KorAP: Find »[drukola/base=peceneg & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 27 >

665 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

și franci între populațiile ce prădau apusul Imperiului. Rămășițele hoardelor turanice (pecenege) s-au refugiat în Ungaria, unde cronicile latine vorbesc despre un "duce al cumanilor" fugit în oastea regelui Ștefan II, după "măcelul împăratului"-victoria lui Ioan II asupra pecenegilor sau cumanilor.5 Sosiți în regiunile noastre, la începutul secolului al X-lea, pecenegii au locuit mai ales în Bugeac, în Bărăgan, în părțile Teleormanului și ale Burnazului, dar și în sudul Transilvaniei, unde este atestată "pădurea românilor și pecenegilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
refugiat în Ungaria, unde cronicile latine vorbesc despre un "duce al cumanilor" fugit în oastea regelui Ștefan II, după "măcelul împăratului"-victoria lui Ioan II asupra pecenegilor sau cumanilor.5 Sosiți în regiunile noastre, la începutul secolului al X-lea, pecenegii au locuit mai ales în Bugeac, în Bărăgan, în părțile Teleormanului și ale Burnazului, dar și în sudul Transilvaniei, unde este atestată "pădurea românilor și pecenegilor". Nu se poate preciza când s-au așezat ei dincolo de munți, dar este aproape

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Nu se poate preciza când s-au așezat ei dincolo de munți, dar este aproape o certitudine că se aflau aici încă din secolul al X-lea, oricum înainte de anul 1000. De-aici deducem că la stabilirea lor în ținuturile românești, pecenegii s-au răspândit peste tot, din Dobrogea până în Transilvania. Astfel, în anul 1013, ducele "scitic" (peceneg) Tselgu "a trecut strâmtorile munților (Carpați) care stau deasupra Dunării" cu o armată de 80.000 de oameni. Din textul de mai sus rezultă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au răspândit peste tot, din Dobrogea până în Transilvania. Astfel, în anul 1013, ducele "scitic" (peceneg) Tselgu "a trecut strâmtorile munților (Carpați) care stau deasupra Dunării" cu o armată de 80.000 de oameni. Din textul de mai sus rezultă că pecenegii veneau de la nord de Carpații meridionali, așadar din Transilvania. Și Notarul anonim (Anonymus) spune că, la începutul secolului al XI-lea, regele Ștefan cel Sfânt a luptat cu pecenegii în Transilvania. P. P. Panaitescu, după ce precizează că stăpânirea pecenegilor se

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
80.000 de oameni. Din textul de mai sus rezultă că pecenegii veneau de la nord de Carpații meridionali, așadar din Transilvania. Și Notarul anonim (Anonymus) spune că, la începutul secolului al XI-lea, regele Ștefan cel Sfânt a luptat cu pecenegii în Transilvania. P. P. Panaitescu, după ce precizează că stăpânirea pecenegilor se întindea de la Don până la zonele deluroase ale Siretului, spune că ei s-au stabilit în Câmpia munteană, în Bărăgan (termenul este turanic), în regiunea opusă Dârstorului. Pecenegii sosiți la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
că pecenegii veneau de la nord de Carpații meridionali, așadar din Transilvania. Și Notarul anonim (Anonymus) spune că, la începutul secolului al XI-lea, regele Ștefan cel Sfânt a luptat cu pecenegii în Transilvania. P. P. Panaitescu, după ce precizează că stăpânirea pecenegilor se întindea de la Don până la zonele deluroase ale Siretului, spune că ei s-au stabilit în Câmpia munteană, în Bărăgan (termenul este turanic), în regiunea opusă Dârstorului. Pecenegii sosiți la Dunăre erau împărțiți în triburi, fiecare din ele avea în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
luptat cu pecenegii în Transilvania. P. P. Panaitescu, după ce precizează că stăpânirea pecenegilor se întindea de la Don până la zonele deluroase ale Siretului, spune că ei s-au stabilit în Câmpia munteană, în Bărăgan (termenul este turanic), în regiunea opusă Dârstorului. Pecenegii sosiți la Dunăre erau împărțiți în triburi, fiecare din ele avea în frunte pe căpetenia lui ereditară. Dintre triburile pecenege, unul se afla în vecinătatea Bulgariei, în Muntenia, iar altul în vecinătatea Ungariei, probabil în sudul Transilvaniei. Între râurile din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
la Dunăre erau împărțiți în triburi, fiecare din ele avea în frunte pe căpetenia lui ereditară. Dintre triburile pecenege, unul se afla în vecinătatea Bulgariei, în Muntenia, iar altul în vecinătatea Ungariei, probabil în sudul Transilvaniei. Între râurile din țara pecenegilor, conorm izvoarelor, erau Brutus (Prut) și Seretus (Siret), deducem de-aici că ei erau prezenți la est și sud de Carpați, unde au persistat neîntrerupt până la 1091.6 Uzii După pecenegi, a urmat migrația uzilor, cu care erau înrudiți îndeaproape

