1,264 matches
-
care ei se apărau de realitatea dură prin piesa de teatru. Finalul filmului este că trupa de teatru, care nu a câștigat niciun premiu la Cântarea României, pleacă spre o altă realitate, spre o altă piesă, acoperiți cu astfel de pelerine, din saci de la îngrășăminte. Faptul că sunt transparente sugerează că arta lor era o pavăză fragilă. Cum vă pregătiți pentru filmare? După prospecția aceea cu multe drumuri am făcut filmul pe hârtie. Pentru mine, acesta e momentul cel mai dificil
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
cuprindea, printre altele, următoarele efecte: trei perechi de cămăși, trei de ciorapi de lână, o pereche de mănuși, dou) batiste, dou) perechi de cizme una de bocanci, o pereche de pingele, o manta, un veston, o pereche de pantaloni, o pelerină cauciucată, dou) chipiuri, o centură cu portbaionetă și un pistol automat marca Browning (calibru 9 mm.). II. H. Orașul în vreme de război (1914-1918) Prefigurând parcă atmosfera din anii războiului, primarul Lascăr Veniamin (1914-1917), își începea mandatul inaugurând Azilul de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
-i spună că ea, Maria, dorește să se construiască o biserică în acel loc....Și astfel, după ce pe locul indicat de ființa luminoasă a fost construită biserica Fecioarei Maria de Guadalupe, pe cadrul altarului închinat ei a fost așezată și pelerina lui Juan Diego, la care de atunci s-au închinat milioane de credincioși. De altfel, în ur mătorii cinci ani de la producerea acestor < minuni >, s au converti t la creștinism peste opt milioane de azteci din fostul imperiu a lui
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
vii sau animale, case sau alte feluri de proprietăți, și nici loc unde să-și rezeme capul (Lc 9,58). Ei nu folosesc haine făcute din piei sau din in, ci doar tunici de lână cu glugă. Ei nu folosesc pelerină, mantie, nici pălării sau alt tip de vestimentație. 8. Dacă cineva îi invită la prânz, mănâncă și beau ceea ce li se pune înainte (Lc 10,7); iar dacă cineva le oferă ceva din abundență, nu își fac provizii pentru ziua
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
din cauza fricii, și-a aruncat sandalele în mijlocul curții. 43. În Custodia de Cambridge, condusă de fratele Richard de Ingworth, a înflorit atitudinea de renunțare totală la bani, astfel încât, pe vremea când fratele Albert a vizitat Anglia, frații custodiei nu foloseau pelerine, așa cum a constatat același părinte. 44. În Custodia de York, condusă de fratele Martin de Barton, a domnit zelul pentru sărăcie; el nu a permis ca în convente numărul fraților să fie mai mare decât cantitatea de alimente ce s-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Pe la ora unsprezece, când eroul nostru se întorcea din larg, de data aceasta direct spre mine, ne făcusem toți trei suma. Venea încep, obosit; a trecut paralel printre cele două lansete ale mele, spre mal și s-a așezat... pe pelerina mea de ploaie. Am pus din nou forfacuri cu cârlige mai mici, numărul 6, le-am încărcat pe unele cu cubulețe de mămăligă, mici și ele, cu latura de cinci milimetri și pe altele cu râme roșii de gunoi, după
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îi prețuia pe oameni, nu după ceea ce erau: boieri, târgoveți sau țărani, ci după omenia lor. Așa stând lucrurile, se îmbrăca adesea în haine simple și pleca prin țară. Într-o zi ajunse în Târgul Vasluiului. Era îmbrăcat într-o pelerină de negustor, dar pe dedesubt își pusese hainele domnești. Și iată ce văzu: un negustor rotofei se răstea la un țăran, pasămite pentru că acesta ar fi cutezat să-i spună că l-a înșelat. Și-l îmbrâncea și-l lovea
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
lovea pe bietul om ghemuit în genunchi. Cuza merse până la locul cu pricina și-i zise negustorului cu voce domoală: Cu ce a greșit omul acesta? De ce-l lovești? Pentru că așa vreau eu! La auzul acestor cuvinte, Cuza își scoase pelerina și apăru în hainele cele domnești. Negustorul, dându-și seama cine îi vorbise, tremurând din toate încheieturile, dădu să cadă în genunchi la picioarele lui Cuza, dar acesta îl opri: 55 Nu mie să-mi ceri iertare, negustorule, ci acestui
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
imediat la cabană. În fiecare zi venea un servitor care îi aducea de mâncare și băut. Agăța coșul de creanga unui arbore din apropiere. În una din zilele suferinței sale boierul își aminti: -Călugărul. Călugărul Antim. Își trase pe el pelerina neagră cu glugă, plecând la grotă. Povesti sihastrului despre boala sa și toate necazurile sale. Antim-pustnicul îi porunci: -Intră sub apa cascadei. Pentru credința ta te vei curăța de bube. Mihail intră în vâltoarea cascadei, care venea de pe munte, scurgându
