955 matches
-
poate fi practicată ca exercițiu de sine stătător timp de câteva minute, în orice moment din zi sau din noapte. Blocarea abdominală - scopul blocării abdominale este acela de a sigila comprimarea terapeutică din cavitatea abdominală, atunci când diafragma coboară și planșeul pelvian urcă în timpul blocării anale, la terminarea inspirației. Dacă peretele abdominal este, pur și simplu, lăsat să se dilate în afară, o mare parte din comprimarea sa se pierde, diminuându-se, astfel, efectul de masaj stimulator asupra organelor interne și a
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
tendința de a se contracta și de a bloca circulația. Aceste lăsări pe vine deschid și canalele picioarelor din Orbita Macrocosmică și tonifică diafragma urogenitală. Practicarea blocării sfincterului anal pe măsură ce coborâți este o metodă excelentă de tonifiere a întregului planșeu pelvian, de prevenire și vindecare a hemoroizilor și de stimulare a secrețiilor glandelor sacrale. Acest exercițiu formează și picioare puternice, care sunt stâlpii de sprijin ai tuturor practicilor realizate în postura Calului. A B Fig. 21. Coborârile largi pe șolduri și
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
cu spatele care vă împiedică să îl efectuați, puteți fie să eliminați exercițiul din set, fie să îl înlocuiți cu exercițiul de „întindere spinală” sugerat ca încălzire pentru meditația prin nemișcare în următoarea secțiune (vezi fig. 45, p. 238). Înfigerea pelviană și rotirea pelviană (fig. 23) Metodă: înfigerea pelviană - stați în postura Calului, cu genunchii neblocați și mâinile bine poziționate pe șolduri. Pe măsură ce inspirați pe nas, înclinați pelvisul în spate cât de mult puteți, astfel încât fesele să iasă în evidență în
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
vă împiedică să îl efectuați, puteți fie să eliminați exercițiul din set, fie să îl înlocuiți cu exercițiul de „întindere spinală” sugerat ca încălzire pentru meditația prin nemișcare în următoarea secțiune (vezi fig. 45, p. 238). Înfigerea pelviană și rotirea pelviană (fig. 23) Metodă: înfigerea pelviană - stați în postura Calului, cu genunchii neblocați și mâinile bine poziționate pe șolduri. Pe măsură ce inspirați pe nas, înclinați pelvisul în spate cât de mult puteți, astfel încât fesele să iasă în evidență în spate, apoi expirați
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
puteți fie să eliminați exercițiul din set, fie să îl înlocuiți cu exercițiul de „întindere spinală” sugerat ca încălzire pentru meditația prin nemișcare în următoarea secțiune (vezi fig. 45, p. 238). Înfigerea pelviană și rotirea pelviană (fig. 23) Metodă: înfigerea pelviană - stați în postura Calului, cu genunchii neblocați și mâinile bine poziționate pe șolduri. Pe măsură ce inspirați pe nas, înclinați pelvisul în spate cât de mult puteți, astfel încât fesele să iasă în evidență în spate, apoi expirați pe gură și înclinați pelvisul
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
spate cât de mult puteți, astfel încât fesele să iasă în evidență în spate, apoi expirați pe gură și înclinați pelvisul înainte cât puteți de tare, îndreptând curba formată în partea inferioară a coloanei vertebrale. Repetați de 6-12 ori, încet; rotirea pelviană - cu mâinile în șold, rotiți întregul pelvis în cercuri largi, lăsând partea superioară a trunchiului să se aplece în direcția opusă, pentru echilibru. Descrieți un arc cât mai larg pe măsură ce vă rotiți. Efectuați 6-12 rotiri într-o direcție, apoi în
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
opusă, pentru echilibru. Descrieți un arc cât mai larg pe măsură ce vă rotiți. Efectuați 6-12 rotiri într-o direcție, apoi în cealaltă și, în cele din urmă, din nou în direcția inițială. A1 A2 B1 B2 B3 B4 Fig. 23. Înfigerea pelviană (A) și rotirea pelviană (B): A-1. înclinați-vă pelvisul spre spate în timp ce inspirați A-2. înclinați-vă pelvisul în față în timp ce expirați B-1. rotiți-vă pelvisul spre stânga și aplecați trunchiul spre dreapta B-2. rotiți-vă pelvisul înainte și
