932 matches
-
specifice spațialității și temporalității lumii umane și reprezintă o ființă intermediară, explicată de Afloroaei prin apel la filosofia antică, care mediază relația dintre divinitate și oameni, având în același timp un statut privilegiat în raport cu sacrul. Studiul lui Afloroaei despre alteritate pendulează între anistorie și istorie, între metafizică și fenomenologie întrucât celălalt este atât o categorie, cât și o prezență. Celălalt reprezintă opoziția, răul în multiplele lui ipostaze, însă nu doar cel perceput de individul ca membru al unei societăți, ci și
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
care se va analiza imaginea celuilalt. Evident, perspectiva lui Duțu rămâne ancorată în domeniul literaturii comparate, întrucât "descoperirea elementului străin (la part de étranger) este descoperirea alterității"471, însă autorul nu neglijează istoria, susținând că "orice imagine are o istorie, pendulează între miraj și caricatură, alimentează din plin formarea clișeelor mentale care favorizează sau blochează comunicarea"472. Astfel, alteritatea nu prezintă interes din perspectiva efortului de cunoaștere, aceasta fiind o formă de exotism în care primează dorința de a avea acces
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
vieții culturale, în general. Fiind tributar investigației psihologiei și sociologiei și preluând ideile lui E. M. Lipiansky, care susține că identitatea oscilează între "alteritatea radicală și similaritatea totală"476, Alin Gavreliuc reia ideea că identitatea este prin însăși esența ei contradictorie, pendulând între a fi asemănătoare sau identică cu un alt obiect și a fi unică, diferită, de a avea însuși particulare. Relația identitate-alteritate are la bază faptul că celălalt trebuie privit ca o realitate antropologică, considerând că alteritatea reprezintă o instanță
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
influențează conținutul reprezentării. Studiind fenomenul balcanizării prin intermediul etichetelor stereotipe și a imaginilor conturate în funcție de anumiți factori politici, economici și sociali, Maria Todorova, care definește stereotipurile drept o formă de generalizare care se bazează pe reducționism 592, susține că imaginea Balcanilor pendulează între stereotipuri și realități istorice, fiind totodată o "realitate superioară, o oglindire a lumii fenomenale, a esenței și naturii sale adevărate, de la "numen" la "fenomen" (...) niciunul dintre politicienii, jurnaliștii sau scriitorii care s-au specializat în critica severă a Balcanilor
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
timp, acea reprezentare care se transformă o dată cu societatea, interesele și nevoile individului. Reprezentările, credințele, presupozițiile sau stereotipurile se transformă de-a lungul timpului, variind de la forme pozitive la forme negative în funcție de context. Schimbările care au loc la nivelul structurilor imaginii pendulează între caracterul pozitiv și opusul acestuia, reprezentarea conținând elemente care o transformă la un moment dat în contrariul ei. Practic, în funcție de evenimentele sociale, culturale și condiționările istorice, imaginea trece printr-o serie de modificări la nivelul conținutului, însă nu atinge
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
impresionează (bineștiind cum arată concretul nostru cotidian). Ambele proiecții (de anticipație a dramaticului, precum și evenimentele care se doresc o reașezare în liniaritate existențială) fixează aceeași duioasă scenă în care fiul își mângâie mama aflată pe o dună de nisip mișFător, nependulând întrun ritm liniștitor, un suflet răvășit, „cutremurat” de inevitabila dezvăluire (pe care și-ar fi dorit-o unica ei mare taină). O particularitate a acestui roman o reprezintă infiltrarea în contextual, ca o explicitare a stărilor psihologice ale eroinei, a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
descriptive, pe care le putem percepe ca adevărate mini-fișe psihiatrice: „Magdei îi plăcea să călătorească în vis, să rămână multă vreme sub apăsarea și magia unei aventuri a imaginației” sau secvențe de adevărată poezie epică: „Ca un fulger salvator unic..., pendula... s-a dezlănțuit... într-un sunet de gong îmbătrânit, care s-a oprit... în anemia toamnei care rătăcea pe afară”. Fascinantă este și succinta oglindire a ceea ce a fost „strălucirea” orașului de la Dunăre, care-și „trăia cu nepăsare prezentul”, ajuns
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ironie în ce spun! și că noi ne dovedim încă odată niște epigoni! 700? Dumnezeule, e greu de egalat și dacă facem o simplă denominare și tăiem un zero!!! Dorin Popa: Culmea este că 700 apare ca cifra minimă, estimările pendulând între 700 și 900... Cred că, în acest moment, Kogălniceanu și-a mai câștigat un fan. Dar, înainte de a trece mai departe, rogu-te, dă muzica puțin mai încet, deși îmi place și mie Deep Purple, chiar foarte mult. La fel de
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