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Ungariei, probabil în sudul Transilvaniei. Între râurile din țara pecenegilor, conorm izvoarelor, erau Brutus (Prut) și Seretus (Siret), deducem de-aici că ei erau prezenți la est și sud de Carpați, unde au persistat neîntrerupt până la 1091.6 Uzii După pecenegi, a urmat migrația uzilor, cu care erau înrudiți îndeaproape. Uzii sunt denumiți ghuzz, oghuz, de arabi, ouzoi de bizantini și morki de ruși. Ca și celelalte neamuri nomade turce, și uzii erau originari din Asia Centrală. Pe la sfârșitul secolului al IX

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
spre sud, iar al doilea se deplasează spre apus, de-a lungul țărmului nord-pontic. Între cele 24 de clanuri ale uzilor sunt menționați și bechanag-ii, ceea ce sugerează că la uniunea tribală a uzilor au fost atașate (subordonate) și cete de pecenegi. Până la mijlocul secolului al XI-lea, ramura apuseană a uzilor luase în posesie teritoriile pecenege din stânga Niprului, iar după stabilirea acestora în sudul Dunării, în aceeași perioadă, uzii nu mai aveau de întâmpinat nici o piedică în stepele dintre Nipru și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
apuseană a uzilor luase în posesie teritoriile pecenege din stânga Niprului, iar după stabilirea acestora în sudul Dunării, în aceeași perioadă, uzii nu mai aveau de întâmpinat nici o piedică în stepele dintre Nipru și Dunăre. Trebuie precizat că și înaintea migrației pecenegilor, au avut loc incursiuni ale uzilor până în zona lacurilor dunărene. Însă, deși pecenegii evacuaseră aceste teritorii, iar uzii controlau stepa nord-pontică, având de înfruntat atacurile cumanilor, ei nu au reușit să-și consolideze stăpânirea în această regiune. Astfel, în 1160

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
acestora în sudul Dunării, în aceeași perioadă, uzii nu mai aveau de întâmpinat nici o piedică în stepele dintre Nipru și Dunăre. Trebuie precizat că și înaintea migrației pecenegilor, au avut loc incursiuni ale uzilor până în zona lacurilor dunărene. Însă, deși pecenegii evacuaseră aceste teritorii, iar uzii controlau stepa nord-pontică, având de înfruntat atacurile cumanilor, ei nu au reușit să-și consolideze stăpânirea în această regiune. Astfel, în 1160, după cronicile ruse, o coaliție puternică alcătuită din oastea cnejilor ruși de Kiev