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
un arc cât mai larg pe măsură ce vă rotiți. Efectuați 6-12 rotiri într-o direcție, apoi în cealaltă și, în cele din urmă, din nou în direcția inițială. A1 A2 B1 B2 B3 B4 Fig. 23. Înfigerea pelviană (A) și rotirea pelviană (B): A-1. înclinați-vă pelvisul spre spate în timp ce inspirați A-2. înclinați-vă pelvisul în față în timp ce expirați B-1. rotiți-vă pelvisul spre stânga și aplecați trunchiul spre dreapta B-2. rotiți-vă pelvisul înainte și aplecați trunchiul spre spate
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
ridică energia sexuală. Mușchii ce controlează sfincterele anale pot fi contractați mai departe, pentru a exercita control asupra prostatei, a uretrei și a întregului ax genital. Atunci când este aplicată corect, puteți simți cum această contracție extinsă vă ridică întregul planșeu pelvian, pe măsură ce închide canalul urogenital. Această blocare extinsă a anusului, prostatei și penisului, împreună cu reținerea respirației, e cheia ce „blochează poarta”, o cheie pe care fiecare bărbat și-o fabrică singur prin practicarea zilnică a unui singur exercițiu simplu ce este
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
trei și patru ai măduvei sacrate, ce formează nervul pelvin articulat sinaptic în ganglionii terminali de la nivelul vezicii urinare, rectului și organelor sexuale. Pe plan funcțional, componenta vagală și sacrată conține fibre parasimpatice motorii și secretorii pentru organele toraco-abdominale și pelvine. Pe de altă parte căile aferente vegetative sunt atât proprii cât și parțial comune cu ale sistemului nervos somatic. Ele constituie prima verigă a arcurilor reflexe organo-vegetative. Informații asupra statusului organelor viscerale ajung la creier pe două căi principale: calea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
D3-D5. Centrii teritoriului visceral supradiafragmatic se găsesc în măduva cervicodorsală în cazul inimii și în primele 3-4 segmente toracale în cazul organelor din mediastinul posterior. Centrii viscerali subdiafragmatici corespund segmentelor D5-D10 pentru teritoriul marelui splanhnic și D12-L2 în cazul viscerelor pelviene. Pe de altă parte, centrii sudorali și vasoconstrictori sunt eșalonați metametric între D1-D4 pentru cap și gât, D4-D7 pentru membrele superioare și D10-L1 pentru membrele inferioare. O situație asemănătoare are loc în cazul centrilor polimotori cu sediul la nivelul D1-D2
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
viscerelor și glandelor din teritoriul somatic și visceral de la cap, gât, torace, abdomen și arterelor membrelor. Pentru sistemul nervos parasimpatic, fibrele se alătură unor nervi cranieni până la ganglionii previscerali ai capului și gâtului, iar fibrele plexului sacrat se distribuie viscerelor pelvine. Formațiunile ganglionare fac oficiul atât de stație de releu între nucleii vegetativi intraaxiali și organele subordonate acestora, cât și de centrii reflecși periferici. Legătura cu centrii vegetativi medulari se realizează prin ramurile comunicante albe, iar cu sistemul somatic periferic prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
La rândul său, trunchiul simpatic este conectat funcțional printr-o rețea plexiformă situată pe fața anterioară a aortei toraco-abdominale sau a unora din ramurile sale. Ganglionii vegetativi parasimpatici sunt reprezentați de ganglionii ciliar, submandibular, otic, pterigopalatin și previscerali (toracici, abdominali, pelvini). Pe plan structural, De Castro (citat de Monmier, 1968) descrie trei tipuri de celule în ganglionii vegetativi. Reprezentarea lor procentuală diferă de la un ganglion la altul. În ganglionul cervical superior de exemplu, cele trei tipuri de celule se găsesc în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lanțului