rezonanțe de orgă. Avatariile sufletești multiple dezrădăcinarea, incomunicarea, abandonarea în mediu ostil fac din opera sa nu numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează speranța și disperarea, adulația și lamentația, dezlegând izvoarele poeziei. Ovidiu se metamorfozează spiritual. Pendulând între resemnare și fervoare, depășește exilul nostalgic și descoperă exilul înnoirii de sine. Izolat de mediul cult din Roma, părăsind teribilismul și narcisismul tinereții, se maturizează prin suferință și însingurare. Drama lăuntrică, provocată de perceperea dureroasă a spațiului și a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exil, nocturn, îndoliat: "Laeta fere laeta cecini cano tristia tristis / Conveniens operi tempus utrumque suo est" (Pontica III, 9, 33-36) sau "Flebilis ut noster status est, ita flebile carmen / Materiae scripto conveniente suae" (Tristia V, 1, 5-6). Transfigurarea stărilor sufletești pendulează de la exaltare și nostalgie la resemnare și revoltă, dar varietatea motivelor și subiectelor care susțin temele elegiilor sale compensează monotonia lamentației. Th. Burette 35 considera, pe nedrept, că Tristia și Pontica sunt "doar o lamentare cântată în genunchi, cu fruntea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
conduce, așa cum arată și teoreticianul român Adrian Marino, spre un anume echivoc, creația însemnând atât opera, cât și procesul de realizare a acesteia, deosebind și sensurile active, și cele pasive ale termenului. Teoriile privind creația și specificul procesului creator au pendulat de-a lungul timpului între caracterul supramundan, transcendent sau revelat atribuit acesteia, și cel rațional, care și-a căutat explicațiile necesare în spațiul mecanismelor psihice și al atributelor naturale ale ființei umane. Altfel spus, înțelegerea sensurilor creației artistice a evoluat
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
căutarea sublimului și a misterului, reprezentarea vizuală a sacrului a ocupat un loc secundar, regăsind anumite corespondențe în creațiile unor artiști ai acestei perioade, așa cum este și cazul lui Ingres (integrat de altfel și în Neoclasicism), a cărui orientare artistică pendulează între sursele de inspirație orientală și cele religioase. Un caracter aparte în acest context îl prezintă cazul Romantismului german, bogat încărcat în special în motivele religioase ale Goticului, căutând să evoce emoțiile mistice ale artiștilor din trecut. Sondând veleitățile peisajului
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
frânghie (scara marinărească) Scara marinărească este construită numai din frânghie sau poate avea trepte din lemn. La scara din frânghie verticală, înclinată sau orizontală, se pot executa toate procedeele de cățărare descrise anterior. Pentru creșterea dificultății execuției, scara poate fi pendulată. Specifică este cățărarea în atârnat mixt cu fața spre una din laturi, picioarele pășind de-o parte și de alta a scării. Cățărarea la frânghie Învățarea cățărării la frânghie începe cu inițierea în tehnica apucării cu mâinile și cu picioarele
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
principii diferite care acționează împreună pentru a construi imaginea unui personaj. Cu toate acestea, efectul lor poate fi descris doar atunci cînd profilul personajului a fost completat în linii mari. Acesta este un element constant în analiza naratologică: o dialectică pendulînd înainte și înapoi, între speculație și verificare. Numai dacă a doua activitate, analiza propriu-zisă, se realizează fără prejudecăți în ceea ce privește schița de profil și modelul folosit, textul primește o șansă să reverbereze în urmă, să complice sau chiar să contracareze ceea ce
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mătuși cumsecade și nepoți cu verișoare fistichii, strângându-se unii în alții, balansând sub clătinarea lămpilor, acum întunecate. Doar paharele roșii se aprind, se sting și se reaprind repede. Apoi nepoftitul publicist dispare, ca un taur amorțit. În urma lui, pelerina pendulând, fâșii-fâșii... Întunericul înghite barba de Crist alcoolizat a regizorului. Anihilat, studentul zace prăbușit pe masă, smocuri rare de păr, în jurul unei elipse de chelie roșcată. Mi-e capul greu, prăbușit. Întrezăresc în răstimpuri ochii fetei, violet primăvăratec și umed. Aș
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Mărgărit. Mai curând inteligență decât talent, continuă glasul împrospătat al „doctorului“ Neagu. Bună restauratoare, un meșteșugar iscusit se supune docil stilului altuia. Apoi, cum spuneam, a devenit o la fel de pricepută muzeografă. Consultată în orice controversă privind arta italiană, franceză. Întunericul pendulează din nou. Umbre vinete și sângerii, separându-ne, înghițindu-ne în pulsațiile zgomotoase ale muzicii. Nu-i mai văd ; sunt gros și cuprinzător și puternic, ca un balaur, apt de mișcări ample, cum visasem cândva, adăpostind și înfrățind curajul și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cumva, ale timidității ? Se agita pe loc, îngrozit. Haina se deschise peste cămașa-jerseu din lână care își pierduse, se vedea, prin purtare excesivă, culoarea și