1,013 matches
-
cele utilizate și pentru facerea semnului crucii), atingerea foii albe de hârtie (oh, Mallarmé, cel obsedat de pagina neprihănită precum albul lebădoi, "le vierge, le vivace"), materialul din care era confecționată partea eminamente activă a instrumentului, dispenserul de cerneală (numit "peniță", cuvânt distorsionat de străinezi, spre amuzamentul băștinașilor carpatini) aurul garanta o lină lunecare pe hârtie, caracteristicile a ceea ce avea să devină (în terminologia de azi) "suportul mesajului" culoare, tușeu, "fragrance", ba chiar și gust când purtătorul hârtiei scrise trebuia (fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
hârtie, caracteristicile a ceea ce avea să devină (în terminologia de azi) "suportul mesajului" culoare, tușeu, "fragrance", ba chiar și gust când purtătorul hârtiei scrise trebuia (fiind capturat de neprieteni) să ingereze mesajuli și în sfârșit, raportul intim dintre hârtie și peniță în efortul conjugat de trasare a liniilor care decupează pe "suport" pajiști de semnificant din care se vor desprinde parcelele de semnificat (numite câmpuri semantice). 2. "Imaginea corpului" la care se referă citând à tort et à travers două autoare
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
dreptul/ stângul/ cum se lasă peste umeri nostalgia/ când prin pustiul stepei/ se adună pașii/.../ de ziua celei care nu mai este/ scriu cartea desăvârșitei tristeți./ cu inima frântă și mâna-nghețată/ direct pe pielea întinsă a sufletului/ cu o peniță bine ascuțită/ înmuiată într-un sânge gâlgâitor/ ca izvorul când vine dimineața// de ziua Mamei a sosit Abadon". Deși poetul simte în permanență "chinuitoarea apăsare/ teascul vișiniu al pustietății", el întoarce împotriva chemării neantului armele redutabile ale oricărui poet autentic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adevărata miză estetică scrisului!), în speță Jane Eyre însăși și contradictoria Catherine Earnshaw, vom descoperi două profiluri morale fundamental opuse, profiluri ce nu ar fi putut ieși (repet, ca "miză" estetică și chiar tipologică a romanelor în discuție) decît de sub penițele a două autoare diferite. Perspectivele etice și psihologice deschise de cele două narațiuni merg, evident, spre finalități distincte, sugerînd chiar, la nivel subliminal, experiențe auctoriale diferite (lucrul nu ar trebui să surprindă: se știe că, în timp ce Emily a fost educată
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se sprijină în narațiunile sale și că, dacă ar fi de partea cealaltă a ecranului, nu și-ar cumpăra nici o carte după ce s-ar vedea în vreo emisiune! În Franța, unii cei mai mulți scriu, metaforic vorbind, cu un stilou Mont-Blanc cu peniță de aur, migălindu-și îndelung fiecare frază, răsfățînd-o și alintînd-o pînă ajunge să strălucească în toată complicata ei frumusețe, menită să încînte ochi și urechi (mai cu seamă din cele potențial aducătoare de premii). Djian e pe dos. El nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a mai notat nimic; întrebarea îl mai traversase și altă dată și probabil își găsise deja răspunsul în carnet. Privirea mi-a rămas agățată de stiloul cu care se pornise să-și lovească rapid buzele - un stilou autentic, masiv, cu peniță de aur și cu capacul strâns la capătul de sus într-un inel lat, tot din aur, ce se prelungea și se răsucea grațios în monograma în majuscule a proprietarului: B.C. îmi atrăsese atenția încă din prima seară, apoi nu
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
precizează anamorfotic un chip zâmbitor. Schița de friză-mozaic a lui Theodorescu-Sion, intitulată Cele șapte fete de împărat (Proiect de mozaic, tempera pe carton, 0,490 x 0,960 cm, semnat și datat în partea dreaptă jos în tuș negru cu penița: Theodorescu-Sion, 1911), ilustrează atât sub raport stilistic, cât și tematic, influența pe care o exercită arta decorativă bizantină asupra pictorilor români ai timpului. Amprenta stilistică bizantină este la Theodorescu-Sion chiar mai apăsată decât la Ștefan Popescu prin aspectul de friză
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru ocuparea catedrei de artă decorativă a Școlii de bele-arte din Iași. Pictorul realizează mai multe proiecte de cortină destinate Teatrul Național, printre care acuarela Proiect de cortină (acuarelă pe carton, semnat în partea dreaptă jos în tuș negru cu penița: Theodorescu-Sion, nedatat, 0,360 x 0,470 cm, 1913-1914, București) de inspirație folclorică având ca temă Vicleimul și Irozii din teatrul popular și Proiect pentru o cortină pentru un teatru românesc (acuarelă pe carton, 0,465 x 0,610 cm
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
