lumina interioară a unei acțiuni où la vie se joue toute entière”. Dar patristica ce rol poate avea În scenariul respectiv? Pentru Daniélou, o primă trăsătură a gândirii religioase a epocii o constituie restabilirea legăturii cu sursele esențiale: Biblia, Părinții și liturghia. Până În secolul al XIII-lea, amintește el, teologia „fusese În principal comentariu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
povestește: „Pe măsură ce lucrările se desfășurau, simțeam că se apropie catastrofa. Schemele care se pregăteau respectau regulile unei scolastici rigide și formale; plecau de la o logică defensivă”. Până când, grație intervenției sale pe lângă secretarul Comisiei, Părinții Conciliului au optat, definitiv, pentru „calea patristică”, aceea constând În „grija de a găsi un suflu nou printr-o reîntoarcere la marea Tradiție a Bisericii”. De Lubac a jucat un rol esențial În elaborarea constituției Dei Verbum despre Revelația divină. Gândirea delubaciană a ajutat, apoi, Conciliul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
trebuie invocate Însă, obligatoriu, și numele lui Moehler, Semmelroth etc.). Textul rupe În mod conștient cu declarațiile pe care le ilustrau de obicei tratatele „clasice” De Ecclesia, Înrobite analizelor juridice. „Definirea Bisericii ca un mysterium (gr. mysterion) reia o temă patristică și mistică, ce se referă la unirea intimă cu Dumnezeu prin care se realizează unitatea Întregului neam omenesc. Expresia mysterion tes ekklesias apare În Fragmentele despre Iov ale lui Origen. Alexandrinul lega expresia de Învățătura despre Revelație și de economia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
afirmă, În De baptismo contra Donatistas 5,28,39, că Biserica botezaților este taina simbolizată de „arca mântuirii”. Această concepție trimite atât la ecleziologia lui Ignațiu al Antiohiei, cât și la bine-cunoscuta formulă a lui Ciprian: „Biserica, taina unității”. Tema, patristică, a Bisericii lărgite, prefigurată Încă de la crearea lumii (ab origine mundi): Părinții Conciliului Vatican II Îl citează pe Ciprian, dar această concepție despre oikonomia apare peste tot În scrierile patristice. Prevestită de un typos, sau de o figura, după termenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Lubac, Urs von Balthasar, Daniélou sau Evagrie Ponticul, editat cu profesionalism și pasiune În „Sources chrétiennes”. Pentru Stăniloae, În special, și pentru ortodoxie, În general, nu există nici un intermezzo, nici o Întrerupere, nici o diferență de percepție și de viață Între epoca patristică și noi Înșine. Această perspectivă anistorică, dacă o putem numi „perspectivă”, merge mână În mână cu o ideologie paseistă, pe care cei trei „mușchetari” lyonezi o resping categoric și, după mine, pe bună dreptate. Patristica, În versiunea Stăniloae, se arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și de viață Între epoca patristică și noi Înșine. Această perspectivă anistorică, dacă o putem numi „perspectivă”, merge mână În mână cu o ideologie paseistă, pe care cei trei „mușchetari” lyonezi o resping categoric și, după mine, pe bună dreptate. Patristica, În versiunea Stăniloae, se arată deosebit de fecundă la nivel dogmatic, liturgic și, firește, duhovnicesc, dar ea se ascunde, cu lașitate, dinaintea provocărilor Istoriei. Aș spune că, În cazul de față, avem de-a face cu un fel de „scolastică orientală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
În treabă, care se apucă să traducă ori să Îndrepte Biblia fără să fi Învățat cum trebuie nici greaca, nici ebraica, nici latina, fără să fi văzut În viața lor un manuscris, fără să știe exact cu ce se mănîncă patristica sau exegeza biblică? Traducătorii Septuagintei din cadrul Colegiului Noua Europă nu sunt numai creștini, dar sunt și serios școliți Într-ale filologiei, istoriei și teologiei. Există o singură excepție, un singur agnostic În grupul nostru, dar atât de bun cunoscător al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