forma. Atârna pe trup mototolită, răsucită anapoda. O bucată de curea uzată ieșise din pantaloni, pendulând în deschizătura hainei. Se zguduia, înăbușit. Capul îi căzuse între umeri, zvâcnind, ca și pieptul uscat. Se înroșise și dunga, tot mai lată spre creștet, a cheliei. Băgase mâinile în buzunarele hainei. Scotea, în pumni, câte o batistă, pe care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rabin dolofan, cu bărbuță argintie, se bălăcea drăgăstos lângă consoartă, ca într-un tandru leșin copilăresc și impudic. Amintirea barbișonului răsărind cu intermitențe deasupra apei, lângă delicata femeie lăptoasă, zbenguiala molcomă, puerilă, înlănțuirea ireală reveniră multă vreme. Noaptea, trenul. Călătorul pendula pe pernele compartimentului gol. Încerca să rețină sub pleoape calmul mării fraterne. Coboară, răsuciți, din troleibuze, sar de pe scările autobuzelor, vin și dinspre stațiile de tramvai. Mers grăbit, agitat. Grupuri mici : doi, trei, unul în spatele altuia. Câte unul rămâne în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fibră, ascuțind unghiurile, încrucișându-le ; hașură de riduri, rânjet. Beatitudine solitară, de parcă ar fi atins marginea lumii, a zilei, miezul sângeriu, de unde pornesc toate. Apogeul invizibil al zilei, marți, miercuri ; aceeași oră și același loc ? Zăduful clocește, capete și brațe pendulează aiuristic, leșinul răsucește colile groase și roz de ozalid prăbușite peste mese și peste sulurile de calc subțiri, transparente. Scaunele, planșetele și cuierul se mișcă bălăbănit, fără zgomot. Se privește cu luare-aminte în fereastra deschisă. Stă pe locul Ortansei, nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spre gaura cheii : — Poți intra. Intră, dacă vrei. Doamna pătrunde, demnă, sobru îmbrăcată pentru asemenea dimineață ! Pieptănată cu atenție. — Ce e cu tine, încă nu te-ai sculat ? Vinovatul trage din răsputeri marginea păturii cadrilate, pătra tele roșii verzi negre pendulează peste genunchii ridicați. — Păi, n-am avut nici o grabă. Cine m-a căutat ? — O doamnă insistentă. Cornelia Matei, zicea. Foarte probabil să revină. Da’ ce-i cu dezordinea și lenea asta ? De mult nu te-a mai căutat nimeni. Cine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
comunicare și acord ? Apatic sau abrupt sau amețit în pustiul din jur și în bătălia cu sine, interceptând excesiv apelurile și replica celor de care nu se deosebește poate decât pentru că el încă își caută locul ? Inoportun și stângaci pribeag, pendulând încă pe acel prag de erori și victorii, înainte de-a se defini și a deveni. Treapta 22 pe scara Lavater, frumusețea neostentativă, șansa perfecțiunii, spirit, demnitate și adevăr ? Crispat, bolborosind, vânturând în aer brațele lungi cu care lovește, ba
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de Stork, când abia ai venit de la mare, odihnită, întinerită, disponibilă, cu-atât mai mult când ești singură și familia e plecată. Vera deveni mai sprintenă, tic-tac-toc, ca la șotron. Minijupa roșie se ridică până sus și mai sus, geanta pendula pendula, tocurile tic-tac-toc zglobii, ca un râs de copil, ah, râsul acela al împreunării. Bronzată, proaspătă, întinerită, fantoma molaticei miercuri în fața împiedicatului cu bila rasă, gâfâind, împleticit în propriile picioare, clătinat, gata să cadă, îndoindu-se, deliciul galeriei ! În urma Colombinei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în rai ar fi fost interzis șarpele, scăpa cu viață mărul. Nu doar întrebările greșite rămân fără răspuns. Artistul are o curiozitate de copil rămas singur acasă. Incertitudinile mișcă spiritul uman. Ideile mari nu pot fi decât limpezi. Omul contemporan pendulează între hăurile sufletului și transcendent. Extratereștrii nu pot intra în contact cu noi. Așa cum nici noi nu o putem face cu protozoarele. Întrebările geniilor nu pot fi decât răzvrătitoare. Avem totuși în noi prea multe uși zăvorâte. Și mărul discordiei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
violatorul fundamental al condiției umane. Memoria istoriei îi reține pe cei care ucid popoare, nu indivizi. Istoria se repetă obsedant. Deși are destulă imaginație. Cotiturile istorice atrag și multe stârpituri. Firul călăuzitor al istoriei a fost aproape întotdeauna irațional. Istoria pendulează între eroare și oroare. Și în istorie amneziile se răzbună. Documentele ajung pe masa istoricilor numai după ce se frăgezesc îndelung prin arhive. Nimic nu e zadarnic pe lume, chiar dacă urmele chinuite ale părinților sunt șterse, aproape întotdeauna, de indiferența urmașilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o cunoască niciodată! Am eu grijă de asta, spuse Joan Maynard. Se instala apoi mai confortabil în scaun și adăugă, cu vocea caldă: - Povestește, dragul meu. Și soțul ei începu să-și depene povestea: - Când aveam zece ani, mă fascina pendula cea mare din hol. O s-o vedeți, la plecare. Într-o bună zi, am deschis ușița de jos și mă jucam cu pendulul. Atunci, am văzut că pe el erau scrise niște numere. Primul se afla la capătul de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]