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
se leagănă pe tampoane, își adună puterile, balansează leneș pe stânga, pe dreapta, își dezmorțește articulațiile, a prins viteză. Se înșurubează, tot mai flămând, în aer, mușcă furios din arătarea de fum a amurgului... prin dreptul compartimentului, pe culoar, trece pelerina cenușie a unui domn scund, sub o pălărie cu mari boruri nocturne. Mă întorc spre lentilele negre. Doamna tocmai s-a ridicat. Înaltă, dreaptă. Rămâne o clipă așa : statuară, osoasă. Încearcă, șovăind, un pas. Bâjbâie, își găsește echilibrul, înaintează spre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de mișcarea din compartiment. Fata de la fereastră se ridică să-și ia valiza, impermeabilul, eleva lunecă și ea de pe banchetă. Trenul și-a înfipt colții în năluca serii. Înțepenește, izbindu-și inelele trupului lung și greu. Pe culoar trece iar pelerina cu borurile largi. Doamna este în picioare. Mâna stângă se sprijină într-un baston. Ne lasă un circular și îngroșat „bună seara“. Mulți invitați nici nu știu unii de alții. Se recunosc abia pe peron, câțiva se și îmbrățișează. Cucoanele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai puțin grăbiți. Un du-te-vino zgomotos apropie și separă grupurile și în dimineața următoare, când sosesc alți invitați. Agitația se stinge abia după prânz. Doamnele sunt la coafor, bărbații citesc, se bărbieresc, dorm. Înaintea premierei mai stăruie doar silueta unei pelerine cenușii. Flutură, ca un clopot, de sub streașina unor boruri largi și negre. Se pierde în dunga unor uliți ascunse... Străinul ar putea fi recunoscut, spun cei intrigați : chipul supt, fruntea prelungită de calviție, tremurul gesturilor excesiv protocolare. Informațiile parvin greu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Tovarășe, stimabile, aș publica la dumneata un articol despre un romancier de mare eleganță stilistică. L-am cunoscut azi, iată-l, poate ați auzit... și arată spre folcloristul sau farmacistul de lângă mine, în care recunosc necu noscutul ascuns cândva sub pelerină și pălăria cu borurile largi. — Revista nu-i a mea, domnule. Este a poporului ! Pot publica toți oamenii muncii. Dar, dacă îl apreciezi și dumneata pe romancier, încep să mă îndoiesc că are într- adevăr talent. Mopsul n-are timp
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și mătuși cumsecade și nepoți cu verișoare fistichii, strângându-se unii în alții, balansând sub clătinarea lămpilor, acum întunecate. Doar paharele roșii se aprind, se sting și se reaprind repede. Apoi nepoftitul publicist dispare, ca un taur amorțit. În urma lui, pelerina pendulând, fâșii-fâșii... Întunericul înghite barba de Crist alcoolizat a regizorului. Anihilat, studentul zace prăbușit pe masă, smocuri rare de păr, în jurul unei elipse de chelie roșcată. Mi-e capul greu, prăbușit. Întrezăresc în răstimpuri ochii fetei, violet primăvăratec și umed
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a deveni, de-a se exprima, de-a fi... treceau pe lângă tarabele înguste din piață, la un pas unul de altul, uitaseră de femeia despre care vorbeau. Fata în față, cu mersul abrupt, voinicul în dreapta, încordat. Genunchi sticlos, zvâcnind ritmic : pelerina se despica, roșie, peste piciorul lung, tocul fulgera caldarâmul, trupul tresărea, lovit de fiecare dată de șocul și sunetul atingerii. Bărbatul șchiopăta discret și păstra pasul lent, dar distanța rămânea aceeași, ca și cum alerta fragilei făpturi din stânga nu parvenea să se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urmașii noștri cu aceeași bunăvoință și dragoste cu care pomenim părinții.“ Mai trăiesc oare atâția dintre părăsiți ? se întreba Poetul, nesigur dacă personajele sale se născuseră cu-adevărat. Sunt singur, prin urmare : nu zăresc decât, în vagi răstimpuri, fluturarea unei pelerine cenușii, borurile de umbrelă ale unei imense pălării negre... „Adu-ți aminte, Doamne, de sufletul părintelui dus, binecuvântează memoria celor drepți.“ Dimineața de februarie se ridică, alburie și albastră. Trenul, sub vânturile aspre, care îl împing. Un tunel lent, friguros