pentru cultura română, ci și pentru Bisericile creștine din România, inclusiv pentru Biserica ortodoxă. E prima traducere modernă acurată a Septuagintei, care pune capăt unei pseudo-tradiții biblice inaugurată de Biblia lui Radu-Galaction și care așază temeinic Biblia românească În tradiția patristică. Reacțiile microbistice ale susținătorilor acestei pseudo-tradiții nu au nici o relevanță. Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși Încordați, ci cu credință, bun-simț și știință de carte. Atât și ar fi de ajuns pentru o reîmprospătare. În ce privește prima parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
recuperat zecile de interpretări patristice care pleacă tocmai de la această omonimie pentru a da o interpretare cristologică intrării lui Israel În pământul făgăduinței. Bibliile sinodale, Întrucât preferă să ortografieze diferit cele două nume, evacuează dintr-un condei toată tradiția exegetică patristică din jurul acestui personaj. Cu „arca lui Noe” lucrurile nu sunt chiar atât de incendiare, dar merită spus că am optat pentru „arcă” și nu pentru „chivot”, fiindcă așa mi-a dictat spiritul Însuși al limbii române. Toată lumea folosește astăzi expresia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
nr. 1, pp. 29-38, n. tr. Descoperirea „teologiei dialectice” germane este contemporană cu descoperirea lui Palamas. Y. Spiteris, La teologia ortodossa neo-greca, Bologna, 1992, pp.125-136. Titlul complet al lucrării este Grigore Palamas, arhiepiscop al Thesalonicului. O contribuție etică și patristică la istoria disputelor isihaste din secolul al XIV-lea. O foarte bună prezentare a vieții și gândirii lui Papamihail, În Spiteris, op. cit., pp. 159-169. Spiteris, op. cit., pp. 169-183. Despre profesorii români pe care i-a avut Stăniloae la Universitatea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și Y. Spiteris, Palamas: la grazia e l’esperienza, Roma, 1996, ca exemple de echilibru și fair play teologic. Grupajul din Istina Își propune să răspundă, În mod critic, la teza lui Meyendorff (cf. volumul din 1959), conform căreia doctrina patristică implică dogma palamită a deosebirii, Înlăuntrul divinității, a esenței și a energiilor necreate. Autorii textelor publicate În numărul respectiv supun teza lui Meyendorf „probei unui studiu riguros, deopotrivă istoric și doctrinal” (p. 259). Pentru o luare de poziție favorabilă lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
asemnea, trebuie remarcată intervenția episcopului Bruno de Solages, În favoarea iezuiților: „Pour l’honneur de la théologie. Les contre-sens du R.P. Garrigou-Lagrange”, În Bulletin de littérature ecclésiastique, aprilie-iunie, 1947, pp. 65-84. Papa Roncalli avea toate datele necesare pentru a provoca o reformă „patristică” În catolicism. Fusese profesor de istoria creștinismului vechi; de asemenea, a avut o lungă experiență „ortodoxă” ca nunțiu În Bulgaria, Turcia și Grecia. În anii ostracizării grupului de la Fourvière era nunțiu la Paris și cunoștea direct situația, manifestându-și simpatia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
du colloque de l’Ecole française de Rome, 1989, pp. 511-537. Cf. Jean Daniélou, Théologie du judéo-christianisme, 1958, p. 317. Poziția cea mai răspicată și recentă este aceea a părintelui Bobrinskoy de la Institutul Saint Serge din Paris: pentru el, Tradiția patristică nu are limite, fiecare teolog important, chiar din zilele noastre, făcând parte din această Tradiție. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\calatorii redactare finala.doc PAGE 1 PAGE \# "'Page : '#' '" Se scrie filozofie; filosofia nu e corect filologic, pur si simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
câteva cazuri „de vârf” ale culturii române contemporane, ilustrând acel fenomen pe care l-am numit „șocul libertății”. Pleșu, deși Împovărat de sarcini publice sau revuistice, a mai publicat una sau două cărți, În care s-a aventurat În eseistica patristică, christică, părăsind, se pare, preocupările mai vechi de exegeze ale artei plastice, nu știu, nu sunt „specialist” În materie și nu pot să le judec. Liiceanu, Însă, În care nu numai „maestrul său”, dar și multă lume Își punea mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nuvele din lucrarea sa „Pelerini ruși și vagabonzi mistici”, o descrie ca pe un glas ce vorbește despre tulburările interioare ale autorului. Pe lângă aceste lecturi posibile, o parcurgere atentă a textului ne mai oferă una, prin chiar sugestia autorului: lectura patristică. La începutul capitolului al treilea din nuvelă, aflăm că prințul Kasatski se călugărește, supunându-se întru totul starețului mănăstirii, care, „era un scriitor erudit de neam nobil și ascet, adică se trăgea din călugării asceți veniți din Valahia, care se