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
i-a atacat cu corăbiile pe Nipru și unitățile de cavalerie, apoi, intimidați, ei nu au mai revenit în sudul Rusiei. Abia după această expediție și, în urma atacurilor cumanilor, grosul forțelor uzilor s-au strămutat în regiunile nord-dunărene, evacuate de pecenegi. Dar stabilirea lor în regiunile extra-carpatice nu a fost de lungă durată, din cauza primejdiei cumane și a atracției Imperiului, ei s-au mutat în masă în sudul Dunării, pe teritoriile bizantine. Uzii nu au așteptat venirea iernii pentru a-și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nord-pontice și cu alți turanici, și au intrat mai târziu în componența "tichiilor negre". După înfrângerea din 1065, grupuri de uzi s-au reîntors și s-au stabilit și în Câmpia Dunării (Bărăgan), unde continuau să sălășluiască și cete de pecenegi.7 Cumanii Un alt popor migrator turanic instalat la noi, după pecenegi și uzi, au fost cumanii. Etnogeneza lor încă nu este clarificată. Geografii arabi îi numesc pe cumani kâpciaci și conform acestora, ei constituiau ramura vestică a kinnekilor, de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cu uzii, pentru stăpânirea stepelor nord-pontice, încheiată cu victoria lor. În anul 1061, în timp ce uzii se deplasau spre regiunile dunărene, are loc prima invazie cumană în Rusia, urmată curând de altele. În 1078, este menționat un atac al lor, alături de pecenegi, asupra Adrianopolului, an ce marchează și prima atestare a cumanilor în sudul Dunării, unde izvoarele bizantine vorbesc despre "comanoi". Deducem din sursele bizantine că ei se aflau deja, în a doua jumătate a secolului al XI-lea (1075), în regiunile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ei se aflau deja, în a doua jumătate a secolului al XI-lea (1075), în regiunile extracarpatice, din est și sud. Era probabil o infiltrare a lor în această zonă, ei fiind puțin numeroși acum, de aceea acționau în compania pecenegilor. În același timp, alte triburi cumane erau implicate în conflictele interne din Rusia, unde își aveau sălașele cetele ce acționau în sudul Dunării. Să precizăm că, între Nipru și gurile Dunării, locuiau cumanii lui Kutek. Aceștia au năvălit, în 1085-1086

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sudul Moldovei. Despre invazia cumană în sudul Dunării, din 1087, vorbește Anna Comnena, în biografia tatălui său, împăratul Alexios I. Autoarea spune că invazia a fost săvârșită de o armată numeroasă condusă de "scitul" Tzeglu, alcătuită din sarmați (cumani), sciți (pecenegi) și daci (unguri), conduși de Solomon. Dar năvălitorii au fost înfrânți și cumanii s-au repliat dincolo de Dunărea înghețată, în sudul Moldovei sau în Muntenia; sălașele (locuințele) lor principale se aflau în ținuturile de stepă de la apus de Nipru, de unde

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Din împrejurarea respectivă deducem că turanicii își aveau sălașele departe de Dunăre, așadar pe Nipru. Lipsiți de provizii, cumanii au cerut pecenegilor, participanți și ei la expediție, o parte din pradă, dar aceștia au refuzat, urmarea fiind atacul cumanilor asupra pecenegilor. Apoi cumanii au revenit la nordul Dunării cu intenția unei noi răfuieli cu pecenegii aflați aici. Unele grupuri (triburi) cumane urmăreau stabilirea în sudul Dunării, pe pământ bizantin, dar, intuind pericolul pe care l-ar fi reprezentat așezarea lor pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Nipru. Lipsiți de provizii, cumanii au cerut pecenegilor, participanți și ei la expediție, o parte din pradă, dar aceștia au refuzat, urmarea fiind atacul cumanilor asupra pecenegilor. Apoi cumanii au revenit la nordul Dunării cu intenția unei noi răfuieli cu pecenegii aflați aici. Unele grupuri (triburi) cumane urmăreau stabilirea în sudul Dunării, pe pământ bizantin, dar, intuind pericolul pe care l-ar fi reprezentat așezarea lor pentru Imperiu, împăratul Alexe Comnenul a refuzat inițial alianța cu ei împotriva pecenegilor. Mai mult