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în gheața geamului o gară ninsă și pitică, cearceaful fără sfârșit al câmpiei, ritmul vântului care o asediază. Trenul se urnește, își dezmorțește articulațiile, bătrânește, fără grabă. Ar trebui să încerc câțiva pași pe culoarul traversat acum de o largă pelerină pestriță. Lipesc palmele de sticla rece, îmi frec pleoapele cu palma, rotesc mâna, văd părul cânepiu, roșcat, negru, crescut în dezordine pe degete. Am degete mici, cu streașina unghiilor scurtă și sticloasă, degete de copil cuminte și pervers. Citesc cadranul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dori să calculeze cu ce viteză se va duce pe gât lichidul rămas, și continuă... Mă, Gore, mă Gicule, și când s-a pornit vijelia aia vijelioasă că ziseseră ăștia că e cod, că să fim pe fază, să pregătim pelerine, saci cu nisip etc, da’ vezi că la copaci nu s-au gândit să-i lege cu ceva și i-a luat vântul, a dat cu unul și peste nisanul lu’ Mișu de la șapte sare a mea de pe canapea. Ca
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
macferlan, raglan, spențer, delon Multe nume de articole de vestimentație au la originea îndepărtată un nume de persoană. Cuvântul macferlan este definit în DEX ca „pardesiu bărbătesc (larg și) fără mâneci, cu două deschizături pentru brațe, peste care cade o pelerină scurtă“ și este explicat ca împrumut din fr. macferlane. La origine, acesta are un nume scoțian, Mac Farlane, numele presupusului creator al acestui tip de îmbrăcăminte. Tot în DEX, termenul raglan este explicat prin „croială specială a unor obiecte de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Moșneagu O rază de Lumină Divină Va coborî și poposi în inima cititorului Autor, Maria Această carte este lucrarea SF. Duh În inima mea Cu dragoste și respect pentru cei care o vor citi Doamne-Ajută! Prefață Doamna Maria Moșneagu, venerabila pelerină botoșăneancă, ne dăruiește o nouă bucurie în suflete. Cu binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu, credincioasa enoriașă a bisericii „Vovidenia" din orașul Botoșani, și-a împlinit, o altă mare dorință, pe lângă aceea de a vizita Locurile Sfinte din Israel, aceea de
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
părinții în vacanță la mare. Am decis să petrecem momentul răsăritului de luna plină pe dig, mângâiați de clipocitul domol al valurilor, dezmierdați de adierea vântului. Pe nisipul cald încă al plajei se plimbau liniștiți nenumărați turiști. Întunericul, precum o pelerină catifelată a nopții, cobora ușor peste noi toți. Încetul cu încetul, obiectele începeau să-și piardă conturul și atmosfera să capete un aer misterios. în ciuda așteptării noatre, ca prin farmec, luna și-a făcut regală apariția, asemeni unei zeițe, din
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
sacul de gunoi gunoi. Informația venise prea târziu ca să mai salveze viața copilului de 5 ani. — Dă-mi de știre imediat ce ajunge patologul. — Da, domnule. Isobel MacAlister Își făcu apariția Îmbrăcată ca și cum tocmai ar fi terminat o prezentare de modă: pelerină lungă Burberry, costum verde-Închis, bluză pe gât de culoare crem, cercei delicați din perle, părul scurt ciufulit artistic. Și cizmele Wellington cu trei numere mai mari... Arăta dureros de bine. Isobel Îngheță imediat ce păși Înăuntru, privindu-l țintă pe Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din vizitatorii uzi până la piele din cauza ploii de afară, se ridicau aburi. — Acolo, spuse ofițerul de serviciu cu fața ascuțită. Colin Miller, noul băiat de aur din Glasgow al „Press and Journal“, aștepta În preajma posterelor cu persoane căutate. Purta o pelerină lungă și neagră, bine croită, din care picura apă constant pe pardoseala de gresie, În timp ce el Își nota amănunte Într-un minicomputer. Miller se Întoarse cu fața și rânji la apropierea lui Logan. — Laz! spuse el, Întinzându-i o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aburind pe măsuța de cafea acoperită cu reviste Cosmopolitan. Toți aveau câte o cană, dar nici unul nu sorbea din ea. — E numai vina mea. Doamna Henderson părea de două ori mai scundă. Halatul roz era drapat În jurul ei ca o pelerină. — Trebuia să-i fi luat afurisitul ăla de ponei... Inspectorul se aplecă ușor Înainte. — Îmi pare rău că trebuie să cer așa ceva, doamnă Henderson, dar trebuie să ne spuneți despre noaptea În care a dispărut Lorna. — N-am crezut așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
depunem actele.“ „Bate laba!“ și apoi către Spirache, care se afla și el În cameră: „Taie“. Zis și făcut. Mă ferchezuiesc. Îmi pun „libărcile“ galbene (așa spun eu la pantofii ce i-am primit din Italia), Îmi arunc pe umeri pelerina neagră de seducător și, În câteva minute, șterg colțul Universității pe la Matematici, avansez agale, mai mult cu fața spre zid, pe scurta stradă Edgar Quinet, până la firma „Facultatea de Filologie“. Intru. În hol, toți sunt la locurile lor. Mă așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]