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ucenici direcți ai lui Paisie Velicikovski, trăiseră în preajma lui și deprinseseră de la acesta practicarea neîntreruptă a Rugăciunii lui Iisus, în care îi inițiază și pe tinerii pe atunci, Leonid și Macarie. Astfel, Leonid și Macarie se pot numi în termeni patristici, ucenici din generația a doua a Starețului Paisie. Ne punem întrebarea firească: de ce Tolstoi, un adevărat benedictin în respectarea detaliului istoric, face această voltă și îi pune în filiație directă pe Leonid și PAISIE VELICIKOVSKI? Oare era important ca numele
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Sfântul Grigorie, Sfântul Maxim a fost deosebit de dezgustat de ideea de sațietate experimentată de ființele raționale care s-au unit deja cu Dumnezeu<footnote Una dintre cele mai valoroase analize a implicării noțiunii origeniste de sațietate aparține Margueritei Harl, Studia Patristica. footnote>, de însăși posibilitatea că mintea s-ar putea sătura de contemplarea lui Dumnezeu, amânându-și progresul spiritual până la punctul în care va cădea datorită plictiselii sau neglijenței. Dumnezeu, Care este prin natură infinit , prin natură tinde spre infinitate pofta
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
general, dar după mine destul de corect și de interesant; el se leagă de neoplatonism. Ortodoxia, spre deosebire de catolicism, care în forma s-a clasică cel puțin, adică cea scolastică, medievală, se baza pe Aristotel, deci ortodoxia tradițională bizantină, pornind de la perioada patristică, se baza pe neoplatonism. Plotin, deși a fost recitit și în forme subțiate și cam inculte, ajunge cu rezonanțele sale până spre secolele XIX și XX. În acel secol XIX, scriitorii din medii ortodoxe primesc încă o injecție de neoplatonism
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de Alexandru Zub, Editura Institutul European, Iași, 1996. Casserley, J.V. Langmead, The Christian în Philosophy, Charles Scribner's Sons, New York, 1951. Collingwood, R.G., The Idea of History, Oxford University Press, New York, 1976. Coman, Ioan G., Probleme de filosofie și literatură patristică, Editura IBMBOR, București, 1995. Daniélou, Jean, Reflecții despre misterul istoriei, Ed. Universității din București, 1996. Dawson, Christopher, Progress and Religion: an Historical Enquiry, Sheed & Ward, Londra și New York, 1929. Derrida, Jacques, The Gift of Death, trad. de David Wills, Chicago
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
8. 138 Cf. Fernand Braudel, On History, trad de Sarah Matthews, The University of Chicago Press, Chicago, 1980, p. 188. 139 Christopher Dawson, Progress and Religion: an Historical Enquiry, Sheed & Ward, Londra și New York, 1929, prefață. 140 H. I. Marrou, Patristică și umanism, traducere din limba franceză de Cristina și Costin Popescu, Editura Meridiane, București, 1996, pp. 528-530 passim. 141 Ibidem, p. 537. 142 Cf. Fernand Braudel, op. cit., p. 192. 143 Arnold J. Toynbee, A study of history, Oxford University Press
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
după ed. H.I. Marrou, A Diognete (Sources Chrétiennes 33 bis.), 1965, în Ioan I. Ică Jr., Canonul Ortodoxiei, vol. I, Canonul apostolic al primelor secole, ed. Deisis, Sibiu, 2008, p. 384. 18 Ioan G. Coman, Probleme de filosofie și literatură patristică, IBMBOR, București, 1995, p. 65. 19 Paul Evdokimov, "Sfințenia în tradiția bisericii ortdoxe", în Mitropolia Banatului, 1975, nr. 10-12, p. 583. 20 Cf. von Balthasar, op. cit., p. 110. 21 Marrou, op. cit., p. 62. 22 http: //ro.orthodoxwiki.org/Serghie de Radonej 23
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]