ganglionar laterovertebral este format din 4 perechi de ganglioni, în majoritatea cazurilor situați pe fața anterolaterală a corpurilor vertebrale, sub marginea internă a mușchiului marele psoas. Fibrele preganglionare provin din măduva dorsală inferioară, iar cele postganglionare merg la viscerele pelvine fie pe calea plexului aortic, fie prin nervul presacrat rezultat din unirea lor, ca principal constituent al plexului hipogastric. Ramurile comunicante cenușii se alătură nervilor rahidieni lombari, asigurând inervația vegetativă a membrului inferior. I.2.1.12. Simpaticul sacrat Continuă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rădăcinilor anterioare sau chiar în grosimea lor. Prezența sa explică insuccesul unor simpatectomii. I.2.1.13. Simpaticul prevertebral Este reprezentat de formațiunile ganglionare și filetele nervoase simpatice de la nivelul plexurilor pre- și periviscerale, în mare parte toracice, abdominale și pelvine, situate înaintea coloanei vertebrale, pe fața anterioară a aortei, la emergența ramurilor sale toracoabdominale. Printre formațiunile ganglionare prevertebrale descrise ca entități distincte se numără ganglionii semilunari (celiaci), mezenterici superiori și aorticorenali. Aceștia nu conțin însă numai fibre simpatice. Primind atât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
măduvei și cuprinsă între cel de al V-lea segment lombar și conul terminal, ajung la organele pelviperineale pe două căi distincte: a) unele descind pe traiectul ramurilor anterioare ale nervilor II, III și IV sacrați, intrând în constituția nervilor pelvini (erector Eckart) și plexului hipogastric; b) altele se alătură nervului rușinos intern și plexului respectiv. După ce străbat plexurile corespunzătoare, aceste fibre fac sinapsă cu cel de al doilea neuron parasimpatic la nivelul ganglionilor previscerali intramurali, din viscerele pelvine (rect, segment
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
constituția nervilor pelvini (erector Eckart) și plexului hipogastric; b) altele se alătură nervului rușinos intern și plexului respectiv. După ce străbat plexurile corespunzătoare, aceste fibre fac sinapsă cu cel de al doilea neuron parasimpatic la nivelul ganglionilor previscerali intramurali, din viscerele pelvine (rect, segment inferior al uterului, vezică urinară, organe erectile etc.). I.2.1.20. Parasimpaticul spinal Spre deosebire de fibrele simpatice care ajung la ganglionii paravertebrali prin ramurile comunicante albe din rădăcinile anterioare, filetele parasimpatice părăsesc măduva după unii autori pe ambele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
semilunar drept. La rândul lor, ramurile eferente participă, după cum s-a văzut, la formarea principalelor plexuri simpaticoparasimpatice abdominale, motiv pentru care plexul solar a fost denumit și „creier abdominal”. În sfârșit, în regiunea pelvisului se găsește plexul hipogastric și plexurile pelvine secundare. I.2.1.25. Plexul hipogastric Ca punte de legătură între plexul solar și organele situate în pelvis, acesta este format din filete ce descind din plexurile mezenteric superior, aortic și mezenteric inferior, cărora li se alătură fibre nervoase
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se alătură fibre nervoase aparținând simpaticului laterovertebral lombar. Din unirea lor rezultă, sub spațiul terminoaortic, nervul presacrat sau plexul hipogastric superior, care coborând înaintea promontoriului în pelvis se împarte în două ramuri cunoscute sub numele de nervi hipogastrici sau splanhnici pelvini. Aceștia merg pe fețele laterale ale rectului, disociindu-se după ce pătrund în grosimea aponevrozelor sacrorectogenitopelviene în numeroase filete, care sfârșesc în ganglionul hipogastric Lee-Frankenhäuser de la nivelul emergenței ramurilor viscerale ale arterei hipogastrice (fig. 17). În afara nervilor hipogastrici, el primește