București) de inspirație folclorică având ca temă Vicleimul și Irozii din teatrul popular și Proiect pentru o cortină pentru un teatru românesc (acuarelă pe carton, 0,465 x 0,610 cm, semnat în partea dreaptă jos în tuș negru cu penița: Theodorescu Sion, nedatat, 1913), un triptic inspirat din lumea basmelor, ambele aflându-se sub semnul sintezei dintre stilul Art-Nouveau și decorativismul bizantin. IV.4. G.D. Mirea Vârful cu Dor. Preambul la senzualitatea secesionistă G.D. Mirea realizează în Vârful cu dor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Disperarea Himerei, unde Himera nu are nimic din ceea ce o consacră mitologic ca monstru, ci este antropomorfizată, lansând un țipăt în vid. Doar privirea spectrală o mai poate asocia interregnului monstruos. Sentimental-dulcege, în același stil Art Nouveau, avem schița în peniță a lui N. Vermont la pagina 26 și cea a D-nei S. Roguska 513, "Siestă" la pagina 30. Mircea Demetriad numele îi este ortografiat uneori Dimitriad semnează un articol despre Friedrich Nietzsche. Revista reușește să dobândească coeziune și prin familiarizarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și după cele afirmate în revista Rampa, afișul are un succes imens. Theodorescu-Sion realizează o scenă de moravuri, În cabaret (Scenă de moravuri) (creioane colorate pe carton, 0,326 x 0,234 cm, semnat stânga jos în tuș negru cu penița: Theodorescu-Sion, nedatat, 1909-1910), "subiect frecvent în literatura și plastica simbolismului"607. Desenul este reprodus în revista satirică Furnica din 21 mai 1909, iar ca variațiune pe aceeași temă avem și un autoportret cu titlul În cabaret (pastel pe carton, 0
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
indian au fost fabricate în Taiwan sau Macao. Îmi suflu nasul în batiste din Egipt sau în șervețele Kleenex provenite din pădurile canadiene. Ascult știrile la aparatul meu japonez, scriu ciorna acestei cărți europene cu aurul siberian sau sud-african al peniței stiloului, o bat la mașina mea japoneză Canon în așteptarea Macintosh-ului meu american. La fiecare masă, îmi rezerv paharul Franței, însă poftesc în farfurie America Latină, Asia și Africa. Încă de pe acum țesătura vieților noastre conține o mare parte din textura
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cu filodormă... prefect, deputat, senator, ministru plenipotențiar, prezidînd o subcomisie de cooperare intelectuală la Liga Națiunilor și oferind colegilor lui străini, veniți în România cu pantahuza sau în "anchetă" o somptuoasă și sibarită ospitalitate în castelul său istoric din Ardeal." Penița ironic-corozivă a lui Mateiu desfășoară aici tot ceea ce nu s-a împlinit din aspirațiile sale sociale; similar, Ion Luca intenționase să prelungească destinul personajelor sale în ascensiune în comedia rămasă doar în stadiul de proiect Titircă, Sotirescu et comp. Privitor la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a regăsit începutul prin final, întocmai cum ar trebui să înceapă toate operele de artă (...)" (1951: 991). "Orice fel de plan, care poate fi numit plan, trebuie să fie elaborat cu foarte mare atenție în vederea stabilirii unui deznodământ, înainte ca penița să alunece pe hârtie. Doar având întotdeauna în fața ochilor un deznodământ putem conferi unui plan indispensabila trăsătură care ține de logică și de cauzalitate făcând în așa fel ca toate incidentele, și în special tonul general, să tindă spre prezentarea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
știu bine cine sunt, de o ușurință și de o suplețe fără margini. El are avantajul de a putea scurta rândurile întocmai după cum dorește scriitorul. Interjecția ah! costă vreo 7,8 bani, tot așa ca un rând plin; iar arta peniței celor care se cred mareșali ai literaturii constă de fapt în a reda multe spații goale; (stilul mercantil). (Wey 1845 II: 183) În roman, partea așa-zis dialogată este semn de leneveală și obișnuință: personajele vorbesc doar ca să umple niște
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
urmele altor istorici, dar, mai ales, ale lui Boissier, care și el împărțise domnia lui Augustus în două: în prima parte, Augustus ar apărea plin de înțelegere, blândețe, clemență și bunătate, într-o societate aproape idilică, evocată cu plăcere de penița lui Boissier și, în parte, și de D'Elia; în a doua, în schimb, lumina începuturilor s-ar fi stins gradual pentru a face loc unei umbre din ce în ce mai accentuate, datorată opoziției care a apărut și s-a extins cu fiecare