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
răfuieli cu pecenegii aflați aici. Unele grupuri (triburi) cumane urmăreau stabilirea în sudul Dunării, pe pământ bizantin, dar, intuind pericolul pe care l-ar fi reprezentat așezarea lor pentru Imperiu, împăratul Alexe Comnenul a refuzat inițial alianța cu ei împotriva pecenegilor. Mai mult, el a oferit daruri pentru a obține retragerea hoardelor cumane. De-abia după reizbucnirea conflictului cu pecenegii, bizantinii au recurs la sprijinul cumanilor a căror intervenție a decis dezastrul peceneg de la Lebunion (1091). Însă masacrarea prizonierilor pecenegi și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
pericolul pe care l-ar fi reprezentat așezarea lor pentru Imperiu, împăratul Alexe Comnenul a refuzat inițial alianța cu ei împotriva pecenegilor. Mai mult, el a oferit daruri pentru a obține retragerea hoardelor cumane. De-abia după reizbucnirea conflictului cu pecenegii, bizantinii au recurs la sprijinul cumanilor a căror intervenție a decis dezastrul peceneg de la Lebunion (1091). Însă masacrarea prizonierilor pecenegi și a familiilor lor de către bizantini i-a înfricoșat pe cumani, care s-au retras în stânga (nordul) Dunării. Dar ei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dar ei au rămas în preajma fluviului, iar la scurt timp după luptă s-a declanșat o nouă invazie. Principalele efective turanice care au pătruns în Imperiu, în preajma luptei din 1091, proveneau din bazinul Niprului, este semnificativă participarea la războiul cu pecenegii a unor căpetenii cumane, Tugarkan și Boniak, menționați și de Anna Comnena.8 În anii 1091-1092, cumanii au năvălit sub conducerea lui Kopuleh în Transilvania și regiunea Tisei, după ce au străbătut transversal Moldova, ei proveneau din regiuni îndepărtate, fiind instigați

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sunt semnalați în sudul Moldovei, unde au prădat corăbiile pescarilor din Halici aflate pe Dunăre împreună cu Ivan Rostislavici și, ulterior, alături de berladnici, declanșează atacul asupra cnezatului Haliciului. În secoul al XII-lea, un izvor apusean îi plasează pe cumani și pecenegi în Panonia. După 1185, când se declanșează revolta vlahilor și bulgarilor din sudul Dunării, cumanii din nord au fost solicitați frecvent să sprijine pe vlahi în luptele lor cu Bizanțul. Atrași de perspectiva de a prăda ținuturile bogate ale Bizanțului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Hoarda de Aur a aservit politic teritoriile românești, pe de altă parte, aceasta a frânat tendințele expansioniste ale regatului Ungariei la sud și est de Carpați. Alți migratori După ce-am urmărit pătrunderea în regiunile noastre a populațiilor nomade de pecenegi, uzi, cumani și mongoli, trebuie să precizăm că, în teritoriile carpato-dunărene, s-au stabilit temporar și alte grupuri nomade mai puțin cunoscute. Berendeii. Menționarea lor în izvoare alături de triburile turce și analiza antroponimelor le evidențiază obârșia turanică. Apariția lor în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
statului lor, unele grupuri chazare s-au împrăștiat spre apus. Un grup chazar, intrat în serviciul cnejilor ruși, este menționat în vecinătatea nordică a Moldovei, în contextul pătrunderii de cumani în Wolhynia, în anul 1106. Cete chazare au însoțit pe pecenegi în regiunile dunărene, în a doua jumătate a secolului al XI-lea. Anterior, kabarii, trib desprins din confederația chazară, au participat alături de maghiari la cucerirea Panoniei, ei fiind considerați strămoșii secuilor. Revenind la chazari, anumite antroponime și toponime medievale din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]