ramuri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervilor hipogastrici, el primește ramuri eferente din parasimpaticul sacrat, atașat temporar nervilor rahidieni sacrați 2, 3 și 4, precum și din lanțul simpatic sacrat. Fibrele parasimpatice cu origine în măduva sacrată, alcătuiesc în ansamblul lor plexul erector Eckart. Împreună cu nervii splanhnici pelvini ce sfârșesc în ganglionul hipogastric și cele câteva ramuri plecate din simpaticul laterovertebral, aferentele parasimpatice sacrate formează plexul hipogastric inferior, din care derivă, cu traiect independent sau de-a lungul vaselor, plexurile secundare pelvine. Acestea poartă, în general, numele organelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plexul erector Eckart. Împreună cu nervii splanhnici pelvini ce sfârșesc în ganglionul hipogastric și cele câteva ramuri plecate din simpaticul laterovertebral, aferentele parasimpatice sacrate formează plexul hipogastric inferior, din care derivă, cu traiect independent sau de-a lungul vaselor, plexurile secundare pelvine. Acestea poartă, în general, numele organelor pe care anatomic și funcțional le deservesc. Două din ele, plexul vezical și hemoroidal mijlociu, sunt comune ambelor sexe. Din plexul vezical, situat pe suprafața laterală a vezicii urinare, pleacă ramuri intravezicale, ureterale și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și leucotrienele. Cercetările recente au demonstrat, de altfel, că SRSA (Slow Reacting Substance of Anaphylaxis) este un amestec de leucotriene C și D. Efecte interesante exercită hormonii locali lipidici și la nivelul glandelor endocrine, altele decât cele care aparțin sferei pelvine. Astfel, prostaglandinele seriei E stimulează sinteza de coloid tiroidian, captarea și fixarea iodului pe suportul proteic prin mecanismul activării adenilatciclazei și formării de cAMP. Se pare că TSH hipofizar activează sinteza de prostaglandine la nivelul celulelor tiroidiene. Efecte similare au
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
solicită mușchii din regiunea inghinală, mușchii spatelui și articulația coxo-femurală. Din stând pe gazon cu genunchii îndoiți și picioarele menținute pe sol și așezate ca în desen, se ridică capul cu ajutorul mâinilor. Exercițiul solicită mușchii cvadriceps, mușchii și ligamentele centurii pelviene. Se repetă și cu celălalt picior. Din culcat dorsal cu mâinile în lateral, genunchii fecxați și suprapuși executăm o răsucire a bazinului în partea opusă piciorului ridicat. Această poziție permite întinderea musculaturii abdominale și a spatelui precum și a articulației bazinului
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
stimulați de către componentul simpatic al sistemului nervos vegetativ. Nervul hipogastric, ce inervează corpul vezical, conține fibre simpatice ce inervează corpul vezicii și a căror stimulare inhibă contracția detrusorului vezical. Pe de altă parte, stimularea parasimpatică, ce este realizată prin intermediul nervilor pelvini, produc contracția mușchiului detrusor. Stimularea simpatică are loc predominat în cursul umplerii vezicale, în vreme ce stimularea parasimpatică are loc în timpul micțiunii. Colul vezical prezintă două sfinctere. Sfincterul intern este alcătuit din fibre musculare netede, la fel ca și detrusorul și se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
multe elemente bine cunoscute de specialiștii urologi. În general, se poate afirma că aceste tratamente trebuie adaptate la fiecare pacient și la fiecare mașină. În primii ani ai aplicării în practică a L.E.C., aceasta nu era indicată pentru calculii ureterali pelvini și iliaci, din cauza structurilor osoase care constituiau obstacole în cale undelor de șoc electrice. De la publicațiile lui Jenkins din 1985 și Miller din 1986 s-a demonstrat că era suficient a poziționa diferit pacienții pentru a găsi ferestre de tir
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]