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și trupul acestui război". Și imediat Ovidiu adaugă: "Și de ce aș spune că furia divină nu se poate potoli în ceea ce mă privește, când îi văd pe zei indulgenți cu dușmanii?"196. Este un element care revine și altădată sub penița sulmonezului, ca un leitmotiv, dorind parcă să stabilească o paralelă între situația sa și cea a conducătorilor dușmanilor: aceștia dăduseră dovadă de ostilitate față de poporul roman și față de conducătorul său, Augustus, dar Ovidiu? Fără îndoială, Ovidiu nu putea fi considerat
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și uitându-mă la ea, se afla acum lângă stilou, am început să meditez la o ieșire cât de cât onorabilă din situație. Era, cu adevărat, o situație foarte penibilă, mai penibilă ca oricând, mai ales că începuse să lingă penița de aur a stiloului. - Și apoi, zise, delectându-se cu un pic de cerneală, puteai să fii ceva mai politicos și - trăgând un veritabil sughiț de om care a mâncat la un birt prost - să mă fi tratat cu șpriț
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
încălțat, cu o plăsucă pe spate, în care aveam câteva caiete. În buzunar aveam stiloul, o rablă de la un frate mai mare, de la care, când îi desfăceam capacul, mă mânjeam pe mâini cu cerneală. Acum am vreo șapte stilouri cu penițe „iridium” și nu folosesc nici unul, pentru că pixurile sunt mai la îndemână. Spuneam că noi, colegii de clasă și alți tovarăși de joacă ne-am împrăștiat ca potârnichele în toate părțile. Rămâneau în urmă poznele, șotiile și năzbâtiile, isprăvile noastre vitejești
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dumnezeu de mai bine, c-o luăm haihui, ca vodă prin lobodă și ne punem atunci întrebarea: ce-am avut și ce-am pierdut, să ne mirăm ce ne-a găsit. Cum ar fi și cu scrisul acesta, îți alunecă penița pe lângă idee încât, când te bușește o dată, ori îți spargi capul, ori ajungi „honoris causa”. Depinde și de baftă, și de sfinți, e suficient unul, dar să fie mai mare. Când eram mic, mă trimitea mama la brutărie să cumpăr
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
scrisorile marilor viziri, cu firmanurile de domnie ale lui Brâncoveanu... Primul firman, unul obișnuit, cum au avut toți domnii de la închinarea țării către turci, apoi pe rând patru firmanuri minunate în care fiecare literă arabă era o întorsătură iscusită de peniță, îngroșată apoi cu penelul înmuiat în același tuș albăstrui, cu semnătura sultanului în litere de aur înconjurate subțire cu o linie neîntreruptă, aproape neagră. În total cinci firmanuri cu patru semnături diferite ale sultanilor, executate toate în aceeași manieră de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnitorii fanarioți, de cei pământeni chiar. Probabil că aceste provincii, asemenea ducatului Milanului, posedă resurse imense, dacă n-au fost epuizate de atâtea furturi, de spolieri, de ocupații. Nu vom povesti din nou istoria acestor scandaluri; a fost scrisă de penițe mai experimentate. Pentru o edificare completă în această privință, citiți instructivele pagini ale d-lor Vaillant, E. Regnault, Ubicini și, de asemenea, povestirile istoricilor valahi; se va găsi acolo tabloul autentic al acestui trecut vrednic de milă101. Când s-a
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
aici. - Ești nedrept cu mine. Știu că vei spune adevărul. Te-ai născut aici, ești un om de nădejde. Dar trebuie să semnezi; ăsta-i regulamentul. Daru deschise sertarul, scoase o sticluță cu cerneală violetă, tocul de lemn roșu cu peniță specială, cu care făcea literele model pe caietele de caligrafie ale elevilor săi, și semnă. Jandarmul împături cu grijă hârtia și o puse în portofel. Apoi se îndreptă către ușă. - Te însoțesc, zise Daru. - Nu, spuse Balducci. Nu te strădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
aș prefera grafica. Deși alb-negrul v-ar putea obosi, la un moment dat, ca o asceză prelungită. Pete de culoare, chiar și de creion colorat, ar fi, însă, admise și în desene. Desene în creion, în cărbune. În cretă, în peniță, cu pensula, oricum. Veți simți cu timpul nevoia picturii, în culori de apă sau ulei ? Aveți deplină libertate. V-am adus nu numai toate instrumentele, materialele de preparație, ci și rășini pentru verniu. Ceea ce se numește, cel puțin așa scrie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
poate, pentru tot ce s-a întâmplat, ar găsi curajul să-l roage să-i arate cartea cu animale închipuite de dânsul și pierdută demult, frumusețea nefirească a ființelor între care ar fi vrut să trăiască. Desenate, se spune, în peniță, cu o migală greu de atribuit unui temperament atât de neliniștit ca Piero. Omul-iepuraș i-ar aminti, din nou, hora monștrilor care reapar, provocați de măiestrie ca și de demență, de-atâtea ori inseparabile... Dar nu i-ar permite, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]